The Royal Tenenbaums – inventia incredibila a unui cercetator nebun

0
459

Cartea lui Matt Zoller Seitz, The Wes Anderson Collection, a fost lansată împreună cu o serie de videoclipuri care suprapun fragmente din analiza lui Seitz, narate chiar de acesta, colajelor de secvențe din filmele lui Wes Anderson. Atrage atenția în special prezentarea filmului The Royal Tenenbaums, datorită alegerii, supărătoare în primă instanță, a unui ton egal, distant, în nararea criticii. La o a doua vizionare, tonul naratorului se pliază perfect pe atmosfera filmului lui Anderson. The Royal Tenenbaums își dezvăluie sufletul, luându-se peste picior, minimizând parcă drama, provocându-te să râzi. Nu vei râde, însă, fiindcă și tu ești un Tenenbaum.

Wes Anderson face parte din clasa restrânsă a cineaștilor care știu exact ce fel de film vor să facă și care reușesc să se achite de această sarcină cu brio: da, filmele lui Anderson sunt similare estetic, dar atât de variate în ghemul lor de sentimente și teme, încât e ușor să le privești ca pe o nouă invenție incredibilă a unui cercetător nebun. Când lui Wes Anderson i-l alături pe Owen Wilson, omul care împinge comedia și absurdul până la limita neplăcutului, rețeta e una explozivă. Un clișeu, însă unul voit, fiindcă trimite imediat la ceva ce spune cartea lui Seitz: The Royal Tenenbaums starts with a bomb going off. The rest of the story takes place in the wreckage. 

Bomba este o metaforă pentru divorț, filonul central al filmului. Despărțirea (neconcretizată într-un divorț) lui Royal Tenenbaum (Gene Hackman) de soția sa Etheline (Anjelica Huston) le este adusă la cunoștință celor trei copii: Chas (Ben Stiller), Richie (Luke Wilson) și adoptata Margot (Gwyneth Paltrow) într-o parodie a unei ședințe de afaceri. Bomba a explodat, iar filmul urmează să prezinte victimele cu minuțiozitate medicală. Patriarhul Royal trăiește pe credit într-un hotel, Etheline se dedică educației geniului financiar Chas, a starului de tenis Richie și a scriitoarei premiate Margot. 

Anii scot însă tot mai bine în evidență repercusiunile faptelor neexplicate ale trecutului. Când Etheline decide să dea o șansă iubirii cu Henry Sherman, Royal începe să simtă cu adevărat că își pierde familia. Jucând cartea unei boli incurabile, susținut de majordomul – „doctor” Dusty, Royal se mută în reședința familiei. Sosirea lui coincide cu decizia unui Chas paranoic în urma morții soției de a se muta cu cei doi copii în casa părintească. La rândul lor, Richie și Margot se întorc, aducând întreaga familie sub același acoperiș. 

La distanță, aparențele au fost menținute cu succes, însă apropierea, cu minciunile și frustrările gata să răbufnească, surpă zidurile care au izolat membrii familiei Tenenbaum și anexa acesteia, prietenul lui Richie, scriitorul de bestseller-uri de mâna a doua dependent de droguri, Eli Cash (Owen Wilson, în costume din Midnight Cowboy). Scena în care Etheline dezgroapă un schelet la situl arheologic la care lucrează, este o referință extrem de literală și neașteptată la starea familiei ei: toate secretele ies încet, încet la iveală, însă, precum timpul a trecut peste schelet, tot astfel secretele lui Margot, Richie, Chas, sau Eli nu mai au puterea de a distruge, ci de a vindeca. Minciunile o dată recunoscute, aduc după sine iertarea. 

Limbajul simbolic al lui Anderson este extrem de dens și inovativ în această privință: tentativa de sinucidere a lui Richie, Margot care nu îi deschide ușa mamei sale, ci îi strecoară cheia pe sub ușă, țigările vechi de cel puțin un deceniu conservate în vechile ascunzători, ziua de nebunii a lui Royal cu nepoții săi vorbesc despre singurătate, a doua șansă și sacrificiu cu delicatețe și umor amar. Ce dă cu adevărat substanță filmului este, în mod surpinzător, tocmai încărcătura vizuală, abundența detaliilor și simplitatea cu care cele mai absurde replici în cele mai absurde situații își au totuși originea într-o mare iubire pe care membrii familiei Tenenbaum și-o profesează în orice situație. Scena de la spital, în care Chas insistă să afle motivul tentativei de sinucidere a lui Richie și conținutul scrisorii de adio, dar mai ales schimbul de replici: Is it dark? – Of course it's dark, it's a suicide note, te face să zâmbești, cu zâmbetul cu care îți amintești o căzătură dureroasă. Da, cu toții suntem Tenenbaums. 

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here