THOR: The Dark World – Intunericul nu a aratat niciodata atat de bine

0
561

Thor: The Dark World este un film ce are câte puțin pentru fiecare, cât timp știi exact în ce te bagi. Din momentul în care vezi Marvel pe ecran orice așteptare legată de plauzibilitate sau știință trebuie strivită cu acelaști extaz cu care Thor (Chris Hemsworth) folosește ciocanul pentru a-și aplatiza inamicii. Primești la schimb 100 de minute de acțiune, explozii și momente apocaliptice pentru băieți precum și 2 demizei sexy pentru fete, cu un bonus de o nouă idee de locație turistică targetată pentru femeile singure: Asgard, tărâmul făgăduinței.

Dacă primul film cu zeul tunetului în rol principal, apărut în 2011 și regizat de Kenneth Branagh, se vroia o aventură inițiatică în care comedia și camp-ul dominau scenele de acțiune, Thor: Întunericul, regizat de Alan Taylor (cunoscut pentru Game of Thrones și The Sopranos), este din cu totul altă poveste. Filmul împrumută elemente din genul sci-fi precum și din interminabila oază de inspirație cunoscută și sub numele de Lord of the Rings și este în parte film de război, câteodată comedie, din când în când dramă romantică și foarte rar … spre deloc superhero movie tipic.

Miza este și ea ridicată, povestea învârtindu-se nu în jurul nemesis-ului ce îl sâcâie pe erou ci în jurul supraviețurii întregii galaxii. După evenimentele din Thor și The Avengers, zeul blond trebuie acum să lupte pentru a readuce pace în cele Nouă Regate, pace perturbată de Loki (Tom Hiddleston), în stilul tipic de frate mai mic/zeu.

Odată restaurată pacea însă, Thor pică, după vorba românească, din lac în puț când o rasă primitivă, mai veche decât universul însuși (!), în frunte cu războinicul Malekith (Christopher Eccleston) apare pentru a trimite Universul înapoi în întuneric. Ținând cont că este zeu, este șocant cât de mult ghinion are.

Malekith este în căutarea Eterului, o sursă instabilă și extrem de periculoasă de materie neagră, ce servește rolul de MacGuffin în film, și este pretextul perfect pentru ca Thor să fie reunit nu numai cu astrofiziciana după care suspină de doi ani, Jane Foster (Natalie Portman), dar și cu Loki. Cei trei sunt nevoiți să colaboreze pentru a-l distruge pe Malekith și pentru a opri o nouă apocalipsă ce paște Pământul, reprezentat aici de Londra.

Atracția majoră din Thor: Întunericul este fără îndoială duo-ului reprezentat de Thor,  liderul războinic și carismatic oricând pregătit să își folosească ciocanul, și Loki, magicianul manipulator cu masca sa elegantă ce aproape reușește să ascundă vulnerabilitatea din spate. Hemsworth și Hiddleston, ajunși acum la al treilea film împreună, au o chimie reală și calibrată ce le permite să jongleze între cele mai comice secvențe din film și cele mai dramatice, punctul culminant livrând cele mai bune prestații din film pentru amândoi.

Aflată la polul opus este prestația lui Anthony Hopkins care, în rolul său ca Odin, pare că și-a pierdut etuziasmul din primul film și acum umple ecranul cu o atitudine plată și plictisită, punctată din când în când de un acces de furie, fie că este nevoie, fie că nu. Ce-i drept, nici povestea nu-l ajută, scenariul folosindu-l de multe ori pe post de narator autoritar și nimic altceva.

Din această variantă îmbunătățită a francizei Thor nu putea lipsi, evident, confruntarea finală dintre Thor și Malekith în inima Londrei, o scenă ce, spre diferență de majoritatea momentelor de acest gen ce reprezintă un punct de referință pentru orice film de acțiune care se respectă, chiar reușește să te țină în priză și să te distreze până la capăt. Este o scenă spectaculoasă și inventivă care reușește să păcălească nu numai audiența ci și pe cei doi participanți, acest joc având repercursiuni majore și de multe ori extrem de amuzante, în pofida mizei astronomice pentru care se dă lupta.

Deși povestea este, pe alocuri, trunchiată (exemplul cel mai clar este triunghiul amoros dintre Thor, Jane Foster și Sif, pe care filmul îl introduce la început după care uită complet de el), Alan Taylor livrează cu Thor: Întunericul atât spectacolul vizual plin de explozii, lupte și momente în care suntem lăsați să-i admirăm mușchii „divini” ai zeului în tihnă precum și o poveste în care drama joacă un rol mult mai important ca înainte, filmul reușind să se ia în serios și peste picior în același timp.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here