Toate focurile, focul – Cotidianul halucinant

0
507

 

Julio Cortazar nu are scrupule când vrea să anuleze platitudinea unui banal cotidian, sabotându-l cu propriile-i arme. Foloseşte date reale, scene de zi cu zi, deloc ieşite din comun, dar amestecate astfel încât să creeze percepţii distorsionate gata să producă o fisură în real, filează oameni plictisitori pe care îi pune în situaţii neverosimile şi trezeşte acea foame de oniric, de joc suprarealist ale cărui reguli au fost modificate prea mult de cenzura lucidităţii.

Toate focurile, focul cuprinde unele dintre cele mai bune proze scurte, care îl vor propulsa pe Julio Cortazar în panteonul miniaturiştilor geniali ce transformă realitatea brută într-un realism magic, preluând ştafeta de la Borges, dar numai după ce şi-a facut uceninicia scriitorului exotic în Parisul suprarealiştilor.

Pentru cei captivaţi de prozele acestui argentinian îndrăgostit de avangarda europeană, cele opt povestiri incluse în volumul Toate focurile, focul sunt acea eternă reîntoarcere la voluptatea unui spaţiu fantastic, dătător de nostalgii nelumeşti, pe care numai un scriitor ce poate înţelege nevoia umană de a părăsi cotidianului pentru o realitate a tuturor libertăţilor ficţionale o poate induce. Poate acea povestire intitulată Insula la amiazădescrie cel mai bine, prin dorinţa obsesiva a personajului de a vizita o insulă grecească de pescari (aproape pustie), acea tânjire a omului modern după un paradis al fanteziei fără margini, al clipei suspendate în fabulos, unde se anulează graniţele timpului şi ale verosimilului, ca într-un periplu oniric. Julio Cortazar a intuit acea nevoie (nemărturisită uneori) a omului de a reveni la forţa imaginaţiei, aşa cum au facut-o înaintea lui suprarealiştii, doar că alege să deghizeze mult mai abil fabulosul în cotidian, nu să îl insereze într-un colaj straniu, încât ai impresia că de fapt realitatea a devenit un simulacru al fanteziei, un uzurpator nedemn şi neputincios în faţa unui ghiduş precum acest deschizator de drumuri în proza scurtă.

Aparent, povestea unor copii ajunşi să întreţină prin mijloace absurde o atmosferă de pace artificială pentru a-şi menaja mama de şocul produs de o veste tragică, visul unui însoţitor de bord, plictisit şi epuizat de complicaţiile amoroase din viaţa lui, de a se stabili pe o insulă grecească nedescoperită de turişti sau ambuteiajul de pe autostrada care duce spre Paris nu par ofertante pentru cei ce preferă o ieşire din decor spre o lume fantastică. Nici macar Julio Cortazar nu vrea să le ofere o aură suparealistă pentru a le face mai atrăgătoare pentru cititorul nerăbdător să aibă parte cât mai repede posibil de acel salt în fabulos. Dar asemenea şoferilor din Austostrada din sud, rămân blocaţi în decorurile plate, ce nu se mai schimbă decât pentru acel personaj obligat să devină actor din simplu spectator. Şi totuşi, la finalul povestirilor îţi rămân impresii indescriptibile ce te fac să-ţi doreşti să nu fi ieşit brusc din lumea creată de Cortazar. Sub această aparentă simplitate de sub eticheta unui nimic ieşit din comun îşi fac de cap toate acele arme secrete ale imaginarului subtil, ce amplifică banalul până când acele detalii monotone sunt expandate, încât fiecare gest odată repetat devine o desfăşurare halicinantă exact în momentul în care firul acestei rutine se deşiră după intervenţia unui amănunt neînsemnat, dar având puterea imprevizibilului.

În volumul Toate focurile, focul găseşti un Cortazar familiarizat cu acel ritm al esteticii occidentale (povestirea Domnişoara Cora aminteşte de nişte personaje desprinse parcă din lumea burghezilor postbelici gata să fie parodiaţi de Bunuel), dar pregătit să îşi formeze propriul stil. Cele opt povestiri incluse în volum prevestesc acel joc ghiduş cu datele istorice, evocările unei Americi Latine sufocate de autoritarism, descrise prin aluzii suprarealiste ce izbesc mai puternic decât orice luciditate reprodusă de stilul realist, dar, mai ales, acea dorinţă de a scoate la suprafaţă straniul din relaţiile fireşti, de a răsturna previzibilul, chiar şi din lumea ritualurilor cotidiene monotone, executate mecanic.

Editura Art, 2015

imagini:Wifredo Lam (www.bc.edu)/foto: Mastropasqua(pasajesdebuenosaires.blogspot.com)

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here