Top 5 seriale și mini-serii polițiste britanice noi – The Brits Do It Better

0
3961

După ce Poirot şi Midsomer Murders au deschis calea spre un public global, din 2000 încoace asistăm la o revenire a serialelor poliţiste britanice, susţinute de personaje puternice, bine-conturate, atmosferă şi (cu rare excepţii) o doză sănătoasă de umor.

După cum ştiu foarte bine iubitorii genului, cele mai bune romane/filme poliţiste sunt cele care ne stimulează în egală măsură „materia cenuşie” (ca să-l cităm pe Poirot) şi emoţiile, iar următoarele cinci seriale/ mini-serii par să fi găsit echilibrul perfect între aceste ingrediente.

5. Foyle’s War – Războiul cotidian

Folyes-war-9-show

Creat de Anthony Horowitz, care a semnat şi câteva episoade din Poirot şi Midsomer Murders, Foyle’s War se desfăşoară în timpul celui de-al doilea război mondial şi îl are în centru pe detectivul de poliţie Christopher Foyle (Michael Kitchen). Ajutat de tânăra Sam (Honeysuckle Weeks), care-i devine şofer şi mâna sa dreaptă, şi de subordonatul său, Paul Milner (Anthony Howell), Foyle poartă propriul său război pentru dreptate într-un climat tulbure, tensionat, în care justiţia nu mai e o prioritate nici măcar pentru superiorii săi.
Dincolo de simpatia pe care o trezeşte protagonistul, marele atu al serialului este dimensiunea documentară, ceea ce ne dezvăluie cazurile investigate de Foyle – de la jafuri şi crime pasionale la acte de spionaj – despre o ţară divizată de neîncredere şi angoasă, în care oricine e considerat suspect până la proba contrarie.
Lansat în 2002, serialul a ajuns deja la sezonul 8, difuzat recent de ITV.

 

4. Zen – Justiţia în stil italian

Inspirată de romanele poliţiste ale lui Michael Dibdin, această mini-serie de trei episoade îl are ca protagonist pe detectivul italian Aurelio Zen (Rufus Sewell), urmărind cu încăpăţânare dreptatea într-o societate în care corupţia este norma.

Veneţian la origine, renumit pentru integritatea sa, Zen găseşte metode abile de a-şi face datoria în ciuda presiunilor exercitate asupra lui de figuri sus-puse, fentând sistemul fără a-l sfida deschis. În spatele acestei aparenţe incoruptibile, descoperim însă şi o dimensiune timidă, vulnerabilă, a personajului, ce ni se dezvăluie în relaţia cu mama lui sau în idila ce se înfiripă cu o colegă de serviciu.

Coproducţie italo-britanică, serialul recreează subtil atmosfera şi specificul italian, reuşind, în mare, să evite clişeele sau să şi le asume auto-ironic. În ce măsură corupţia generalizată ţine de specificul italian sau e un comentariu asupra unei stări de fapt globale, rămâne la interpretarea noastră.

3. Wallander – Lumini şi umbre scandinave

wallander 624

Remake al serialului suedez omonim, bazat pe romanele lui Henning Mankell, Wallander îl are în centru pe inspectorul Kurt Wallander, rol care i-a adus un premiu BAFTA şi o nominalizare la Globul de Aur lui Kenneth Branagh.

Despărţit de soţie, Wallander ar fi putut fi o figură stereotipică, de „lup singuratic”, care se îngroapă în muncă. Dar aceasta este doar una din faţetele personajului, celelalte – redate cu fineţe de Branagh – transpar în încercarea de a-şi salva relaţia cu tatăl (bolnav de Alzheimer) şi cu fiica sa. Confruntându-se cu cazuri şocante, violente, ce reflectă probleme sensibile ale societăţii actuale – de la abuzuri sexuale şi traficul de carne vie la statutul imigranţilor -, Wallander încearcă să-şi păstreze umanitatea într-o lume ce pare să-şi fi pierdut busola morală.

Filmat în Suedia, serialul creează o atmosferă cu totul aparte, alternând între peisaje sumbre, apăsătoare şi momente fulgurante de graţie.

2. Broadchurch – Who Do You Trust?

olivia-colman-david-tennant-broadchurch-s2

Semnată de Chris Chibnall, al cărui nume îl regăsim şi pe genericul Torchwood, această mini-serie în opt episoade începe cu descoperirea cadavrului unui băieţel într-un orăşel de pe litoralul britanic. Dincolo de exerciţiile mentale la care ne îndeamnă ancheta, miza seriei este modul în care crima şi investigaţia afectează viaţa familiei îndoliate şi a întregii comunităţi, mai ales după ce presa însetată de senzaţional ia cu asalt oraşul. Pe măsură ce secretele ies la iveală, în oraş se răspândesc suspiciunea şi isteria.
Drama este complicată de antecedentele poliţistului care investighează cazul, Alec Hardy (David Tennant), care a ratat o condamnare într-un caz similar. Nou-venit în oraş, privit cu suspiciune de localnici, Hardy caută cu îndârjire vinovatul, văzând ancheta de faţă ca pe un act de căinţă. Pentru „secundul” său, sergentul Ellie Miller (Olivia Colman), în schimb, provocarea este aceea de a încerca să se detaşeze de oamenii pe care-i cunoaşte dintotdeauna, pentru a avea o privire obiectivă asupra cazului.
Tennant face un rol foarte bun, reuşind să redea veridic frământările personajului. Centrul emoţional al poveştii este dat, însă, de Jodie Whittaker, care interpretează sensibil, fără stridenţe, rolul mamei băiatului ucis.

 

1. Sherlock – Brainy is the new sexy

Creată de Steven Moffat (Doctor Who) şi Mark Gatiss, noua adaptare Sherlock (2010) a fost un pariu îndrăzneţ – transpunerea personajelor şi poveştilor create de Conan Doyle în Londra secolului XXI, fără a trăda spiritul textului. Deşi ideea ar putea părea un sacrilegiu pentru purişti, cei doi au câştigat pariul (şi un premiu BAFTA): deşi Sherlock (Benedict Cumberbatch) este pasionat de noile tehnologii, iar Watson (Martin Freeman) consemnează cazurile pe blog, sunt mult mai aproape de spiritul personajelor decât sunt, de pildă, în adaptările cinematografice semnate de Guy Ritchie.

Tehnici cum ar fi inserţiile ce redau procesul de deducţie dau un ritm alert naraţiunii şi ne ajută să vedem lumea prin ochii lui Sherlock.

Dincolo de scenariul incitant, cheia succesului de care se bucură seria stă, fără îndoială, în distribuţia excepţională. Cu aerul şi accentul său aristocratic, Benedict Cumberbatch îi conferă lui Sherlock nota perfectă de superioritate şi ennui, exaltarea cerebralului până la pragul unui comportament sociopat, dar ne lasă să întrezărim, totodată, evoluţia sa, care culminează în sacrificiul din The Reichenbach Fall. Martin Freeman creează, în schimb, un John Watson mai viu şi mai uman decât alte versiuni, care nu e doar „cronicarul”, ci joacă un rol activ în poveste, precum şi în evoluţia lui Sherlock. Relaţia şi „chimia” dintre cei doi sunt în miezul poveştii.

Dar, pentru că orice poveste are nevoie de un personaj negativ, această dinamică e complicată de Moriarty care, în interpretarea magistrală a lui Andrew Scott, este un psihopat seducător şi carismatic.

Ultimul episod din seria a doua din Sherlock, The Reichenbach Fall, a stârnit proteste şi controverse la fel de înflăcărate ca povestirea care l-a inspirat (The Final Problem), precum şi o mişcare numită „I Believe in Sherlock Holmes”. Filmările pentru seria a treia, programată pentru această toamnă, tocmai au început.

Citește și Sherlock 

Bored to death – un serial prea bun cu detectivi

Blood

P’tit Quinquin – un serial detectivistic devenit cult

True Detective

Comrade Detective – Florin Piersic Jr. si Channing Tatum, intr-o parodie cu detectivi din Romania anilor ‘80

 

Bored To Death, un serial prea bun

Blood

Sherlock

P’tit Quinquin – un serial detectivistic devenit cult

True Detective

Comrade Detective – Florin Piersic Jr. si Channing Tatum, intr-o parodie cu detectivi din Romania anilor ‘80

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here