Un lup atarna in cais, cu capul in jos – China dintre timpuri

0
268

Mo Yan este considerat un ambasador al realismului magic în China. Povestirile traduse până acum în limba română întâresc această impresie a criticilor. Realitatea se prelungeşte în mitul dublat de superstiţiile atemporale, iar mitul este o parte firească din vieţile personajelor întâlnite în cele şaptesprezece povestiri din volumul Un lup atârna în cais, cu capul în jos.

În universul lui Mo Yan, o partidă de pescuit se termină cu apariţia unei femei de o frumuseţe nepământeană, evenimentele cotidiene se transformă în varianta exotică a poveştilor cu fantome din literatura occidentală, dramele pot avea un final plin de umor, fie el şi unul amar sau necruţător (o ultimă armă a celui căruia i se ia totul), realitatea ia forma unei satire continue, având accente absurde, şi nedreptatea este contracarată de revanşa cu accente halucinante. Multe dintre întâmplări sunt relatate într-o notă năstruşnică (până şi cele apăsătoare) şi prin lentila unei imense compasiuni pentru oamenii apăsaţi de istoria prezentului devenit de nerecunoscut.

Personajele alese de Mo Yan fac parte din lumea unei Chine rurale obligate să respecte noile reguli impuse de revoluţionarii lui Mao. Totuşi, în locul unui realism apăsător, Mo Yan preferă sincronizarea captivantă dintre umorul satiric, absurdul cu prelungiri alegorice şi legendele străbunilor. Autorul distins cu Premiul Nobel surprinde astfel contextul social şi istoric, precum şi resursele emoţionale (uneori) suprarealiste ale personajelor sale, care se încăpăţânează să reziste în faţa alienrii socialiste propuse de apostolii zeloşi ai lui Mao. Datorită acestui amestec dintre umor şi realismul magic, povestirile sale devin suportabile şi îşi eliberează tâlcurile mult mai pătrunzător în conştiinţa unui cititor dornic de a explora şi alte culturi.

Asemenea oricărui povestitor priceput în a-şi prinde cititorul în mreje, Mo Yan alege un personaj simpatic şi pişicher, prin ai cărui ochi să îţi arate o întreagă lume, una pestriţă, plină de contraste şi de personaje ce fac din propria fragilitate un bizar joc al supravieţuirii cu accente hilare. Pentru Mo Yan, centrul lumii este ţinutul natal. De aici îşi ia sevele pentru istorii de viaţă uimitoare inspirate din legende şi mai ales portretele de care te ataşezi sau care te revoltă asemenea unei caricaturi în care se răsfrânge tot răul unei epoci.

În toate cele 17 povestiri triumfă până la urmă pofta de viaţă a chinezului simplu, dar având un imaginar întortocheat. Sunt foarte multe pasaje care te invită la râs, deşi mai toate situaţiile prezentate sunt abia ieşite dintr-un hău al disperării date de neputinţă şi de abrutizare. Râsul este mai tot timpul stârnit de stilul în care Mo Yan prezintă faptele, însă fără a face haz de necaz precum un observator superficial. Comicul său este în spiritul autorilor chinezi actuali capabili de a folosi umorul pe post de bisturiu, precum Yu Hua. Comicul nu acoperă efectele devastatoare ale schimbărilor politice gata să ia cu asalt lumea personajelor sale, ci îi dă nuanţe mai sofisticate, mai pline de sensuri ce trimit la China atemporală.

Citeşte şi Femeia cu buchetul de flori şi alte povestiri – China mai crede în satiră

Cei trei regi – O carte esenţială pentru înţelegerea Chinei

Femeia cu buchetul de flori si alte povestiri– China mai crede in satira obtinuta din realismul irealului

Cei trei regi – O carte esentiala pentru intelegerea Chinei

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here