Un print si jumatate – Prietenie si arta

0
195
foto: www.ziare.com

Dialogurile pline de umor despre teme grave, interpretarea plină de magnetism oferită de Iris Spiridon, Marius Manole, Istvan Teglas şi Laszlo Matray şi decorurile care degajă magia asociată unei case interbelice locuite de boemi transformă sala de cinema într-o oază de timp molcom.

Un prinţ şi jumătate este un film pentru cei ce preferă bucuriile simple şi discuţiile cu prietenii în timpul unei plimbări care poartă de la străduţele din Cotroceni, unde se ascund spaţii cunoscute doar de boemi, până în librăria preferată, apoi în sala unui teatru independent.

Noul proiect al Anei Lungu, cunoscută datorită peliculei Autoportretul  unei fete cuminţi, este un film despre prietenie, despre nostalgia lăsată în urmă de o mare iubire, despre pierdere şi teatru. Toate aceste subiecte se intersectează în dialogurile unor personaje care plutesc într-un prezent aşa cum îl cunoaşte generaţia actuală de tineri deschişi la minte, pe care îi vezi reprezentaţi mai mult în zona filmelor independente şi în evenimentele din spaţii alternative.

Un prinţ şi jumătate este un altfel de film românesc minimalist, unul care le va plăcea spectorilor ce vor să vadă o Românie sofisticată şi eclectică, unde personajele sunt îmbrăcate precum tinerii din Berlin sau Londra, au preocupări artistice din zona independent-experimentală, înlocuiesc dialogurile despre problemele sociale cu discuţiile nonşalante despre cultură, viaţă şi iubiri apuse într-o casă veche din Cotroceni decorată aşa cum i-ar plăcea unui boem al zilelor noastre.

Filmul se deschide cu un dialog comic şi totodată profound între un preot hâtru şi personajul feminine interpretat de Iris Spiridon. Este un dialog referitor la psihologia feminină, atracţie, carnal, spiritaulitate, dar mai ales despre viaţa unei femei după moartea celui pe care l-a iubit ca pe nimeni altul.

Personajul feminin interpretat carismatic de Iris Spiridon se află în plin travaliu de doliu. Însă doliul nu înseamnă pentru ea clipe mohorâte, ci multe dialoguri amuzante cu prietenii interpretaţi de Marius Manole şi Istvan Teglas, alături de care împarte o casă veche devenită paradisul oricărui spectator fascinat de perioada interbelică, obişnuit să îşi tapeteze pereţii cu multe rafturi încărcate de cărţi.

Cei trei prieteni îşi petrec timpul într-un prezent scurs după ceasul boemilor ce pregătesc spectacole inovatoare, fac repetiţii pentru piese de teatru şi evadează într-o zonă de vis cu farmec oniric, aşa cum este şi locaţia din Covasna unde au loc scenele filmate pe micul domeniu deţinut de personajul masculin despre care protagonista spune că ar fi urmaşul unei familii aristocrate. Acest presupus prinţ ar putea fi antidotul pentru durerea sufletească a personajului feminin ce şi-a pierdut partenerul, dar şi o provoare pentru triunghiul prieteniei.

Vei mai descoperi în acest film acea voluptate creatoare de stranietate datorită alunecării confuze dintr-un timp în altul. Aşa cum descoperi în noile filme româneşti precum Charleston, deschizătoare de noi drumuri, ce se îndepărtează de realismul cenuşiu, şi în filmul Anei Lungu este creată acea magie vizuală prin alăturarea unor elemente ce aparţin unor epoci diferite, pentru a reda stări difuze.

Realul banal asociat de obicei filmelor autohtone se prelungeşte de data aceasta într-o atmosferă onirică prin alăturarea obiectelor contemporane şi decorurilor feminin-cochete ale unui dormitor interbelic având un pat înconjurat de plante şi nişte decoraţiuni reprezentând păuni. Grădina unei case rustice dintr-un tărâm pitoresc, deţinut de urmaşul unei familii aristocrate ce aminteşte de farmecul bărbaţilor care îmblânzeau caii în galop, duce stranietatea în direcţia mitului. Te vei simţi astfel scos din timpul real fără a se renunţa la elementele realului.

Deşi nu este un film cu naraţiune şi evenimente dinamice, Un prinţ şi jumătate va compensa prin jocul actoricesc, prin eleganţa ludic-onirică a imaginilor şi prin naturaleţea cathartică a dialogurilor care abordează cu mult umor probleme care au apărut la un moment dat în vieţile multor spectatori. Vei regăsi aceeaşi dulce plutire într-un prezent continuu scurs în ritmul dialogurilor lejere între prieteni pe care o regăseşti şi în Autoportretul unei fete cuminţi, în care nonşalanţa personajelor maschează de fapt nişte probleme ce ar fi dus la un film dramatic.

Ritmul calm al unei plutiri în prezent, neîntrerupt de evenimente dramatice, reuşeşte să stabilească o intimitate aparte între personaje şi spectator, pe care o regăseşti adesea într-o sală de teatru. De fapt, poţi spune că filmul le este dedicat în primul rând iubitorilor de teatru, familiarizaţi cu spectacolele curajoase şi datorită scenografiei atipice, regizate de Iris Spiridon, care interpretează rolul principal, sau cu piesele în care apar Marius Manole şi Istvan Teglas.

Filmul nu este doar despre prietenie, solidaritate şi travaliul de separare de fantoma unei iubiri pierdute, din timpul doliului trăit de personajul feminin, ci şi despre culisele teatrului. Poţi considera noul film al Anei Lungu o reverenţă făcută publicului deschis în faţa experimentelor cinematografice sau teatrale din zona independentă. Cele trei personaje din rolurile principale păstrează numele reale ale actorilor care le interpretează. Astfel, Ana Lungu se joacă puţin cu spectatorul ce merge şi în sălile de teatru, deoarece îi dă iluzia că poate face să dispară graniţa dintre personaje şi actor, exact ca în spectacolele-confesiune, în care actorii întreţin iluzia autodezvăluirii.

Citeşte şi Charleston – Există prietenie între soţ şi amant(?)

Charleston – Exista prietenie intre sot si amant(?)

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here