Unora le place swingul sau Keep calm and love chocolate

0
293

Pe firul de bumbac al tricourilor din seria bagabonți & combinații, Unora le place swingul a adus publicului o oră din viaţa a două cupluri vecine de imobil, năucitor de clasice şi de previzibile:  jumătăţi corporatiste în fiecare oală, ore peste program, rapoarte de terminat acasă, simbolicul stash cu iarbă  – care să stea mărturie pentru  exuberanţa şi free-spiritul din afara orelor office şi câte un plod de fiecare baricadă, ca să fie tacâmul complet.

 

Bine, piesa ne învaţă că tacâmul nu e cu adevărat complet până când vecina cu experienţă nu găteşte lasagna şi brioşe cu ciocolată şi nu te invită să le deguşti. Nu singur, ci cu jumătatea. A ta? A ei? Până la acest răspuns, mai important este cel pe care-l are personajul feminin „victimă” la oricum năucitoarea întrebare: Ce preferi – ciocolată sau vanilie? Ce urmează ar fi făcut-o şi pe E.L. James să ridice o sprânceană: Mereu mi s-a părut că vanilia e o glumă proastă a naturii. Puneţi cremşnitul jos şi ascundeţi mini-eclerele…

Edgar Nistor face un rol reuşit în postura bărbatului în curs de maturizare, nedumerit de toanele soţiei, dar împăciuitor şi cu potenţial. Ca un căţeluş gata să sară mereu pe piciorul stăpânei, personajul său are toate calităţile care înnebunesc o femeie (la propriu): nu participă la nimicurile domestice şi este prea relaxat, în contrast cu nevasta, arhetipul unei Wonder Woman frustrate şi obosite care, după 8 ore de birou, face mâncare, curat, lecţii cu copilul pluuuuus raportul neterminat de la serviciu.

Odată călcâiul ahilian conjugal expus, legile atracţiei lovesc sub centură: vecinul este mai bogat, mai sigur pe el, are un arsenal de replici libidinoase, are un stil de viaţă atrăgător…ce să mai, victima –wanna-be-swinger nu poate rezista. Aşa că primeşte invitaţia la cină şi cu bărbatul de o aripă se prezintă la uşa infamului apartament de vis-a-vis. Se bea vin, se discută, se ascultă soul şi prin tehnici de contact improvisation ştiute doar de connaisseuri, cuplurile se schimbă. Restul e can-can: lumina zilei următoare desface toate vrăjile, cenuşăresele îşi pierd pantofii şi capul, vecina-siliconată îşi pierde cumpătul, iar swingerii îşi pierd vecinii, care se mută, ruşinaţi.

Reacţia sălii la dialoguri merită şi ea un t-shirt: hohote&intervenţii aiurea – oamenii rezonau la cele mai (neobişnuite?) situaţii şi de câteva ori, femeile se simţeau datoare să completeze vocal replicile actorilor, aprobator sau dezaprobator. Swingul naşte monştri…

Promiscuitatea contextului face ca şi cele mai serioase replici să ajungă diluate în public. Astfel, pe principiul prea bun, prea ca din corporaţie – opțiunea de a face swing pare primită la un meeting cu directorul de achiziții și cu head-ul de la marketing care punctează tendințe (neapărat hot!): baia în jacuzzi, un vin cu buchet, vacanţa crazy în Dubai.

Spre final – Concubinaj și șampanie. Vorba tricoului. Dar să se dea cu măsură, să ajungă la toată lumea. Adică la cei 31%. (Ultimul studiu despre apetența românilor pentru teatru spune că 48% dintre ei merg la teatru în weekend, în timp ce 31% au spus că merg în zilele lucrătoare).

Spectacolul Unora le place swingul a avut premiera miercuri, 27 noiembrie 2013, la Teatrul de Artă, în regia lui Claudiu Puşcău, după Donna Hoke, cu Lavinia Munteanu, Anca Manolescu, Edgar Nistor şi Marius Călugăriţa.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here