Velvet Goldmine – alter ego in glam rock

0
562

Velvet Goldmine nu e un film pentru toate gusturile. E metaforic, plin de culoare la propriu şi la figurat, provocator, care induce o stare de visare. Dacă îți place David Bowie, atunci trebuie neapărat să-l vezi. Totul, de la titlu până la personaje şi evenimente, trimite la muzica şi la viaţa lui.

Este povestea lui Brian Slade (Jonathan Rhys Meyers), un star glam rock fictiv (construit după Ziggy Stardust, imaginea scenică  a lui Bowie de la începutul anilor '70) care îşi înscenează propriul asasinat în timpul unui concert – aluzie la „retragerea” lui Ziggy din 1973. În stil Citizen Kane, reporterul Arthur Stuart (Christian Bale) este trimis să afle ce s-a întâmplat cu Slade după acest episod şi îşi conduce ancheta stând de vorbă cu cei apropiaţi: soţia sa Maddie (Toni Collette), cântăreţul Kurt Wild (Ewan McGregor) și managerul său (Eddie Izzard).

Dar nu e vorba despre o simplă anchetă, fiindcă Brian Slade a fost idolul lui Arthur în adolescenţă. Iar libertatea pe care o afişa pe scenă – vestimentară, comportamentală, sexuală – l-a ajutat pe Arthur să îşi găsească propria identitate într-o vreme în care bisexualitatea, hainele glam şi machiajul la băieţi erau la modă şi totuşi părinţii le condamnau. Interviurile sunt pentru el ocazia de a afla lucruri care-l interesau de multă vreme şi de a înţelege relaţia controversată a lui Slade cu Kurt Wild – personaj cu elemente din look-ul lui Iggy Pop şi al lui Kurt Cobain, plus elemente biografice imprumutate de la Lou Reed. Dar mai ales, sunt un pretext de introspecţie şi de autoacceptare.

Velvet Goldmine este, cum spuneam, un film metaforic, un amestec de realitate şi ficţiune prezentat într-o ordine total lipsită de cronologie. Vom regăsi la regizorul Todd Haynes acest stil de punere în scenă în I’m not there – alegorie biografică după viaţa şi muzica lui Bob Dylan.

Distribuţia este una extraordinară: Jonathan Rhys Meyers şi Ewan McGregor au roluri complexe, impresionează prin frumuseţea androgină şi se completează de minune, Christian Bale este un amestec de seriozitate, sensibilitate, inocenţă şi calm. Nici Eddie Izzard sau Toni Collette nu sunt mai prejos.

Dincolo de libertate și autenticitate, Velvet Goldmine este despre muzică, care abundă în film; regăsim melodii cunoscute – 2HB a celor de la Roxy Music cântată de Thom Yorke, 20th century boy de la Placebo, îi vedem chiar şi pe Placebo pe ecran, Satellite of love a lui Lou Reed. O altă surpriză plăcută sunt vocile lui Ewan McGregor şi Jonathan Rhys Meyers care interpretează ei înşişi unele dintre melodii.

Iar la final rămâi mirat, visător şi cu dorinţa de a da replay

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here