Viscolul – Alb halucinant si o morarita ispititoare langa samovar

0
418

Vladimir Sorokin face parte din generaţia noilor copii teribili ai Rusiei, care “au speriat Vestul” printr-un stil ce îmbină tradiţia povestitorilor de lângă samovar cu distopia şi imaginaţia febril-coşmărească. Una dintre cărţile importante din palmaresul lui Sorokin, Viscolul, cuprinde tot ce are imaginarul slav mai bun de oferit.

O poveste în care amână deznodământul printr-o prelungire a misterului; trimiterile spre legendele populare, reinterpretate într-o cheie întunecată; moştenirea clasicilor, de care nu se pot debarasa autorii contemporani (şi bine fac!) şi acea satiră bine camuflată în dialogurile unor personaje capabile să creeze o atmosferă stranie.

Romanul Viscolul a fost comparat de unii critici actuali cu Suflete moarte, al lui Gogol. O fi de vină tabloul înfricoşător al unor fiinţe care străbat o lume părăsită de speranţă sau acţiunea cu accente fantastice sumbre. Totuşi, anumiţi cititori încep să îşi imagineze, imediat ce parcurg primele douăzeci de pagini, nişte drumeţi adăpostiţi în casa unui ţăran rus, care încearcă să uite de iarna siberiană inventând peripeţii capabile să trezească voluptatea oferită de amănuntele înspăimântătoare. Fiorii, ritualul aşteptării unui personaj care să răstoarne calmul aparent şi euforia jocurilor de cuvinte imprimă acestui roman toate calităţile unei poveşti ce te ţine cu sufletul la gură, indiferent de anotimp.

Viscolulpoate fi un basm contemporan, în care detaliile futuriste şi limbajul specific personajelor lui Gogol sau Dostoievski se întâlnesc. Un basm despre un viitor nesigur, în care un doctor pe nume Platon Ilici străbate ţinuturile invadate de zăpada cotropitoare pentru a putea lupta împotriva unei epidemii provocate de un virus din Bolivia într-un sat izolat din Rusia. Lui i se alătura Perhuşa, cu al său automobil bizar, ce are sub capotă multi cai…la propriu. Nişte cai vii, nu cai putere, pe care îi hrăneşte cu fân. În drum spre satul afectat de o boală nimicitoare, doctorul se droghează cu o substanţă disponibilă sub forma unei piramide translucide, care se găseşte în cortul unor nomazi asiatici. Nu lipsesc nici personajele pitoreşti, nici dialogurile cu tâlc şi nici prezenţa feminină ispititoare, deghizată într-o morăriţă nurlie, primitoare şi cu suflet mare, desprinsă parcă dintr-o feerie picantă, cu obraji rumeni şi costume populare în culori vii.

Sorokin te duce cu zăhărelul. Când ai impresia că întreaga acţiune se va înteţi abia în momentul în care personajele vor ajunge în satul afectat de misterioasa epidemie, unde se va pune în scenă un spectacol suprarealist al umanităţii în derivă, autorul îţi pune în faţă întâmplări (la prima vedere) normale, scene ale firescului şi imagini campestre acoperite de zăpadă. Te adoarme şi te păcăleşte, spunându-ţi că te vei plictisi într-o încăpere unde oaspeţii mănâncă în tăcere, mai laudând uneori bucatele puse în faţă după un drum prin viscol şi amintindu-şi de iubiri pierdute. Apoi, cu plăcerea celui ce a reuşit sa te ia prin surprindere, îţi aruncă nişte imagini de coşmar, urmate de unele reflecţii umaniste asupra vieţii, emise de acest doctor zelos, pe nume Platon Ilici.

Viscolul are farmecul acelei poveşti stranii, în care orice reper spaţio-temporal este dinamitat, amintindu-ţi de un realism magic adaptat la imaginarul scriitorilor slavi, ce transformă dramele într-un amalgam de chipuri melancolice şi mimici hâde, demne de caricaturile unei satire groteşti. Ar fi putut fi o poveste din vremea lui Gogol, la fel cum poate fi o închipuire despre un ţinut din viitor, unde rudimentarul traiului rustic se învecinează cu grandomania.

Indiferent de perioada literară preferată, Viscolul îi împacă atât pe fanii scriitorilor clasici ruşi, cât şi pe cei dornici să vadă o perspectivă curajoasă, inovatoare, capabilă să modeleze realitatea într-un joc al ficţiunii lipsite de condiţionarea verosimilului. O singură condiţie pusă cititorului: răbdarea.

Editura Curtea Veche, 2012

imagini: D. Sibejn, fantasyartdesign.com si Remedios Varo (Flickr)

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here