Vizionare, de Lars Saabye Christensen – Remix nordic la Mic dejun la Tiffany

0
898

Acum ceva vreme, într-o galaxie foarte foarte îndepărtată de România… numită Peninsula Scandinavă, un cuplu, el scenarist/ea art director publicitar, se plictisește de la atâta bunăstare, așa că, de dragul unui joc amoros mai picant, se decid să-și calce un pic pe morala protestantă păcătuind pe fugă, cu fusta ridicată doar de ajuns, pe podelele unor case de vânzare. Apoi apare unul care respira greu, pentru că îi urmărise prin ușa întredeschisă, și îi spune bărbatului că o să-i dea o grămadă de bani dacă scrie un film erotico-porno bazat pe fapte reale, pentru că e la modă acum, sunt mai inspiraționale. Dând dovadă de o coloană vertebrală exemplară și o lipsă totală de prejudecăți sau talent, Will acceptă şi fata dispare. Bine aţi venit la Vizionare.

 

Romanul celui mai cunoscut autor norvegian, Lars Saabye Christensen, ce a vizitat recent Bucureştiul – la iniţiativa revitalizatei edituri Univers –, este un remix nordic după Mic dejun la Tiffany a lui Truman Capote. Zăpadă, întuneric, melancolie – ingredientele nordice – plus un câine-metaforă, Ca De-obicei, în loc de pisica lui Holly Golightly, un personaj feminin de meserie Călătoare, frumoasă, plină de secrete și alunecoasă. Ca un Belmondo în A bout de souffle, ce se modelează după imaginea din postere a durului Humphrey Bogart, personajul principal din Vizionare își aranjează moaca în oglindă după figura frumușică a lui George Peppard. Nu știți cine e? Exact de asta rezonează Will cu el. Partenerul de ecran al lui Audrey Hepburn, în ecranizarea micro-romanului lui Capote, e de meserie ușor de uitat.

 

Will suferă de un adevărat sindrom al parvenitului. Patologia lui e dusă până la o formă de schizofrenie socială. Orice ar zice oricine îl bănuieşte de un dublu înţeles. Iubita lui este mai bogată, iar el nu uită niciodată asta. Prietenele ei îl iau peste picior, părinţii lui sunt dezamăgiţi de fiul lor, părinţii ei îl dispreţuiesc pentru că atârnă de ea, tipul de la casa de producţie ce îi finanţeză scenariul îl consideră un scenarist ratat numai bun de manevrat; cazat la un hotel scump, are impresia că tot personalul îl privește cu suspiciune, de parcă cu toții ştiu că are o gaură în pantofi, că nu are ce căuta acolo.

 

Există un exercițiu în scrierea creativă în care ești învățat să-ți imaginezi cum ar fi să existe o cameră deasupra ta permanent, să reușești să te detașezi de tine pentru a te putea observa, pentru a-ți observa ticurile, manierismele și reacțiile la ceilalți. Christensen se folosește de jobul de scenarist a lui Will pentru a-l face permanent conștient de POV (point of view), întâmplările sunt disecate cu ajutorul unei lentile de cameră în direct, de către personaj. Ceea ce poate fi uneori foarte enervant pentru cititor. Pentru că te rupe din poveste și te duce pe teritoriul detaliilor inutile. Ca un copil de trei ani care îți pune încontinuu întrebarea: De ce? E amuzant pentru o vreme, te simți mai deștept decât e cazul, dar apoi ai cam vrea să înceteze, până nu te face să-ți pierzi mințile cu totul.

 

Temerea lui cea mai mare este cea a tuturor artiștilor postmoderni: Că nimic din ce-mi venea în minte nu-mi aparținea de fapt. Toate scenariile sunt un: Bergman combinat cu Buster, Woody combinat cu Strindberg. Arta lui e supusă îndoielii că plagiază fără să-şi dea seama, pentru că totul a mai fost făcut. Aşa că se hotărăşte să se inspire din viaţă până la litera ei, asta venind cu dezavantajul blamării de către cei despre care scrii. Un subiect ce este la modă chiar acum în Norvegia de unde a răsărit un Nou Proust- al câtelea? – venit să dea fiorduri- nu m-am putut abține- pe şira spinării lumii literare occidentale. Karl Ove Knausgaard a scris o serie de 6 cărți autobiografice (My Struggle – poate titlul vă sună cunoscut dacă îl traduc în germană, Mein Kampf) ce i-au alienat familia şi prietenii, dar i-au adus o faimă extraordinară, vânzând un număr imens de cărţi şi făcând-o pe Zadie Smith să exclame că îi aşteaptă următorul volum tradus în engleză ca pe cocaină. -aviz editura Univers

 

Revenind la norvegianul pentru care ne-am adunat, Vizionare este garanția faptului că dinspre nord literatura de calitate vine mână în mână cu valul înfricoșător de rece al literaturii polițiste noir tradusă în ultimii ani și la noi în cantități industriale.

 

 

                                                              Editura Univers, 2014

          

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here