Westwood: Punk, Icon, Activist – Cum pastrezi un brand

0
1760

Acesta nu este un documentar despre strălucitoarea lume a modei. Acesta este un documentar despre munca perseverentă din spatele unei colecţii, despre efortul de a păstra valorile coagulate într-un brand. Mai vorbeşte şi despre ce-i face pe marii designeri nişte zei care inspiră şi care modelează: hotărârea de a nu ceda în faţa compromisurilor de dragul adaptării la noile tendinţe care vin şi pleacă precum toanele unui copil răsfăţat, pentru care moda este mai degrabă etalare, nicidecum un manifest cum a fost pentru rebela Vivienne Westwood.

Westwood: Punk, Icon, Activist, documentarul care a închis ediţia din 2018 a Bucharest Fashion Film Festival, te poartă în anii consacrării faimoasei creatoare de modă, puternic impregnată de energia spiritului de frondă ce a dus la ascensiunea starurilor punk şi a hainelor ce emanau o creativitate obraznică, demnă de cultura protestului. De atunci, Vivienne s-a mai schimbat, la fel şi idealurile colective. Dar Westwood a păstrat ceva din spiritul punk: neobosita rezistenţă împotriva convenţiilor, dorinţa de a face dintr-o haină sau dintr-un accesoriu insolit un manifest şi încăpăţânarea de a-şi susţine cauzele, pe podium şi în afara lui (s-a alăturat activiştilor Green Peace).

Regizoarea Lorna Tucker a realizat un documentar care va fi apreciat mai mult de cei interesaţi de culisele unei prezentări de succes, de munca din spatele strălucirii. Este gratificant pentru cei ce o adoră pe Vivienne Westwood în ipostaza creatorei neliniştite dinaintea lansării unei colecţii, dar incomod pentru cei ce vor o biografie flamboaiantă, cu picanterii, deoarece Westwood este la fel de atipică până la incomod şi în faţa camerei de filmat. Nu se autoglorifică, nu celebrează propria excentricitate într-un stil exhibiţionist.

Documentarul promovează mai degrabă o imagine realistă, care nu vinde iluzii despre glorie şi faimă, adesea măsurate în numarul etichetelor cu nume răsunătoare. Dar asta nu exclude total elemente spectaculoase din acest film. Vei vedea imagini de arhivă din timpul show-urilor cu ţinute rebele şi combinaţii de culori şi accesorii pline de originalitate şi inimaginabile până la Westwood, ce pot fi considerate degetul din mijloc arătat industriei şi regulilor ei despre frumuseţe sau haute couture. De fapt, însăşi viaţa lui Vivienne Westwood a fost o defilare de metamorfoze contestatare şi un parcurs atipic. Scopul ei nu a fost celebritatea validată încă de la început de priviri aprobatoare, ci protestul excentric faţă de convenţii, fie ele sociale sau vestimentare, deşi în anii în care Westwood a început să facă primele haine moda şi valorile sociale se influenţau reciproc.

Vivienne Westwood a catalogat acest documentar mediocru. Totuşi, pentru cei interesaţi de istoria modei şi de simbioza dintre cutremurele sociale, apariţia şi evoluţia unui stil, şi care doresc o imagine francă, necosmetizată şi demitizată (dar nu şi demitizantă) despre o personalitate care a inspirat generaţii întregi, acest documentar este o piesă importantă din marele puzzle eclectic al modei revoluţionare ce şi-a impus viziunile estetice vocal şi radical începând cu anii ’60. Lorna Tucker a reuşit să capteze acea sincronizare dintre devenirea unui designer ce a făcut revoluţie pe podium şi revoluţiile din viaţa personală.

Creatoarea de modă care poate fi considerată o regină a încrederii în sine ce ia cu asalt lumea prin ideile năstruşnice, gata să provoace ori să activeze priviri mirate sau ironii, a trecut de la soţia având un partener toxic la femeia aflată înaintea vremurilor ei, care îşi creştea singură copiii în timp ce îşi deschidea primul magazin de haine cum nu se mai purtaseră până atunci. Ea nu a avut parcursul clasic al unui designer cu talent precoce, deghizat în copilul teribil devenit protejatul unui designer consacrat ce îi face loc în lumea modei. Nu doar că a fost privită de sus la început, de parcă ar fi fost o apariţie ciudată în culori ţipătoare, inadecvată până şi în lumea nonconformiştilor, dar nici măcar nu a urmat o şcoală de profil.

Deşi a fost conştientă de talentul ei, Westwood a preferat să devină mai întâi profesoară, pentru a avea o meserie ce ar fi ajutat-o să se întreţină (chiar ea aminteşte că provenea din clasa muncitoare). A renunţat la studiile specifice unei art school, nu şi la preocupările artistice. A fost autodidactă încă din copilărie, iar anii emancipării postbelice au încurajat-o să-şi urmeze pasiunea.

Documentarul mai insistă şi asupra unei mari calităţi a lui Westwood: aceea de a încerca mereu să îşi lărgească orizonturile pe măsură ce evoluează ca designer. Vei veadea o Vivienne Westwood neobosită, hiperactivă în culisele prezentărilor sale, mereu neliştită, care acceptă prezenţa unei camere de filmat în spaţiul ei care să îi glorifice existenţa, dar comportându-se de parcă n-ar da doi bani pe faima validată prin intermediul documentarelor ce arată influenţa măreaţă a unei personalităţi asupra lumii în care trăieşte. De fapt, vei urmări un spectacol oferit de consacrata (şi uneori icomoda) tipologie a creatoarei de modă care a vrut să-şi înţeleagă epoca, să-i exploreze schimbările înainte de a-şi pune propria amprentă asupra ei, aşa cum nimeni nu mai făcuse.

Citeşte şi Antonio Lopez 1970: Sex Fashion & Disco – Te vei îndrăgosti de acest film

Antonio Lopez 1970: Sex Fashion & Disco – Te vei indragosti de acest film

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here