X-Men: Apocalypse sau ce ar putea urma după apocalipsă

0
931
x-men apocalypse now michael fassbender

E un lucru rar și greu să se adune o mulțime de oameni și să iasă din munca lor un film bun. Probabil e cu atât mai greu dacă trebuie să țină cont de unele filme premergătoare și de unele care vor urma, poate chiar nescrise.

X-Men: Apocalypse este precedat de trilogia X-Men finalizată în 2006, două derivări centrate pe Wolverine, un exercițiu excentric cu Deadpool și încă două lung metraje prin care s-a predat ștafeta unei noi generații de actori. Aceștia, asemenea profesionștilor din chaebolurile sud-coreene, au în față aproape un angajament pe viață odată cu primul rol într-un asemenea film, cu condiția să nu supere vreun scenarist sau să aibă o criză de conștiință.

În cazul de față, mecanismul se confirmă, dispariția unui personaj familiar fiind tratată mai dramatic decât genocidul sau distrugerile cataclismice. Totodată, aparițiile unor personaje celebre animează spiritele fanilor, chiar dacă, rupte din context, reprezintă episoade macabre și nu foarte inteligente.

Altfel, filmul nu pare să vrea să surprindă publicul cu vreo idee nouă, apelând la o bine-cunoscută rețetă: se ia un personaj negativ foarte puternic – En Sabah Nur – decis să cucerească lumea, care este însă oprit de efortul în echipă al personajelor pozitive – mutanții buni și cei recuperați după o incursiune în tabăra răilor.

Pentru a menține suspansul, se mai presară un condiment de personaje secundare în ambele echipe, a căror motivație sau dezvoltare de personaj nu e tratată aproape deloc – Angel și Havok. Aceștia se evaporă la fel de abrupt și sumar ca rolul jucat în film – marginal.

Totdată, pentru a nu face preparatul prea iute iubitor de mutanți și a-i da o aromă ceva mai terestră, filmul mai are ca ingrediente și câțiva oameni, nu mulți, dar împărțiți și ei în buni – Moira MacTaggert, interesul romantic al profesorului Charles Xavier – și răi – Striker – pentru a nu strica echilibrul celor două jumătăți bine conturate ale prăjiturii.

Zic prăjitură pentru că este presărată cu dulci momente de umor și relaxare, venind de la personaje dezvoltate surprinzător de închegat – de exemplu Quicksilver -, coptura fiind apoi desăvârșită cu performanța actoricească a lui Michael Fassbender, în rolul lui Magneto, James McAvoy ca prof. Xavier și chiar Oscar Isaac, în rolul temutului Apocalypse.

Jocul actorilor are un scop mai restrâns în bucătăria acestui film, efectele speciale fiind felul principal. Pentru cei care nu sunt neapărat fani ai acestui gen de bucate dulci, savuroase dar nu neapărat pline de nutrienți, actorii menționați au dat măsura abilității lor în filme precum Becoming Jane, Macbeth sau Inside Llewyn Davis.

Pentru ceilalți, care vin să vadă lumea explodând, cel mai probabil nu vor pleca dezamăgiți după festinul de explozii și distrugeri pregătit de chef Bryan Singer. Totuși, o întrebare rămâne: dacă noii X-Men înfruntă însăși, sau mai corect însuși apocalipsa în acest film, ce le mai rămâne să dovedească sau să rezolve în viitoarele iterații ale francizei? Mie unuia mi-e și frică să mă gândesc…

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here