Mada Oprescu

Pe pricipiul, viața bate filmul, ei bine, în sfârșit teatrul bate filmul, așadar, printr-un simplu silogism logic, ce ar fi mai tare decât Faust ar fi însăși viața, ceea ce nu sună rău pentru recomandarea unei arte care se lamentează în fiece an că e pe moarte, că cinematograful i-a furat căciula, că internetul îi ia din spectatori și că tv-ul îi prosteşte privitorii. Deci, există o șansă, iar aceasta este să uităm să facem teatru.*

Cu toții ne-am plictisit de încă un roman despre relații, iubiri neîmpărtășite și dragoste maladivă, de amoruri hipersensibile  și înșelătoare. Aceleași variațiuni pe aceeași temă, bla bla-ul social al comunităţii noastre sau ”hai să învârtim roata în același sens mereu, pentru că așa e confortabil și bine pentru toată lumea”. Însă, pentru această carte nu-și are rostul acest discurs ușor incriminator, căci, deși tratează temele sensibile ale relațiilor între oameni, din Franța actuală, totuși e diferită.