Nu este deloc exagerat să afirmi că Ascensiunea este o carte de o rară frumuseţe. Paginile scrise de Nikos Kazantzakis devin intersecţia dintre frumuseţea vizuală demnă de un film de artă cu potenţial de capodoperă, poezia în proză și o invitaţie la călătorie, din Creta până-n Londra. De fapt, nici un cititor îndrăgostit de Grecia și de Creta, în special, nu ar trebui să rateze această carte specială, în care pasajele solare alternează cu umbrele adâncimilor dintr-un suflet ce și-a început călătoria spre maturizare.
O nestemată redescoperită
Ascensiunea are farmecul unei bijuterii ce atinge perfecţiunea, dar care a stat multă vreme într-un cufăr, uitata. Scris în anii ’40, romanul cu accente autobiografice și pagini apropriate de stilul unui jurnal de călătorie a fost (re)descoperit și apreciat la adevărata lui valoare abia în 2021. Uimește prin amestecul de imagini picturale, impresii profunde și capacitatea personajului central – scriitorul Kosmas – de a extrage sentimentele răvăsitoare și contradicţiile din lumea pe care vrea să o înţeleagă.
Spiritul Greciei
Poţi spune despre Ascensiunea că are frumuseţea unui roman pe care doar un grec putea să-l scrie. Degajă o mare sete de viaţă. Grecul Kosmas absoarbe tot ce are Creta natală mai frumos, de la imagini cu livezi de măslini, printre care se întrevede albastrul infinit al mării, până la sunetele frenetice și miresmele ce plutesc în căldura generoasă a insulei sale. Însă acest grec având sufletul pulsând nestăvilit de o tinereţe veșnică are luciditatea unui om care a văzut multe. Nu rămâne doar copilul Greciei care dansează precum Zorba în soare. Își părasește insula pentru a cunoaște și frământările altei culturi. Poartă Grecia-n suflet, ce-i drept, dar șlefuiește Grecia personală cu nuanţele și înţelepciunea altor ţinuturi.
Fiecare pagină din Ascensiunea este o voluptate, chiar și atunci când este năpădită de unele concluzii amare. Cartea va avea o rezonanţă specială pentru cei care de obicei stau pe malul mării sau într-o grădină cu măslini dintr-un sat grecesc pentru a-și oferi acel răgaz necesar unei reflectări asupra vieţii, bucuriilor, tristeţilor, sau pentru a-și lega propriile amintiri de zbuciumul semenilor. Așa face și Kosmas, personajul central.
Plecări și reîntoarceri
Asemenea lui Ulise, personajul lui Kazantzakis ajunge să cunoască războiul de peste mări și ţări. Unul care nu era nici al lui, nici a lor săi. Apoi revine la umbra măslinilor. Merge iar pe străduţele insulei sale, prin grădina vreunui palat antic ori privind fortificaţiile portului. Se gândeste la umanitate, stând alături de femeia aleasă. Kosmas, acest Ulise cretan, plecase prea devreme la război. Așadar nu-și cunoscuse propria Penelopă. În schimb și-a adus una din ţinuturi îndepărtate, biblice. A transformat-o într-o Penelopă din Creta, urmând să-l aștepte la întoarcerea din Anglia, unde avea să plănuiască revoluţia spritelor înalte.
Kosmas a prins războiul și marile schimbări din anii ’40. Uneori are impresia că a văzut până-n adâncul sufletului său de grec, apoi în sufletul întregii omeniri. Alteori se simte pierdut în marele haos de după război, trezindu-se rușinat de iluzia propriilor certitudini.
Dragostea de după război, adăpostită la umbra măslinilor
Din război, Kosmas nu s-a întors singur. Alături de el este Noemi, supravieţuitoarea unei comunităţi de evrei ajunși în lagărul de concentrare. El a întâlnit-o pe Noemi în Ierusalim. S-a îndrăgostit nebunește de ea. A încercat să-i aline memoria împovărată de amintirile cumplite. O luase din Ierusalimul devenit refugiu după Holocaust, pentru a o duce în Creta, sperând să-și creeze propriul paradis cu măslini și mare.
Creta lui Kosmas nu înseamnă doar soare și amiezi nesfârșite la umbra măsilinilor. Satele pitorești erau pline de ruine. Cretanii simţiseră prea multe războaie pe pielea lor, de la cele de îndependenţă, împotriva otomanilor, la cele mondiale. Totuși, nu tristeţea îl îngrijora pe Kosmas. El își simţea zădărnicită încercarea de a o pune pe Noemi la adăpost de cutumele și prejudecăţile anumitor localnici. Noemi era o străină, o apariţie exotică. Nu era din neamul cretanilor. Dar Kosmas ascunde un optimism incurabil, de meridional, chiar și în cele mai austere momente pentru bucuriile sufletului.
Fantoma unui cretan aspru
Kosmas descoperă povești de viaţă care merită spunse acolo unde alţii ar fi văzut doar primitivism. Era cât se poate de conștient de marile defecte ale vecinilor cretani. Dar încerca să redea părţile bune, ascunse între pliurile unor caractere aspre, considerate machiste. Un astfel de caracter aspru era și tatăl lui Kosmas, din care nu mai rămăsese decât amintirea. Își controlase familia precum un dictator. Fusese nemilos cu femeile din familia sa, încăpăţânat, autoritar. Inspira teamă și conducea totul cu o mână de fier. Nikos Kazantzakis ne dă de înţeles că tatăl lui Kosmas era considerat modelul de cretan veritabil.
Tatăl lui Kosmas le amintește cititorilor fideli ai lui Nikos Kazantzakis de personajul central din Căpitanul Mihalis. Este la fel de aspru, de neînduplecat în hotărârile ce marcau pentru totdeauna vieţile celor din familie, mai ales ale femeilor, și obișnuit să i se dea ascultare. Tatăl lui Kosmas reflecta marele talent al lui Kazantzakis de a crea un personaj dintr-un realism îmbrăţisat cu dimensiunea mitică. Deși nu mai este prezent la revenirea lui Kosmas în Creta, acest personaj domină precum un zeu nemilos. Este venerat. I se dă ascultare chiar și după moarte. Tot asemenea unui zeu își împarte favorurile capricios, avându-și preferaţii printre pământeni.
Creta, un refugiu și un paradis al contradicţiilor
Prin intermediul personajului său principal, Kazantzakis ne reamintește cât de mult își iubește Creta natală. Dar nu înseamnă că nu este conștient de slăbiciunile celor din neamul său. Încearcă să le înţeleagă totuși resorturile sufletești. Să fie conștient că se află printre oameni chinuiţi de stăpâniri străine și de un război mondial încheiat recent. Creta le aparţine și acestor oameni, care se uită miraţi la exotica Noemi.
Unele dintre cele mai zguduitoare și profunde pagini din Ascensiunea includ amitirile povestite de niște cretani aprigi, corsari sau foști luptători pentru independenţa insulei de sub otomani. Aceste pagini au replici, portrete și descrieri atât de vii încât par un film. Când își descrie localnicii, folosind compasiunea, Kosmas pare un regizor de film.
Înainte de a-și clădi paradisul în această Cretă plină de contradicţii, alături de Noemi, Kostas vrea să iasă în larg. Visează să cutreiere lumea pentru a-și ajuta semenii. Ajunge în Anglia. Locuiește în Londra și apoi în satul marelui Shakespeare. Din Anglia îi scrie mult lui Noemi, rămasă în Creta. Paginile adresate lui Noemi ar putea intra în antologiile dedicate celor mai frumoase scrisori de dragoste din literatura universală.
Întâlnirea cu Londra
În Creta, reflecţiile aveau ritmul molcom-solar al după-amiezei de vară, oricât de apăsătoare ar fi fost ele. Anglia, în schimb, devine pentru Kosmas trezirea la realitatea cenușie de după-război. Vizitarea orașelor industriale trezește conștiinţa socială, una care îi unise pe mulţi scriitori postbelici. În Anglia, Kosmas ajunge un scriitor ce își asumă o misiune: aceea de face din lumea noastră una mai bună, mai dreaptă. Anglia îl invită pe cretan să se uite într-o altă oglindă.
Kosmas nu își reneagă originile meridionale. Rămâne un fiu îmbăiat în soarele mamei Grecia, oriunde s-ar duce. Doar că apropierea de alte culturi îl ajută să vadă cu alţi ochi moștenirea lăsată de cultura Eladei. Își va redescoperi Grecia natală vizitând niște expoziţii dedicate artei persane și babiloniene.
Unele dintre cele mai frumoase pagini despre artă
Pasionat de artă, Kosmas, acest alter-ego al lui Kazantzakis, va da unele dintre cele mai interesante pagini nu doar despre diferenţele dintre marile civilizaţii, deschizătoare de drumuri. El va oferi o preţioasă mărturie despre modul în care un moștenitor al Antichităţii europene vede minunăţiile pe care le-au lăsat în urmă culturile Orientului, ajunse până la porţile Greciei.
Kosmas este gata să se înfrupte din tot ce au mai frumos alte culturi. Fiind un alter- ego a lui Kazantzakis, cunoaște bine și Orientul. În timp ce străbate grandioasele săli de la National Gallery, își pune întrebări despre superioritatea culturii antice grecești în modelarea conștiinţei europene, așa cum știm azi. Grecii sunt pentru Kosmas arhitecţii lumii. Au ordonat haosul, au sculptat armonii, înlăturând surplusul, au îmblânzit excesele Orientului. Fără a exprima un europocentrism al ignorantului, Kosmas reamintește nostalgic de rolul civilizator al Greciei.
O carte actuală
Deși a fost scrisă cu aproape un secol în urmă, Ascensiunea este extrem de actuală. Kazantzakis a fost un vizionar. A prezis temele dureroase ale societăţii noastre: teama de însingurare, eșecul social din zonele industriale și ciocnirea dintre cosmopolit și tradiţional, dintre idealiștii de stânga și dreapta nostalgică după un trecut mitologizat.
Prin ochii lui Kosmas vedem o lume ce pare a secolului nostru. Se discută apocaliptic despre tehnologia ce ajunge să-și stăpânească propriul creator. Despre cum omul modern ajunge sclavul tehnologiei, folosind analogia cu poveștile despre asceţii orientali. Îţi vei aminti astfel de acel Kazantzakis dornic de a se cunoaște din alt unghi, după ce își vede spiritul de grec reflectat în oglinda Asiei îndepărtate, scriind apoi Grădina de piatră.
Explorările unui grec la răscruce
Personajul lui Kazantzakis ajunge la răscrucea dintre epoci. O răscruce plină de iluzii și deznădejde. Kosmas este grecul ce se ferea cum putea de prăpastia deznădejdii. Asemenea omului actual, își căuta busola într-o lume a crizelor colective, în care se transformase Europa. Vedea urmările inechităţii cu potenţial inflamabil. Simţea oscilaţia semenilor săi între idei politice radicale sau utopic-izbăvitoare.
Asemenea marilor artiști conștienţi de propriul dar și de adevărata menire, se întrebă dacă trebuie să se mulţumească până la urmă cu succesul literar. Dacă nu cumva trebuie să-și asume până la urmă rolul de a îndrepta lumea, de a o face un loc mai bun, chiar și cu preţul epuizării într-o mare a nepăsării.
Ajuns din Creta până-n Londra și apoi în locul pitoresc unde s-a născut Shakespeare, Kosmas trece de la extaz la agonie. Se bucură de tot ce are Londra mai bun la nivel cultural. Îţi oferă unele dintre cele mai frumoase rânduri despre Shakespeare. Te uimește prin analiza culturii grecești în oglinda Orientului, amintindu-ţi de paginile din Grădinade piatră, despre călătoria în Extremul Orient a lui Kazantzakis. Dar agonia lovește când se aștepta mai puţin, întrerupând șirul declaraţiilor de iubire pentru omenire.
Un roman care nu se va demoda niciodată
Prin Ascensiunea, cel mai iubit scriitor grec și-a consolidat locul în lumea scriitorilor avand flerul ce le permite să scrie ancoraţi în realitatea fremătătoare și plină de hăţișuri a proriilor epoci, reușind să ofere un roman în care își văd propriile vremuri și generaţiile viitoare de cititori. Prin temele abordate și prin întrebările despre rostul implicării sociale a unui scriitor, Kazantzakis anticipase începutul deceniului nostrum. El nu a mai apucat să-l cunoască, dar i-a presimţit undele de neliniști.
Ascensiunea este un roman important al zilelor noastre deoarece, în contextul fricii de a cădea în patima naţionalismului, Kazantzakis demonstrează că îţi poţi iubi extactic (dar inteligent) propria ţară, privindu-i totodată slăbiciunile în faţă. În unele pagini, Kazantzakis te păcălește. Îţi dai seama că mulţi i-ar putea reproșa impresiile din paginile prin care sublinia meritul civilizator al grecilor, moștenit de la antici. Însă argumentele folosite nu sunt ale naţionalistului. Sunt mai degrabă ale celui dornic de a regăsi începutul unei epoci de aur pentru omenire. Kazantzakis aminteste de acea apocă de aur în care ideile venite din Orient i-au stimulat pe grecii dornici de a transforma abundenţa Asiei într-o sculptură ce slefuiește frenezia, încadrând-o în proporţiile estetice inventate pe ţărmul pietros al Eladei.
Nostalgia vechilor civilizaţii
Romanul timpuriu al lui Kazantzakis poate fi considerat azi ca născut dintr-un mare dor. Răzbate acea tânjire după începuturile unei lumi aflate în căutarea flămândă a ideilor ce împrăștie întunecimea. În haosul de după un război mondial, personajul lui Kazantzakis vrea armonia la care visau strămoșii greci. Îi numește arhitecţii lumii nu din aroganţa naţionalistului, ci din speranţa visătorului că tot ceea ce a dat Antichitatea grecilor nu a fost în zadar. Că nu a fost simplă himeră idealizată, ci un reper palpabil, devenit și un refugiu în care fiinţa umană își regăsește ţărmul limpezit de lumină, ce-i promite că o poate lua oricând de la capăt.
O călătorie de maturizare pentru cel aflat la început de drum și de alungare a morţii prin dragoste, pentru cel ce își pierduse orice speranţă legată de rostul continuării drumului prin viaţă. Din Torino până-n exeberantul Napoli, cu opriri pentru aventuri picante în portul genovez, urmate de niște dialoguri de o spirituală ghidușie, pe colina de unde se vede cea mai frumoasă priveliște a Romei. Niște replici memorabile despre tinereţe, maturizare, pofta de viaţă și amânare a resemnării, oferite de acele personaje care se completează, se influenţează și uneori se mai ceartă în marea lor călătorie. Din aceste elemente, Giovanni Arpino a creat unul dintre cele mai iubite romane – Parfum de femeie – despre întâlnirea (transformată în prietenie) dintre un bărbat uns cu toate alifiile și un student aflat la începutul serviciului militar obligatoriu, nevoit să-i fie însoţitor bărbatului aventurier, pe care un accident l-a lăsat fără vedere.
Invitaţie la descoperirea unui film clasic
Sigur ai auzit de Parfum de femeie datorită ecranizării din anii ’90, avându-l pe Al Pacino în rolul principal. Interpretarea lui a rămas un reper în cinematografia americană și în inimila cinefililor. Însă lectura te va trimite la prima ecranizare a romanului. Aceasta este mult mai fidelă. De asemenea, este considerată preferata cinefililor îndrăgostiţi de filmele regizorului emblematic Dino Risi, apreciat datorită modului în care transformă atmofera degajată, de vacanţă meridională, într-un fundal aparte pentru temele grele, deschizând o portiţă spre salvare, spre vindecarea emoţională.
De vindecare emoţională ar avea nevoie Fausto. Este un bărbat șarmant, sigur pe el, înzestrat cu un simţ al umorului spiritual. Așadar o prezenţă agreabilă, tonică. Dar umorul i-a devenit caustic-veninos după accidentul în urma căruia și-a pierdut vederea. I-a rămas însă pasiunea pentru femeile voluptuoase, călătoriile cu trenul și whisky-ul. În fiecare vară are nevoie de un tânăr care să-i devină asistent personal în călătoria sa prin Italia. Noul ajutor este poreclit Ciccio, un tânăr student din Torino. Acesta a fusese trimis de la cazarmă pentru a-i fi de ajutor fostului militar.
Două modele de masculinitate
Întâlnirea dintre cele două personaje este de fapt întâlnirea dintre doua modele de masculinitate și între două generaţii. Astfel, încă de la primele pagini ţi se creează niște asteptări. Ai impresia că descoperi o reinterpretare italiană a unei povești clasice. A tânărului care își îmbogăţește exprienţa de viaţă absorbind lecţiile oferite de un bărbat ce se pliază mai bine pe modelul colectiv al virilităţii. Un bărbat care deja a cunoscut mai multe femei decât el, trecut prin viaţă și prin dramele cărora le ţine piept cu o demnitate și eleganţă intimidante, ieșite din comun. Fausto este bărbatul care niciodată nu va inspira milă, indiferent de loviturile primite de la viaţă. Cel puţin aceasta este impresia tânărului aflat la început de drum, ezitant, dar plin de curiozitate.
Un portret al Italiei, dincolo de mituri
Așa cum a subliniat și filmul lui Dino Risi, romanul Parfum de femeie începe de la o prietenie neașteptată între doi bărbaţi din generaţii diferite, având caractere aparent opuse. Dar miza nu este doar explorarea unei legături de prietenie suprapuse peste un ritual de trecere de la adolescenţă la maturitate, odată cu întâlnirea unui ghid trecut deja prin încercările vieţii. Romanul este de fapt un portret al societăţii italiene postbelice.
Paginile abundă în trimiteri (ce-I drept subtile) la unele schimbări sociale. Dar mai ales la cele ce au adâncit prăpastia dintre Nord și Sud. Călătoria din ordonatul Torino până-n exoticul Napoli, trecând prin Genova și Roma, devine o reflecţie. Este reflecţia despre noua societate italiană. O societate efervescentă, în care splendoarea gloriei de altădată întâlnea sentimentul decandenţei.
Parfum de femeie a fost scris în anii descătușării, când vechile coduri morale erau puse la îndoială. Fuseseră anii în care Italia era văzută prin lentilele nonșalanţei sclipitoare din La Dolce Vita. O Italie vibrantă, a plăcerii de a trăi clipa. Dar în umbra acestei Italii răsfăţate și adorate de cinefili se ascundea o Italie a deziluzionaţilor. Ei erau prinși între cutele unor crize sociale, dar nu mai puţin dornici de a înfrupta la rândul lor din plăcerile emancipării.
Italia, un mozaic
În romanul lui Giovanni Arpino se întâlnesc nu doar două vârste diferite, ci două Italii. Una reprezentând apusul unei epoci, alta simbolizând euforia începutului. Era acel început în care entuziasmul se întâlnea cu excesele începătorului, încă buimac în noua lume descoperită.
Personajul masculin uns cu toate alifiile nu pare să se ferească de noua Italie. Dă impresia că se bucură din plin de hedonismul atât de criticat de vechea burghezie stabilă, din care el însuși face parte. Savurează fără inhibiţii atenţia oferită de prezenţele feminine. Îi place efervescenţa unui oraș meridional precum Napoli. Fausto nu-l privește de sus, precum piemontezul cu pedigree, ce se vrea superior barbarilor din Sud. Totuși, în ciuda siguranţei de sine, Fausto ascunde un plan sumbru, legat de planificarea propriului apus. Doar că apariţia unei tinere inteligente și emancipate va da totul peste cap. Unde începea regatul disperării fără alinare, bărbatul matur găsește până la urmă regenerarea printr-o ultimă șansă la iubire.
Parcurgând cu poftă romanul Marsuinul, vei avea impresia că străbaţi o mare de povești. Din aceste povești nu lipsesc personajele aventuroase, imprevizibilul, suspansul, miturile. Cunoscut și datorită cărţii O întâmplare ciudată cu un câine la mizeul nopţii, Mark Haddon revine cu genul de roman aparte care îţi amintește de nesfârșitele zile din vacanţa de vară, pe care ţi le petreceai citind la umbra unei grădini, în lumi imaginate și totuși atât de apropiate de realitatea reprezentată de problemele universale, dar văzute dintr-o cu totul altă perspectivă, la graniţa cu legendele.
Această mare de povești din romanul Marsuinul unește mai multe ţărmuri. Simţi că plutești pe o corabie din miturile grecești. Corabia nu te poartă doar de la o civilizaţie la alta sau între diferite cetăţi barbare, unde se ascund personaje fabuloase, tinere care abia așteaptă să fie cucerite de eroii mărilor sau regi excentrici apăraţi de animale înzestrate cu forţe ieșite din comum. Ţărmurile între care te va purta marea învolburată a întâmplărilor tulburătoare din Marsuinul adăpostesc nu doar civilizaţii diferite, din epoci despărţite de mii de ani, ci și planuri ale naraţiunii și ale interpretării alegorice.
Povestea unei adolescente, firul din labirintul de povești
Lui Mark Haddon i-a reușit de minune această încercare de a crea un roman multistratificat. A unit inspirat prezentul cu atemporalul mitic. Dim timpul mitic se aruncă umbrele alegoriei spre întâmplările din prezentul înhăţat de probleme spinoase. Asemenea Aridnei din mitologia greacă, Mark Haddon folosește un fir principal ce străbate un labirint ce ar fi devenit prea întortocheat din cauza unor infiltraţii cu tentă de roman postmodernist, ce pleacă de la o naraţiune clasică pentru a pune întrebări tocmai despre canoanele și rostul acestei naraţiuni.
Firul care leagă planurile narative și epocile din care vin personajele este povestea unei frumoase adolescente. Ea devenise prizoniera unui tată psihopat. Cum ajunsese prizonieră? După moartea violentă a mamei ei, tatăl adolescentei nu poate convieţui inofensiv cu tot ce lasă în urmă o astfel de traumă. Așadar, el va înlocui mama cu fiica. Această adolescentă, izolată de lume în reședinţe somptuoase, devine dependentă de lectură. Îi plac mai ales miturile antice. De la povestea ei, se va face trecerea spre mitul despre fiica prizonieră a unui rege.
Barca lui Shakespeare
Vechiul mit al fiicei prizoniare este reinterpretat în epoci diferite. Naufragiază la un moment dat și-n imaginarul lui proxenet cu aere de mare dramaturg. Acest interlop ajunge să colaboreze și cu Shakespeare în scrierea unei piese. Totuși, de marile aventuri nu are parte (doar) fiica milionarului, dornică să fugă departe de tatăl ei. Aventurile, majoritatea periculoase, ajung să se ţină scai de mai ales de un tânăr arogant, de bani gata. El se îndrăgostește de adolescenta prizonieră din zilele noastre. O va întâlni în timp ce va încerca să-i prezinte o valoroasă operă de artă milionarului devenit temnicerul propriei fiice.
Din prezentul adolescentei care ajunge să considere prima atracţie o șansă de a evada se va trece brusc la miturile antice, apoi la decandenta Londră a lui Shakespeare. Tânărul care vrea să o salveze pe adolescentă va trece la rândul său de la peripeţiile demne de scenariul unui film de Tarantino la aventurile ce amintesc de atmosfera din Legendele Olimpului. Acest personaj masculin suferă transformări năucitoare. Dintr-un fante al înaltei societăţi din prezent ajunge un fiu de rege ce străbate mări și ţări.
Rătăcind pe Meditarana civilizaţiilor antice, născătoare de mituri, nava personajelor aventuriere ajunge pe Tamisa. Aici, Shakespeare devine luntrașul Caron, dornic de a purta pe lumea cealaltă un bărbat cu trecut sumbru. Citind, vei avea impresia că treci brusc dincolo de miza imediată a scrierii unui roman de aventuri luând forma unuia ce folsește mitul pentru a putea aborda mai suportabil problemele actuale. Romanul de aventuri este de fapt o disimulare a experimentului cu tentă postmodernă. În acest experiment se întrepătrund ca-ntr-un labirint influenţe literare, genuri hibride și personalităţi literare demitizate.
Un roman de aventuri diferit
Marsuinul ar putea fi considerat un roman de aventuri ce deviază spre o direcţie originală. Are calităţile sofisticate ale unui roman cu tentă postmodernă. Mark Haddon pare să răstoarne canoanele, încâlcind firele naraţiunii. Totuși, rămâne accesibil, cursiv. Îl parcurgi alert, compulsiv, datorită modului în care momește copilul din tine să revină la suprafaţă pentru a se bucura de o poveste bine spusă. Alunecarea dintr-o epocă în alta nu ia mereu forma unui labirint întortocheat, cu multe artere pe care să te poti strecura și tot atâtea posibilităţi de interpretare.
Trecerea seamănă mai degrabă cu alunecarea navei într-o zonă cu graniţe nevăzute. Odată depășite graniţele, personajele se trezesc în alt timp, cu alte cutume și alte pericole. Îţi amintești astfel de filmele cu întâmplări năucitoare, cu turnură halucinantă, având un scenariu derutant, în care un personaj central este aruncat neîncetat dintr-o epocă în alta, astfel încât să pară că trece de fapt dintr-un vis bizar în altul. Paginile în care Shakespeare devine luntrașul unui suflet pierdut par o scenă de film cu trimiteri dantești.
O călătorie între insule (de semnificaţii) stranii
Personajul aventurier al romanului este dependent de mare. Preferă corabia oricărui tărâm plin de palate opulente. Trece de la un ţărm la altul, într-un ritm ameţitor. La fel va trece și cititorul tentat să caute mesajul acestui roman. Nu va găsi un singur mesaj, ci mai degrabă un ocean în care marile reflecţii sunt insule de sine stătătoare.
Unul dintre mesaje face trimitere la urmările traumelor și la mijloacele toxice prin care omul modern compensează neputinţa în faţa pierderilor și abandonului. Alt mesaj lovește în noua burghezie alienată (și alienantă) ce-și maschează nesiguranţa și ezitările prin vanităţi și mituri false despre sine. Însă cel mai important mesaj este cel privind viitorul literaturii bazate pe naraţiune. Acea naraţiune considerată azi clasică, depășită, este resuscitată ingenios prin reinterpretarea miturilor în romanele de succes apărute în ultima vreme.
Reîntoarcerea la importanţa psihologică a mitului
Pentru Mark Haddon, viitorul literaturii păstreaza modelul ciclicităţii, al eternei reîntoarceri. În Marsuinul ne întoarcem la mit. Acel mit care străbate epoci, până ajunge la Shakespeare, iar de la Shakespeare la noi. De fapt, ne întoarcem la mit deoarece pare să conţină acea cheie universală către inconștientul nostru colectiv sau către abisurile temerilor și dramelor de care nici o generaţie nu este ferită, oricât de avansată ar fi civilizaţia din care face parte.
În acest du-te-vino între epoci te simţi asemenea unui arheolog. Descoperi un artefact înconjurat de o poveste deopotrivă fascinantă și tulburătoare. Povestea urcă din trecut spre prezent. Se agaţă de prezent astfel încat cel ce privește artefactul descoperit să capete impresia că nu a fost niciodată întreruptă legătura dintre acum și ce a fost cu mii de ani în urmă.
În căutarea poveștii personale
Venită din Antichitate până-n zilele noastre, povestea fetei captive în căutarea evadării seamănă cu fiinţele arhaice ascunse în adâncurile mărilor. Acele fiinţe care ne pândesc atunci când aplatizăm lumea, pentru a ne reaminti că dramele noastre și prezentul personal nu sunt uneori decât o extensie a unei lumi mult mai vaste. O lume care le-a văzut deja pe toate și care a dat deja multiple variante ale poveștilor noastre personale. Personajele din cartea lui Mark Haddon vor să ne facă atenţi la mecanismele interioare misterioase. Este vorba despre cele prin care ajungem să confundăm fricile și traumele vechi de când lumea cu o varianta unică, de nerepetat, asupra căreia vrem exclusivitate, numind-o personală.
Dincolo de a fi un roman abundent în planuri și întâmplări palpitante, Marsuinul este o reflecţie. Genul de reflecţie cizelată de obicei de avangardiști. Mai ales de cei ce fragmentau realitatea în planuri paralele subiective, spulberându-ne credinţa în legitimitatea unei singure variante. Corabia personajelor nu caută neapărat ţărmuri sigure. Vrea doar să se rătăcească pentru a uita de ameninţarea efemerului și a fragilităţii ce zădărnicesc mitul personal construit pe nevoia fiecăruia de a-și crea o poveste de viaţă considerată invincibilă, care să merite să fie povestită, ștampilată ca memorabilă. Personajele din Marsuinul sunt salvate de povești. Dar abia după ce ajung ele însele victimele unei ficţiuni post-traumatice pe care nu o mai pot controla și care le devine propria corabie.
Daniele Mallarico, personajul central din Păcăleală, pare să ducă o viaţă de invidiat. Trăieste visul italian, așa cum apare el în mintea străinilor îndrăgostiţi de ţara scriitorului Domenico Starnone. Personajul Daniele are o viaţă confortabilă în elegantul Milano. Aici a cunoscut faima de artist ilustrator, după ce și-a trăit adolescenţa într-un Napoli cu ale sale străzi labirintice, oameni pătimași, splendori și excese, care nu au cum să nu influenţeze un aspirant la statutul de mare pictor. De acest Napoli deopotrivă cuceritor și plin de capcane a tot încercat Daniele să fugă. Si era gata să creadă că a reușit. Însă insistenţa fiicei sale de a-și folosi tatăl pe post de bonă de weekend, deoarece ea și renumitul matematician care-i era soţ participau la o conferinţă, îl obligă pe Daniele să înfrunte din nou acel Napoli al amintirilor copleșitoare, al primelor dezamăgiri și frici.
Fantomele trecutului și teama de ratare
Din momentul în care Daniele se reîntâlnește cu nepotul său, Mario, reapar fantomele. Viaţa îi este inundată de șuvoiul amintirilor, așa cum apele ploilor inundă străduţele din Napoli în anotimpul rece. Mario trăiește în Napoli, alături de mama lui (fiica lui Daniele) și de tatăl său, un geniu ros de gelozia provocată de motive închipuite. Nepotul nu doar că trăiește în orașul care devenise la un moment dat o capcană pentru aspiraţiile adolescentului Daniele. Acesta locuiește chiar în imobilul din care plecase Daniele pentru a se stabili în acel Nord al oportunităţilor care fac diferenţa dintre visătorii Sudului consideraţi învingători și cei autointitulaţi rataţi.
Teama de ratare devenise marea obsesie ce marcase adolescenţa lui Daniele, odată cu marea dezamăgire în dragoste. Daniele provenea dintr-o familie emblematică pentru acel Sud acaparat de sărăcia dublată de brutalitate.
Copilaria lui Daniela pare desprinsă dintr-un film neorealist. Mama lui era simbolul femeii sacrificate. Ea fusese dependentă de un soţ care își cheltuia salariul pe vicii, printre care și jocurile de noroc mai mult sau mai puţin clandestine. Pentru a scăpa din orașul a cărui imagine era deformată de brutalitatea mediului în care trăise, Daniele s-a lăsat ghidat de ambiţia alimentată de rezultatele școlare excepţionale pentru condiţia familiei sale.
Napoli din interiorul personajelor
Domenico Starnone face parte din noua generaţie de scriitori ai Sudului ce repun orașul Napoli pe harta literară. Dar, asemenea Elenei Ferrante și lui Lorenzo Marone, vorbește mai degrabă despre influenţa obsedantă a unui Napoli interiorizat. În Păcăleală vei citi despre acel Napoli care pătrunde în personaje și le îmbibă asemenea unor miresme tari.
Napoli din memoria lui Daniele simbolizează atât pulsiunile vitale, cât și angoasele unui Sud greu încercat. Este acel Sud prins între conștiinţa propriei splendori și a iminentei decadenţe, contemplate din perspectiva unui fatalism precum o profeţie ce ia fie calea mitului, fie a marasmului.
Orașul negat își cere tributul
Pentru Daniele, Napoli juca rolul Sibilei ce poate nimici un destin cu profeţiile sale nefaste. El a negat cât a putut acest Napoli interior. Îl credea unicul responsabil de o potenţială ratare. De aceea a fugit, asemenea meridionalului ce vrea să scape de sine, tocmai în ordonatul Nord. Însă Napoli este genul de oraș natal care-și va cere tributul, dar și piedestalul. Daniele va încerca să se debaraseze de el, însă până la urmă va trebui să-i accepte puterea. Va trebui să se întâlnească încă o dată cu Napoli, dacă va dori să-și recupereze inspiraţia pierdută.
Reîntors în Napoli, Daniele își rememorează o parte din viaţă. Memoria îi reamintește de falia apărută între ipostaza lui meridională și acea imagine creată, de mare intelectual. Napoli însemna haosul rapace. Era precum acea fiinţă arhaică ascunsă, duplicitară. O fiinţă parșivă, care (doar) se prefăcuse că aţipise undeva în adâncurile celui fugit din Sud.
Aici, la Napoli, mulţi eu au îmbobocit încă de la începutul adolescenţei și se agitau să se impună agăţându-se de nenumăratele variaţii posibile ale orașului, pentru că și materia lui e variabilă, multe, foarte multe orașe puteau fi în el, mai bune sau chiar mai rele decât acesta (traducere: Cerasela Barbone).
Jocuri psihologice
Odată revenit în apartamentul familiei, locuit acum de fiica sa, Daniele va trece prin situaţii absurde încercând să anestezieze din nou acel oraș interior hrănit cu porniri vulcanice. Daniele va fi împins în abisul unui Vezuviu personal ce dădea în clocot. Cel care îl va împinge fără pic de regret va fi chiar nepotul său, Mario. Acesta va încerca să se joace, să glumească nevinovat cu bunicul pe care nu-l văzuse de multă vreme. Şi tocmai aici iese la suprafaţă talentul de fin psiholog al lui Domenico Starnone.
Starnone prezintă sofisticat graniţa ambiguă dintre inocenţa copilului și plăcerea de a domina adultul jucându-i feste sau recurgând la opoziţionism. Festele jucate de copil adultului se vor lega precum piesele unui complicat puzzle psihologic de conflictul dintre adevăratul Daniele-meridionalul exuberant și imaginea construită în rafinatul Nord. Face Mario ce face și trezește adolescentul impulsiv și nesigur din bunic.
Fantoma adolescenţei napolitane se trezește feroce, dar și eliberator. Umbrele ei se pot vedea chiar în desenele pe care Daniele trebuie să le finalizeze pentru ediţia de lux a unei povestiri scrise Henry James. În acea povestire, un tânăr începe să urmărească un bărbat pe care îl consideră dublul său. Reîntors în apartamentul din Napoli, Daniele, ajuns în perioada bilanţului existenţial, va trebui să accepte întâlnirea decisivă cu sinele uitat, secret, cu dublul său.
O poveste înșelătoare
În Păcăleala, scriitorul Domenico Starnone întărește concluzia trasă de mulţi după ce au citit și romanul Noduri: că ai în faţă un tur de forţă al unei inteligenţe șirete. Da, Starnone este cât se poate de șiret! Şi cu tine, cititorul, nu doar cu personajele sale. Este precum labirinticul Napoli al cartierelor istorice. Asemenea orașului meridional, te face să te rătăcești, să bâjbâi pe arterele întortocheate. Să traversezi străzi înșelătoare, unde lumina puternică se preface în umbrele răcoroase, în obscuritatea ce înghite orice reper care te poate ghida spre ieșirea din labirint.
Citind Păcăleală, ai impresia că devii asemenea lui Daniele, care începe și el să ezite confuz printre propriile amintiri. Îi vei prelua indignarea când își vede nepotul cum începe un subtil joc de putere cu nervii săi epuizaţi. Vei reflecta asupra locului de unde vii sau de care ai încercat mereu să fugi. Şiretenia lui Starnone constă mai ales în ascunderea adevăratelor intenţii. Deși adoptă un stil simplu, iar anumite pagini îţi vor părea monotone, te uimește prin brusca schimbare de ritm.
Tensiunile emoţionale, un foarte bun arheolog
Tensiunile personajului central escaladează bizar. Ca-ntr-o scenă teatru absurd, pleacă de la banalitate și ajung la graniţa cu aberantul. Detaliile banale devin partea unei recuzite ce întreţine complicitatea dintre acel Napoli interior și păpușarul memoriei. Aceste detalii încep să înghită umbrele trecutului. Apoi se lasă devorate de ele și transformate în oglinzi ironice de care protagonistul nu mai poate scăpa.
Odată cu personajul său, Domenico Starnone te înhaţă și te aruncă-ntr-un vârtej. În acel vârtej al amintirilor mincinoase ce au promis că vor dormi, că nu vor mai bântui lacome prezentul ordonat. Păcăleală este și un foarte bun roman al arheologiei interioare. Fără să facă paradă, fără să recurgă la observaţii complicate, Starnone folosește versatil trimiterile erudite. Datorită acestor trimiteri, stilul său îţi amintește de eseurile prin care Freud folosea operele de artă pentru a oglindi ascunzișurile psihicului.
Domenico Starnone vorbește despre legătura dintre fuga de sine și fuga de abisurile instinctuale. Astfel, Păcăleală mai poate fi considerat un roman despre scindările interioare și relipirea cioburilor găsite în urma escavărilor în adâncuri.
Este foarte greu de făcut un top al celor mai bune cărţi. Mulţi se gândesc mai ales la clasici atunci când recomandă cărţi esenţiale de citit într-o viaţă. Orice listă prezentată de un cititor împătimit are lipsurile ei. Va fi comentată, uneori contestată. Îi va îndemna și ceilalţi să își facă niște liste cu propriile preferinţe. Noi vă propunem 101 cărţi de citit într-o viaţă, din literatura altor ţări. Nu pretindem că este o listă perfectă, ci mai degrabă una subiectivă, care să invite la discuţii și la alte recomandări. Am ales niște autori deveniţi clasici, din mai multe culturi. Lectură plăcută!
101 cărţi de citit într-o viaţă: autori italieni
1. Ghepardul de Giuseppe Tomasi Di Lampedusa
Este greu să înţelegi Italia, istoria ei și falia dintre Sud și Nord fără a citi romanul lui Giuseppe Tomasi Di Lampedusa. Stând la baza filmului omonim, considerat o capodoperă, Ghepardul te face martor la apusul unei lumi. Era lumea aristocraţiei siciliene aflate la răscrucea dintre fast și ruinare. Totodată paginile generoase din Ghepardul te apropie de atmosfera unui Sud pătimaș, fremătător, pitoresc, plin de palate cu decoraţiuni abundente. Vei intra așadar în universul unei Sicilii ale cărei frământări politice aveau să anunţe marile schimbări din secolul XX.
Ghepardul este mai mult decât un roman istoric. Este și o invitaţie la reflecţie asupra umanităţii, cu bune și rele, asupra identităţii, oportunismului și a conflictului dintre aristocraţia risipitoare, ajunsă-n pragul falimentului, și noii îmbogăţiţi de o tenacitate ieșită din comun, dar lacomi și lipsiţi de clasă. De asemenea, îţi recomandăm și prozele scurte scrise de Lampedusa.
Decameronul este un clasic peste care nu se va aduna praful. Renascentistul Boccaccio pare să fi găsit reţeta perfectă care să îi permită acestei cărţi să-și păstreze prospeţimea și farmecul peste secole. Scrisă acum aproape 700 de ani, Decameronul include povești considerate deocheate. Erotismul exacerbat ascunde însă o inteligentă demascare a ipocriziei din lumea clericilor, dar și a nobililor.
Decameronul este o înșiruire de povești amuzante, subversive și lipsite de pudoare. Aceste povești sunt spuse de niște nobili refugiaţi într-un loc sigur din sublima regiune Toscana. Refugiul îi păzea de pericole într-o perioadă în care ameninţarea ciumei pustiise marile cetăţi ale Europei. Încercând să mai uite de ameninţarea ciumei, ei încep să-și spună unul altuia povești în care umorul și erotismul coexist ingenios.
Domenico Di Michelino – Divina Commedia, 1465, Cattedrale di Santa Maria del Fiore
DanteAlighieri a fost un mare vizionar cand a scris Divina Comedie. Călătoria din Infern spre Paradis, trecând prin Purgatoriu, capătă note suprarealiste. Imaginea rătăcitorului care își caută salvarea încercând să ajungă-n rai este plină de simboluri. Aceste simboluri au fost reinterpretate de mulţi artiști de-a lungul secolelor. Mulţi au încercat să demostreze modernitatea acestei capodopere. Trimiteri mai mult sau mai puţin evidente la Divina Comedie sunt frecvente în literatură și în cinematografie.
Când spui Luigi Pirandello te gândești în primul rând la piesa de treatru Şasepersonaje în căutarea unui autor. Dar sicilianul Pirandello ne-a mai lăsat romane și proze scrurte de o mare intensitate psihologică. Noi îţi recomandăm să-l descoperi și datorită volumului Nuvele pentru un an. Aceste nuvele au personaje expresive, trăiri intense, drame și tensiuni care amintesc de scenariul unui film neorealist.
Alberto Moravia a scris unele dintre cele mai bune romane și nuvele din literatura italiană. Totodată, a fost și foarte apropiat de mari cineaști precum Vittorio De Sica. Ai putea spune că proza lui s-a putut sincroniza cu nașterea perioadei de aur a cinematografiei italiene. Este greu de ales o anumită carte de referinţă. Totuși, noi îţi propunem Cei doi prieteni.
Pe fundalul unei Rome efervescente, care își recâștiga măreţia și pofta de viaţă de după război, cele două personaje masculine ale cărţii fac un pact riscant. Cel bogat îi spune celui din clasa de jos că nu va adera la ideile comuniste decât dacă prietenul sărac va fi de acord să își împartă cu el iubita, în spiritul egalitarist. Schimbul de idei și de idealuri despre salvarea umanităţii de la nedreptate și de la sărăcie va devia spre un triunghi amoros imprevizibil.
Perspectiva asupra cuplului și asupra conflictelor generate de gelozie se va ramifica. Vor exista mai multe variante ale poveștii, fiecare oferind un posibil final neașteptat și plin de concluzii profunde si dublate de umor despre natura umană prinsă între luciditate, ignoranţă și naivitate.
Giovanni Papini este considerat un simbol al literaturii italiene moderne. Romanele sale psihologice au atras generaţii întregi de cititori. Deși este cunoscut mai mult datorită romanului Gog, noi îţi recomandăm bijuteriile din colecţia Povestiri stranii. Cele douazeci și două de proze scurte au un farmec aparte. Le vei aprecia datorită misterului pe care îl degaja. Stilul te face să-ţi imaginezi o întâlnire între Borges și Poe pe fundalul splendorii asociate Italiei.
7. Deșertul tătarilor (Dino Buzzati)
Deșertul tătarilor este genul de roman alegoric plin de semnificaţii. Interpretările oferite mesajului enigmatic nu se vor epuiza niciodată. Vor fi exprimate în funcţie de angoasele fiecărei generaţii, de contextul istoric și ideile fiecărui cititor în parte. Dincolo de subiect se ascund multe interpretări ce îmbină absurdul, suspansul, calităţile unui roman istoric și profunzimea unui mesaj filozofic. Aparent, este vorba despre un locotenent care așteaptă atacul tătarilor într-o fortăreaţă. Dar tătarii întârzie. Încordarea se transformă în așteptare, iar așteptarea în mijlocul unui tărâm pustiu devine o călătorie spre propriul psihic.
Deșertul tătarilor a fost interpretat în cheia unui roman despre irosirea pe timp de război și a căutării de sine în momente angoasante și debusolante. A influenţat scriitori contemporani, unul dintre aceștia fiind și renumitul Boualem Sansal, când a scris Trenul din Erlingen sau Metafora lui Dumnezeu.
Literatura italiană este reprezentată și de voci feminine puternice, prin ale căror pagini descoperi tradiţii nebănuite. Una dintre ele este Grazia Deledda, laureată a Premiului Nobel. Așa cum Lampedusa te ajută să înţelegi mai bine Sicilia, tot așa Grazia Deledda îţi va prezenta Sardinia. O Sardinie devenită un mozaic de caractere, viziuni asupra vieţii, cutume și povești pătimașe. O astfel de poveste apare și în romanul iconic Iedera.
Romanul Iedera spune povestea unei tinere care luptă pentru propria libertate într-un ţinut al bărbaţilor. Nu acceptă soarta femeilor sacrificate, dar libertatea vine și cu preţul vinovăţiei. Nu lipsește nici povestea de iubire tulburătoare.
Elsa Morante a fost eclipsată de faima soţului său, Alberto Moravia, cel puţin în lumea traducerilor. Însă ultimii ani au readus în atenţia cititorilor marile sale romane. Unul dintre cele mai cunoscute și apreciate este Insula lui Arturo. Romanul te poartă în zilele de vară petrecute pe insula Procida, în apropiere de Napoli. Aici, adolescentul Arturo parea să-și fi găsit un refugiu. Alături de câinele său preferat, se bucură de timpul răbdător petrecut la reședinţa de vacanţă a familiei. Însa lumea lui se va schimba după ce tatăl rămas văduv i-o prezintă pe viitoarea lui soţie, aflată înca la vârsta adolescenţei.
Insula lui Arturo este un roman despre maturizare și despre dorinţele ascunse. Vei cunoaște astfel stilul unei scriitoare care merită (re)descoperită de fiecare generaţie în parte.
10. Noapte de sărbătoare și alte povestiri de Cesare Pavese
Cesare Pavese ne-a lăsat unele dintre cele mai frumoase romane și proze scurte din istoria literaturii italiene. Stilul său este unul cinematografic, datorită imaginilor vii, personajelor expresive și atenţiei acordate detaliilor ce transpun atmosfera unui loc. A fost apreciat datorită romanelor Femei singure, ecranizat de Antonioni, Vara de neuitat sau Plaja. Însă povestirile sale rămân la fel de reprezentative pentru stilul apropiat de forţa unui film neorealist în proză. Îţi recomandăm colecţia Noapte de sărbătoare și alte povestiri pentru a-i descoperi lumea.
Povestirile incluse în acest volum sunt intense. Reflectă emoţii puternice, forţă instinctuală și conflictul dintre modernitate și lumea arhaică dominată de cutume sub care se ascund porniri instinctuale distrugătoare. Te invităm să citești și recenzia.
Apărut în versiunea italiană cu titlul Ragazzi di vita, romanul Băieţii străzii a fost primit cu mult entuziasm de cinefilii din România. Autorul său, Pier Paolo Pasolini, este un simbol al cinematografiei italiene. De fapt, ai impresia că vezi unul dintre cele mai bune filme în proză. Acţiunea se petrece între periferia Romei, unde casele vechi încep să fie înlocuite de noile construcţii menite să anunţe lăcomia de după sărăcia cruntă adusă de război, și centrul istoric al Romei. Între aceste două zone opuse ale Romei hoinăresc personajele romanului. Ele formează găști de adolescenţi marginali. Unii fură, alţii își negociază propria frumuseţe.
Splandoarea și mizeria sunt descrise într-unele dintre cele mai bune imagini ale Romei pline de contraste. Pasolini amintește de flerul unor mari fotografi precum Bresson și Robert Capa în descrierea unei lumi a marginalilor, oferindu-le acestora demnitatea prin expresivitate.
Băieţii străzii va fi apreciat și de cei pasionaţi de urbanism și arhitectură. S-ar putea face documentare multipremiate și organiza tururi ghidate plecându-se de la paginile în care Pasolini descrie metamorfozele Romei, cu distrugerea mahalalelor și împingerea marginalilor vulnerabili și mai departe de graniţa salubră a orașului. Te invităm să citești și recenzia.
Lecţii americane va fi o lectură acaparantă pentru cei pasionaţi de artă. Bazat pe cursurile ţinute de Italo Calvino pe când era invitat în Statele Unite, volumul include analize despre literatură, societate și legătura dintre artă și progres. Vei citi unele dintre cele mai frumoase pagini despre universul literaturii. Te invităm să citești și recenzia.
Don Quijote este o carte generoasă. Va inspira multe generaţii de cititori și de cineaști sau scriitori dornici de a-i reinterpreta mesajul în funcţie de propria lor epocă. Mario Vargas Llosa l-a considerat pe Cervantes un deschizător de drumuri pentru scriitorii moderni, care sunt gata să experimenteze îmbinând mai multe genuri și aducând împreună personaje excentrice. Don Quijote este o carte scrisă pentru cei dependenţi de povești. Totodată, este și un elogiu adus prieteniei și devotamentului, dar mai ales visătorilor incurabili.
Don Quijote este și o metaforă legată de marile călătorii, de inepuizabilele căutari de sine. Aventurile personajelor sunt comice, profunde, mereu forţând porţile ce despart realul de halucinant.
14. Peripeţiile lui Shanti Andia de Pio Baroja
Dacă preferi acele romane de aventuri în care marea este un personaj principal, poţi citi și Peripeţiile luiShanti Andia. Romanul te va face să-l descoperi pe scriitorul devenit un simbol al spiritului basc: Pio Baroja.
Romanul Peripeţiile lui Shanti Andia îţi va aminti de pofta stârnită de lecturile copilăriei. Te va cuprinde o dulce nostalgie citind despre piraţi, corăbii, tărâmuri misterioase, pericole și iubiri de altădată.
15. Abel Sanchez. Sfântul Emanuel cel Bun de Miguel de Unamuno
Povestea lui Cain și a lui Abel și alegoria scrisului ca formă de salvare sunt redate filozofic în prozele incluse în volumul – Abel Sanchez. Sfântul Emanuel cel Bun. Aceste două proze pot fi o poartă spre lumea scriitorului filozof Miguel de Unamuno, considerat reprezentativ pentru literatura spaniolă.
În cele două proze apărute și în limba română, Miguel de Unamuno vorbește despre invidie, frică, neputinţă, dar și despre speranţă. Folosește atât realismul, cât și metafora densă.
16. Familia lui Pascual Duarte de Camilo Jose Cela
Familia lui Pascual Duarte este unul dintre cele mai citite romane spaniole. Romanul psihologic amintește de stilul lui Albert Camus, adaptat la contextul unei Spanii aflate sub teroarea instaurată de Franco. Personajul central este un criminal sângeros, dar și o victimă a contextului social. Născut într-un mediu rural precar, va fi aruncat în infernul războiului civil.
Javier Marias este o emblemă a literaturii spaniole. Romanele sale sunt devorate cu sufletul la gură datorită misterului ce înconjoară personajele și evenimentele imprevizibile. Personajele atrag datorită secretelor ce duc la ramificaţii psihologice nebănuite. Unul dintre aceste personaje este și Teresa, protagonista din Inimă atât de albă. Ea se va sinucide imediat ce va reveni din luna de miere, în timpul unei cine de familie. Ani mai târziu, Juan, fiul din a doua căsătorie a celui ce a fost soţul Teresei va încerca să descopere motivele din spatele gestului tragic.
101 cărţi de citit într-o viaţă: autori portughezi
18. Lucarna de Jose Saramago
Călătoria literară în Peninsula Iberică este incomplete fără cărţile scrise de Saramago. Este considerat un simbol al Portugaliei, a cărei umanităţi a descris-o ca nimeni altul. Este greu de ales o carte reprezentativă. Noi vă propunem un roman descoperit abia acum câţiva ani, de către soţia lui Saramago. Este vorba despre Lucarca, o carte despre fragilitate, visurile oamenilor amăgiţi și despre conflictele dintre generaţii.
Lucarna a fost de fapt primul roman scris de Jose Saramago, dar nu a fost publicat în timpul vieţii sale. Pentru Saramago, acest roman a însemnat amintirea dureroasă a primului eșec. Deși este o bijuterie, Lucarna a fost un roman în care editurile din acele timpuri nu au avut încredere.
Acţiunea se petrece într-un vechi imobil din Lisabona anilor ’50. Dincolo de ușile fiecărui apartament freamătă iubiri neîmplinite, sacrificii, dorinţe nerostite, conflicte între copiii adepţi ai schimbărilor sociale bruște și părinţii care vor să se agaţe de vechea lume.
Paginile introspective scrise de portughezul Pessoa devin miere pentru sufletele visătorilor. Una dintre cele mai iubite opere ale sale este Cartea neliniștirii. Vei citi unele dintre cele mai frumoase reflecţii despre umanitate, iubire, căutarea de sine și artă.
Cartea neliniștirii este o acumulare densă de gânduri de o rară profunzime, care nasc revelaţii în cititor. Este analizat sufletul uman cu o fineţe și un simţ al observaţiei ieșite din comun. De fapt, Pessoa simbolizează acel spritit portughez care plutește într-un etern saudade (melancolia intraductibilă, dar înţeleasă de toţi cei îndrăgostiţi de ţara acestuia).
Inima inimii este o carte esenţială pentru cei ce iubesc Portugalia și Lisabona în mod special. Prozele scurte scrise de Antonio Lobo Antunes, adunate în această carte, devin imagini seducătoare ale frumoasei capitale portugheze. Ai impresia că te afli undeva, pe terasa unui apartament boem, de unde se vede întreaga Lisabonă, cu acoperișurile ei ce reflectă malancolic variaţiile de lumină, cu străduţele șerpuitoare printre coline și cu misterioasele cartiere vechi.
Paginile din Inima inimii par a fi niște cadre demne de un film de epocă bine realizat sau niște acuarele nostalgice puse cap la cap special pentru a spune poveștile cotidiene ale unei ţări și ale unui oraș adorat. Pregătește-te de o lectură ispititoare, care să-ţi încânte zilele de visător îndrăgostit de Lisabona. Te invităm să citești și recenzia.
Cei ce-l iubesc pe Saramago vor citi și Autobiografia, un omagiu adus acestuia de unul dintre cei mai iubiţi scriitori portughezi contemporani. Autobiografia este un roman înșelător, labirintic. Aparent spune povestea unui scriitor-personaj care vrea să evite ratarea scriind o carte dedicată lui Saramago. Întâlnirile cu Saramago, devenit idolul său, vor fi unele ieșite din comun, dar salvatoare.
Acest personaj-scriitor se află în pragul colapsului din cauza adicţiei faţă de jocurile de noroc. În paralel cu povestea lui se desfășoară cea a unei femei sosite la marginea Lisabonei tocmai dintr-o fostă colonie portugheză din Africa. La rândul ei îndrăgostită de proza lui Saramago, va intra într-o legătură specială cu personajul dornic de a scris o carte despre marele scriitor.
Autobiografia este o carte poetică, plina de tandreţe, de nostalgie, de fragmente care unesc amintirile din copilărie și adolescenţă cu prezentul debusolării și al căutării. Totodată, este și o călătorie spre o Africă desprinsă parcă din cântecele răvășitoare ale Cesariei Evora. Te invităm să citești și recenzia.
Anna Karenina este un roman care nu mai are nevoie de prezentări suplimentare. Poate fi considerat unul dintre cele mai răsfaţate romane din literatura rusă. A fost comentat și reinterpretat în ecranizări ce au umplut sălile de cinema. Deși a fost scris într-o Rusie apusă, a marii aristocraţii, romanul poate fi considerat unul actual. Chiar dacă femeile din ziua de azi au mai multe drepturi decât eroina lui Tolstoi, în multe culturi sunt încă prinse între convenţiile rigide și nevoia de libertate.
Anna Karenina poate fi considerata una dintre cele mai pătimașe femei din literatura clasică. Gesturile și deciziile ei reflectau un curaj nemaivăzut în lumea cititoarelor din secolul ei.
Crimăși pedeapsă este unul dintre cele mai consistente romane psihologice scrise vreodată. Crima din roman și ancheta nu sunt decât un pretext pentru a explora existenţialist adâncurile fiinţei umane.
Dostoievski a reușit ca nimeni altul să redea frământările unei conștiinţe tulburate după o crimă. Totodată, este și un roman care vorbește despre natura umană, amintind și de scrierile lui Nietzsche, dar și despre nevoia de iubire ca formă de salvare. Dialogurile dintre personaje nasc mii de alte dialoguri complicate între cititorii dornici de a înţelege mesajele transmise de personajul central prins în hăţișul propriei minţi.
Cehov a rămas în memoria colectivă mai ales prin mesajul povestirilor și nuvelelor apreciate datorită compasiunii faţă de vulnerabilitatea fiinţei umane. De asemenea, când pronunţi numele acestui clasic rus îţi vine în minte Pescărușul. Este poate cea mai jucată piesa a sa. Modul în care Cehov surprinde o lume în schimbare și conflictul dintre generaţii, dar și dintre artiștii ce preferă convenţiile și aceia autoproclamaţi inovatori neînţeleși de marele public, va fi mereu actual.
Atmosfera din zona pitorească unde se retrăgeau personajele înstărite ale cărţii ar putea fi reprodusă în orice alt loc unde au loc niște conflicte din cauza unor speranţe neîmplinite. Datorită replicilor și personajelor, Cehov a demonstrat un talent rar: acela de a fi ancorat în spiritul propriei epoci, pe care îl redă cum nu se poate mai fidel, și capacitatea de a extrage substanţa universală, astfel încât mesajul să fie unul valabil și ușor de înţeles în orice epocă. Nu întâmplător, flerul lui Cehov le-a permis regizorilor îndrăzneţi să încerce montări cu decouri actuale, fără a dilua originalul sau a se îndepărta de esenţa textului.
25. Mantaua. Nasul. Însemnările unui nebun de N.V. Gogol
Gogol este clasicul rus care poate ajunge la generaţii întregi de cititori datorită prozelor sale scurte pline de umor absurd. Unele dintre cele mai bune proze ale sale au fost incluse în volumul Mantaua. Nasul. Însemnările unui nebun.
Aceste trei proze scurte sunt esenţiale pentru a înţelege stilul și viziunea lui Gogol despre umanitate. Datorită prozelor sale, Gogol a devenit unul dintre cei mai iubiţi clasici. Își înzestrează personajele cu o lume interioară plină de contradicţii. Acestea sunt descrise printr-un umor pentru care-l invidiază mulţi cineaști dornici de a surprinde apropierea fiinţei umane și a societăţii de absurd. Vei descoperi astfel un scriitor care devine păpușarul ce își obligă personajele să facă niște contorsiuni sufletești unde hohotele de râs, amarul, vulnerabilitatea și dramele apăsătoare coexistă firesc.
Evgheni Oneghin este considerată una dintre cele mai frumoase cărţi despre iubirea neîmplinită și regretele irosirii. Personajul central, Oneghin, a rămas un simbol al bărbatului superficial și cuceritor, iar cea de care se îndrăgostește prea târziu a devenit emblematica pentru sensibilitatea femeii ruse. Oneghin este reprezentatul unei epoci apuse, cu farmecul unui film de epocă melancolic.
Acţiunea cărţii se învârte în jurul bărbatului șarmant care va refuza iubirea singurei femei profunde pe care o întâlnește. Peste ani, reîntâlnirea cu aceasta îl va face să conștientizeze niște sentimente de care nu se crezuse, în trecut, capabil. Doar că metamorfoza femeii care tânjise cândva după afecţiunea lui îl va uimi.
Mulţi am devenit cititori lacomi datorită romanelor de aventuri scrise de Alexandre Dumas. Modul în care îmbină calităţile unui roman istoric, suspansul, întâmplările imprevizibile, prietenia și iubirile care înfruntă nenumărate pericole dă pur și simplu dependenţă. Cei trei muschetari este cel mai iubit roman al său. Datorită acestui roman, mulţi cititori și-au format propriile standarde referitoare la o relaţie de prietenie autentică. Toţi pentru unul și unul pentru toţi! le-a călăuzit drumul spre o prietenie adevărată.
Un alt autor care dă dependenţă este Jules Verne. Este considerat un vizionar care a prezis prin romanele sale capacitatea omului actual de a se aventura dincolo de limite. Eroii săi temerari străbat jungla amazoniană, traversează Africa sau întreaga planetă în timp record. Nu se dau bătuţi și găsesc mereu soluţiile salvatoare folosindu-și inventivitatea.
Unul dintre cele mai iubite romane ale sale este intitulat Cinci săptămâni în balon. Personajele sale își propun un scop nebunesc pentru epoca lor: străbaterea Africii folosind un balon. Datorită stilului, dialogurilor și descrierilor captivante, toţi cei fascinaţi de Africa vor avea impresia că sunt la rândul lor un personaj. Așadar, pentru visători, Cinci săptămâni în balon este o bijuterie de carte.
Alături de Anna Karenina, Doamna Bovary a lui Flaubert poate fi considerat unul dintre cele mai cuceritoare personaje feminine create vreodată, dar și unul dintre cele mai criticate. Doamna Bovary este simbolul femeii care nu se poate adapta la banalitate. Îi place să trăiască o viaţă închinată plăcerilor, de la cele oferite de obiectele frumoase ori de tentaţiile Parisului fastuos până la cele senzuale. De aceea nu ezită să se implice în relaţii extraconjugale, să cheltuiască peste măsură, să mintă și să riște.
Pentru cititorii epocii lui Flaubert, Doamna Bovary era un scandalos îndemn la adulter, la promiscuitate. De aceea scriitorului i s-a intentat și un proces, fiind acuzat de imoralitate. Însă peste secole, romanul ajunge să fie interpretat dintr-o altă perspectivă. Doamna Bovary esta azi considerată mai degrabă o victimă. Mulţi văd în ea o prizonieră a unor vremuri în care femeilor li se pregătea doar viaţa domestică, neluându-se în seamă alternativa unei vieţi aventuroase, care exclude obligativitatea unui mariaj.
Nu poţi înţelege farmecul feminin al Franţei fără a citi și Dama cu camelii. Romanul despre iubirea imposibilă dintre o faimoasă curtezană din Parisul strălucitor și un tânăr din înalta societate respectabilă devine tabloul unei epoci. Povestea se desfășoară pe fundalul unui Paris libertin, dar cu oameni extrem de ipocriţi. Aveturile cu femeile devenite curtezane erau încurajate, însă nu și trecerea spre o etapă mai profundă a relaţiei. Personajul central feminin va fi nevoit să facă un sacrificiu dureros pentru a salva onoarea tânărului provenit dintr-o familie considerată decentă.
Iluzii pierdute este un alt roman emblematic pentru societatea franceză din secolul al XIX-lea. Honore de Balzac a fost un excelent portretist în proză. A surprins prăpastia dintre convenţionalismul provincial și deschiderea unui Paris deopotrivă emancipat și decadent. Totodată, descrie încercările prin care trebuie să treacă un tânăr venit din provincie în marea capitală, pentru a-și împlini visurile. Aceste peripeţii sunt cât se poate de actuale.
Lucien Chardon, personajul central, își dorește să devină un mare scriitor. Din păcate, ajunge să facă niște compromisuri pentru a supravieţui. Nimerește într-un Paris ameţitor și efervescent. Un Paris în care bărbaţii visau la prosperitate și la aventuri în prezenţa celor mai frumoase curtezane. Alegerile sale și tentaţiile îi vor testa limitele morale și chiar devotamentul faţă de cel mai bun prieten al său.
32. Swann de Marcel Proust
Marcel Proust este unul dintre scriitorii francezi care au avut cel mai mare impact asupra literaturii. De fapt, a revoluţionat literatura prin scriitura la persoana I, care permite explorarea introspectivă a psihicului unui personaj. Unul dintre cele mai citite opere ale sale este Swann. Această carte face parte din ciclul În căutarea timpului pierdut.
Cartea este un tablou al Parisului, al ritualurilor burgheze cotidiene și al vieţii hedoniste clandestine. De asemenea, este și un roman al iubirii devenite obsesie. Este iubirea tânărului Swann pentru fosta curtezană Odette. După citirea acestui roman îţi recomandăm și filmul omonim care impresionează prin decoruri și prin calităţile vizuale picturale. În film îi vei putea vedea pe Ornella Muti și Jememy Irons, în rolurile principale.
Irene Nemirovsky a dat unul dintre cele mai bune și mature debuturi din literatura franceză. Romanul Neînţelegerea are farmecul unei povești de iubire pe fundalul anilor nebuni. Iubirea interzisă dintre o tânără căsătorită și un bărbat din lumea aristocraţiei decăzute se înfiripă în paradisul interbelic de la Biarritz, frecventat și de Coco Chanel, și continuă intens în Parisul boem.
Considerată o Françoise Sagan a interbelicului datorită curajului de a descrie viaţa femeillor emancipate, Irene Nemirosvsky a creat, în Neînţelegerea, unul dintre cele mai interesante personaje masculine. Îţi vei aminti de Yves datorită modului în care percepe universul feminin și senzualitatea. Aceste personaj simbolizează totodată și apusul unei epoci.
Neînţelegerea nu este doar un roman despre o pătimașă iubire interzisă. IreneNemirovsky redă sofisticat schimbările sufletești venite odată cu emanciparea, precum și regretele unei aristocraţii sărăcite, care nu se mai regăsește în vâltoarea Parisului interbelic.
Françoise Sagan a debutat la 18 ani prin romanul controversat Bonjour tristesse. Romanul psihologic te poartă pe Riviera Franceză. Aici își petrec vacanţa de vară personajele din lumea bună. Printre ele se află și libertina adolescentă Cecile. Devenită un personaj monden pe Riviera, Cecile pun la cale tot felul de intrigi pentru a impiedica mariajul tatălui său cu o femeie pe care o considera prea conservatoare. Intrigile ei schimbă jocurile de putere din triunghiul amoros în care era implicat afemeiatul său tată.
Atmosfera estivală din roman aminteste de existenţa aventuroasă a lui Françoise Sagan. Ea a fost o rebelă aparte, a cărei viaţă boemă căpătase strălucirea petrecerilor date de prietenii săi de pe Riviera. Se poate spune despre Françoise Sagan și despre personajele sale că trăiau visul celor ce suspină la imaginile vintage elegante ce imortalizau irezistibil huzurul de pe Coasta de Azur din anii ’50-’60.
Cel mai cunoscut și invidiat veneţian a preferat limba franceză pentru a-și scrie memoriile. Amintirile sale depășesc o mie de pagini și au fost publicate în volume consistente. Aceste pagini trec dincolo de picanterii, dezvăluind un mare spirit de observaţie. Când scrie, afemeiatul Casanova dezvăluie legăturile sofisticate dintre profunzime și mecanismele seducţiei. De asemenea, memoriile sale devin o imagine-document asupra secolului al XIX-lea. Să nu uităm că marele Casanova a trăit într-un secol al filozofilor iluminiști și al cutremurelor politice fără precedent. Așadar, a văzut multe. Te invităm să citești și un articol despre un roman dedicat lui Casanova, scris de Matteo Strukul, dar și despre unul scris deSandor Marai.
Nadja este un roman experimental, care marchează începuturile mișcării suprarealiste. Autorul romanului, Andre Breton i-a strâns în jurul său pe marii artiști ai avangardei pariziene interbelice. Pe fundalul unui Paris ademenitor, personajele din roman trăiesc o poveste de dragoste în care personajul feminin devine o muză stranie. Din viaţa acestei muze nu lipsesc misterul, vulnerabilitatea emoţională și amintirile apăsătoare. Te invităm să citești și o recenzie despre un alt roman-cult al lui Andre Breton – Iubirea nebună.
37. Lady L. de Romain Gary
Romain Gary ne-a dat unul dintre cele mai seducătoare personaje feminine din literatură. Nu întâmplător a fost interpretat de însăși Sophia Loren. Acest personaj feminin face un spectacol al deghizărilor emoţionale in Lady L.
Lady L. este un roman despre ascensiunea unei femei cu trecut ascuns. Tenacitatea o va duce din cartierele rău famate ale Parisului până-n saloanele aristocraţiei. Ajunsă la apusul vieţii, dar fără a-și pierde din vitalitate, își rememorează existenţa trepidantă. Astfel, își va aminti de aventuri scandaloase, dar mai ales de bărbatul care a fost marea ei iubire. Lady L. este un roman care impresionează prin analiza psihologică, prin tensiunile bine dozate și prin devoalarea unor secrete nebănuite. Nu-l vei mai lăsa din mână odată început. Te invităm să citești și recenzia.
Albert Camus este un autor care pare mereu actual prin modul în care sondează existenţialist adâncimile umane. Străinul este romanul său reprezentativ. Acţiunea te poartă în vara algeriană, inundată de o lumină orbitoare. Pe fundalul caniculei are loc o crimă. Bărbatul acuzat de această crimă își va reanaliza viaţa. Care este motivul din spatele crimei? Greu de identificat, deoarece personajul are niște reacţii absurde în situaţiile de criză.
39. Memoriile unei fete cuminţi Simone de Beauvoir
Cărţile lui Simone de Beauvoir au influenţat generaţii de femei dornice de a se emancipa. Feministele au făcut din această scriitoare o icoană, iar Memoriile unei fete cuminţi a fost biblia multora. Vei descoperi una dintre cele mai puternice scrieri autobiografice. Simone de Beauvoir își descrie maturizarea afectivă și intelectuală. De asemenea, cartea ei este un document preţios pentru cei dornici de a înţelege frământările scriitorilor din Paris. Datorită paginilor vei avea impresia că te afli chiar la cafeneaua preferată a studenţilor vizionari de la Sorbona.
40. Amantul de Marguerite Duras
Marguerite Duras este una dintre cele mai iubite scriitoare. Are un stil cuceritor, îmbinând senzualitatea și profunzimea analizei psihologice. Romanul său emblematic este Amantul. Pe fundalul Indochinei franceze, o adolescentă din Europa începe o poveste de iubire toridă cu un bărbat asiatic înstărit. Legătura lor secretă este analizată în paralel cu frământările unui Orient colonizat.
Amantul este un roman care seduce prin îmbinarea dintre senzualitate și profunzimea mecanismelor psihologice. De asemenea este și un roman al maturizării feminine.
101 cărţi de citit într-o viaţă: autori englezi și irlandezi
41. Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde
Portretul lui Dorian Gray este considerat unul dintre cele mai profunde romane scrise vreodată. Explorează fascinant legătura dintre artă, obsesie, iubire și descoperirea de sine. Este genul de roman clasic apreciat de cititorii fiecărei generaţii. Asemenea cărţilor scrise de Oscar Wilde, trece de limitele timpului. Paginile în care personajele vorbesc despre pictură, senzualitate, hedonism și libertate prin creaţie devin o voluptate pentru cei îndrăgostiţi de pictură și nu numai.
La răscruce de vânturi este o carte de neratat, scrisă pentru cei interesaţi de romanele psihologice. Modul în care Emily Bronte redă conflictele, obsesiile, efectele prejudecăţilor, vulnerabilitatea mascată de violenţă și inegalităţile uimesc și peste sute de ani. Romanul include și o poveste de dragoste neîmplinită, iar fiecare pagină îţi va schimba percepţia asupra fiecărui personaj în parte.
Tot despre o poveste de iubire intensă (aparent) imposibilă este vorba și în clasicul Marile speranţe, romanul emblematic pentru Charles Dickens. Vei citi despre povestea de dragoste înfiripată între un orfan și fată adoptată de o femeie din înalta societate. În paralel, sunt abordate subiecte precum inegalitatea și maturizarea.
Marile speranţe este considerat un roman iconic pentru modul în care societatea engleză multistratificată este prezentată în literatura clasică. De asemenea, complexitatea lui include mai multe genuri, de la romanul de dragoste la cel social.
Marea, marea este unul dintre cele mai bun romane psihologice despre dorinţa de a reînvia o dragoste pierdută. Pentru personajul central din romanul lui Iris Murdoch, dragostea pierdută devine obsesia alimentată de iluzii. El o regăsește pe fosta iubită din adolescenţă după ce se retrage într-un loc pitoresc de pe malul mării. Bărbatul speră să fugă astfel de istovitoarea lumea a celebrităţii. Însă iubita din adolescenţă este acum schimbată. Are propria familie, iar planurile ei nu mai sunt compatibile, în prezent, cu dorinţele acestuia.
Magicianul este un roman sofisticat având acţiunea în frumoasa insulă grecească Paros. În acest paradis ajunge să predea limba engleză un absolvent de la Oxford. Britanicul nimerit în Paros trece prin crize interioare. Nici relaţia de cuplu nu îl mai scoate la mal. Viaţa lui va fi cu adevărat dată peste cap de apariţia unui bărbat misterios având un trecut sumbru. Acest străin enigmatic este și un foarte bun manipulator. Romanul scris de John Fowles este apreciat datorită modului în care îmbină mitul, psihanaliza și elementele postmoderne.
Amantul doamnei Chatterley a fost considerat destul de controversat în perioada interbelică deoarece prezenta îndrăzneţ legătura extraconjugală toridă a unei soţii de baron atrase de un barbat dintr-un mediu social considerat inferior. H.D Lawrence impresionează prin modul în care prezintă legătura erotică din perspectiva psihologică, deschizând astfel multe drumuri în literatură. Amantul doamnei Chatterley este emblematic pentru literatura secolului XX, dornică de a explora temele tabu.
James Joyce este cunoscut mai ales datorită romanului Ulise. Înainte de a citit Ulise, îţi recomandăm să explorezi Dublinul care l-a inspirat pe Joyce. Așadar, merită să-i citești prozele scurte. Oameni din Dublin. Vei descoperi un oraș precum un mozaic de culturi, mentalităţi, visuri și idealuri. Arterele capitalei irlandeze freamătă de povești. Fiecare zonă importantă din Dublin devine, în povestirile lui Joyce, o lume în sine.
101 cărţi de citit într-o viaţă: autori germani și austrieci
48. Lupul de stepă de Hermann Hesse
Lupul de stepă continuă să inspire generaţii întregi de cititori și de scriitori. Mesajele romanului sunt reinterpretate în funcţie de lumea interioară a fiecăruia. Mulţi văd povestea unui rătăcitor îndrăgostit care nu își găsește locul nici printre burghezi, dar nici printre ai săi. Alţii văd un portret al omului din secolul XX, ce începe să respingă vechile convenţii. Nu lipsesc nici aceia pentru care personajul principal se află între civilizaţie și arhaica pornire a omului de a căuta descătușarea de orice formă de regulă.
Hernann Hesse a scris un roman alegoric, greu de încadrat într-o singură interpretare. Atmosfera acestui roman despre încercarea unui bărbat profund de a se înţelege pe sine reflectă o Europă sedusă de jazz și de analiza psihologică prin care se poate ajunge la straturile adânci ale sufletului uman. Lupul de stepă îi va atrage pe cititorii dornici de a găsi un roman plin de simboluri ce stau ascunse în peisajul cotidian al mare unui oraș.
49. Moarte la Veneţia de Thomas Mann
Cineastul italian Luchino Visconti a făcut din Moarte la Veneţia una dintre cele mai citite nuvele, după ce a transformat-o într-una dintre cele mai bune pelicule a secolului trecut. Pe fundalul unei Veneţii cu aer malancolic, un mare scriitor trăiește o pasiune pentru un tânăr misterios. Atracţia ia forma unei obsesii. Nuvela Moarte la Veneţia a fost apreciată mai ales datorită analizei psihologice din care nu lipsesc trimiterile inspirate la mitologia antică.
Calcanul este un roman aparte din universul lui Gunter Grass. Romanul este strâns legat de folclorul și de basmele nordice. În centrul romanului se află un erou care va avea nouă vieţi, trăite de nouă femei diferite. Toate au în comun pasiunea pentru arta culinară. Personajul central va spune povestea vieţilor influenţate de aceste femei. Calcanul va deveni astfel un simbol al nemuririi.
51. Glorie târzie de Arthur Schnitzler
Pregătește-te de o plimbare prin Viena Belle Epoque dacă vrei să citești Glorie târzie. În această Vienă din trecut, un bărbat ajuns în pragul pensionării își redescoperă pasiunea pentru literatură. Speră să poată publica în sfârșit cartea visată. Dorinţa de a fi un mare artist este resuscitată de apariţia unor tineri interesaţi de arta lui. Ei îl vor purta din nou prin cafenelele boemilor, unde se nasc atâtea visuri exprimate exuberant.
Cartea lui Arthur Schnitzler a fost redescoperită după moartea autorului, considerat un maestrul al analizei psihologice în literatură. Deși a fost scrisă cu un secol în urmă, dialogurile despre artă, despre underground vs. mainstream și relaţia artistului cu un oraș asaltat de schimbări bruște rămân extrem de actuale.
52. Frica. Scrisoare de la o necunoscută de Stefan Zweig
Stefan Zweig este un scriitor pe care îl vor citi cu pasiune generaţiile următoare. Are un stil care își păstrează puterea de atracţie exercitată asupra cititorului, indiferent de epocă. Două dintre cele mai importante scrieri ale sale – Frica. O scrisoare de la o necunoscută au reapărut în același volum. Frica este precum un film pentru cei dependenţi de suspans, amintindu-ţi de thrillerele psihologice ale lui Hitchcock. În această nuvelă având intensitatea unui microroman, o femeie implicată într-o legătură extraconjugală este urmarită de o femeie misterioasă. Fricile provocate de această străină se vor transforma într-o farsă cu final neașteptat.
Scrisoare de la o necunoscută este o poveste sfâșietoare despre o tânără care înceracă să caute salvarea prin iubirea simţită faţă de un bărbat admirat în secret. Întâlnirea cu el îi va schimba traiectoria. Confesiunea ei legată de urmările acestei întâlniri va ajunge după mulţi ani în mâinile bărbatului adorat.
101 cărţi de citit într-o viaţă: autori est-europeni
53. Lumânările ard până la capăt de Sandor Marai
Lumânările ard până la capăt este unul dintre cele mai frumoase romane despre iubire, memorie, prietenie și apusul unei lumi. Acţiunea se petrece pe domeniul unui nobil care vede cum Imperiul Austro-Ungar începe să se destrame, la fel și lumea lui. Se gândește la trecut în timp ce așteaptă vizita celui mai bun prieten. Nu s-au mai văzut de foarte mulţi ani, după ce aflase că prietenul său devotat avusese o legătura ascunsă cu soţia lui. Ar vrea să poarte cu acest prieten o ultimă discuţie.
Sandor Marai era genial când alegea să contruiască dialoguri antologice. De asemenea, gândurile personajelor legate de iubire, viaţă, prietenie, devotament și trădare uimesc. Dialogurile ajung să răscolească amintiri și regrete, ducând până la urmă într-o direcţie greu de anticipat. Te invităm să citești și recenzia.
54. O singurătate prea zgomotoasă de Bohumil Hrabal
Bohumil Hrabal este un scriitor cum rar se nasc. Totodată este și genul de clasic mereu iubit datorită originalităţii și umorului duios. Va rămâne mereu actual datorită regizorilor din noul val cehoslovac din anii ’60, care au transformat romanele unor autori iconici în filme-cult.
Una dintre cele mai frumoase cărţi ale lui Bohumil Hrabal este O singurătate prea zgomotoasă. Vei citi un roman despre un personaj dependent de lectură și despre iubirea pierdută brusc, din cauza unor evenimente pe care nu le putuse controla. Paginile dedicate iubirii pentru cărţi și amintirilor sunt unice, de o frumuseţe fără seamăn în literatura universală. Fiecare pasaj în care este expusă pasiunea bărbatului pentru cărţi va deveni o voluptate pentru cei îndrăgostiţi de lectură. Te întrebi dacă nu cumva romanul poate fi considerat o declaraţie de iubire a cititorilor din toată lumea pentru cărţile devenite o formă de rezilienţă.
Quo Vadis, romanul scris de Henryk Sienkiewicz, te poartă în Roma împăratului Nero, considerat un psihopat grandoman și excentric. În această Roma a măreţiei și a cruzimii se înfiripă legături interzise, apar intrigi și pedepse grele. Quo Vadis este un roman istoric menit să reconstituie atmosfera din inima Imperiului Roman. Totodată invită la reflecţie asupra puterii și conflictului dintre datorie și iubire. Scenele din roman au fost reinterpretate în filmul omonim, considerat a fi unul dintre cele mai costisitoare din istoria cinematografiei.
Ascensiunea este una dintre primele cărţi scrise de Nikos Kazantzakis, dar care a rămas nepublicată până de curând. Nu trebuie să o ratezi dacă iubești Grecia și vrei să vezi Creta. De fapt, insula natală a lui Kazantzakis devine un personaj în sine. Îi va adăposti pe un soldat reîntors de pe front și pe soţia acestuia, supravieţuitoare a Holocaustului.
În Ascensiunea vei descoperi o Cretă mai puţin turistică. Oamenii sunt aspri, dar și fragili. Își vindecă rănile și își amintesc încă de luptele date pentru a scăpa definitiv de conducerea otomană. Vei fi impresionat de paginile în care sunt descrise livezile pline de măslini, grădinile, peisajele inundate de albastrul mării și miresmele paradisului vegetal unde personajele își trag sufletul obosit la umbră.
Bosniacul Mesa Selimovica dat unul dintre cele mai bune romane despre Balcanii aflaţi sub Imperiul Otoman. Dervișul și moartea este un roman precum o confesiune despre dorinţa de răzbunare și despre o iubire pierdută. Acţiunea se petrece în Bosnia secolului al XVIII-lea, care făcea parte din Imperiul Otoman. Personajul central este un bărbat care speră să atingă pacea sufletească. Dar moartea nedreaptă a fratelui îl tulbură și îl umple de furie și de setea de răzbunare. Planurile îi sunt date peste cap atunci când află un secret despre femeia pe care o iubise înainte de a deveni un ascet.
Dervișul și moartea are tensiunile unui roman psihologic despre mintea umană și consistenţa unui mesaj existenţialist. Dacă îţi plac lecturile profunde, va fi o revelaţie pentru tine. Vei fi impresionat de paginile care dezvăluie gândurile protagonistului.
58. Povestea cu elefantul vizirului de Ivo Andric
Tot din Bosnia vine un alt mare scriitor al Balcanilor, Ivo Andric. Una dintre cele mai apreciate cărţi ale sale este volumul de proză scurtă Povestea cuelefantul vizirului. În aceste povestiri vei descoperi mozaicul de culturi din Bosnia. Legendele, cutumele, suferinţele și tainele personajelor sunt redate cu talentul unui povestitor oriental. Istoria se reflectă în povești devenite parabole. Întâmplările simbolizează încercarea popoarelor balcanice de a-și salva identitatea și memoria odată înghiţite de un mare imperiu.
59. Unicat. Cartea cu o sută de finaluri de Milorad Pavic
Dacă îţi plac romanele experimentale cu personaje excentrice și evenimente halucinante, poţi alege Unicat. Cartea cu o sută de finaluri. Îl vei descoperi astfel pe Milorad Pavic, un autor sârb având un stil aparte, avangardist. Cărţile sale au fost comparate adesea cu scrierile stranii ale lui Italo Calvino și Borges.
Milorand Pavic preia modelul unui roman poliţist. Însă indiciile devin simboluri, povestea se fragmentează suprarealist, iar evenimentele greu de explicat declanșează urmări ce sfidează logica. La un moment dat, ai impresia că te rătăcești în labirintul unui vis ciudat. Te invităm să citești și recenzia.
Madonna in a fur coat este o bijuterie a literaturii turce interbelice. A fost un roman dat uitarii, apoi redescoperit și tradus în limba engleză. Varianta în limba română (Madona cu haină de blană) se mai poate găsi azi la anticariate. Sperăm să apară tradus într-o ediţie nouă deoarece romanul merită cunoscut.
Vei citi povestea unui bărbat care părăsește Ankara pentru Berlinul interbelic. Aici o va cunoaște pe cea devenită marea sa iubire. Dacă ţi-a plăcut Muzeul inocenţei, vei fi atras de acest roman infuzat de nostalgie și de farmecul străzilor istorice.
101 cărţi de citit într-o viaţă: autori evrei emblematici
61. Jurnalul Annei Frank
Anne Frank ar fi ajuns o mare scriitoare dacă naziștii nu ar fi descoperit locul unde ea se ascundea. Paginile din jurnalul său dezvăluie un talent precoce în observarea legăturilor umane și în captarea schimbărilor din adolescenţă. În ciuda vremurilor cumplite, Anne Frank a scris despre frumuseţea apropierilor. Dezvăluie prima ei iubire, primele curiozităţi erotice, scrie despre relaţia cu sora considerată perfectă sau despre legăturile dintre părinţi și copii. Are un stil de o sinceritate ce ascunde o mare capacitate de autoanaliză și de înţelegere a lumii.
Şalom Alehem este un autor capabil să îmbine umorul, scenele vii și personajele de o expresivitate ieșită din comun pentru a descrie mozaicul uman din spaţiul slav și din comunităţile evreiești din estul Europei. A contribuit și la supravieţuirea limbii idiș. A scris multe povestiri, dar și romane și piese de treatru. Devine faimos după ce ajunge în Statele Unite, în 1905, pentru a scăpa de pogromuirile din Europa de Est.
Întoarcerea de la iarmaroc este una dintre cele mai bune cărţi ale sale. Are un caracter autobiografic și redă o lume plină de culoare și de contradicţii. Paginile sunt precum niște picturi dinamice gata să reflecte poveștile din viaţă ce au alimentat lumea din care s-a tot inspirat Şalom Alehem.
O altă lume plină de personaje interesante care amintesc de trecutul unui mare scriitor ţi se dezvaluie și în volumul Între prieteni. Este una dintre cele mai frumoase cărţi scrise de Amos Oz. Vei descoperi nu doar povești intense, despre iubiri ascunse, infidelităţi, secrete, rivalităţi și dorinţe nemărturisite. Cartea lui Amos Oz îţi deschide poarta spre o lume despre care există tot felul de mituri. Este vorba despre lumea kibbutzurilor. Sunt acele așezări din Israel unde oamenii urmează idealul unei locuiri la comun, ajutându-se unii pe alţii și urmând niște reguli bine definitie, deasupra cărora se află solidaritatea, respectul pentru natură, implicarea în agricultură și echitatea. Dacă aveai întrebări despre viaţa într-un kibbutz, atunci lasă-l pe Amos Oz să-ţi povestească. Ştie cel mai bine cum e traiul într-o astfel de comunitate aparte, din care și el făcuse parte. Te invităm să citești și recenzia.
101 cărţi de citit într-o viaţă: autori sud-americani
64. Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez
Când te gândești la universul literaturii sud-americane, îţi vine în minte emblematicul roman Un veac de singurătate. Este un roman care nu are nevoie de prezentare. S-a tot vorbit despre el. Este considerat nu doar capodopera lui Marquez, ci amprenta unui întreg continent hrănit cu forţa realismului magic. Gabriel Garcia Marquez descrie o lume ce abundă în povești pătimașe transgeneraţionale.
65. Cât de mult o iubim pe Glenda de Julio Cortazar
Julio Cortazar este unul dintre cei mai inventivi scriitori sud-americani. A plecat din Argentina pentru a cuceri un Paris al inovatorilor. Acest Paris l-a inspirat atunci când a scris romanul-cult Şotronul. La rândul său, Cortazar le-a atras atenţia unor cineaști faimoși precum Antonioni și Godard.
Dacă nu ai citit nimic scris de el până acum, îţi recomandăm să începi cu povestirile din volumul Cât de mult o iubim pe Glenda. Vei descoperi un stil ce îmbină avangarda, experimentele narative, halucinantul și absurdul bine camuflate într-un cotidian aparent inofensiv.
Cele unsprezece proze scurte sunt o călătorie între orașele ce l-au inspirat. Julio Cortazar a rămas mereu suspendat între un Paris boem și un Buenos Aires pătimaș. În povestirile sale îmbină atmosfera plină de mister, tenebrosul, secretele și turnura halucinantă a suspansului. Cât de mult o iubim pe Glenda va fi o revelaţie pentru cei dornici de a mai descoperi un scriitor având un stil original. Te invităm să citești și recenzia.
66. Tunelul de Ernesto Sabato
Tunelul poate fi considerat unul dintre cele mai bune roman psihologice din literatura sud-americană. Argentinianul Ernesto Sabato reușește să uimească prin modul în care explorează conștiinţa și obsesiile unui bărbat acuzat de crimă. Victima este chiar femeia care devenise marea lui iubire. Cum s-a ajuns la crimă? Vei afla citindu-i amintirile despre această iubire.
Personajul central este un pictor modernist din Buenos Aires. În timpul unui vernisaj în care era prezentat unul dintre cele mai bune tablouri ale sale întâlnește o tânără care îl impresionează prin talentul ei de a sesiza un detaliu mai puţin vizibil, dar având o mare importanţă în descifrarea compoziţiei. Se va îndrăgosti de ea, însă relaţia lor este umbrit de secretele femeii.
Clarice Lispector este o emblemă a literaturii braziliene. Cărţile sale sunt precum niște picturi abstracte în proză. Naraţiunea se topește într-un flux poetic halucinant, oniric, suprarealist. Nu este o scriitoare ușor de citit dacă ai intoleranţă la romanele care nu ţin cont de o minimă coerenţă narativă, însă vei fi răsplătit generos dacă preferi experimentale în proză.
Apa vie. Ora stelei sunt două dintre scrierile reprezentative pentru stilul lui Clarice Lispector. Vor fi apreciate de cei ce nu caută neapărat un mesaj clar, preferând mai degrabă o scufundare într-o scriitură opacă, dătătoare de stări și emoţii stranii. Te invităm să citești și recenzia.
68. Gabriela de Jorge Amado
Jorge Amado a scris unele dintre cele mai iubite cărţi din literatura braziliană. Romanele sale devin o călătorie în zonele pitorești ale Braziliei, unde petrecerile par să nu se mai sfârșească, trăirile sunt pătimașe, la fel și geloziile și trădările. Unul dintre cele mai apreciate romane ale sale este Gabriela.
În acest roman, Jorge Amado spune povestea de iubire dintre un prosper negustor, urmașul unor imigranţi sirieni din secolul trecut, și o tânără orfană devenită bucătăreasa lui. Aceasta venea dintr-o zonă secetoasă, unde riscase la un moment dat să moară de foame. Ajunsă în prosperul oraș de la malul mării, Salvador (din Bahia), Gabriela va schimba vieţile tuturor, dar mai ales pe a faimosului negustor. În paralel cu povestea lor de viaţă se construiește o frescă vibrantă a societăţii braziliene în plin proces de modernizare, dar ancorată în trecut.
Gabriela este un roman plin de tandreţe, care te face să te bucuri de o vară braziliană la tine acasă. Vei avea impresia că te afli chiar în orașul unde se petrece acţiunea, atât de vii sunt detaliile.
Argentina este ţara care poate fi asociată cu unii dintre cei mai mari autori inovatori. Adolfo Bioy Casares este, alături de Cortazar și de Borges, emblematic pentru prozele în care fantasticul se ascunde în real. Reprezentative pentru stilul său rămân prozele din volumul După-amiaza unui faun.
70. Tangoul. Patru conferinţe de Jorge Luis Borges
Borges ne-a oferit unele dintre cele mai bune volume de proză scurtă. Prin ele a revoluţionat literatura universală. Recent, pe lângă aceste volume, au început să fie redescoperite și paginile dedicate istoriei tangoului. Borges a vrut să-și înţeleagă mai bine propria ţară, Argentina. Volumul Tangoul. Patru conferinţe ar fi putut sta la baza romanului pe care Borges nu a dorit să-l scrie. Un roman despre Buenos Aires, dar mai ales despre influenţele multiculturale care l-au îmbogăţit.
Tangoul are o legătura ombilicală cu Argentina și cu metamorfozele orașului Buenos Aires. Iar aceste metamorfoze reflectă de fapt relaţiile dintre clasele sociale, tabuurile și continua negociere dintre aparenţele pe care se cladește reputaţia familiilor burgheze și nevoia de a explora lumi noi.
Discutând despre tango, Borges trasează o hartă a fascinantei capitale argentiniene. Este o hartă a mentalităţilor și a intersecţiilor culturale. Te invităm să citești și recenzia.
Un alt roman dedicat orașului Buenos Aires este Cei șapte nebuni. Datorită acestui roman îl vei descoperi pe Roberto Arlt, celebru și datorită prozelor scurte. Personajele romanului cunosc foarte bine secretele capitalei argentiniene. Vei explora alături de ele cartierele faimoase ale artiștilor, locurile rău famate, comunităţile marginalilor și ale idealiștilor având idei utopice. Așadar, nu trebuie să ratezi acest roman dacă te fascinează Buenos Aires.
72. Trei tigri triști de Guillermo Cabrera Infante
Havana vibrează cel mai bine în romanul Trei tigri triști. Este Havana dinaintea revoluţiei lui Fidel Castro. Aici, hedonismul ce transformase capitala cubaneză într-un Paris al Caraibelor se intersectează cu trepidaţiile sociale.
Guillermo CabreraInfante este un autor iconic pentru Cuba de altădată și pentru Havana cosmopolită. Personajele sale, în mare parte boemi, îţi vor deveni ghizii ideali în paradisul tropical unde vara este eternă, la fel și ritmurile incandescente.
73. Dubla flacără. Dragoste și erotism de Octavio Paz
Octavio Paz ne-a lasat unele dintre cele mai bune eseuri despre legătura dintre dragoste și erotism. Le poţi găsi în volumul Dubla flacără. Vei fi invitat la o călătorie, prin intermediul artei, care te va purta din Roma lui Ovidiu până-n India. Nu lipsesc nici paginile despre tabuuri, despre Sade și Freud si nici acelea despre evoluţia tehnologică.
Toate familiile fericite este una dintre cele mai puternice opere scrise de Carlos Fuentes. Vei descoperi niște povești de viaţă care se intersectează. Te vor uimi, te vor intrista sau vor provoca genul de indignare care invită la dialoguri despre natura umană. Totodată, cartea este și un portret colectiv al Mexicului.
Carlos Fuentes descrie un Mexic pătimaș, multistratificat, fremătător. Fiecare poveste de viaţă din acest volum îţi va capta atenţia și te va aduce mai aproape de oameni aflaţi la zeci de mii de kilometri distanţă și totuși atât de aproape datorită atașamentului pe care îl vei manifesta faţă de anumite personaje vulnerabile.
75. Oameni de porumb de Miguel Angel Asturias
Oameni de porumb este un roman esenţial pentru cei dornici de a înţelege mai bine America de Sud. Între mit și realismul social invaziv, Miguel Angel Asturias amintește de marile drame ale comunităţilor autohtone ameninţate de lăcomia celor ce râvnesc la pământurile fertile.
Oameni de porumb descrie încercările unei comunităţi de a-și salva nu doar identitatea, dar și teritoriul de care s-a legat această identitate. Vei fi impresionat de imaginile alegorice, pline de realism magic. Romanul seamănă cu un film în care vizualul este impregnat de mit, rezultând niște scene demne de o capodoperă.
Dacă preferi autori ce au inovat literatura, oferind romane-labirint, poţi alege și operele scrise de Roberto Bolano. O emblemă a literaturii din Chile, Bolano a scris romane în care te pierzi alături de personajele ce străbat continente și evenimente halucinante.
2666 este unul dintre romanele-cult ale literaturii sud-americane. Este considerat un tablou plin de contradicţii al omului modern și al orașelor unde violenţa a scăpat de sub control. Vei găsi o îmbinare de genuri literare și de povesti ce unesc mai multe epoci, pentru a susţine un mesaj lucid referitor la omenirea din zilele noastre.
77. Bătrânul care citea romane de dragoste de Luis Sepulveda
Luis Sepulveda va rămâne în istoria literaturii printr-unul dintre cele mai frumoase romane dedicate celor pasionaţi de literatură. Personajul central din Bătrânul care citea romane de dragoste își trăiește existenţa într-o așezare din jungla amazoniană. Aici își petrece zilele citind romane venite de peste mări și ţări. Când nu se lasă absorbit de literatură, intră în rolul unui bun observator al oamenilor de pe malurile Amazonului. Micile sau marile drame, lupta cu asaltul unei vegetaţii abundente și uneori sufocante sau cu animalele feroce alcătuiesc o naraţiune de o candoare aparte.
Romanul Bătrânul care citea romane de dragoste ţi se va lipi de suflet. Te vei apropia de personaje. Descrierile puternice te vor face să te simţi un locuitor al lumii de care protagonistul se simte atât de atașat.
Tot pe malul unui fluviu se petece și acţiunea romanului Pașii pierduţi. Aici, un bărbat din New York vrea să găsească un instrument muzical despre care auzise doar în legende. Călătoria lui devine până la urmă explorarea unui intreg continent. Romanul lui Alejo Carpentier este de fapt o invitaţie la descoperire și la călătorie.
101 cărţi de citit într-o viaţă: scriitori japonezi
79. Povestea lui Genji de Murasaki Shikibu
Cel mai vechi roman din lume a fost scris de o femeie, în urmă cu o mie de ani. Aceasta fusese aleasă pentru a deveni una dintre doamnele de onoare de la curtea imperial. Numele ei era Murasaki Shikibu Romanul ei se numește Povestea lui Genji (Genji monogatari). Prinţul Genji, personajul central, poate fi considerat un veritabil Casanova al Orientului. Era un seducător abil, iar acest roman prezintă cuceririle sale și poveștile femeilor de care s-a simţit atras.
Pasajele din romanul scris de Murasaki Shikibu au inspirat și pictori japonezi, care au reinterpretat scenele. Totodată, Povestea lui Genji a reflectat și rolul important pe care l-au avut femeile în cizelarea limbii japoneze. Fiind considerate inferioare bărbaţilor, nu li se permitea să înveţe limba chineză, devenită limba oficială a oamenilor culţi din perioada Heian, în care a trăit și Murasaki. Așadar, femeilor educate nu le rămânea decât să folosească limba japoneză (Murasaki era printre puţinele care știa chineza). Folosind japoneza, aveau să o șlefuiască, ridicând-o la un mare nivel de rafinament.
Contemporana lui Murasaki Shikibu, Sei Shonagon a fost o altă doamnă celebră de la curtea imperială. De o siceritate exuberantă când își scria impresiile, aceasta ne-a lăsat una dintre cele mai bune și citite mărturii despre viaţa, ritualurile și relaţiile umane de la Palat. Deși nu avea cultura lui Murasaki, Sei Shonagon a fost admirată datorită curajului de a detalia aspectele mai puţin cunoscute (unele picante) ale vieţii de la curte.
81. O mie de cocori de Yasunari Kawabata
Celor dornici de a descoperi literatura niponă modernă le recomandăm să înceapă cu binecunoscutul roman O mie de cocori. A fost scris de Yasumari Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura. În romanul O mie de cocori vei găsi o excelentă oglindă a spiritului japonez. Proza cu farmec poetic, delicateţea detaliilor picturale, încărcătura simbolică a scenelor și amănuntelor, precum și forma subtilă pe care o iau sentimentele intense când ajung la suprafaţă sunt reprezentative pentru mulţi scriitori japonezi.
Yasunari Kawabata a fost și un foarte bun autor de romane psihologice. În acest roman explorează teme precum rivalitatea, infidelitatea, dragostea interzisă, marile secrete dintr-o familie. Așadar, poţi considera O mie de cocori marea poartă de intrare în universul literar japonez.
După banchet este un alt roman esenţial pentru a înţelege Japonia din anii modernizării. Totodată, este și un roman despre o iubire târzie, prin care-l poţi descoperi pe Yukio Mishima. Foarte apropiat de Yasunari Kawabata, Yukio Mishima a descris foarte bine o Japonie în schimbare, devenită de nerecunoscut pentru cei tradiţionaliști.
Personajul feminin central din romanul După banchet deţine un local rafinat pe care l-a transformat într-un loc de vis. Este inconjurat de o grădină, fiind plin de obiecte ce ar putea fi considerate veritabile opere de artă. Locul acesta este refugiul după o viaţă nu tocmai ușoară. Aici vin pentru a se bucura de cele mai bune delicatese niște bărbaţi influenţi. Unul dintre ei îi va schimba viaţa și o va obliga să iasă din refugiul estetic. Alte cărţi foarte bune scrise de Yukio Mishima sunt: Amurgul marinarului, Viaţă de vânzare și O dimineaţă de iubire pură.
83. Paravanul-Iad și alte povestiri de Ryunosuke Akutagawa
De numele lui Akutagawa se leagă celebra nuvelăRoshomon, care a beneficiat și de o ecranizare intrată în istoria cinematografiei. În afară de Roshomon îţi recomandăm și vomulul de proze scurte Paravanul-Iad. Cele douăzeci de nuvele și povestiri seamănă cu niste picturi în proză sau cu niște filme psihologice ingenios construite. Akutagawa te invită să cunoști o Japonie din mai multe secole. Unele povestiri degajă mister, altele suspansul demn de un thriller. Nu lipsesc nici prozele ce descriu legătura dintre vechea Japonie și tentaţiile unei vieţi moderne. Vei aprecia personajele imprevizibile și ritmul scriiturii ce te poartă departe. Te invităm să citești și recenzia.
De numele lui Yasushi Inoue se leagă unele dintre cele mai bine documentate romane istorice despre Orient. Printre acestea se regăsește și romanul dedicat unei femei influente din istoria Japoniei. Este vorba despre cea devenită favorita conducatorului feudal Hideyoshi, considerat unificatorul Japoniei și un strateg militar desăvârșit.
Nobila doamnă din Yodo este precum un film de artă plin de scene picturale. Nu lipsesc nici scenele de bătălie. Pasajele demne de o cronică exactă alternează cu scenele ce dezvăluie lumea interioară a personajelor, mai ales a celor feminine ce au rivalizat pentru atenţia stăpânului feudal.
Yasushi Inoue le acordă o atenţie deosebită acelor detalii referitoare la ceremonialuri, vestimantaţie, obiecte de artă și elemente arhitecturale specifice Japoniei devenite un decor de film grandios. Nu doar istoria Japoniei l-a pasionat pe Yasushi Inoue. El a fost interesat și de istoria Chinei, tot din perspectiva unei concubine influente, despre care a scris în romanul Favorita.
101 cărţi de citit într-o viaţă: scriitori din China, India și Iran
85. Visul din Pavilionul Roșu de Cao Xueqin
Visul din Pavilionul Roșu este în topul căutărilor iniţiate de pasionaţii de literatură chineză odată nimeriţi într-un anticariat. Din păcate, nu a fost reeditat în limba română. Visul din Pavilionul Roșu este considerat unul dintre cele mai bune romane din literatura chineză. Scris în secolul al XVIII-lea de către emblematicul autor Cao Xueqin, romanul este un tablou amplu și dinamic al vieţii în timpul dinastiei Qing.
Datorită personajelor numeroase, atenţiei pentru caracteristicele psihologice și ale societăţii, autorul a fost comparat adesea cu Balzac. Asemenea romanelor scrise de Balzac, devenite veritabile fresce sociale, Visul din Pavilionul Roșu poate fi considerat un document preţios. Mai ales pentru cei pasionaţi de istoria Chinei, reflectată în micile istorii de viaţă, în cutumele din interiorul unei familii și în relaţiile dintre personajele provenite din medii sociale diferite.
Tagore este un simbol al culturii indiene. A scris volume de versuri, dar și povestiri. Acestea reflectă o Indie multistratificată ce visează la independenţa faţă de coloniști. Îţi recomandăm atât versurile, cât și prozele scurte.
Prozele scurte descriu o lume unde sensibilitatea și dramele sfâșietoare coexistă. Unele drame sunt alimentate de cutumele rigide și de nedreptate. Povestirile sale te apropie de sufletul unei culturi vaste, pline de contradicţii și de simboluri uluitoare.
Din cauza știrilor, mulţi se gândesc la Iran ca la un loc rămas în urma progresului, al modernizării. În realitate, Iranul este plin de artiști inovatori, de la cineaștii multipremiaţi la Berlin și la Cannes până la scriitori. Unul dintre acești scriitori a fost Sadegh Hedayat. S-a remarcat în Parisul interbelic, unde a fost admirat și de avangardiștii din cercul lui Andre Breton. În România este cunoscut mai ales datorită romanului suprarealist Bufniţa oarbă. Romanul este o îmbinare poetică între amintirea unei mari iubiri, visele stranii și călătoriile halucinante având un mesaj alegoric enigmatic. Te invităm să citești și recenzia.
101 cărţi de citit într-o viaţă: scriitori americani
88. Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald
Marele Gatsby este mai mult decât un roman despre o mare iubire imposibilă. Este și un portret al Americii interbelice. Stilul lui Fitzgerald îl face pe cititor, indiferent de epocă, să fie atras de lumea lui Gatsby. Nu numai datorită strălucirii și petrecerilor care se nu se mai termină, ci datorită modului în care această lume devine o metaforă a omului prins între nevoia de a idealiza o iubire și realitatea ce reflectă slăbiciunile umane incompatibile cu profunzimea unei mari iubiri.
Dacă nu ar fi stat în umbra celebrului scriitor ce i-a devenit soţ, Zelda Fitzgerald ar fi devenit ea însăși o mare scriitoare. Singurul ei roman publicat, Acordă-mi acest vals, uimește prin observaţiile psihologice asupra societăţii americane interbelice, dar și asupra modului în care artiștii americani priveau Parisul și avangarda europeană.
Romanul este despre maturizarea unei tinere pe nume Alabama, devenită un alter-ego al Zeldei Fitzgerald. Alabama este o emancipată dintr-o lume conservatoare. Evadează din această lume după ce se îndrăgostește de un tânăr scriitor. Când iubitul ei cunoaște succesul, Alabama îl însoţește la Paris, apoi pe Coasta de Azur. Va nimeri astfel în euforia unei perioade fertile pentru cei nonconformiști înzestraţi cu talent literar. Te invităm să citești și recenzia.
90. Pădurea nopţii de Djuna Barnes
Pădurea nopţii a fost o revelaţie pentru cei pasionaţi de arta interbelică. Djuna Barnes, autoarea acestui roman, a fost nelipsită din cercurile avangardei, însă la un moment dat a intrat într-un con de umbră.
Datorită unui stil cuceritor, Pădurea nopţii te poartă în inima unui Paris plin de senzualitate. Este Parisul anilor nebuni, devenit fundalul unui triunghi amoros. Pădurea nopţii te va face să privești vraja Parisului prin ochii unor personaje venite din alt loc. Pentru aceste personaje, efervescentul Paris este un loc misterios precum un seducător inaccesibil, care nu renunţă la propria libertate. Te invităm să citești și recenzia.
Este greu de ales cea mai bună carte scrisă de Hemingway. A fost un scriitor prolific, gata să revoluţioneze literatura. A revoluţionat-o mai ales prin volumele de proză scurtă. Povestirile sale sunt concise, dar nu lipsite de sensibilitate. Unul dintre cele mai bune volume de proză scurtă este Bărbaţi fără femei (Men without Women).
În paginile acestei cărţi descoperi aventurierul din Hemingway. Fiecare proză are expresivitatea unei fotografii devenite o poveste în sine, așa cum erau cele realizate de Robert Capa, faimosul fotograf pe care Hemingway l-a întâlnit pe frontul din Europa. Te invităm să citești și recenzia.
La răsărit de Eden este unul dintre romanele-cult din literatura nord-americană. A rămas în memoria colectivă și datorită ecranizării avându-l pe James Dean în rolul principal. John Steinbeck a scris o poveste ce se întinde pe mai multe generaţii. Nu lipsesc iubirile interzise, rivalităţile, conflictele moștenite de fiecare o generaţie în parte. Poveștile personajelor vor pendula între dragoste și ură, pe fundalul unei istorii la fel de tumultuoase.
Un alt autor care a excelat atât în romane, cât și în proza scurtă este Truman Capote. Mulţi îl asociază cu Mic dejun la Tiffany. Noi te invităm să descoperi cât de matur a fost acest scriitor. Încă de la primele scrieri a uimit prin capacitatea de a surprinde profunzimea psihologică, reflectând prin intermediul personajelor sale mentalităţile Sudului. Primele sale proze scurte au fost redescoperite de curand și incluse în volumul Acum ne despărţim. Le vei declara cele mai bune proze scurte citite vreodată.
Lui Truman Capote nu-i scăpa nimic. Avea o privire ageră când își propunea să capteze secretele, prejudecăţile, pasiunile ascuse, temerile și abisurile unor personaje reprezentative pentru sudul natal. Te invităm să citești și recenzia.
Altăţară este unul dintre cele mai bune romane americane. James Baldwin, autorul romanului, a revenit în atenţia cititorilor datorită mesajelor extrem de actuale din cărţile sale. Aceste mesaje se referă la segregare, prejudecăţi și nedreptăţi. În ciuda unor teme apăsătoare, nu îi vei mai lăsa cărţile din mână, datorita stilului și fragmentelor memorabile.
Totodată, Altăţară este un roman în care pasiunea pentru muzică joacă un rol important. Acţiunea se petrece în mare parte în cartierul muzicienilor afro-americani datorită cărora jazz-ul a devenit poezia omului modern din marile orașe. În barurile de jazz și pe strazile boemilor ia naștere o lume care visează la dispariţia segregării și a urii. Te invităm să citești și recenzia.
Când spui Jazz, te gândești mai ales la biletul spre demnitate al afro-americanilor discriminaţi. Datorită acestui gen de muzică au sfidat barierele dintre cartierele mărginașe unde erau împinși de sărăcie și lumea elitelor. Devenită una dintre vocile marii literaturi americane, Toni Morrison a transformat jazzul în fundalul unei povești despre dragoste, crimă, obsesie și infidelitate. Vei descoperi povestea unui muzician și al femeilor din jurul său, cărora le-a marcat existenţa.
Philip Roth ne-a oferit unul dintre cele mai reprezentative romane despre conflictele, temerile și obsesiile societăţii nord-americane. Pastorala americană abordeaza teme precum sacrifciile afective în numele succesului, nevoia unei imagini perfecte a propriului sine, care afectează legăturile dintre părinţi și copii, și frecventele conflicte dintre generaţiile ce dezvoltă viziuni diferite asupra unei vieţi fericite.
În centrul romanului se află un bărbat de succes. Faima i-a marcat viaţa încă din anii de liceu. Adolescenţa îi prevestea generos parcursul unui om care întruchipează visul american. Va confirma așteptările din timpul liceului, însă gestul unuia dintre copiii săi va zgudui temelia vieţii ideale, ce-l transformase într-un model pentru ceilalţi.
97. Un trandafir pentru Emily și alte povestiri de William Faulkner
William Faulkner este un alt mare autor american emblematic, apreciat datorită usurinţei prin care poate reda trepidaţiile unei lumi atât în romane ample, cât și în proze scurte de o mare concizie. Îţi recomandăm povestirile și nuvelele foarte bine scrise, adunate în volumul Un trandafir pentru Emily. Unele se apropie de stilul gotic, altele reflectă realist problemele Sudului, precum segregarea, machismul, viaţa pauperă. Toate au personaje memorabile, finaluri care îţi dau peste cap așteptările și consistenţa asociată romanelor-cult.
Vei aprecia sensibilitatea lui Faulkner și dorinţa acestuia de a surprinde zbaterile oamenilor vulnerabili. Poţi spune despre Faulkner ca ne-a oferit unele dintre cele mai bine scrise povestiri. Te invităm să citești și recenzia.
Ecranziat de recent de Pietro Marcello, romanul Martin Eden al lui Jack London reflectă încercarile unui tânăr de a deveni bogat prin scris. Eroul romanului este îndrăgostit de o femeie dintr-o familie înstărită. El ar vrea să-i demonstreze că-i poate oferi la rândul său o viaţă fără griji. Speră să reușească având succes în lumea literară. Acest roman reflectă și conflictul dintre ideile politice ale secolului XX, odată cu ascenisunea idealurilor de stânga.
101 cărţi de citit într-o viaţă: scriitori din Africa
99. Trilogia Cairoului de Naghib Mahfuz
Naghib Mahfuz este scriitorul fără de care nu poţi înţelege lumea arabă și trepidaţiile societăţii egiptene, despre care ai tot auzit în ultimii ani. A scris niște romane extraordinare, devenite un reper pentru cei dornici de a cunoaște alte culturi. Printre aceste romane se numără cele incluse în Trilogia Cairoului – O plimbare prin palat, Palatul dorinţei, Strada Zahărului. Vei citi saga unei familii din Cairo, ai cărei fii se vor împărţi în două tabere. De-o parte se află tabăra tradiţionaliștilor, de cealaltă a emancipaţilor cosmopoliţi. Însă ambele au un vis comun: să vadă Egiptul eliberat de puterea colonială.
Cele trei romane au intensitate cinematografică, datorită descrierilor minuţioase ale interioarelor și cutumelor, dar mai ales modului în care autorul a reușit să capteze universului unui Cairo fremătător. Ne le vei mai lăsa din mână.
Pentru a înţelege continentul african, merită să citești și romanul O lume se destramă. Scris de Chinua Achebe, romanul reflectă cutumele unui trib care își vede lumea invadată de coloniști. Unul dintre eroii acestui trib va fi nevoit să rătăcească, timp de șapte ani, deoarece a fost acuzat de uciderea unui tânăr. La întoarcere, descopera că tribul s-a schimbat. Acum suportă influenţele unor străini dornici de a-l exploata.
Redescoperirea unei mari scriitoare scandinave
101. Povestiri de iarnă de Karen Blixen
Mulţi au auzit de Karen Blixen odată cu apariţia ecranizării marelui său roman – În inima Africii, cu Meryl Streep și Robert Redford în rolurile principale. Noi îţi propunem să îi descoperi și prozele scurte, un domeniu în care s-a dovedit a fi genială. O parte din aceste proze au fost incluse în volumul Povestiri de iarnă. Multe au acţiunea în Copenhaga străduţelor și a cartierellor vechi sau în inima naturii, amintindu-ţi de contrastele puternice de lumini și culoare din picturile lui Munch. Datorită acestor povestiri, o vei așeza pe Karen Blixen alături de autori precum Cehov. Te invităm să citești și recenzia.
Romane palpitante având farmecul unui film de epocă, romane istorice surprinzătoare, cu acţiunea în Istanbul sau în ţinuturi exotice, romane premiate și ademenitoarele biografii ale unor personalităţi cu vieţi demne de un roman de aventuri sunt câteva dintre cărţile puse pe lista noastră. Îţi recomandăm 24 de cărţi bune de citit în august 2021.
Cărţi bune de citit în august 2021, semnate de scriitoare care dau dependenţă
1. Ţinutul mareelor de Philippa Gregory
Philippa Gregory este considerată o foarte bună povestitoare. Noul roman tradus în limba română este Ţinutul mareelor. Acest roman va deschide o nouă serie având acţiunea în Anglia secolului al XVII-lea.
În centrul romanului este un personaj feminin care apelează la vrăjitorie pentru a se elibera de legământul unei căsătorii, sperând că va putea fi, în sfârșit, declarată văduvă. Fără să știe, este privită de un preot care trebuie să îndeplinească o misiune secretă. Femeia îi va deveni ghid prin mlaștina primejdioasă, nebănuind consecinţele ajutorului oferit acestui străin misterios.
Casa de la Riverton este un roman plin se mister, având calităţile un film de epocă despre aristocraţia britanică din anii’20. Kate Morton știe cum să se folosească de secretele personajelor pentru a scrie o poveste cu final imprevizibil. Misterul din romanul său este legat, de data aceasta, de motivele ce l-au împins pe un mare poet să-și ia viaţa chiar în timpul unui gaden party. Sinuciderea avusese loc în anul 1924. Zeci de ani mai târziu, una dintre participante va face mărturisiri importante în prezenţa unei regizoare care vrea să lanseze un film despre viaţa poetului.
Proze scrurte captivante, bune de citit în august 2021
3. Jurnalul unei nopţi nedesăvârșite de Hiromi Kawakami
Cei dependenţi de literatura japoneză vor avea încă un motiv de bucurie. Vor putea citi povestirile din volumul Jurnalul unei nopţi nedesăvârșite, pentru care scriitoarea Hiromi Kawakami a primit marele premiu Akutagawa. În stilul specific japonezilor, Hiromi Kawakami îmbină legendele, folclorul straniu și realismul magic. Le aduce în prezentul unor personaje aflate în plină criză existenţială. Vei intra într-o lume încărcată de simboluri, absurdă, precum un vis ce răstălmăcește vechile amintiri.
Dacă preferi poveștile concentrate, poţi alege și volumul Tot ce e înăuntru. Este scris de una dintre cele mai apreciate autoare contemporane, Edwidge Danticat. Cele opt proze scurte abordează teme precum legăturile de cuplu, relaţiile din familie și transformările prin care trece o comunitate.
Dacă îţi plac povestirile care sfidează limitele realităţii, vei trece pe listă și cele treisprezece miniaturi din Proză fantastică. Unii dintre cei mai citiţi autori români contemporani își imaginează întâmplări pline de mister, suspans, halucinant.
Ca o rană de sabie este un cadou făcut tuturor celor pasionaţi de istorie și îndrăgostit de Turcia. Romanul deschide faimosul Cvartet Otoman, scris de Ahmet Altan, devenit cunoscut și datorită volumului autobiografic Nu voi mai vedea lumea niciodată. În centrul romanului se află Istanbulul, cu al său portret spectaculos. Un Istanbul înaintea destrămarii Imperiului Otoman. Marele oraș freamătă de intrigi, erotism, iubiri ascunse, comploturi și revolte.
Un alt roman care îi va seduce pe cei pasionaţi de istorie este și Civilizaţii, distins cu Marele Premiu al Academiei Franceze în 2019. Ce-i drept, este un roman care pornește de la evenimentele istorice pentru ale împinge într-o direcţie neverosimilă, halucinantă. În acest roman se intersectează o prinţesă vikingă ajunsă tocmai în America Centrală și cel numit Fiul Soarelui, care fuge în Cuba, apoi hotărăște să cucerească Europa folosindu-se la un moment dat și de o pumă uriașă.
Cărţi bune de citit în august 2021, distinse cu Premiul Nobel 2020 și Premiul Goncourt 2018
8. Noapte credincioasăși virtuoasă de Louise Glück
Noapte credincioasăși virtuoasă este unul dintre cele mai importante volume de poezii scrise de laureata Premiului Nobel pentru Literatură în 2020, Louise Glück. Acestea sunt o parte dintre versurile care vă invită să o descoperiţi, traduse de Bogdan-Alexandru Stănescu:
Dacă e așa de greu să încep, imaginează-ți cum îmi va fi să închei – Pe patul meu, cearșafuri imprimate cu iahturi colorate inducând, simultan, viziuni ale aventurii (sub forma unor explorări) și senzații de blândă legănare, ca-ntr-un scrânciob.
Primăvara, și draperiile flutură. Adierile pătrund în cameră, aducând primele insecte. Zumzetul ca o rugăciune.
Rememorări esențiale dintr-o memorie cuprinzătoare. Puncte de limpezime într-o pâclă de ceață, vizibile cu intermitență, ca un far a cărui unică misiune e să emită un semnal.
Câștigător al Premiului Goncourt în 2018, romanul Şi copiii copiilor lor are ca subiect prieteniile din adolescenţă și maturizarea pe fundalul unui oraș aflat în criză. Acţiunea se petrece în anii ’90, în partea de nord-est a Franţei, la graniţa cu Luxemburgul. Această zonă este afectată de colapsul industriei. Majoritatea locuitorilor își pierd locul de muncă. Mulţi se refugiază în alcoolism sau în xenofobia deghizată în naţionalism. Personajele romanului sunt un adolescent dintr-o familie de muncitori, o tânără din clasa de mijloc și fiul unei familii nord-africane. Ei se împrietenesc sfidând prejudecăţile. Aventurile adolescentine și descoperirea sexualităţii jonglează cu teribilismul. Din cauza teribilismului ajung să comită fapte ce vor marca mai multe generaţii.
Romane trepidante despre femei care înfruntă războiul
10. Transcrieri de Kate Atkinson
Suspansul demn de un thriller cu spioni și calităţile unui roman istoric se întâlnesc în Transcrieri. Una dintre cele mai apreciate scriitoare contemporane, Kate Atkinson amintește de femeile care în anii ’40 au contribuit la înfrângerea nazismului. O astfel de femeie curajoasă este și Juliet. Ea este implicată într-o misiune specială: aceea de a transcrie conversaţiile secrete purtate de niște simpatizanţi ai nazismului. Într-o lume pentru care femeile erau bune doar pentru activităţile casnice, Juliet era o ciudăţenie. Avea un loc de muncă într-o lume considerată a bărbaţilor.
Transcrierile conversaţiilor o fac să descopere secrete nebănuite din cercurile puterii. Așadar, ar putea deveni ea însăși o ţintă. Întâmplările din viaţa ei sunt descrise într-un ritm febril.
11. Fiica ambasadorului de Pam Jenoff
Fiica ambasadorului este un roman despre dragoste, prietenie și emancipare în decorurile Parisului interbelic. Acţiunea începe în anul 1919, la conferinţa de pace, după încetarea Primului Război Mondial. Margot, personajul central, este fiica unui diplomat german. Ajunsă la Paris, Margot are impresia că toţi își arată ostilitatea când o privesc. Însă treptat ea începe să iubească Parisul. Aici se va împrieteni cu artiști revoluţionari și se va îndrăgosti de un seducător ofiţer de marină. El o va ajuta să se emancipeze, oferindu-i prima slujbă, și o va face să își schimbe vizunea asupra loialităţii.
Ultima librărie din Londra este o carte despre puterea scrisului în perioade tulburi. Acţiunea are loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Personajul central este angajata unei librării care va încerca să supravieţuiască psihologic hrănindu-se cu poveștile fabuloase din cărţi.
Răzbunarea, secretele din perioada războiului și marile iubiri se întâlnesc într-un roman trepidant. Numele meu este Eva spune povestea unei femei care încearcă să afle cine a fost asasinul soţului ei. Secretele acesteia vor fi descoperite întâmplător de nepoata ei. Astfel, ies la suprafaţă evenimente dureroase, dar și efectele unei nestăvilite dorinţe de răzbunare.
Jackie și Maria este un roman inspirat din triunghiul amoros format din văduva președintelui Kennedy, Maria Callas, zeiţa Operei din Milano, și miliardarul Onassis. Plecând și de la biografiile celor două personalităţi feminine, Gill Paul redă o lume în care fastul și teama de eșec se învecinau. Paginile romanului te vor purta în mijlocul unei lumi a luxului, de la Veneţia până în frumoasele insule grecești.
Povestea lui Lisey stă la baza miniseriei ce o are pe Julianne Moore în rolul principal. Romanul lui Stephen King spune povestea unei femei care încearcă să înţeleagă secretele și demonii interiori ai soţului său. După moartea acestuia, investigaţiile o vor duce prin locurile bizare ce îl inspirau pe acesta când scria (el fiind un autor de succes).
Profesorul și nebunul este un thriller pentru cei pasionaţi de istoria cuvintelor. Cei de la Times Magazine l-au considerat un roman poliţist lingvistic. Succesul a dus și la ecranizarea lui în 2019, avându-i pe Sean Penn și Mel Gibson în rolurile principale.
Subiectul romanului este legat de nașterea Dicţionarului Oxford. Evenimentele dramatice sunt declanșate în momentul întâlnirii dintre un editor celebru și un criminal închis într-un ospiciu. Acest criminal întocmise peste 10000 de fișe lexicale. Mintea lui sofisticată și chinuită devine obiect de studiu.
Cărţile unor scriitori ce au revoluţionat literatura
17. Istoria eternităţii. Evaristo Carriego de Jorge Luis Borges
Admiratorii lui Borges se vor bucura și de volumul Istoria eternităţii. Evaristo Carriego. Acest volum reunește două dintre cele mai importante cărţi de proză scrise de Borges. Importanţa lor este dată de modul în care acestea reflectă evoluţia scriitorului argentinian. În Istoria eternităţii vei citi niște pagini ce reflectă încercarea lui Borges de a percepe modul în care oamenii au definit aspiraţia la nemurire de-a lungul secolelor.
Evaristo Carriego este cartea despre care s-a spus că reflectă cel mai bine legătura afectivă a lui Borges cu ţara natală, Argentina. Vei citi despre Buenos Aires, despre mozaicul de culturi din acest oraș, despre cutumele din cartierele periculoase. Temele acestei cărţi se regăsesc în cele mai importante povestiri scrise de Borges.
18. Picnic la marginea drumului de Arkadi Strugaţki și Boris Strugaţki
Romanul care a stat la baza filmului Călăuza al lui Tarkovski, Picnic la marginea drumului, apare într-o nouă ediţie în limba română. Cartea îmbină distopia, elementele SF și alegoria. Acţiunea se petrece într-o zonă stranie, unde se întâmplă evenimente greu de explicat. Personajul central este o călăuză prin această zonă. La rândul său va încerca să își explice fenomenele care o vor transforma pe fiica lui.
Monstrul care nu era explorează năstrușnic modul în care sunt percepute poveștile cu personaje înfricoșătoare. Cum apare ele în imaginar și cât de mult îi influenţează pe copii? Atât ei, cât și parinţii lor pot afla citind această carte scrisă de T.C. Shelley.
20. Sally Jones. Maimuţa criminalului de Jakob Wegelius
Dacă preferi un roman de aventuri, poţi alege Maimuţa criminalului. Vei călători din Lisabona până-n Alexandria și Bombay pe urmele unui personaj care vrea să demonstreze nevinovăţia unui marinar finlandez condamnat, pe nedrept din cauza unei presupuse crime.
Familia Borgia, cartea lui Christopher Hibbert, este considerată una dintre cele mai bune scrise despre această famile de care se leagă povești sinistre despre intrigi politice și corupţie. Vei citi despre încrengăturile ce au dus la ascensiunea lui Rodrigo Borgia, dar și despre viciile copiilor săi, ajunși în vârful ierarhiei politice renascentiste.
22. Nicolae al II-lea. Ultimul ţar de Henri Troyat
Henri Troyat a scris unele dintre cele mai interesante cărţi despre personalităţi marcante ale Rusiei. După cartea dedicată lui Cehov apare în limba română și cea despre ultimul ţar. Nicolae al II-lea reflectă atmosfera unei Rusii tulburate de tensiunile ce anunţau venirea lui Lenin la putere.
23. Europenii. Trei vieţi și formarea unei culturi cosmopolite în Europa secolului al XIX-lea de Orlando Figes
Orlando Figes este un istoric având calităţile unui foarte bun povestitor. În cartea Europenii. Trei vieţi și formarea unei culturi cosmopolite în Europa secolului al XIX-lea explorează modul în care Occidentul s-a definit prin cultura europeană, mai ales începând cu secolul al XIX-lea. Pentru a reflecta impactul culturii europene și formarea unei conștiinţe ample cât un continent, Figes analizează biografiile a trei personalităţi: mezzosoprana și compozitoarea Pauline Viardot, criticul de artă Louis Viardot și marele clasic rus Ivan Turgheniev.
David Lodge este unul dintre cei mai iubiţi autori actuali. Este apreciat mai ales datorită umorului inteligent prin care descrie slăbiciunile societăţii. Mulţi l-au descoperit datorită volumului de povestiri Bărbatul care nu voia să se dea jos din pat. Fanii săi din România îi vor putea citi și volumul de memorii Norocul scriitorului.
Miros de roșcată amarăși alte povestiri scandaloase conţine 36 de proze intense. Acestea devin un cocktail năucitor. În el sunt amestecate emoţii necenzurate, stridente sau tandre, imagini și impresii fruste. Unele proze sunt de-a dreptul șocante. Altele de un umor absurd, suprarealist, pe cât de sfidător la adresa oricărei forme de pudoare, pe atât de erudit. Povestirile au ieșit din imaginarul unui scriitor pe care fie îl vei citi entuziasmat de acum înainte, fie îl vei evita deoarece te-a cam scuturat cu anumite imagini abrazive. Totuși, îi admiri curajul de a scrie așa cum își dorește, fără a se teme de undele de indignare propagate.
Erotismul înșelător
În ciuda cuvintelor povestiri scandaloase din titlu, îţi dai repede seama că nu erotismul care vinde este scopul. Erostimul este doar o momeală. În scenele despre escapadele amoroase din mansardele unor vestite capitale europene sau în camerele mai umile dintr-un ţinut mai puţin umblat din Caucaz ori din Asia Centrală, incandescentul este dublat de trimiteri la istoria recentă, la geopolitică sau la niște limbi rare, la cutume și legende bizare ce au supravieţuit în ţinuturile de pe Drumul Mătăsii.
Aceste fascinante și inedite trimiteri spre culturi mai puţin cunoscute îi vor face pe mulţi să continue lectura. Chiar și atunci când anumite pasaje îi indignează prin francheţe, imaginar (considerat) pervers, obscen, grotesc. De fapt, mulţi vor avea impresia că anumite pasaje explicite nu sunt decât o farsă, o butaforie carnală. Dincolo de ademenirea erotică vor aștepta să fie descoperite și răsfăţate detalii enciclopedice fascinante. Sunt detalii despre lumi vechi uitate, însă răbdatoare precum niște comori înșirate ispititor pe rafturile unui anticar uns cu toate alifiile.
Aventurile unui călător diferit
Înainte de a se fi apucat de scris, Dan Alexe a devenit faimos, mai ales în spaţiul francofon, datorită reportajelor și documentarelor. Subiectele acestora erau legate mai ales de zonele considerate sălbatice, periculoase. Purtase camera de filmat prin micile republici din Caucaz, Balcani sau Asia Centrală. Iar spiritul său de aventură și dorinţa de a deschide uși către ţări considerate mici și închise între munţi neprimitori, deveniţi fortăreţe ursuze în calea oricarui turist slab de înger, se simte în aproape fiecare povestire.
Povestirile din Miros de roșcată amară pot fi considerate un elogiu adus dorului de cutreierat. Sunt scrise din perspectiva unui personaj masculin al cărui apetit erotic nu poate fi întercut decât de cel faţă de călătorii. Întâlnirile erotice nu sunt decât un scurt răgaz între două destinaţii stranii, nu la îndemâna oricui. Dar nu din cauza distanţei geografice faţă de Vest, cât al celei (mai degrabă) culturale.
Dacă Bukowski ar fi călătorit în Caucaz sau pe Drumul Mătăsii
Datorită stilului dezinhibat, din care nu lipsește umorul, și trimiterilor culturale, Miros de roșcată amară te face să te întrebi dacă nu cumva așa ar fi scris Bukowski dacă ar fi trăit într-un cartier boem dintr-o capitală europeană cu ștaif, bodogănind la adresa confortului burghez al occidentalului autosuficient și blazat. Un Bukowski visând, în timp ce-și aranjează stivele de cărţi, să-și ia din nou picioarele-n spinare către un ţinut ar dervișilor din Kârgâzstan, al rebelilor antisovietici din Caucaz, al tabuurilor clocotitoare de sub vălurile trase de fundamentaliști peste chipul femeilor.
Seducţia lumilor necunoscute
Ai impresia că, de fapt, fiecare povestire deocheată este un portal. Duce spre un ţinut geografic deopotrivă misterios, feroce și hâd în prezenţa neiniţiaţilor. Prin vocea personajelor sale, Dan Alexe face spărturi în zidul de la graniţa cu necunoscutul. A Occidentului cu parșivul Est al interlopilor și al marginalilor. Aceste spărturi dezvăluie mai degrabă complicităţi erudite. Nicidecum nu se cramponează de veșnica scindare bazată pe frica de arhaic, de primitiv.
O astfel de trecere dintr-o parte a lumii în alta este reflectată într-una dintre cele mai bine scrise povestiri din volum. Este vorba despre Moneda Bacteriană. Prin modul în care îl apropie pe Salvador Dali, cu al său imaginar halucinant, de lumea Asiei Centrale, îmbinând elemente de crime thriller și romane despre marile enigme ale omenirii, Dan Alexe amintește de labirintul ameţitor al romanelor postmoderne, care îmbracă adevărul despre operele de artă și certitudinile devenite conoane în farsele puse la cale de falsificatorul ce imită perfect desăvârșirea originalului.
Încălcând tabuurile, personajele din aceste povestiri scandaloase au alt scop. Vor să-ţi arate de fapt că lumea este mult mai mare decât o cunoști. Şi nu doar din perspectiva abisurilor psihologice din care urcă spre suprafaţă fantezii de tot felul. Nu există fantezie a personajului masculin din aceste povestiri care să nu amintească de civilizaţii apuse, precum cea etruscă. Se declară pasionat de cutume ce par azi suprarealiste. Vorbește despre ţinuturi despre a căror existenţă aproape că am uitat, ancoraţi într-o geografie mainstream fragmentată în destinaţii sigure și faimoase, cu rating mare pe site-urile și forumurile de călătorie.
Umplerea unui gol de pe hartă
Când are impresia că vede o etruscă rătăcită în barul unui cartier vestit datorită bordelurilor sau când vorbește despre inelele sale din Daghestan în faţa unei tinere planturoase din Vama Veche, personajul masculin ce străbate povestirile din Miros de roșcată amară amintește de foamea de călătorii în ţinuturi reimaginate. Este acel apetit fără precedent al intelectualilor din secolul XIX și al începutului de secol XX. Mai bine zis, al celor ce nu-și mai găseau locul în vechea Europă. Aceștia se înfruptau dintr-un trecut al marilor civilizaţii sau dintr-un prezent bizar al ţinuturilor îndepărtate. Căutau obsesiv un prezent devorat de legendele ce rup hălci întregi din realitate. Doar că generaţia lui Delacroix, a lui Pierre Loti sau a lui Rimbaud a căutat exotismul mult prea departe. S-a lăsat ademenită de pitorescul languros, uitând și de mult mai apropiatele ţinuturi de la marginea Europei.
Făcând referiri la Caucaz sau la ţinuturile ce formau Drumul Mătăsii, Dan Alexe umple un gol. Este un gol rușinos pentru occidentalul autodeclarat însetat de cunoaștere, dar încă destul de ignorant. Şi nu umple acest gol cu fantezii naive, cu tablouri de un erotism exotiza(n)t în spaţiul securizant al unui atelier. Nu, Dan Alexe preferă să-și împerecheze personajele în tumultul realist al unui oraș precum Kabul sau în liniștea sumbra a unui ţinut asociat cu masculinitatea arhaic-instinctuală ce trasează graniţa permeabilă a Vestului cu Estul neîmblânzit.
Setea de cunoaștere și dorul de ducă
Dan Alexe deturnează vizualul seducător al reveriilor exotice spre o riguroasă documentare. Dar este una mascată. Ascunsă de nonșalanţa eruditului autoironic, hâtru. Acel erudit care pretinde că nu se ia în serios. Pișicher în dialoguri, nu face bravadă. Nici atunci când se folosește de cultura enciclopedică în timpul preludiului sau al unui flirt de cafenea.
În ciuda unui explicit erotic ieșit din matca oricărei măsuri de precauţie, majoritatea povestirilor din Miros de roșcată amară invită la tandreţea visătorului. Până și cei mai nerușinaţi bărbaţi devin visători în aceste povestiri. Venerează generos chiar și atunci când par să facă din femeie un obiect sexual. Transformă fanteziile scandaloase în alegorii, așa cum făceau suprarealiștii și iconoclaștii neînţeleși precum Georges Bataille.
De fapt, povestirile lui Dan Alexe prind mai degarabă la visătorii dezabuzaţi ai marilor orașe civilizate. La cei ce bravează mimând cinismul și căptușind vulnerabilitatea sentimentalului cu armura obscenităţii care ţine la distanţă sau devine un gest de autoconservare al celui asumat în faţa ipocriziei.
În mijlocul verii am vrea să transformăm în realitate planurile de călătorie. Dacă nu ajungi în regiunea pitorească la care ai visat, poţi alege o carte. Poate vrei o poveste precum o amiază liniștită într-o grădină parfumată din Sud, sau, dimpotriva, o poveste care să te scuture, să îţi dea fiori. Noi ţi-am pregătit o listă cu 20 de cărţi impresionante scrise de autori străini, pe care să le iei cu tine în vacanţa din iulie 2021. America de Sud, Anatolia, un sătuc pitoresc din Franţa sau Orientul Mijlociu devin niște destinaţii literare care merită explorate. Lectură plăcută!
Cărţi impresionante scrise de autori sud-americani, pe care să le iei în vacanţă
1. După-amiaza unui faun de Adolfo Bioy Casares
După-amiaza unui faun este o colecţie de proze scurte așa cum le place mai ales celor îndrăgostiţi de literatura sud-americană. Bunul prieten al lui Borges, scriitorul Adolfo Bioy Casares îţi oferă niște povestiri în care fantasticul devine prelungirea firească a realităţii. Vei descoperi o lume stranie și un stil inedit.
Realismul magic și poveștile cu tentă horror se intersectează în Mexican Gothic. Povestea are loc într-un loc bântuit de secrete, dintr-o zonă rurală a Mexicului. Aici ajunge Noemi după ce primește un mesaj de la verișoara ei, care îi spunea că este în pericol. Noemi nimerește într-un loc straniu, unde se află casa unui bărbat charismatic și bogat. Acesta era chiar soţul verisoarei ei. Familia lui făcuse o avere care ascunde niște istorii terifiante, pe care Noemi le va descoperi treptat.
Realismul magic sud-american își face loc și în existenţa unui important compozitor din New York. El va părăsi metropola pentru a se aventura în selva din America de Sud. Aici speră să descopere un instrument magic, despre care auzise în legende. Acest muzician este personajul central din romanul Pașii pierduţi. Autorul romanului, Alejo Carpentier face parte din galeria marilor scriitori sud-americani.
4. Suntem deja uitarea ce vom fi de Hector Abad Faciolince
Ecranizat recent, Suntem deja uitarea ce vom fi este deja un roman-cult pentru cei dornici de a explora continentul sud-american. Acţiunea se petrece în Columbia, în orasul Medellin. Personajele vor încerca să-ţi spună poveștile unei ţări și ale unei epoci. Vei descoperi o lume a contrastelor, în care dincolo de violenţe există o mare sete de afecţiune.
Delta lui Venus este o colecţie de povestiri erotice. Unii o consideră scandaloasă, pornografică. Pentru alţii, în schimb, este o bijuterie abrazivă a literaturii feminine lipsite de opreliști în explorarea abisurilor umane. Poveștirile sunt explozive. Îmbină voluptatea și tenebrosul sau, cum ar spune adepţii lui Freud, Erosul cu Thanatosul. Povestirile scrise de Anais Nin trezesc și azi niște reacţii ce reflectă dublul standard în raportarea la femeia care scrie fără cenzură. Anais Nin a fost aspru criticată din cauza unor pasaje care au făcut din Henry Miller un zeu al generaţiei sale.
Afrodita și amanţii săi privesc de pe Muntele Olimp niște povești de dragoste din timpul Primului Război Mondial. Protagonistii acestor povești sunt un arhitect vizionar, o pianistă, un soldat afro-american și o cântăreaţă belgiană. Aventurile prin care trec aceștia îi vor face pe zei să mediteze asupra legăturii dintre iubirile de neuitat și marile războaie.
Destăinuirile unor scriitori care și-au marcat generaţia
7. Kafka – Jurnal
Jurnalul lui Kafka este o apariţie mult-așteptată de cei dependenţi de literatură. În cele 800 de pagini vor descoperi gândurile, obsesiile și temerile ce au dus la scrierea unora dintre cele mai bune cărţi, multe dintre ele ajungând surse de inspiraţie ce au depășit graniţele temporale și culturale.
Fanii lui Bukowski vor putea trece pe listă și volumul Desprebăutură. Vor descoperi texte inedite, reflectând lumea unuia dintre cei mai apreciaţi scriitori nonconformiști.
Cărţi impresionante pentru cei ce preferă poveștile transgeneraţionale
9. America nu e acasă de Elaine Castillo
Dacă îţi plac romanele ce abordează legăturile transgeneraţionale, poţi alege și cartea America nu e acasă. Vei descoperi poveștile a trei generaţii de femei care au părăsit Filipine pentru a trăi visul american. Legăturile dintre ele și încercarea de a găsi un echilibru între valorile din ţara natală și cele din orașul de adopţie sunt expunse cu o mare fineţe psihologică.
Despre Grace este reîntâlnirea cu Anthony Doerr, cunoscut de publicul român și datorită romanului Toată lumina pe care nu o putem vedea. Vara aceasta vei descoperi un roman considerat unul dintre cele mai bune debuturi din ultimii douăzeci de ani.
Despre Grace este un roman tulburător despre iubire și teama de a pierde armonia adusă de această iubire. Totodată este un roman care își trimite cititorul în ţinuturi îndepărtate, unde personajele se cred singure cu secretele bine ascunse.
Panica este un roman despre lumea adolescenţei. Personajele sale trăiesc într-un orășel unde nu se întâmplă mare lucru. Pentru a a-și potoli setea de senzaţii tari, adolescenţii încep să ia parte la jocul numit Panica. Toate personajele încep să participle la acest joc în ultimul an de liceu. Dacă vor trece de probele pline de pericole, vor putea câștiga 67000 de dolari. Însă jocul va aduce la suprafaţă secrete compromiţătoare. Se vor face alianţe nebănuite și se vor desface iubiri și prietenii.
Tot despre secretele din timpul celor mai frumoși ani este vorba și în romanul Fete de treabă. Aceste secrete ies la suprafaţă în timpul reuniunii la care protagonista ajunge, deși nu își dorea iniţial. Secretul este legat de un eveniment din anii studenţiei. Evenimentul a bulversat viaţa protagonistei și a nonconformistei sale prietene.
Cărţi pline de întâmplări ciudate în regiuni pitorești
13. Tărâmul celor fără umbră de Hasan Ali Toptaș
Literatura turcă este plină de autori care merită descoperiţi. Unul dintre ei este și Hasan Ali Toptaș. Îi poţi citi romanul Tărâmul celor fără umbră. În acest roman, iubirea, misterul, suspansul și absurdul convieţuiesc alegoric. Acţiunea se petrece într-un sat din Anatolia, unde bărbierul dispare fără urmă. Se va reîntoarce peste zece ani, fără să își amintească pe unde a umblat. Întoarcerea sa este urmată de o altă dispariţie. De data aceasta dispare cea mai frumoasă tânără din sat. Locuitorii găsesc repede un ţap ispășitor. Şirul evenimentelor stranii continuă. La un moment dat, intră în scenă și un romancier dornic de a spune o poveste la fel de stranie…
Dacă preferi suspansul, poţi alege și Partea de nord a inimii, romanul scriitoarei Dolores Redondo. Acţiunea romanului este îmbibată de superstiţiile cu iz mitic din jurul orașului New Orleans. De aceste superstiţii se lovesc și personajele centrale ale romanului, care vor dori să prindă un criminal în serie care pare să se folosească de magia neagră.
Thrillere care te vor ţine cu sufletul la gură
15. S-a întâmplat noaptea de Marc Levy
Marc Levy revine cu o serie de romane intitulată Grupul 9. Primul roman al seriei, S-a întâmplat noaptea, aduce împreuna oameni din sfere diferite, dar care sunt uniţi de o mare dorinţă de a răzbuna victimele unor oameni influenţi. Acești justiţiari te vor lua cu ei prin Oslo, Madrid, Tel Aviv, Istanbul și Londra.
Un alt crime thriller este și Copilul. De data aceasta, personajul central, o jurnalistă perseverentă, vrea să descopere cum a ajuns până la urmă scheletul unui copil sub o casă veche aflată în plin proces de modernizare. Investigaţiile jurnalistei vor săpa în trecutul neasumat al unui cartier liniștit, dar mai ales al unor femei care împărtășesc același (cumplit) secret.
Suspansul, pasiunea pentru artă și atmosfera unui film de epocă promit să facă din Portofoliul fugii un roman memorabil. Acţiunea se petrece în anii în care Franţa era ocupată de naziști. Un grup de oameni curajoși a decis atunci să salveze elita intelectuală. Printre cei ce urmau a fi salvaţi se aflau oameni de cultură precum Chagall, Hannah Arendt, Victor Brauner, André Breton, Marcel Duchamp, Max Ernst, Lion Feuchtwanger, Franz Werfel, Alma Mahler Gropius Werfel, Golo Mann, Victor Serge. Salvarea lor este o cursă contra-cronometru, din care nu lipsesc pasiunile puternice, regăsirile și devoalarea unor secrete dureroase.
Franţa ocupată de naziști devine și fundalul evenimentelor din romanul Ultima geană de lumină. Acţiunea se petrece în regiunea șampaniei. Aici, două femei vor schimba soarta multor locuitori. Ele se vor implica în iubiri secrete și vor face gesturi necugetate. Peste ani, poveștile lor vor fi redescoperite de nepoata uneia dintre ele. Această nepoată va dori să își refacă viaţa în regiunea pitorească unde au avut loc evenimentele ce au marcat vieţile celor două femei.
Transatlantic este un roman în care poveștile pionierilor din domeniul aviatic se împletesc inteligent cu poveștile unor personaje curajoase. Aceste personaje devin la rândul lor, din anonimi, deschizători de drumuri. Unele influenţează tratatele de pace, altele se vor implica în abolirea sclaviei. Vei călători în epoci diferite și pe mai multe continente.
Adio, Gulag! este un roman document, despre care ţi se mai spune că ar fi singura carte despre stalinism pe care o citești râzând. Levan Berdzenisvili vede povești despre speranţă acolo unde alţii văd un final sumbru.
Preferi cărţile de non-ficţiune? Dacă răspunsul este afirmativ, poţi lua în considerare și recomandările noastre. Ţi-am pregătit o listă cu 10 cărţi foarte bune de non-ficţiune, de citit în iulie 2021. Unele te vor invita să te pierzi pe străduţele din Veneţia, altele să călătorești spre lumea interioară. Nu lipsesc nici paginile scrise pentru cei fascinaţi de femeile de la curţile regale de altădată. Lectură placută!
Cărţi pentru iubitorii de artă
1. Mansardă la Veneţia. Nouă săptămâni in lagună de Cristina Chevereșan
Mansardă la Veneţia vorbeste despre acel oraș interior(izat) la care ne întoarcem ori de câte ori vrem să căutăm frumuseţea lumii. Există o Veneţie pentru fiecare visător și călător. Vei citi poveștile Veneţiei din perspectiva unei pasionate de artă, ajunsă aici pentru a se dedica studiului, dar și autodescoperirilor.
2. Frumuseţea va mântui lumea și alte eseuri de Ion Vianu
Dacă preferi eseurile care îmbină pasiunea pentru artă și observaţiile psihologice, vei fi atras și de volumul Frumuseţea va mântui lumea. Scriitorul și psihiatrul Ion Vianu analizează teme din Faust, din romanele clasicilor ruși sau din teatrul antic. Nu lipsesc nici obervaţiile despre Est și Vest.
Forma lucrurilor nu este o carte despre geometrie scrisă (doar) pentru matematicieni. Este o carte pentru cei dornici de a găsi armonia în arhitectură, în orașul în care trăiesc și în filosofia care se află dincolo de calculele exacte. Forma lucrurilor este o carte despre aspiraţiile umaniste din spatele știinţelor exacte.
4. Jurnal (1941-1942). Scrisori din lagărul de la Westerbork de Etty Hillesum
Paginile scrise de Etty Hillesum nu vorbesc doar despre dramele din timpul Holocaustului. Ele povestesc și despre lupta femeilor pentru emancipare, în ciuda vremurilor cumplite. Teama de moarte este ţinută în frâu de acea forţă ieșită din comun prin care oamenii au încercat să își păstreze idealurile umaniste.
Cu toate aceste suferințe în jurul tău, ajungi să-ți fie rușine că te iei atât de în serios pe tine însăți, cu toate stările tale de spirit. Dar trebuie să continui să te iei în serios, să rămâi în centrul propriei atenții și să încerci să te descurci cu tot ce se întâmplă în această lume, să nu închizi ochii în fața a nimic, trebuie să te „confrunți“ cu aceste vremuri îngrozitoare și să încerci să găsești un răspuns la întrebările de viață și de moarte puse de ele. Și poate că vei găsi un răspuns la unele din aceste întrebări, nu doar pentru tine, ci și pentru alții. Eu trăiesc acum. Trebuie să privesc totul în față. Nu trebuie nici să fug de mine însămi. Uneori mă simt ca un stâlp înfipt la țărmul unei mări înfuriate, izbit de valuri din toate părțile. (Etty Hillesum)
Cărţi foarte bune pentru admiratorii lui Oliver Sacks
5. Revenirea la viaţă de Oliver Sacks
Revenirea la viaţă este cartea prin care Oliver Sacks prezintă reușita unei metode atipice de a trata afecţiunile psihice. Vei citi despre ameliorarea uimitoare a stării psihice în cazul unor pacienţi din 1969. Boala pacienţilor săi este văzută de Oliver Sacks drept o încercare de a înţelege mai bine alambicatul univers uman.
6. Toate la locul lor. Primele iubiri, ultimele povești de Oliver Sacks
Amintirile personale stranii, călătoriile în psihicul uman și eseurile pline de revelaţii despre mintea umană se întâlnesc în cărţile lui Oliver Sacks. Una dintre ele este și Toate la locul lor. Primele iubiri, ultimele povești. Această carte promite încă o explorare fascinantă a psihicului uman, plină de empatie și de nonconformism.
Cărţi foarte bune de non-ficţiune despre viaţa regală
7. Pagini de jurnal (Simona Lahovary)
Simona Lahovary a fost doamna de onoare a reginei Maria. Așadar, are multe de povestit. Memoria ei derulează imagini care azi ni se par desprinse dintr-un film de epocă. Visătorii care adoră poveștile despre interbelic se vor simţi răsfăţaţi.
8. Diana. Povestea unei prinţese spuse de ea însăși
Cartea lui Andrew Morton este singura biografie la care a participat și Lady D. Paginile din Diana. Povestea unei prinţese spuse de ea însăși te vor face să te gândești la modul în care popularitatea acesteia a schimbat percepţia asupra Casei Regale și asupra legăturii dintre aristocraţie și oamenii din afara ei.
Cărţi foarte bune de non-ficţiune pentru cei fascinaţi de filozofie
9. Epicur și epicureismul antic
Epicur a fost unul dintre cei mai influenţi filosofi antici. Ideile sale au supravieţuit trecerii timpului. Cartea Epicur și epicureismul antic este o bijuterie pentru cei dornici de a (re)descoperi cultura Antichităţii. Andrei Cornea a îngrijit această ediţie bilingvă, în care vei putea găsi unele dintre cele mai frumoase texte despre echilibru, seninătate și bucuria de a trăi, cum doar grecii o pot simţi.
10. În prezenţa lui Schopenhauer de Michel Houellebecq
În prezenţa lui Schopenhauer este o întâlnire peste timp. Unul dintre cei mai apreciaţi și abrazivi scriitori actuali alege pasajele sale preferate din scrierile filosofului german Schopenhauer, pentru a le interpreta în manieră proprie. Cei ce nu au ratat romanele lui Michel Houellebecq vor încerca să găsească puntea de legătură dintre cele două minţi necruţătoare în analizarea slăbiciunilor umane.
Michelangelo ereticul este precum un film de epocă. De el se vor bucura atât pasionaţii de artă și devoratorii de romane istorice având acţiunea în Renaștere, cât și cei dependenţi de poveștile palpitante. Matteo Strukul este un foarte bun povestitor, capabil de a crea imagini cinematografice prin intermediul prozei. A demonstrat-o și în romanul anterior tradus în limba română, Giacomo Casanova. Sonata inimilor frânte. De asemenea, scriitorul italian știe să-și transforme paginile în scene care să farmece. Majoritatea sunt precum un tablou în culori abundente, cu personaje expresive.
Michelangelo și vanităţile Romei
Romanul Michelangelo ereticul surprinde legătura dintre marele artist renascentist și Roma. El ajunge în acea Romă devenită o cetate a viciilor care se înfruptă din splendoarea opulentă. Aici devine preferatul papilor, deși nu ezită să-i sfideze, să li se opună pentru a-și apăra viziunea artistică. Tot în Roma, artistul singuratic va cunoaște două femei care îi vor alina tristeţea provocată de marea dezamăgire în faţa unei frumuseţi umane ameninţate de purulenta corupţie și de fanatismul inchizitorilor.
Două femei atipice, din lumi opuse
Personajele feminine care apar în viaţa unui Michelangelo provin din medii opuse. Vor îndulci, prin devotamentul lor, pesimismul unui artist epuizat de multiplele dezamăgiri și conflicte periculoase cu aristocraţia vanitoasă a Romei. Unul dintre personaje a ramas în istorie și datorită poeziilor scrise, nu doar generozităţii faţă de artiști. Este vorba despre faimoasa marchiză de Pescara, Vittoria Colonna.
Celălalt personaj feminin vine din rândul anonimilor pe care îi așteptă fie mizeria din cartierele marginalilor, de unde erau adesea recrutaţi hoţii ori servitoarele din bordelurile ieftine, fie cele ce aveau să-și depășească umila condiţie datorită frumuseţii bine cizelate, devenind astfel cele mai influente curtezane, ajunse atât în apartamentele Vaticanului, cât și în cercurile puterii nobiliare. Numele acestui personaj feminin este unul predestinat: Dizgraţia.
Rămasă orfană, Dizgraţia devine hoaţă pentru a putea supravieţui în mahalaua Romei. Ajunge vestită datorită marelui talent de a se căţăra pe acoperișurile Romei pentru a obţine prăzile necesare supravieţuirii. La un moment dat, apare promisiunea unei vieţi departe de sărăcia cumplită. Dizgraţia intră sub protecţia uneia dintre cele mai vestite curtezane din istorie – Imperia. Intriganta curtezană o folosește pe Dizgraţia pentru a-i spiona pe Michelangelo și pe femeia de care acesta se simte foarte apropiat: Vittoria Colonna.
Pericolele din viaţa lui Michelangelo
De ce trebuie spionat Michelangelo? Deoarece este bănuit că s-ar fi lăsat influenţat de marchiza Vittoria Colonna. Despre ea se spunea că ar fi devenit o adeptă a Reformei iniţiate de Luther. Erau anii în care Luther ajunsese cel mai mare dușman al autorităţii papale. Bazându-se pe informaţiile obţinute de frumoasa Dizgraţia, curtezana Imperia încearcă să rămână aproape de cercurile puterii de la Vatican. Şeful gărzilor este cel care i-a solicitat aceste informaţii. Însă calculele Imperiei vor fi date peste cap.
Dizgraţia, spioana Imperiei, ajunge să simtă mai degrabă simpatie pentru Michelangelo și pentru amabila Vittoria Colonna. Așadar, va face un joc dublu. Mai ales că-l avea deja la picioare pe unul dintre cei mai mari seducători și parșivi bărbaţi ai Romei. Acesta era nimeni altul decât temutul căpitan al gărzilor aflate în serviciul inchizitorilor. Tol el i-a cerut Imperiei să trimită spioni care să-l urmarească pe Michelangelo.
Michelangelo ereticul este un roman despre un artist care va încerca să exprime filozofic, prin artă, legătura omului cu Divinitatea. Totodată este și un roman despre salvarea inocenţei într-un oraș extrem de corupt, unde toţi cei ce s-au născut fără privilegiile rezervate nobilimii și clericilor, devin extrem de vulnerabili.
Între carnal și metafizic
Romanul lui Matteo Strukul aminește de cele două dimensiuni care fac din sculpturile lui Michelangelo niște capodopere atemporale, care seduc fiecare generaţie. Este vorba despre carnalul senzual și metafizicul atins prin armonia exprimată estetic. Marile opere ale lui Michelangelo împacă nevoia de imortalizare a perfecţiunii, ce naște dorinţa, și nevoia de a ridica trupul uman la nivelul spiritualului. În romanul său, Matteo Strukul armonizează splandoarea senzuală a Romei, preocuparea locuitorilor pentru frumuseţea exterioară (de la palate la trupurile etalate îndrăzneţ și căutarea spiritualului) și contemplaţia plină de revelaţii profunde.
În acest roman îl vei descoperi pe Michelangelo în ipostaza ce aminintește de mesajul transmis de celebra sa creaţie reprezentându-l pe Moise. Privirea lui Moise aruncată omenirii este cutremurătoare, pătrunzătoare. La fel este și privirea lui Michelangelo (personajul imaginat de Strukul) asupra epocii sale.
Gândurile unui artist care își cunoaște bine semenii
Fără a deveni un fanatic, Michelangelo este scârbit de ipocrizia și de excesele nobilimii și ale clerului. Acest cler privit de el a renunţat la dimensiunea spirituală a vieţii, atât de bine promovată de Renaștere. Vaticanul devenise un viespar de intrigi și de abuzuri comise împotriva celor vulnerabili. Roma era considerată putredă. Așadar, Michelangelo începe să vadă o salvare a epocii sale în ideile celor ce vor să reformeze catolicismul.
Interesul marelui artist pentru ideile reformatorilor infiltraţi chiar în cercurile înalte ale Vaticanului este un păcat de neiertat în ochii Papei. Este de neacceptat pentru Papă ca tocmai preferatul ales din rândul artiștilor să fie sedus de ideile celor ce vor să condamne decadenţa Romei, mai ales a clericilor. Dacă până și cel mai iubit artist al epocii susţine inamicii puterii papale, atunci victoria Papei este cu adevărat compromisă.
O poveste plină de elemente irezistibile
Romanul este plin de imagini precum niște picturi dinamice și de întâmplări imprevizibile. Matteo Strukul îmbină astfel reflecţia cu acţiunea palpitantă, demnă de un roman cu mare priză la public. Vei descoperi multe detalii despre conflictele din cercurile puterii de la Vatican și vei devora poftă o poveste bine spusă.
Ingredientul care te face să citesti romanul cu sufletul la gură este unul dintre personajele feminine. Te vei atașa de acest personaj însetat de afecţiune. Personajul care va condimenta romanul mai este și înzestrat cu farmecul și isteţimea ștrengăriţei descurcăreţe. Odată cu apariţia acestei prezenţe feminine, romanul se bifurcă. Nu vei mai citi doar povestea lui Michelangelo. Multe pagini seamănă cu genul romanelor picarești despre maturizare. Totodată, povestea acestui personaj feminin cuceritor, apărut pentru a-i alina singurătatea lui Michelangelo, se leagă de reflecţiile marelui artist despre fragilitate, efemer, pierderea inocenţei și decăderea orașului de care se îndrăgostise.
Picturi în proză
Deși acţiunea se petrece în timpul Renașterii, acest roman are un dinamism și o abundenţă a detaliilor ce amintesc de compoziţiile baroce. Multe scene se apropie mai degrabă de pictura barocă, de forţa culoriilor și de tensiunea reflectată de personajele ce apar pe frescele copleșitoare sau în tablourile grandioase etalate în palatele Romei.
Totodată, Matteo Strukul reușește să menţină echilibrul între lumea exterioară devenită ameninţătoare, invazivă din cauza intrigilor, și intimitatea afectivă ascunsă a personajelor. Scenele decadenţei alternează cu niște imagini emoţionante ale tandreţii salvatoare. De tandreţea târzie, neașteptată, are parte Michelangelo în anii chinuitori ai melancoliei crepusculare venite să-l acapareze la apogeul carierei. Scenele de interior, în care își exprimă afecţiunea de care puţini îl credeau capabil, dau un farmec demn de acele picturi de mici dimensiuni, în care sensibilitetea de pe chipurile personajelor este dezvăluita printr-un licăr de lumină obţinut prin jocul nuanţelor din game cromatice opuse.
Michelangelo ereticul este un roman ce poate fi considerat un omagiu adus nu doar unui artist curajos, hotărât să respingă niște compromisuri asociate corupţiei și lingușirii. Matteo Strukul amintește de spiritul unei epoci. Povestea lui Michelangelo este de fapt una despre ideile umaniste. Michelangelo din roman ne vorbește despre cât de greu s-a obţinut acea libertate a gândirii, a creaţiei, devenită un drept esenţial, dar care va risca să fie luată de-a gata atunci când istoria va fi uitată.
Un balans între două capcane
Romanul Michelangelo ereticul nu vorbește doar despre condiţia artistului în raport cu jocurile puterii. Istoria de viaţă a lui Michelangelo, așa cum o interpretează Matteo Strukul, este un balans între doua capcane. Michelangelo și oamenii de care se simte apropiat încearcă să evite atât coruperea sufletului, cât și fanatismul care vrea să paraziteze orice manifest împotriva exceselor asociate decadenţei care ameninţă progresul intelectual câștigat într-o epocă vitală, așa cum a fost și Renașterea.
Michelangelo încearcă să găsească buna măsură. O măsură care să-i salveze viziunea artistică blamată (datorită folosirii nudurilor), dar care să nu rămână la stadiul vizualului carnal. Se va putea îndrepta până la capăt împotriva unei Rome în care tocmai apetitul pentru decadenţa cu aer senzual i-a salvat sculpturile și frescele pline de nuduri de la distrugere?
To provide the best experiences, we and our partners use technologies like cookies to store and/or access device information. Consenting to these technologies will allow us and our partners to process personal data such as browsing behavior or unique IDs on this site and show (non-) personalized ads. Not consenting or withdrawing consent, may adversely affect certain features and functions.
Click below to consent to the above or make granular choices. Your choices will be applied to this site only. You can change your settings at any time, including withdrawing your consent, by using the toggles on the Cookie Policy, or by clicking on the manage consent button at the bottom of the screen.
Necesare
Always active
Cookie-urile necesare ajută la a face un site utilizabil prin activarea funcţiilor de bază, precum navigarea în pagină şi accesul la zonele securizate de pe site. Site-ul nu poate funcţiona corespunzător fără aceste cookie-uri.
Marketing
Cookie-urile de marketing sunt utilizate pentru a-i urmări pe utilizatori de la un site la altul. Intenţia este de a afişa anunţuri relevante şi antrenante pentru utilizatorii individuali, aşadar ele sunt mai valoroase pentru agenţiile de puiblicitate şi părţile terţe care se ocupă de publicitate.
Statistici
Cookie-urile de statistică îi ajută pe proprietarii unui site să înţeleagă modul în care vizitatorii interacţionează cu site-urile prin colectarea şi raportarea informaţiilor în mod anonim.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Cookie-urile de marketing sunt utilizate pentru a-i urmări pe utilizatori de la un site la altul. Intenţia este de a afişa anunţuri relevante şi antrenante pentru utilizatorii individuali, aşadar ele sunt mai valoroase pentru agenţiile de puiblicitate şi părţile terţe care se ocupă de publicitate.
