Bert Stern: Original Madman

Documentarul Bert Stern: Original Madman, la fel de neconvenţional ca viaţa şi personalitatea personajului central, se construieşte în jurul controversatului Bert Stern, unul dintre cei mai faimoşi fotografi americani.

De la strânsa relaţie de prietenie cu Stanley Kubrick, formată la debutul carierei sale, până la complexa legătură cu Marilyn Monroe,  documentarul îşi propune să acopere toate aspectele şi etapele ascensiunii fotografului, incluzând şi bucuriile, dar şi neîmplinirile sau dramele de ordin personal.

Odată cu succesul lui Stern, începe şi epoca de aur a publicităţii: reclama sa pentru vodka Smirnoff va avea ca efect o creştere fulminantă a vânzărilor, transformându-l într-un fotograf de succes la vârsta de 25 de ani. Căutat apoi de cei de pe Madison Avenue, de la Hollywood şi din lumea modei, Stern va fi unul dintre catalizatorii aşa-numitei creative evolution. Având ca subiecţi în principal vedete de la Audrey Hepburn la Scarlett Johansson, universul vizual marca Stern este şi va rămâne un punct de referinţă pentru domeniul fotografiei glamour.

Surprinzând aura personajului, documentarul lansat în 2011 pătrunde dincolo de aparenţe, încercând să aducă la suprafaţă ceva din intimitatea şi interioritatea lui Bert Stern.

The Hangover III

După uriașul succes înregistrat cu primele două filme, regizorul Todd Phillips (Due Date, Old School) revine în cinematografe cu ultima parte a trilogiei The Hangover.

Se pare că de data aceasta nu este vorba despre nicio nuntă, așadar nu există nici petrecere a burlacilor. Însă Phil (Bradley Cooper), Stu (Ed Helms), Alan (Zach Galifinianakis) și Doug (Justin Bartha) nu se pot ține departe de probleme. Ei ajung din nou în Las Vegas pentru încă o serie de întâmplări abracadabrante.

Vom vedea ce resurse de umor au păstrat producătorii pentru The Hangover III și pentru personajele interpretate de Bradley Cooper (Silver Linings Playbook, Limitless), Ed Helms (The Lorax) și Zach Galifinianikis (Up in the Air, It’s Kind of a Funny Story).  

Filmul va avea premiera în România pe data de 31 mai 2013.

Post Tenebras Lux

0

Cea mai recentă producţie a regizorului şi scenaristului mexican Carlos Reygadas, ce i-a adus acestuia trofeul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes, Post Tenebras Lux e un film straniu, semi-autobiografic, cu ecouri tarkovskiene.

Un film vizual mai curând decât narativ, Post Tenebras Lux gravitează în jurul unei familii – Juan (Adolfo Jiménez Castro), Natalia (Nathalia Acevedo) şi cei doi copii (interpretaţi de copiii regizorului, Rut şi Eleazar) – care a renunţat la viaţa urbană pentru o existenţă mai aproape de natură şi a prieteniei dintre Juan şi un localnic.

Fără a avea o structură narativă liniară, filmul împleteşte frânturi din viaţa acestora cu scene petrecute într-o baie turcească şi fragmente dintr-un meci de rugby disputat la o şcoală privată din Marea Britanie, introducând totodată elemente onirice sau suprarealiste.

Comparat de unii critici cu The Tree of Life, Post Tenebras Lux e un film complex, a cărui temă centrală pare să fie condiţia fiinţei umane, trăind în presimţirea luminii ce va risipi întunericul angoasei.
 

Pieta

1

Câștigătorul Leului de Aur la Festivalul de Film de la Veneția în 2012 și cel de-al 18-lea lungmetraj semnat de sud-coreeanul Kim Ki-duk (Bad Guy, Samaritan Girl, 3-Iron), Pieta prezintă povestea unui om solitar și violent, a cărui viață e dată peste cap de venirea bruscă a unei femei ce susține că este mama lui.

Pieta îl are ca protagonist pe Kang-do, angajat de cămătari pentru a se "ocupa" de datornicii întârziați. De la amenințări și până la răni grave, Kang-do nu are rețineri în metodele folosite, făcându-și datoria eficient și fără remușcări. 

Lucrurile se complică când se vede urmărit cu insistență de o femeie necunoscută, care încearcă să-l convingă că e mama lui care l-a abandonat la naștere. Enervat, Kang-do îi aplică tratamente extrem de dure, însă fără rezultat – femeia nu renunță. 

Pieta nu s-a sustras de la controverse – lucru obișnuit pentru filmele lui Kim Ki-duk – fiind vizate accentele de sexualitate prin care e portretizată relația mamă-fiu, referirile la doctrina creștină (titlul și afișul filmului trimit la imaginea Fecioarei Maria ținând în brațe corpul lui Iisus),  dar și gradul ridicat de violență al filmului. 

300: Rise of an Empire

Anul viitor ne aduce o nouă ecranizare după faimoasa serie de benzi desenate a lui Frank Miller, 300, de această dată centrată în jurul Regelui Zeu Xerxes (Rodrigo Santoro).

Acţiunea filmului 300: Rise of an Empire se petrece înainte de lupta de la Termopile, într-o perioadă în care regele Xerxes consolidează puterea imperiului persan. Întreaga poveste este centrată pe colosala înfruntare navală de la Salamina, unde grecii, conduși de amiralul Themistocles (Sullivan Stapleton), reuşesc să învingă armată persană pentru a-şi apăra independenţa.

În film joacă Eva Green.

Amadeus – un geniu care chicoteste

0

Cum arată geniul oare? Se vede în modul în care se mișcă sau pe fața artistului de geniu? Acesta era jocul pe care Salieri, compozitorul-rival al lui Mozart îl juca cu el însuși, în timp ce se plimba prin sala de bal din Viena, încercând să își dea seama care dintre invitați este Amadeus Mozart. Pănă la urmă, trebuie dacă ai scris primul concert la patru ani să ai un je-ne-sais-quoi al tău care să te dea în vileag.

Avea dreptate, Mozart era genul de om care să îți atragă atenția la prima vedere, însă nu așa cum și l-ar fi închipuit Salieri, probabil grav și conștient de sine. Dimpotrivă, regizorul ceh Milos Forman (One Flew Over a Cuckoo’s Nest, 1975) și Peter Shaffer, care a adaptat pentru film scenariul pornind de la piesa de pe Broadway, și-au imaginat un Mozart cu un râs isteric, o perucă blond-roz și o atitudine jucăuș-sfidătoare.

Tom Hulce, cel care îl interpretează pe Amadeus, reușește să lege atât de bine și convingător geniul de toate aceste elemente excentrice, încât spectatorul nu își pune semne de întrebare legate nici măcar de accentul său de yankeu, în contrast cu cel al celorlalte personaje.

Firul epic se derulează din perspectiva rivalului lui Mozart, retrospectiv. Filmul începe cu confesiunea unui Salieri nebun și bătrân care pare să fie consumat de regrete pentru că el ar fi fost cel care l-a omorât pe Mozart – cel pentru care simțise o rivalitate amestecată cu idolatrie toată viața. (Această luptă cu sine a lui Salieri mă face să mă gândesc la ceea ce a spus cândva Bing Crosby despre Frank Sinatra: „Frank are genul de voce care apare o dată în viață. Dar de ce a trebuit să apară în viața mea?”) Suntem apoi azvârliți într-o poveste care urmărește ultimii ani din viața lui Mozart, pe care i-a petrecut la Viena. 

În film, Amadeus este înfățișat drept un copil teribil în corpul unui adult și, deși muzica lui atinsese maturitatea, celelalte arii din viața sa poartă amprenta unei adolescențe oprite în loc. Pare un rock star al muzicii clasice, cu energia sa debordantă, imaginea tatălui său mort care se întoarce să îl bântuie și infidelitățile față de soția sa, Constantze, pe care o iubește foarte mult, de altfel.

Cel mai interesant personaj din film este însă Salieri (iar interpretarea lui F. Murray Abraham a fost răsplătită cu Oscar pentru Cel Mai Bun Actor): este destul de înzestrat pentru a recunoaște geniul lui Mozart, însă gelozia îl face să pună la cale un plan prin care să se descotorosească de rivalul său, nu fără a resimți remușcări sau a crede că Dumnezeu l-a părăsit. Una dintre scenele-cheie din film care surprinde relația dintre cei doi este cea în care, pe patul de moarte, Mozart, prea epuizat pentru a mai scrie el însuși, îi dicteaza lui Salieri recviem-ul Lacrimosa. Vedem aici un geniu care își dă ultima suflare pentru opera sa și un pretendent la gloria celui dintâi care scrie obedient, invidios și lacom.

Amadeus nu este nici pe departe o biografie exactă a compozitorului, iar filmul folosește mici picanterii consemnate istoric numai pentru ca povestea să-și ia zborul din realitate către tărâmurile închipuite ale lui Milos Forman. Muzica este poate personajul principal al filmului cel mai fidel realității, acea muzică a lui Mozart despre care, la început, se spunea că „are prea multe note”.

Equilibrium – Intre filosofie si lupte cu pistoale

0

Îngropat în umbra trilogiei Matrix ce a dominat începutul anilor 2000, Equilibrium (2002) este un film ce merită văzut de oricine interesat de o viziune distopică a unei societăţi totalitare.

Dacă în The Matrix societatea era controlată de un sistem extern şi străin, capcana întinsă de Equilibrium este mult mai personală, oferind o lume în care oamenii sunt captivii propriei naturi.

Prozium, un medicament obligatoriu prin lege, le permite (sau îi obligă, după cum preferi) oamenilor din Libria să nu simtă nimic. Administrarea acestuia se face întotdeauna sub supravegherea cuiva, într-o societate în care toată lumea urmăreşte pe toată lumea, sub ochiul atent al guvernului ce are un interes clar în menţinerea societăţii într-un stadiu de semi-coma.

Pentru a-i ajuta să accepte inevitabilul mai uşor, propaganda este diseminată zilnic, expunând păcatele trecutului ca motiv pentru care umanitatea trebuie să îşi reprime şi să dispreţuiască sentimentele. Ura, gelozia, agresivitatea – toate impulsuri ce au dus la distrugerea aproape completă a lumii. Iubirea, fericirea şi generozitatea – un preţ mic de plătit pentru o victorie mare: pace şi absenţa completă a crimei.

Însă orice sistem totalitar are nevoie de un duşman cu care se poate lupta la infinit şi Libria îl găseşte în “Rezistenţă”, un grup de gherila ai cărui membrii refuză Prozium-ul, în favoarea emoţiilor şi a obiectelor ce sistemul le interzice să le deţină: cărţi, picturi, muzică. În lupta sa cu rebelii, sistemul dispune de talentele aproape supra-omeneşti ale Clericului John Preston (Christian Bale). Inoculat în spiritul sistemului de la naştere, Preston îl serveşte cu loialitate şi convingere, chiar până în punctul în care îşi sacrifică soţia şi partenerul când aceştia sunt descoperiţi ca sense offenders. Însă talentul lui Preston, ce îl plasează deasupra colegilor de breaslă, este şi cea mai mare vulnerabilitate a sa: intuiţia. În pofida drogului pe care îl ia cu religiozitate, Preston simte, chiar dacă nu ştie asta încă.

Această “slăbiciune” îl determină să renunţe la dozele zilnice, deşi asta implică riscul de a fi executat, pentru că emoţiile se dovedesc un drog mult mai puternic decât Prozium. Inevitabil, loialitatea sa faţă de sistem începe să fie redirecţionată spre Rezistență şi spre Mary (Emily Watson), o sense offender ce urmează să fie executată şi la care Preston nu poate renunţa la fel de uşor ca la soţia sa.

 

Equilibrium

 

Dacă Equilibrium s-ar limita la acest traseu iniţiatic al lui Preston, de la robotul “high-level” la omul ale cărui sentimente riscă să-l doboare, filmul s-ar putea apropia de poveştile clasice ale genului precum “1984” şi “Minunata lume nouă”. Cele mai puternice scene din film sunt cele în care devine aparentă ironia unei societăţi ce respinge cunoaşterea şi arta. Merită menţionată aici scena în care Preston, un om ce nu a ascultat niciodată muzică, este, pur şi simplu, lovit de Simfonia a 9-a a lui Beethoven. Aceea scenă spune mai multe despre lupta ulterioară a personajului decât întregul scenariu al lui Kurt Wimmer.

Însă Equilibrium se vrea, în egală măsură, un film de acţiune. Scenele tipice de bătăi abundă, filmul inventând un nou stil de arte marţiale denumit gun kata ce implică lupte atent coregrafiate cu pistoale. Christian Bale se achită mai mult decât onorabil atât de secvenţele de acţiune cât şi de rolul de erou mesianic, Equilibrium fiind proba de casting perfectă pentru viitorul său rol ca Batman.

Cu o poveste ce împrumuta foarte multe elemente din Fahrenheit 451, romanul lui Ray Bradbury ecranizat în 1966, Equilibrium nu debordează de originalitate. Adevărata miza a filmului stă, însă, în impactul emoţional pe care lupta lui Preston de a-şi recupera dreptul asupra propriilor emoţii o are asupra celor ce îl privesc, povestea devenind mult mai personală decât ne-am dori să recunoaştem.

Nu esti tu de vina – Top 5 replici de despartire din filme

0

Celebra replică, „nu ești tu de vină, ci eu” ia forme foarte diverse în filme, de la abordarea comică I made up a new dance. It’s called the Move on with Your Life din Superstar (1999) la tranșanta Consider that a divorce din Total Recall (1990). 

 

5. 500 Days of Summer (2009) – "m-am trezit într-o dimineață și am știut"

 

 

Filmul lui Marc Webb, 500 Days of Summer, spune povestea de dragoste dintre Summer și Tom. Summer (Zooey Deschanel) nu crede în dragostea adevarată, în suflete pereche și nici în faptul că va găsi într-o zi bărbatul potrivit. În schimb, Tom (Joseph Gordon-Levitt) este un romantic care nu renunță niciun moment să-i demonstreze lui Summer că există dragostea din basme. În timpul discuției care va duce la despărțirea celor doi, ea îi spune:

Summer: „I woke up one morning and I just knew”.

Tom: „Knew what?”

Summer: „What I was never sure of with you”.

   

4. Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004) – regretul despărțirii

 

 

Eternal Sunshine of the Spotless Mind, filmul care îl prezintă pe Jim Carrey altfel decât amuzantul Ace Ventura, spune povestea lui Joel care nu înțelege cum prietena sa Clementine (Kate Winslet) şi-a sters din minte, la propriu, toate amintirile relaţiei lor. În încercările lui disperate de a o ajuta, Joel apelează la inventatorul ciudatei proceduri de spălare a creierului, Dr. Mierzwiak (Tom Wilkinson) şi îi cere acestuia să îi şteargă şi lui din memorie toate amintirile despre Clementine. Însă, pe măsură ce amintirile lui dispar treptat, Joel începe să-şi redescopere dragostea pentru Clementine. În timpul acestui ciudat proces de ștergere a amintirilor, Clementine are o replică în care se simte atât dragostea ei pentru Joel, cât și regretul că cei doi nu au o relație amoroasă normală:

„I’m f**king crawling out of my skin. I should’ve left you at the flea market”.

      

3. Titanic (1997) – iubirea te face să îți piezi mințile

 

 

Titanicul lui James Cameron spune povestea americancei Rose DeWitt Bukater (Kate Winslet) care face parte din clasa superioară și care, sufocată de rigorile și așteptările societății eduardiene, se îndrăgosteşte de tânărul pasager de la clasa a treia, Jack Dawson (Leonardo DiCaprio), un spirit liber. Rose este pe vas împreună cu logodnicul ei, Cal Hockley, interpretat de Billy Zane, un moştenitor al unei averi imense. După ce Rose se îndrăgostește de Jack încearcă să se despartă de Cal, iar în discuția lor dă următoarea replică:

„I’d rather be his whore than your wife”.

          

2. Annie Hall (1977) – "dead shark"

 

 

Cel mai bun film al lui Woody Allen după mulți, Annie Hall este o comedie romantică în care Alvy Singer (Woody Allen) încearcă să înțeleagă de ce s-a încheiat relația lui cu Annie Hall (Diane Keaton). În timpul ultimei lor întâlniri, cei doi aleg să  facă o plimbare nostalgică pe Upper West Side din New York, atunci când cei doi, de comun acord, consideră că relația lor nu mai funcționază. În aceea ultimă întâlnire, Alvy trage o concluzie filosofică asupra dragostei care i se pare esențială, mai ales dacă este nevrotică, iar Annie cântă „Seems Like Old Times”. Tot atunci apare și explicația pentru care relația lor nu a mai mers bine:

„A relationship, I think, is like a shark. You know? It has to constantly move forward or it dies. And I think what we got on our hands is a dead shark”.

              

1. Closer (2004) – „nu spune că sunt prea bun pentru tine, chiar dacă sunt”

 

 

Closer, drama romantică regizată de  Patrick Marber, are în centru mai multe povești de dragoste foarte complicate. În timp ce Dan (Jude Law) și Alice (Natalie Portman) se zbat să reziste în relația lor amoroasă, Anna (Julia Roberts) și Larry (Clive Owen) trec printr-o despărțire foarte urâtă, după ce ea îi dezvăluie acestuia că a avut o relație extraconjugală.  Larry reacționează foarte nervos, confruntând-o brutal și replicându-i:

„Don't say, 'you're too good for me' … .I am, but don't say it. You're making the mistake of your life".

O altă abordare regăsim în același film, în discuția dintre Dan și Alice:

Dan: „And you left him, just like that?”

Alice: „It’s the only way to leave. ‘I don’t love you anymore. Goodbye.’”

Dan: „Supposing you do still love them?”

Alice: „You don’t leave”.

Dan: „You’ve never left someone you still love?”

Alice: „Nope”.

Ce faci in weekend-ul 29 – 31 martie?

În materie de film, weekendul ne aduce premiera celui mai nou film semnat Chan-wook Park (Sympathy for Mr. Vengeance, Oldboy, Lady Vengeance) – Stoker. Cealaltă premieră a săptămânii este The Host, un SF cu Diane Kruger și William Hurt

 

La cafeneaua Godot, ai ocazia să vezi în weekend un spectacol cu Tudor Aaron Istodor Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă, o piesă după Kenneth Lonergam – Asta-i tinerețea noastră sau o comedie regizată de Dorina ChiriracNoi 4.

 

Teatrul Odeon te invită duminică la Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită și la Micul prinț, spectacolul Hoții de frumusețe se joaca la Teatrul Evreiesc de Stat, iar la Teatrul Metropolis se joacă piesa după Mihail Bulgakov Țarul Ivan își schimbă meseria.

 

Dacă optezi pentru muzică în aceste zile, poți merge la Sala Radio unde va fi interpretat Recviemul lui Antonin Dvorak, iar dacă ești fan Alexandrina Hristov, te vei bucura să afli că o poți vedea în concert vineri seară la cafeneaua Godot

 

Expoziția The Human Body continuă la Muzeul Antipa, iar la MNAC te așteaptă prima expoziție din România dedicată artei lettriste. Două expoziții vor lua sfârșit în aceste zile, așa că te invităm să le treci pragul până duminică inclusiv – Mitul național (MNAR) și The Rest is Tomorrow (Galeria Galateca). 

 

Unul dintre cele mai așteptate evenimente ale lunii, prima ediție românească a convenției iubitorilor de benzi desenate, jocuri video și anime Comic-Con are loc la Palatul Copiilor sâmbătă și duminică. Fie că le îmbini sau nu, te punem în temă și cu o "convenție" a celor care savurează cafeaua – Coffee Lovers – Salonul Internațional de Cafea te așteaptă în acest sfârșit de săptămână la Romexpo

Premierele lunii aprilie 2013 in cinematografe

0

Vedetă în cinematografe în luna aprilie este noul film al danezului Thomas VinterbergThe Hunt, iar alte puncte de interes pentru o distracţie bună de weekend sunt ultimele filme ale unor actori ca Robert Downey Jr., Tom Cruise și Halle Berry. În plus, vei putea să o vezi pe ecrane pe cea mai tânără actriță nominalizată la Oscar din istorie, într-un film produs de compania lui Bobby Păunescu (Mandragora Movies)Vrem să ne asigurăm că nu omiți nimic, așa că iată lista premierelor lunii în cinematografe:

 

Primul weekend din aprilie ți-l aduce pe James Franco în postura unui traficant de arme autointitulat Alien, care "corupe" patru tinere naive și plictisite în Spring BreakersA doua opțiune este un film de acțiune într-o formulă ceva mai clasică Olympus has Fallen –  cu Aaron Eckhart și Morgan Freeman.

 

Beasts of the Southern Wild, mult-premiatul film semnat Benh Zeitlin, produs de Mandragora Movies, ajunge și în cinematografele românești, fiind în mod sigur  principala atracție a următoarei săptămâni.

 

Fanii Tom Cruise se vor bucura să afle că noul lui film Oblivion intră tot pe 12 aprilie în cinematografe. Și dacă pe primul l-ai văzut iar al doilea nu-ți face cu ochiul, poți oricând să mergi la Admission, o comedie dirijată de cuplul Tina FeyPaul Rudd.

 

Din 19 aprilie o poți revedea pe Halle Berry pe marile ecrane în The Call sau poți verifica cum se descurcă Colin Farrell colaborând cu protagonista și regizorul originalului The Girl With The Dragon Tattoo în Dead Man Down.

 

Piesa de rezistență a weekendului va fi însă premiera filmului lui Thomas Vinterberg (The Celebration)The Hunt, pe care dacă nu l-ai prins la deschiderea B-est IFF, merită să îi dai o şansă.

 

La final de aprilie urmează drama psihologică A perdre la raison, în care aflăm contextul mocnit al unei crime inimaginabile. Dacă ai nevoie însă de relaxare și te atrage atmosfera unui blockbuster, ești așteptat la Iron Man 3 pentru  o confruntare între Robert Downey Jr. și noul inamic The Mandarin, in interpretarea lui Ben Kingsley.

 

Încă două filme așteptate de noi au fost anunțate pentru luna aprilie, însă rămân deocamdată fără o dată precisă de lansare. E vorba de comedia The Incredible Burt Wonderstone care îi reunește pe Jim Carrey, Steve Carell și Steve Buscemi și debutul în lungmetraj al lui Tudor Jurgiu – Câinele japonez, cu Victor Rebengiuc în rol principal.

Ultimele articole