The Dark Knight Rises (premiera pe 27 iulie) intentioneaza sa incheie seria Batman. Este al treilea film din seria cu supereroi regizat de Christopher Nolan, regizor cunoscut pentru filmele de actiune Inception, The Prestige si Memento.
Fiind o continuare a Batman Begins (2005) si The Dark Knight (2008), actorii Christian Bale, Michael Caine, Gary Oldman si Morgan Freeman isi vor relua rolurile jucate in cele doua filme precedente.
Visul, spectacol de teatru care se joaca la Godot Cafe Teatru, este o mica bijuterie lucrata cu destul de multa atentie si imaginatie: un spectacol magic, poetic, naiv, plin de haz, optimist, romantic, intr-un cuvant usor dar perfect potrivit pentru o seara de vara.
Visul e interpretarea moderna a regizorului Marius Galea dupa Visul unei nopti de vara de William Shakespeare. Dar nu te astepta la limbaj greoi, morga teatrala, haine drapate si tot "tacamul" adecvat istoric. Asteapta-te la o comedie diafana ca joc si scenografie, la insertii de papuserie, muzica foarte bine aleasa (poti asculta leitmotivul spectacolului mai jos) si, mai ales, o interpretare comedia dell'arte facuta cu talent, plus umor de situatie si de limbaj.
Povestea piesei este mult simplificata. Din trei fire epice ramane unul singur: patru tineri atenieni Helena (Alexandra Fasola), Lysander (Silvian Valcu), Hermia (Alice Salceanu) si Demetrius (Alexandru Zob) traiesc o poveste de dragoste complicata de intruziunea unor zane ale padurii.
Lysander o iubeste pe Hermia, la fel ca si Demetrius, ce refuza brutal orice gest de dragoste din partea celei de-a doua fete, Helena. Oberon (regele zanelor), vazand comportamentul nedelicat al lui Demetrius, il insarcineaza pe Puck cu rolul de Cupidon intre Demetrius si Helena. Folosindu-se de puterea unei flori magice, Puck greseste tinta si dizolva dragostea lui Lysander pentru Hermia, schimbandu-i obiectul dragostei. De aici apar tot felul de incurcaturi rezolvate tot de Oberon, nu inainte ca junii sa se bata in cel mai haios mod posibil pentru dragostea Helenei, nu a Hermiei.
Desi la inceput mi-a atras atentia jocul lui Silvian Valcu (Lysander), prin expresivitatea deosebita a fetei, i-am indragit repede si pe Alexandra Fasola (Helena), care a jucat perfect momentele de frustrare si exasperare, si Alexandru Zob (Demetrius), un pic mai serios dar foarte bun in momentele cele mai importante.
Varianta surprinzatoare a lui Marius Galea a fost creata pentru Festivalul International al Scolilor de Teatru de la Barcelona din 2008. Spun surprinzatoare pentru ca foloseste every trick in the book, solutii vechi de cand teatrul, dar le imbina si le slefuieste atat de bine, incat rezultatul te surprinde prin fragezime.
Am ales pentru ilustrare o pictura a naivului Henri Rouseeau, tocmai pentru ca da seama foarte bine de atmosfera piesei: lumea din Visul este suprarealista, exotica, ingenua. Vrajeste pana in punctul in care nu ai vrea s-o parasesti pentru ca in naivitatea ei asumata este irezistibila.
Filmele verii 2012 sunt mai ales filme de actiune si continuari din diverse serii (Batman, Spider-man, Ice Age, Bourne). Aceasta este selectia noastra (trailerele le gasesti la finalul articolului):
Vara incepe cu o comedie cu Cameron Diaz, in oglinda cu anul trecut cand Diaz a jucat intr-o alta comedie de vara, Bad Teacher.
 |
What To Expect When You're Expecting (premiera 1 iunie) povesteste experientele a cinci cupluri care devin parinti. Pe langa Diaz, in film mai joaca, Jennifer Lopez, Dennis Quaid si Chris Rock. |
 |
Snow White and The Huntsman (premiera 1 iunie) este al doilea film in acest an care are ca tema povestea Albei ca Zapada, dupa Mirror Mirror, cu Julia Roberts. Snow White and The Huntsman este o interpretare mult mai dramatica a povestii, iar lupta se da intre Charlize Theron, care o joaca pe vrajitoare, si Kristen Stewart, care este Alba ca Zapada. |
 |
Filmul semnat de Ridley Scott, ce va avea premiera pe 8 iunie, s-a dorit un prequel la filmul Alien, realizat tot de Scott in 1979. A rezultat un film de actiune SF independent conceptual de Alien, in care echipajul navetei spatiale Prometheus, in cautarea originii omenirii, exploreaza o civilizatie extraterestra. Filmul Prometheus ii va avea ca actori principali pe Noomi Rapace (actrita suedeza cunoscuta mai ales pentru rolul principal din adaptarea suedezo-daneza a seriei Millenium), Michael Fassbender (despre care poti citi mai multe aici), Charlize Theron, Guy Pearce (L.A. Confidential, Memento) si mai putin cunoscutii Idris Elba si Logan Marshall-Green. |
 |
Headhunters (Vanatorii de capete) cu premiera pe 15 iunie, este un thriller norvegian despre furtul de opere de arta. Un film de actiune pe care il recomandam.
|
 |
Get The Gringo, cu premiera pe 15 iunie, este un film de actiune cu Mel Gibson. Driver (Mel Gibson) este incarcerat intr-o inchisoare mexicana de maxima securitate, unde invata sa supravietuiasca cu ajutorul unui copil de 9 ani.
|
 |
Rock of Ages (premiera 22 iunie) este un musical realizat, bineinteles, dupa un show de pe Broadway. Actiunea se petrece in lumea rockului din anii '80 iar starul rock al filmului este interpretat de Tom Cruise. Coloana sonora a filmului contine melodii ale Bon Jovi, Guns N' Roses, Def Leppard, Foreigner, Journey, Poison. Catherine Zeta-Jones revine intr-un musical dupa rolul din Chicago. Alte roluri sunt jucate de Paul Giamatti, Alec Baldwin si Mary J Blige. |
 |
The Amazing Spider-Man (filmant 3D si IMAX 3D), al patrulea film din seria Spider-man inspirat din benzile desenate Marvel, va avea premiera pe 6 iulie. In film joaca Andrew Garfield (Spider-man/Parker), Emma Stone, Rhys Ifans si Martin Sheen. Filmul il urmareste pe Spider-man in liceu, in timp ce incep sa i se dezvolte super-puterile si Parker incearca sa inteleaga adevarul din spatele parintilor lui.
|
 |
Ice Age: Continental Drift (premiera 6 iulie) este a patra aventura animata a personajelor Scrat, Manny, Sid si Diego. Este al doilea film din serie care va utiliza tehnologia 3D si primul care nu va mai fi regizat de Carlos Saldanha, ci de Steve Martino si Mike Thurmeier. Vocile vor fi ale actorilor: Ray Romano, John Leguizamo, Denis Leary, Queen Latifah, Seann William Scott, Josh Peck, Keke Palmer, Peter Dinklage, Aziz Ansari, Drake, Wanda Sykes, Nicki Minaj, Heather Morris si Jennifer Lopez.
|
 |
The Dark Knight Rises (premiera pe 27 iulie) intentioneaza sa incheie seria Batman. Este al treilea film din seria cu supereroi regizat de Christopher Nolan, regizor cunoscut pentru filmele de actiune Inception, The Prestige si Memento. Fiind o continuare a Batman Begins (2005) si The Dark Knight (2008), actorii Christian Bale, Michael Caine, Gary Oldman si Morgan Freeman isi vor relua rolurile jucate in cele doua filme precedente.
|
 |
Et si on vivait tous ensemble? (And If We All Lived Together?)este o comedie frantuzeasca in care joaca fiica lui Charlie Chaplin, Geraldine Chaplin, Jane Fonda, Pierre Richard si Daniel Bruhl (Inglorious Basterds). Filmul marcheaza revenirea lui Jane Fonda intr-un film francez dupa filmul lui Godard din 1972, Tout va bien. Premiera va avea loc pe 3 august.
|
 |
The Bourne Legacy (premiera 10 august) face si el parte dintr-o serie, fiind al patrulea film din seria Bourne. De aceasta data Matt Damon nu face parte din distributie, rolurile principale fiind interpretate de Edward Norton, Rachel Weisz si Jeremy Renner. Filmul preia actiunea de la finalul episodului The Bourne Ultimatum. |
 |
Total Recall (premiera 10 august)
Actiunea este sustinuta de trei actori: Colin Farrell, Kate Beckinsale si Jessica Biel.
|
 |
Brave (cu premiera pe 17 august) este un basm animat 3D al Studiourilor Pixar, in care personajul principal este o printesa scotiana curajoasa. Vocea Reginei Scotiei, mama printesei, va fi a actritei Emma Thomson. Mai multe detalii despre film gasiti tot pe Postmodern, aici. |
The Five Year Engagement (Te mai mariti cu mine?) este o comedie romantica ca oricare alta, doar ca pare un pic mai matura si mai putin prostuta decat altele.
Asta si pentru ca personajele principale sunt interpretate de doi actori buni: Jason Segel, pe care NY Times il numeste foarte sugestiv America’s lumbering puppy-dog heartthrob si britanica Emily Blunt, pe care o stii din The Devil's Wears Prada si, mai nou, din Salmon Fishing in The Yemen.
Tom (Jason Segel) ii cere mana prietenei lui, Violet (Emily Blunt). Dar, desi raspunsul este pozitiv, casatoria este amanata an de an din diverse motive, mai ales profesionale.
Comedia este scrisa de regizorul Nicholas Stoller in colaborare cu actorul Jason Segel.
The Avengers (Razbunatorii)este noul blockbuster Marvel 3D si IMAX 3D in care Captain America conduce "echipa" de superpersonaje din benzile desenate Marvel ecranizate in ultimii ani. Supereroii sunt Robert Downey Jr. (Iron Man), Chris Evans (Captain America). Mark Ruffalo (Hulk), Chris Hemsworth (Thor), Scarlett Johansson (Black Widow) si Jeremy Renner (Hawkeye).
In Razbunatorii (The Avengers), Nick Futy interpretat de Samuel L. Jackson, seful organizatiei de pace S.H.I.E.L.D., ii recruteaza pe Iron Man, the Hulk, Thor si Captain America pentru a-si uni puterile speciale in lupta cu fratele lui Thor, Loki (interpretat de Tom Hiddleston), hotarat sa distruga Planeta.
Filmul este scris (povestea si scenariul, plecand bineinteles de la personajele Marvel) si regizat de Joss Whedon, cunoscut pentru serialul cu vampiri Buffy.
The Avengers a primit din partea criticilor recenzii in general favorabile, oferind un entertainment de calitate si un escapism sofisticat. Printre altii, criticul The Hollywood Reporter spune: Whedon and his cohorts have managed to stir all the personalities and ingredients together so that the resulting dish, however familiar, is irresistibly tasty again.
Filmul Le Havre, aflat in selectia de la Cannes anul trecut, este regizat de finlandezul Aki Kaurismaki, inrudit ca stil cu americanul Jim Jarmusch si continuator al traditiei lui Charlie Chaplin, Buster Keaton, Jacques Tati si Robert Bresson.
Povestea este simpla: Marcel din orasul Le Havre, traind din putinul obtinut din lustruitul pantofilor trecatorilor, incearca sa reuneasca un copil imigrant din Africa cu mama lui. In acest timp, sotia lui Marcel este foarte bolnava si se lupta pentru supravietuire. Dincolo de poveste, important este cum e spusa, cu umor si finete.
Postmodern recomanda Le Havre. Gasesti recenzia noastra aici.
Concertele simfonice din luna mai 2012 de la Ateneu vor avea programe foarte diverse, din care Postmodern va recomanda concertele din prima saptamana a lunii si din ultima. Cititi mai jos detalii despre ele. De asemenea gasiti mai jos extrase audio-video din toate piesele ce compun programul concertelor din luna mai (cu exceptia Simfoniei nr 6 a lui Rîbnikov si Nocturna lui Debussy).
In prima saptamana din mai, serile de joi – 3 mai si vineri – 4 mai, incepand cu ora 19:00, Filarmonica George Enescu va fi dirijata de Christian Badea intr-un program foarte frumos, exclusiv francez, anuntand vara cu piese senzuale, calde, de atmosfera. In program va fi si piesa lui Ravel, Bolero – probabil una din cele mai cunoscute compozitii simfonice. (Poti asculta mai jos Bolero-ul dirijat de Sergiu Celibidache in 1971.) Solista in cele doua seri va fi soprana Cristina Radu.
Pe 10 si 11 mai, de la ora 19:00, dirijorul francez Amaury du Closel va dirija Orchestra Filarmonicii Enescu si pe violoncelistul Anton Niculescu intr-un program intunecat, destul de diferit ca stare decat programul primei saptamani: rar interpretatul Concert nr. 2 pentru violoncel de Sostakovici si doua piese ale compozitorului francez impresionist Claude Debussy: Jeux si Nocturne. Jocuri (Jeux) este ultima compozitie simfonica a lui Claude Debussy, scrisa pentru Baletele Ruse ale lui Serghei Diaghilev, la fel ca si Sacre du Printemps a lui Stravinski, ambele compozitii avand premiera in acelasi an. Legat de a doua compozitie de Debussy ce va fi interpretata de Filarmonica, nu e clar care dintre cele trei nocturne va fi aleasa: Nuages, Fetes sau Sirenes.
Asadar programul pentru a doua saptamana din mai este:
In a treia saptamana din mai, repertoriul de la Ateneu va fi alcatuit din piese "mai clasice", ale compozitorilor Brahms si Richard Strauss. Orchestra va fi dirijata de probabil cel mai titrat dirijor dintre cei patru ai lunii mai: germanul Gerd Schaller. Solistul celor doua seri va fi pianistul Andrei Licaret. Gerd Schaller este specializat in Richard Strauss si a dirijat printre alte orchestre: Staatsoper Hannover, Staatstheater Braunschweig (dirijor principal), Theater Magdeburg (director muzical), Orchestra Radio din Munchen.
Programul din 17-18 mai, ora 19:00:
In ultima saptamana din mai, Filarmonica Enescu, dirijata de dirijorul colaborator permanent Horia Andreescu, va interpreta o compozitie foarte placuta si spectaculoasa Rapsodia pe o tema de Paganini de Rachmaninov si Simfonia nr. 6 a compozitorului Alexei Rîbnikov. Solista celor doua seri va fi pianista Gunilla Sussmann.
Asadar, programul din 24-25 mai, ora 19:00:
Django Unchained este ultimul film al lui Quentin Tarantino, anuntat pentru sfarsitul anului 2012, dar ajuns in cinematografele romanesti pe 18 ianuarie 2013. Django Unchained este un spaghetti western, in genul clasicelor lui Sergio Leone.
Dupa ce la Cannes au fost proiectate primele secvente din Django Unchained, trailerul se pare ca va fi lansat odata cu filmul lui Ridley Scott, Prometheus (premiera 8 iunie), ruland inaintea filmului.
Cu ajutorul mentorului sau, Django, un sclav eliberat devenit vanator de capete, pleaca in misiune pentru a-si elibera sotia de pe o plantatie din Mississippi. Mentorul este Doctorul King Schultz, jucat de Christoph Waltz, pe care cu siguranta l-ai remarcat in penultimul film al lui Quentin Tarantino, Inglorious Basterds, in rolul Colonelului Hans Landa. Waltz a fost deja nominalizat pentru rolul din Django Unchained la Oscar si Globurile de Aur (castigat). Django este interpretat de Jamie Foxx.
Neamtul Schultz il elibereaza pe Django pentru a-l ajuta intr-o operatiune de razbunare, dar tot ce isi doreste Django este salvarea sotiei din mainile lui Calvin Candie, un proprietar de plantatie ce organizeaza lupte intre sclavi pe modelul gladiatorilor. Maleficul Candie e jucat de Leonardo DiCaprio.
Avand in vedere subiectul si stilul lui Tarantino, ne asteptam la o baie de sange orchestrata spectaculos.
Filmul Le Havre, aflat in selectia de la Cannes anul trecut, este regizat de finlandezul Aki Kaurismaki, inrudit ca stil cu americanul Jim Jarmusch si continuator al traditiei lui Charlie Chaplin, Buster Keaton, Jacques Tati si Robert Bresson. Le Havre este un amestec pe care l-ai crede altfel imposibil: umor sec, basm, luciditate, nostalgie, sensibilitate si realism. Prin comparatie cu Intouchables, care s-a vrut tot o demonstratie de umanism fara sentimentalisme si care a extaziat mare parte din public, performanta lui Kaurismaki din Le Havre va trece neobservata, tocmai probabil din cauza delicatetei demonstratiei, ramanand placerea doar a catorva.
Daca ai hotari sa vezi sau nu filmul strict dupa sinopsis, ai zice ca e un film social, poate chiar simplist, ca atatea altele: Marcel, un lustragiu ce abia reuseste sa se intretina pe el si sotia lui, Arletty, curatand pantofii trecatorilor din orasul francez Le Havre, incearca sa salveze un copil, imigrant din Africa, ce vrea sa isi regaseasca mama. Dar farmecul lui Le Havre sta in alta parte, nu in poveste.
In primul rand actorii joaca in stilul deadpan, rostind replicile fara emotie. Efectul este comic, un comic la care nu se rade in hohote dar e la fel de distractiv. Este solutia lui Kaurismaki la lumea pe care o portretizeaza. Cum sa spui replicile in cea mai buna dintre lumile posibile, intr-un basm, unde toti isi demonstreaza in fiecare secunda bunatatea, sustinerea, prietenia, unde nimeni niciodata nu e absurd, gelos sau egoist? Tonul replicilor este in contratimp cu situatiile pentru ca altfel ar iesi o siroposenie. Daca nu simti alegerea lui Kaurismaki legata de interpretare ca fiind constienta, revendicata cinematografic de la regizorul Robert Bresson, vei concluziona ca filmul este jucat incredibil de prost.
Dincolo de idealismul caracterelor din film, Le Havre nu este o fantezie obisnuita, din categoria "a fost odata ca niciodata". Oamenii sunt dureros de saraci, traiesc mai degraba intr-un ghetou, sunt marginali. Totul este vechi si prafuit: hainele, draperiile, casele mici si saracacioase, oamenii, obiceiurile, meseriile. Marcel isi petrece timpul intr-un un bar mai degraba birt, acasa, unde sotia are grija de el, si pe strazile din Le Havre unde incearca sa gaseasca clienti pentru lustruitul pantofilor. O meserie atat de anacronica si greu de inteles, incat un proprietar de magazin, in fata caruia Marcel isi intinde putinele nimicuri necesare lustruitului, il catalogheaza drept terorist. Lumea lui Le Havre este trista si modesta, dar traieste fara resentimente (de clasa sau de alt fel). Traieste dupa reguli societale mai vechi, unde se vorbeste putin despre emotii si sentimente, pentru ca oamenii isi cunosc locul si isi ghideaza alegerile dupa principiul datoriei si al sacrificiului. Nu e loc de psihanaliza si sofisticari burgheze.
Pentru ca am atins tangential mai sus zona scenografiei, trebuie notata si partea de lumini, care nu e obisnuita sau lasata la voia intamplarii. Ciudate si de multe ori nenaturale, ca in filmele lui Rainer Werner Fassbinder, luminile dau filmului un aer teatral si de "in afara lumii noastre", perfecte pentru o fantezie.
Am vorbit de basm realist si de faptul ca Le Havre nu incepe in stilul "a fost odata ca niciodata". Totusi finalul este de basm, Le Havre se incheie cu "si au trait impreuna pana la adanci batraneti". Nu stii daca sa te bucuri pentru happy-end-ul filmului sau sa te intristezi, pentru ca identifica net trasatura fantezista si ruptura de realitate a povestii. Poate totusi fantezia e posibila.
In acest weekend a avut avanpremiera O piesa desantata, ultimul spectacol de teatru al Liei Bugnar (autoarea piesei) si al Dorinei Chiriac (regizoarea spectacolului). Piesa se joaca la Teatrul Luni de la barul Green Hours. Cele doua actrite au facut din nou echipa in formula dramaturg-regizor, dupa spectacolul Noi patru. In piesa joaca, pe langa Lia Bugnar si Dorina Chiriac: Marius Manole, Radu Iacoban si Andrei Hutuleac.
Ca si Noi patru, O piesa desantata exceleaza in umor. Nu cred ca a ramas specatator care sa nu fi ras pe infundate, daca nu in hohote. S-a jucat natural si fara pretentii, ceea ce ar putea fi un dezavantaj pentru cei care apreciaza formula de spectacol a Teatrului National. In acelasi timp, nici piesa si nici spectacolul nu sunt capodopere, dar probabil e tot ce poti vedea mai bun in materie de comedie in teatrele bucurestene: dialog reusit si interpretare nuantata, fara tipete si exagerari. Pe de alta parte, despre piesa in sine nu se pot spune multe, pentru ca e fara miza. Din punctul asta de vedere Noi patru mi s-a parut mai puternica, pentru ca avea doua dimensiuni interesante: o structura si un discurs metadramatice, plus autoironie actoriceasca.
In O piesa desantata e vorba despre doua cupluri care se vor swingers si se intalnesc pentru o noapte nebuna de sex in patru. Experientele sexuale de swingers sau de cuplu urmeaza sa fie disecate minutios in ideea de a mai relaxa sau chiar incinge atmosfera premergatoare sexului in patru. Mai mult nu spun, ca sa nu trec in spoiler. Spre final piesa isi pierde din intensitate si ultimul monolog al spectacolului care vrea sa taie nodul gordian al intrigii si sa impinga spre rezolvare inclestarea dintre personaje nu e foarte convingator din punctul de vedere al dramaturgiei.
Piesa e jucata in acelasi timp si foarte bine, dar si slab. Nu am putut alege un actor ca pionul cel mai tare al interpretarii, pentru ca fiecare dintre cei cinci are momente excelente, dar si parti mai putin bune. Avand in vedere ca se poate foarte bine, probabil ca regizoral ar mai fi de lucrat. Daca totusi trebuie sa aleg dintre cei cinci, as spune ca Dorina Chiriac a avut cea mai buna interpretare. In schimb, Marius Manole a jucat mult mai bine decat in ultima piesa in care l-am vazut, Misterul Sebastian de la Odeon. Lia Bugnar a jucat sub potential, un pic cu manusi si prea controlat, iar Radu Iacoban a jucat bine, totusi sub performanta din Nils' Fucked Up Day/Ziua fututa a lui Nils.
Ar trebui spuse si cateva cuvinte legate de organizare, pentru ca sunt aspecte care nu incanta la Green Hours, ca de exemplu rezervari pierdute si supraincarcarea cu spectatori a barului. Desi am stat la jumatatea "camerei" in care s-a desfasurat spectacolul, nu am vazut mare lucru, dar am stat chirciti si intepeniti, din lipsa spatiului.
