Actori pentru care m-as uita la filme proaste

0

Cei mai multi actori care ne plac joaca intr-un melanj de filme bune si slabe. Probabil ti s-a intamplat nu o data sa mergi la un film mai putin reusit doar pentru ca juca in el Keanu Reeves, Robert de Niro, Jude Law sau Johnny Depp. Pe acelasi argument mizeaza si multi producatori de film atunci cand aleg distributia.

Pentru mine actorii pentru care as merge in extremis si la filme catastrofale au ajuns in urmatoarea lista:

1) Cameron Diaz

Cameron Diaz nu prea joaca in filme de autor. Cu exceptia catorva pelicule, ca Being John Malkovich (1999), Gangs of New York (2002) si My Sister’s Keeper (2009), specialitatea lui Cameron Diaz e comedia romantica.

Nu conteaza cat de rea sau buna e comedia, Diaz este atat de tonica si ludica, incat merita s-o vezi in Bad Teacher, unul din filmele verii 2011, sau chiar in What Happens in Vegas (2008), pe care nici fata ghidusa si giumbuslucurile lui Diaz nu reusesc s-o scoata la liman.

Daca nu ai vazut-o pana acum in The Holiday (2006), n-ar fi rau sa incerci. In film joaca si Kate Winslet si Jude Law.

2) Kate Winslet

2) Pentru ca a venit vorba, Kate Winslet e si ea pe lista. Are o personalitate cu totul diferita de Diaz, e destul de dificila si deloc easy-going, dar emana o forta si o determinare inteligenta in rolurile pe care le face incat nu pot sa nu o admir si sa nu vreau s-o revad, in The Reader (2008) si Eternal Sunshine of The Spotless Mind (2004), dar si in filme ca Titanic si Revolutionary Road, care pe mine nu m-au impresionat placut. Poate si din cauza lui Di Caprio cu care joaca in ambele si care nu ma convinge deloc ca actor.

Daca nu ai vazut-o in Quills (2000), un film despre Marchizul de Sade in care il are ca partener pe genialul Jeoffrey Rush, nu ar fi rau sa il incerci.

3) Gary Oldman

3) Gary Oldman este un actor pentru care m-am uitat la filme nu neaparat stralucite si voi continua s-o fac (A Christmas Carol, The Book of Eli, Air Force One).

Joaca de cele mai multe ori roluri malefice in care e transformat fizic pana in punctul in care devine de nerecunoscut. Si este sclipitor in ele. Inca imi suna in cap vocea si rasul lui Zorg, personajul negativ din Al cincilea element (1997), jucat de Oldman.

Gary Oldman va intra pe ecrane in curand (in SUA pe 9 decembrie, probabil mai tarziu la noi) cu un film despre spionaj in care joaca rolul principal: Tinker, Tailor, Soldier, Spy. Imaginea de alaturi este preluata din acest film.

Gary Oldman a mai jucat in seriile Batman si Harry Potter.

4. Kristin Scott Thomas

4) Actrita britanica Kristin Scott Thomas, pe care probabil o stiti din Bitter Moon (1992), ecranizare dupa Luni de fiere a lui Pascal Bruckner, Four Weddings and a Funeral (1994), Pacientul englez (1996), The Horse Whisperer (1998) sau I’ve loved you so long (2008), are o raceala si o intepare tipica femeilor extrem de sensibile.

Este atat de clara in interpretare desi foloseste mijloace minimale, incat nu ma pot abtine sa nu o urmaresc si in filme de genul Leaving (2009). Per total, cred ca merita roluri mai bune.

 

5. Louis Garrel

5) Louis Garrel a fost pentru mine descoperirea anului in materie de actori. Prin urmare am vazut tot ce am putut cu el, indiferent daca era un film slab cotat.

In afara Frantei, e cunoscut mai ales pentru filmul lui Bertolucci, The Dreamers (2003). Fiul regizorului Philippe Garrel a primit un premiu César pentru cel mai promitator actor, cu rolul din Les amants réguliers in anul 2006.

Este foarte apreciat de regizorul Christophe Honoré, care l-a distribuit in roluri principale in Ma mère (2004), Les Chansons d’amour (2007), La belle personne (2008).

Nu este doar o prezenta atragatoare (a fost comparat cu David al lui Michelangelo), ci este un actor extrem de pasionat de munca lui (se vede din roluri dar si daca citesti interviurile date celebrei Cahiers du cinéma) care nu vrea sa faca compromisul cu cinematograful hollywoodian.

6. Tilda Swinton

6) Nu pe George Clooney voiam sa-l adaug pe lista :D, el e din oficiu, ci pe Tilda Swinton.

Swinton este o actrita rara, o combinatie de forta si sensibilitate extreme, foarte inteligenta, mai ales emotional.

A jucat in I Am Love, in ultimul film al lui JarmuschThe Limits of Control, in filmul fratilor CoenBurn after Reading, Michael Clayton (impreuna cu George Clooney), Love is The Devil, Wittgenstein, Orlando. Toate filme interesante. Are la activ si doua Cronici din Narnia.

 

7. Bill Murray

7) Bill Murray e un fenomen actoricesc, un Charlie Chaplin minimalist. M-as uita si la telenovele daca ar juca in asa ceva.

L-ai vazut probabil in Ghostbusters si Groundhog Day, dar a aratat tot ce poate in filmele lui Jarmusch (Coffee and Cigarettes, Broken Flowers) si ale lui Wes Anderson (The Darjeeling Limited, The Life Aquatic with Steve Zissou, The Royal Tenenbaums, Rushmore). Bineinteles trebuie amintit si filmul Sofiei Coppola Lost in Translation.

 

 

8. Zooey Deschanel

8) Zooey Deschanel cred ca se va desprinde intr-o leading lady veritabila in curand, dar nu in blockbustere. Chiar daca alege calea pura a Hollywood-ului, mai ales ca face parte dintr-o familie cu traditie aici, tot merita urmarita.

Poate ai remarcat-o in Failure to Launch (2006), unde este colega de apartament a Sarei Jessica Parker.

Rolul ei ‘cel mare’ de pana acum a fost in filmul din 2009 (500) Days of Summer.

 

 

9. Julianne Moore

9) Julianne Moore nu poate ramane in afara listei. Seamana destul de mult ca sensibilitate cu Tilda Swinton, fiind un pic mai feminina decat Swinton.

Joaca roluri de intelectual/artist/persoana cu procese psihologice intense si intrebari existentiale: de la rolul in The Big Lebowski, Children of Men, The Hours, la A Single Man.  

Dar joaca si in filme mai comerciale, de exemplu saptamana aceasta va avea premiera in Romania comedia romantica Crazy, Stupid, Love, in care joaca si ea; iar anul trecut a jucat in comedia The Kids Are All Right.

10. Steve Buscemi

10) Steve Buscemi este un trist vesel.  A aratat cu lejeritate ce poate in filmele fratilor Coen (Fargo, The Big Lebowski, Paris, je t’aime) sau Tarantino (Reservoir Dogs), si in titlul regizat de el in 2007, Interview. Alaturi de el interpreteaza Sienna Miller. Pe langa acestea, Buscemi continua sa joace si in multe comedioare, gen Grown Ups (2010).

 

 

 

 

 

Au ramas nementionate, să le zicem așa, ‘vacile sacre’ 😀 ale Hollywood-ului: Meryl Streep, Kevin Spacey, Bruce Willis si George Clooney. Ei, la fel ca si cei-pe-cale-sa-devina la fel de faini: Scarlett Johansson, Natalie Portman, Matthew McConaughey, sunt must-see pentru noi indiferent de film.

Filmele toamnei

0

Din premierele anuntate pana acum pentru aceasta toamna, am selectat cinci filme must-see, in afara filmului lui Woody Allen, Midnight in Paris, si documentarului lui Wim Wenders, Pina, ambele care au avut deja premiera in Romania la inceputul lui septembrie. Trailere celor cinci le poti vedea mai jos. Asadar, filmele sunt:

 

* Drive,cu premiera pe 16 septembrie, este filmul pentru care regizorul Nicolas Winding Refn (Valhalla Rising, Bronson) a castigat premiul pentru cel mai bun regizor la Cannes in acest an. Se anunta un film de actiune cu adevarat reusit.

Drive povesteste avatarurile lui Driver (Ryan Gosling) un cascador care lucreaza la Hollywood in timpul zilei, iar noaptea munceste ca sofer.

Starurile filmului sunt Ryan Gosling (The Ides of March, Crazy. Stupid. Love, The Notebook), Carey Mulligan (Wall Street: Money Never Sleeps, An Education, Pride&Prejudice), Bryan Cranston (Larry Crown, The Lincoln Lawyer, Little Miss Sunshine), Ron Perlman (Hellboy, The City of Lost Children).

   
   

* Melancholia este noul film al lui Lars von Trier (Antichrist, Dogville, Dancer in The Dark, Breaking the Waves, The Element of Crime) si cu asta am spus totul. Stilul lui este atat de personal incat stiti deja daca veti merge sau nu sa-l vedeti. Premiera are loc pe 30 septembrie.

Melancholia este un film psihologic care descrie in oglinda starile prin care trec doua surori in asteptarea coliziunii Pamantului cu o alta planeta. Spre deosebire de Claire (Charlotte Gainsboug), o persoana cu asteptari si aspiratii normale, sora ei Justine (Kirsten Dunst) este o fire melancolica si depresiva.

Ca si DriveMelancholia a fost premiat la Cannes: Kirsten Dunst a primit premiul pentru cea mai buna interpretare feminina. In film mai joaca Charlotte Rampling, John Hurt, Kiefer Sutherland, Stellan Skarsgård  (un obisnuit al filmelor lui von Trier: Dogville, Dancer in the Dark, Breaking the Waves etc) si Alexander Skarsgård (actorul din serialul de televiziune despre vampiri, True Blood, fiul lui Stellan Skarsgård).

Pentru mai multe detalii despre film, citeste in Postmodern aici.

* Contagion are premiera pe 30 septembrie, la fel ca si Melancholia. Asemanarile nu se termina aici. Filmul spune povestea oamenilor confruntati cu posibilitatea extinctiei rasei, la fel ca si Melancholia, de data asta provocata de o epidemie. Filmul este regizat de Steven Soderbergh, care are la activ un amestec de filme comerciale si filme de autor (Ocean's Eleven, Traffic,  un fragment din Eros, Che, Solaris, Erin Brockovich, Kafka). Regizorul a anuntat de curand ca va parasi arta filmului pentru a se dedica picturii.

Action-thriller-ul Contagion, are un line-up impresionant de actori, motivul pentru care apare si in selectia noastra: Gwenyth Paltrow, Matt Damon, Laurence Fishburne, Jude Law, Marion Cotillard, Kate Winslet.

   

* La piel que habito, un nou film exotic si nebun semnat Pedro Almodóvar (Los abrazos rotos, Volver, Hable con ella, Todo sobre mi madre, Kika, Tacones lejanos, Atame!), are premiera pe 4 noiembrie. Filmul descrie obsesia unui chirurg plastician care incearca sa dezvolte un tip de piele rezistent oricarui soc. Subiectul testelor lui este o femeie misterioasa, cheia obsesiei lui.

Rolurile principale sunt jucate de Antonio Banderas, care a si debutat in filmele lui Almodóvar inainte de a se consacra la Hollywood, Elena Anaya (Hable con ella, Sex and Lucia) si Marisa Paredes (Todo sobre mi madre).

 

   

* Moneyball este un film biografic-drama despre lumea baseball-ului si, in general, despre cea a afacerilor. Este regizat de Bennett Miller (al doilea film al sau dupa Capote in 2005), iar rolurile principale sunt interpretate de Brad Pitt, Jonah Hill (Super Bad, The Invention of Lying), Robin Wright (New York, I love you, Forrest Gump, serialul TV Santa Barbara) si Philip Seymour Hoffman (The Big Lebowski, Capote, The Ides of March, Synecdoche, New York, Magnolia). Revista americana Rolling Stone incadreaza filmul la categoria dynamite stuff. Premiera este pe 25 noiembrie. 

Filmul lui Alexander Sokurov, __Faust__, a castigat Leul de Aur

0

Juriul Festivalului de la Venetia prezidat de regizorul Darren Aronofsky (Pi, Requiem for a Dream, The Fountain, The Wrestler, Black Swan) a acordat trofeul pentru cel mai bun film peliculei Faust, regizat de Alexander Sokurov. Poti urmari trailer-ul filmului (nesubtitrat) mai jos.

Aronofsky a declarat la inmanarea premiului: Unele filme te fac sa plangi, altele sa razi, dar unele te schimba pentru totdeauna dupa ce le-ai vazut; acesta este unul dintre ele.

Filmul este o adaptare libera dupa legenda populara Faust si dupa scrierile lui Goethe (Faust) si Thomas Mann (Doctor Faustus); si face parte din tetralogia lui Sokurov despre natura puterii. Este un film foarte intunecat, cu o atmosfera apasatoare si o imagine foarte sofisticata, asemanandu-se maestrilor flamanzi. Faust este ultimul film din tetralogie dupa Moloch (despre Hitler), Taurus (despre Vladimir Lenin) si Soarele (despre imparatul japonez Hirohito). Nu exista vizibilitate in acest moment asupra datei premierei in Romania.

Sokurov este un regizor rus de avangarda influentat in creatie de Tarkovski; este foarte apreciat de critici si de un public de initiati. Printre filmele lui se numara semi-documentarul Arca rusa, si dramele Mama si fiu, Tata si fiu.

Premiul Leul de Argint acordat pentru cea mai buna regie a fost primit de regizorul chinez Shangjun Cai pentru filmul People Mountain People Sea, povestea unei razbunari. Filmul vine dupa The Red Awn (2007), un alt film foarte apreciat de critica al regizorului chinez. Vezi teaser-ul filmului mai jos.

Premiul pentru cel mai bun actor, Coppa Volpi, a fost acordat lui Michael Fassbender in filmul Shame de Steve McQueen, o productie britanica. Fassbender a mai jucat in Inglorious Basterds, X-Men, A Dangerous Method (film prezent si el la Venetia in acest an).

Premiul pentru cea mai buna actrita, Coppa Volpi, a fost acordat actritei Deanie Ip in filmul A Simple Life, o productie chineza.

Pentru lista completa a premiilor, vezi site-ul competitiei.

Premierele weekend-ului la cinema

0

In acest weekend au loc trei premiere: comedia Friends with Benefits, documentarul Pina si filmul de actiune Colombiana.

* Friends with Benefitseste o comedie romantica in care personajele sunt perfect constiente de realitatea cliseelor romantioase, dar nu le rezista prea mult timp. Actorii principali sunt Justin Timberlake (ultimul film in care l-ati vazut a fost probabil Bad Teacher) si Mila Kunis (o stiti din The Black Swan) completati de Patricia Clarkson (Whatever Works, Vicky Cristina Barcelona, Dogville) si Woody Harrelson (No Country for Old Men, Natural Born Killers,  Surfer, Dude).

Regizorul Friends with Benefits, Will Gluck, a mai realizat doua filme, ambele comedii: Easy A (2010) si Fired Up! (2009).

Poti citi recenzia Postmodern aici.

* Despre Pina, documentarul 3D dedicat dansului si coregrafei Pina Bausch, poti citi mai multe  aici

* Iar despre filmul de actiune Colombiana gasesti toate detaliile detalii aici.

Pina

In avanpremiera joi, 9 septembrie, la CinemaPRO si, apoi, de vineri in premiera la Movieplex si CinemaPRO, va rula documentarul regizorului german Wim Wenders despre dansatoarea-coregrafa contemporana Pina Bausch. Poti vedea mai jos fragmente din film si trailer-ul.

Filmul are o frumusete stilistica exceptionala data, neasteptat pentru cei care se opun 3D-ului, in mare masura de filmarea in trei dimensiuni, care augmenteaza adancimea si poezia secventelor de dans. Wenders a filmat pentru documentar coregrafiile originale ale Pinei impreuna cu compania ei de dans, Tanztheater Wuppertal.

Pina Bausch este una din creatorii teatru-dansului (Tanztheater), o forma de expresie artistica ce uneste miscarea, vorbirea si muzica distantandu-se de forma clasica a dansului si apropiindu-se de referinta realitatii. Tanztheater-ul a ajuns la maturitate in Germania anilor '70, fiind inspirat de expresionismul german din anii '20.

Daca nu sunteti familiarizati cu opera Pinei Bausch per se, s-ar putea sa fi vazut filmul Hable con ella , unde apar doua mostre de dans coregrafiat de Pina. Poate cea mai valoroasa coregrafie a Pinei Bausch este Café Müller (1978), care, impreuna cu Mazurca Fogo (1986), figureaza fragmentar in filmul lui Almodovar Hable con ella. Poti sa urmaresti un fragment din Mazurca Fogo mai jos.

Wim Wenders are multe filme bune, poate cele mai apreciate fiind Wings of Desire si Paris, Texas. Institul Goethe din Bucuresti are in desfasurare in acest an o retrospectiva Wim Wenders care consta intr-o proiectie a unui film al regizorului in prima marti a fiecarei luni, la cinematograful de la Muzeul Taranului Roman.

Pina nu este singurul documentar 3D care apare anul acesta pe ecrane, fiind urmat de un documentar semnat de Werner Herzog, regizor german din aceeasi generatie cu Wim Wenders. Cave of Forgotten Dreams aduce in imaginarul nostru desenele rupestre din pestera Chauvet.

In cautarea inspiratiei

Cine nu vrea sa fie inspirat in orice, dar mai ales in alegeri! Si cine nu vrea sa fie inspirat de ceva, dar mai ales de cineva, pana la a simti ca-si pierde coordonatele pamantene si zboara tinandu-se de un manunchi de baloane, asa cum vedeam in filme in copilarie sau ca in reclama la parfumul Miss Dior.

De cele mai multe ori recunoasterea inspiratiei este instantanee, nu are nevoie de germinare. Probabil forma ei cea mai comuna, dar una din cele mai intense, e le coup de foudre, indragostirea fulgeratoare.

Exista si o forma mai discreta; cateodata iti dai seama dupa ani ca ai fost inspirat. Inspiratia a carei revelatii o ai peste mult timp e cea mai persistenta ca efecte. S-a strans strop cu strop, pana a atins o masa critica si s-a produs declicul. Probabil multe idei geniale s-au nascut asa, ca si multe alegeri importante din vietile noastre (simtim cateodata asta fara sa putem argumenta).

Ar mai fi o distinctie: exista o forma minora a inspiratiei (care e doar o stare de bine) si o forma majora. In prima categorie intra placerea data de lucrurile frumoase (pantofi, bijuterii, mobila etc). In forma majora intra ceva mult mai serios: vartejul produs de obiectul inspiratiei e destabilizator, life changing.

Inspiratia e o forma de admiratie, dar mult mai intensa. Simti ca ai descoperit ceva extraordinar care te transfigureaza pe moment sau te schimba pe termen lung. Forma totala a inspiratiei nu culmineaza ideatic, ci pragmatic. Inspiratia ne schimba la propriu, in manifestarile exterioare, nu doar in trairi.

Acum inspiratia e o valoare in sine poate mai mult decat altadata; o cautam in oamenii din jur, in cei cu care facem cunostinta, in carti, filme, muzica si artisti de toate felurile. Dar, desi inflatia informativa e copioasa, parca nu mai avem timp de inspiratie adevarata. Mai nou, Google tine minte ce-am vizitat si ne returneaza rezultate care, prin familiaritatea indusa de motorul de cautare, probabil ne va limita capacitatea de a descoperi ceva nou si interesant.

Ce ma inspira pe mine: oameni de obicei foarte diferiti de mine si felul meu de a fi, carti (Thomas Mann, Kafka, Gunter Grass), muzica de toate felurile (absolut la 'inspiratia' de moment zic Jamiroquai, Bjork, Chopin, Nina Simone, Brahms, Radiohead, Billy Holiday, Charles Mingus, Kid Koala, Sonny Rollins, Lana del Rey – dincolo de toate controversele), filme (Quentin Tarantino, Luis Bunuel, Woody Allen, Monty Python, Eric Rohmer, Tsai Ming-Liang, Jim Jarmusch, Godard, John Cassavetes). In plus, acum sunt pe lista 'muzelor' pianistul Sviatoslav Richter si actorul Louis Garrel. Normal, ma inspira site-ul Postmodern si cum prinde aripi.

La capitolul inspiratie minora: am avut cateva luni in care ma inspirau prosoapele (am cumparat de toate culorile si marimile); ma inspira revista Vogue Paris, acum mult mai putin, si pisicile, probabil cineva s-a suparat deja pentru ca le-am incadrat la inspiratie minora.

Pe tine ce te inspira, ce-ti taie respiratia? Ce muza ai sau ai avut? Unde si cum cauti inspiratia? Ce-ti place sa faci atat de mult incat simti ca te inspira si ii inspira pe cei din jur? 

Update aprilie 2012: apropo de inspiratia minora, site-ul Pinterest face o treaba minunata, are mii, poate milioane, de fotografii cu tema arta, arhitectura, design si fashion care sigur te vor inspira.

Melancholia

Lars von Trier intra din 30 septembrie in cotloanele cele mai ascunse ale mintii noastre cu un nou film, Melancholia. Se pare ca regizorul sufera de o depresie pe care nu o poate tine la distanta decat regizand intr-un ritm mai alert decat in anii trecuti, asa ca vedem Melancholia in mai putin de doi ani de la ultimul film, Antichristul.

Filmul are doua axe conceptuale: melancolia ca stare psihologica tipica romantismului si sfarsitul lumii produs prin coliziunea Pamantului cu o alta planeta.

Ideea filmului, aceea de a urmari reactiile psihologice ale unui melancolic (Kirsten Dunst) mult mai lipsit`de anxietate decat un "om normal" atunci cand e confruntrat cu sfarsitul lumii, i-a fost inspirata lui Lars von Trier chiar de psihiatrul lui. Ideea s-a dezvoltat si prin discutiile cu Penelope Cruz, care trebuia sa interpreteze rolul. Penelope a contramandat angajamentul. Intre timp, Dunst a primit la Cannes premiul pentru cea mai buna interpretare feminina, in ciuda scandalului de la conferinta de presa in care Von Trier a facut glume incorecte politic (legate de nazism) si a fost declarat persona non grata la Festival.

In oglinda cu personajul melancolic este "omul normal" din film, sora personajului lui Kirsten Dunst, Charlotte Gainsbourg, actrita principala din Antichristul. Daca Kirsten Dunst nu are nimic de pierdut in cazul apocalipsei, viata fiind un ritual golit de sens pentru ea, in timp ce moartea este o realitate mult mai puternica, Charlotte are nelinisti si anxietati mult mai coplesitoare.

Alaturi de Dunst si Gainsbourg, joaca alti actori sclipitori ca Charlotte Rampling, John Hurt, Kiefer Sutherland, Stellan Skarsgård  (un obisnuit al filmelor lui von Trier: Dogville, Dancer in the Dark, Breaking the Waves etc) si Alexander Skarsgård (actorul din serialul de televiziune despre vampiri, True Blood, fiul lui Stellan Skarsgård).

Filmul trateaza sfarsitul lumii ca si Armageddon-ullui Michael Bay si alte filme hollywoodiene, dar ce diferenta in abordare. In acelasi timp, Melancholia este un film romantic, impartasind o ideologie comuna cu comediile romantice hollywoodiene, dar, din nou, cat de diferita trebuie sa fie abordarea lui Von Trier. (Lars von Trier a incercat sa urmeze in Melancholia canoanele originare ale curentului romantic; pentru asta a ales Richard Wagner, uvertura la opera Tristan si Isolda, ca si coloana sonora care deschide filmul.)

Va fi un film ciudat, scormonitor, nelinistitor, asa cum ne-a obisnuit Von Trier, dar urmand o estetica romantica. Vom vedea o nunta, oameni frumos imbracati, fast, in general tot filmul are alt aer estetic, e mai scrobit si dichisit, cu un anume chic; mult diferit fata de rugosul Antichristul, unde simteai cum cazi printre crengi si cum te afunzi in pamantul reavan. In interviul de pe site-ul filmului, Lars von Trier isi exprima nelinistea ca s-ar putea ca filmul sa fie prea nice, incat oamenii sa gliseze la suprafata filmului fara sa caute mai adanc.

Ultimele articole