Articole

Noul film al lui Woody Allen este dovada a cate poti sa faci cu un film daca nu mai ai nimic de demonstrat ca regizor. Probabil exista creatori care ar regiza filme mai reusite cu acelasi buget, dar Woody Allen are parghiile (adica brandul) care ii permit sa transforme intr-un film orice capriciu nostalgic. Am trait senzatia ca Woody avea nevoie doar de un pretext oarecare pentru a patina romantic in Parisul interbelic al lui Hemingway, Gertrude Stein, Scott Fitzgerald, Cole Porter, Dali, Picasso si altii.

Rezultatul este o bomboana glazurata care ti se topeste in gura: Parisul filmat intr-o lumina de miere, jazz in surdina, actori care interpreteaza lejer, glume á la Woody Allen, dar mai ales multe trimiteri culturale ascunse pentru deliciul spectatorului in fiecare scena. Cum mai spuneam undeva, nu e cel mai bun film al lui Woody Allen din ultimii ani, dar are o atmosfera pe care merita s-o simti.

Midnight in Paris este un delir al imaginatiei lui Woody. Un cuplu de americani (Gil si Inez) face o excursie la Paris, in linia lui Vicky Cristina Barcelona, unde doua americance viziteaza Barcelona. De aici actiunea se transforma intr-o fantezie, pentru ca Gil (Owen Wilson) calatoreste in timp in fiecare seara in Parisul anilor '20, unde cunoaste artisti de toate orientarile culturale, care frecventau salonul artistic al scriitoarei si colectionarei de arta Gertrudei Stein, in 27 Rue de Fleurus.

Cu tot delirul, pentru cineva obisnuit cu filmele semnate de Woody Allen, parca se stinge lumina din cand in cand. Senzatia poate este data si de interpretarea personajului principal de catre Owen Wilson, alter ego-ul regizorului. Owen il joaca exceptional in gestica, in balbaieli, in punctarea replicilor, dar ii lipseste ceva din exuberanta unui Woody viu si over the top in orice context. Filmul parca se joaca cu un ton sub atmosfera obisnuita. Dar nu te lasa descurajat de observatia asta, filmul are multe de oferit.

Actorii care sustin vital filmul mi s-a parut ca sunt Cathy Bates, care interpreteaza rolul Gertrudei Stein (cu siguranta o stiti pe Bates din roluri secundare din multe filme sau seriale, ca Revolutionary Road, The Golden Compass, Failure to Launch, Titanic, The Office), Adrien Brody , il interpreteaza suprarealist pe Salvador Dali (pe actor il stiti din The Pianist – pentru care a primit Oscar) si Rachel McAdams, logodnica pragmatica a lui Gil (pe Rachel McAdams ati mai vazut-o in Sherlock Holmes si Wedding Crashers).

In film mai joaca Michael Sheen si face un rol extrem de bun (il stiti probabil din The Queen si Frost/Nixon), Carla Bruni (primul rol reprezentativ pentru prima-doamna a Frantei) si Marion Cotillard (Inception, La vie en rose – pentru care a primit Oscar, Un long dimanche de fiancailles).

Ce nu mi-a placut a fost faptul ca unele personaje ale artistilor din trecut sunt foarte caricaturale si artificiale, iar unele sunt la propriu doar de decor, de exemplu Matisse care apare strict ca sa prilejuiasca o gluma a lui Gil. Dar nu se putea altfel, trebuia sa existe un minus in contrapartida aglomerarii atator personaje intr-un singur film.

Recomandare: daca nu esti intr-o stare prea romantica, trebuie sa te relaxezi inainte de film, asta in cazul in care crezi ca preludiul lung de imagini cu Parisul din deschiderea filmului nu va fi suficient. Altfel o sa ti se para ridicol pe alocuri.

De ceva timp poti sa urmaresti pe YouTube filme intregi (adica fara sa fie uploadate din mai multe bucati). Gratuit deocamdata, desi sunt discutii legate si de introducerea unei taxe.

Din pacate, filmele oferite in acest moment nu sunt nici foarte multe si nici foarte bune. Poti frunzari oferta pe genuri de filme aici. Pentru moment, am selectat din ele 5 filme clasice foarte influente in istoria cinematografiei, care intra cu usurinta in categoria must see.Cele cinci au trecut cu bine toate testele timpului posibile.

1. The Charlie Chaplin Festival (1946) 46 min, comedie, regie: Charlie Chaplin. Este de fapt o colectie de 4 scurtmetraje ale lui Chaplin realizate in 1917: The Immigrant, The Adventurer, The Cure si Easy Street. Toate sunt exceptionale, iar Easy Street este considerat de multi cel mai bun scurtmetraj al lui Chaplin. Pentru ca sunt scurte, pot fi urmarite in mod individual cand aveti o fereastra de timp si va plictisiti.
2. Charlie Chaplin Shoulder Arms (1918) 35 min, comedie, regie: Charlie Chaplin. Actiunea se petrece in Primul Razboi Mondial, cand personajul lui Chaplin, Vagabondul, este inrolat in armata americana.
3. M (1931) 117 min, thriller, regie: Fritz Lang. Este poate cel mai usor de urmarit pentru cineva care a vazut doar filme "moderne". Este singurul film cu sunet din cele cinci, ceea ce ajuta destul de mult experienta vizionarii. In plus, suspansul este extraodinar construit. Lang, unul din cei mai mari regizori-reprezentanti ai expresionismului german, considera M cel mai bun film al sau.
4. Battleship Potemkin (1925) 75 min, drama-istoric, regie: Sergei Eisenstein. Este unul din cele mai bune filme din istoria cinema-ului, foarte citat mai ales pentru tehnica montajului. Film de propaganda anti-tarist, Battleship Potemkin povesteste revolta care a avut loc in 1905 pe un crucisator atunci cand marinarilor le este servita carne intrata in descompunere.
5. Nosferatu (1922) 84 min, horror, regie: F.W. Murnau. Ca si M, este unul din cele mai cunoscute filme ale expresionismului german. Este o adaptare a povestii cu vampiri a lui Bram Stoker, Dracula.

Sunt cinci filme reper, clasice, care iti dau fluturi in stomac si produc reverie pentru ca te fac sa te simti mai mult decat bine. Merita vazute si revazute in intregime sau doar secvente (vezi mai jos clipurile). In plus, desi nu vor sa fie echivalentul “listei de lectura obligatorie” din gimnaziu, cu siguranta da bine sa le fi vazut.

Asadar, lista:

1. Roman Holiday (Vacanta la Roma) – 1953, comedie romantica cu Audrey Hepburn si Gregory Peck.

Este primul film in care Audrey Hepburn joaca rolul principal (pentru el a primit si Oscar). Audrey  interpreteaza o printesa europeana fara viata personala care descopera placerile simple si comunicarea directa, fara staif, in timpul unei vizite la Roma. Gregory Peck, care interpreteaza rolul unui jurnalist american, este cel care ar trebui sa o initieze pe Audrey in placerile simple ale traiului la Roma. Fara experienta si de abia iesita din cocon, delicata printesa, inocenta si cu umor, in combinatie cu imaginile din bella Roma, reprezinta un coup de foudre si pentru noi si pentru Peck.  Gregory Peck, impecabil, ironic si suspicios, nu poate decat sa fie spectator la combinatia fatala dintre Audrey si Roma si sa se lase dezarmat.

2. Les Vacances de Monsieur Hulot (Vacanta Domnului Hulot) – 1953, comedie cu Jacques Tati

Domnul Hulot, un gentleman perfect cu cele mai bune intentii, merge in vacanta. Filmul satirizeaza hilar determinarea burgheza pe care o avem multi de a ne simti bine cu orice pret in concediu; din pacate pentru cei ajunsi la mare odata cu domnul Hulot, dorinta va ramane neindeplinita pentru ca acolo unde apare el totul o ia razna aproape instantaneu. Filmul este o insiruire vizuala de gag-uri lucrate cu minutie, in care dialogul nu prea are importanta (nici intriga), dar sunetele (scartaieli, interjectii, sunetele scoase de diverse obiecte in frecare) intensifica efectul comic pana cand o luam si noi razna de la ras.

3. A Midsummer Night’s Sex Comedy (Comedia erotica a unei nopti de vara) – 1982, comedie cu Woody Allen si Mia Farrow

Este unul din cele mai insorite filme ale lui Woody Allen (desi face referire in titlu la noapte), atat la propriu (contextul este pastoral: verdeata, greieri, haine de vara, caldura), cat si la figurat (conflictele sunt dizolvate in final, optimismul este generalizat). Un inventator (Woody Allen) si sotia lui (Mary Steenburgen), un cuplu cu probleme de alcov, dau o petrecere de nunta pentru Leopold, un intelectual nesuferit de pedant cu atractie pentru fetiscane, si sotia lui Ariel (Mia Farrow). Celalalt cuplu invitat este alcatuit din fustangiul Maxwell si insotitoarea lui, o asistenta cu vederi non-conservatoare. Intre cele trei cupluri intervin tot felul de complicatii amoroase si schimbari fulgeratoare de parteneri. Filmul este nu doar haios, ci si frumos datorita imaginii (semnata de Gordon Willis) si muzicii (soundtrack-ul este “asigurat” de Felix Mendelssohn-Bartholdy), toate contribuind la construirea unei atmosfere usoare de vara. In ciuda impetuozitatii  cu care se desfasoara schimbarile de situatie si dialogul, atmosfera e calma si intriga are mai mult o greutate contrafactuala: “oare ce ar fi daca?”, fara ca nimeni sa isi ia cu adevarat in serios incercarile si ipotezele romantice.

4. The Big Lebowski (Marele Lebowski) – 1998, comedie cu Jeff Bridges, Julianne Moore, John Goodman, Steve Buscemi, Philip Seymour Hoffman, John Turturro

The Big Lebowski este un film al fratilor Coen, in care The Dude (Jeff Bridges) este intr-o vacanta continua pentru ca nu are serviciu. The Dude traieste boem si cool impreuna cu prietenii lui iesiti serios din canoanele obisnuite, ca si el: personajele interpretate de John Goodman si Steve Buscemi. Existenta linistita de pierde-vara a lui The Dude este deranjata printr-un quid pro quo legat de numele Lebowski, fiind nevoit sa iasa din starea de “zen”. Toti actorii joaca incredibil, de la Jeff Bridges, care aproape te convinge sa-ti iei un an sabatic daca nu mai mult, pana la Julianne Moore, care interpreteaza o mare ciudata, si la John Turturro, intr-un rol episodic dar de un efect comic nebun. Pe langa umorul negru de situatie, filmul marseaza si pe unul mai neobisnuit pentru fratii Coen, creat prin secvente suprarealiste. Un film deja cult.

5. The Graduate (Absolventul) – 1967, comedie, drama cu Dustin Hoffman si Anne Bancroft

Este cel mai emotionant si mai revelator dintre cele cinci filme. Sunt sanse sa nu va placa la prima vizionare, dar peste cativa ani va fi o revelatie. Filmul lui Mike Nichols (tot el a regizat mai noul Closer) este un bildungsromancinematografic in care protagonistul se maturizeaza sexual si emotional.  Ben (Dustin Hoffman) se intoarce acasa in vacanta de vara si traieste o poveste sexuala cu Mrs. Robinson, o prietena de familie de varsta parintilor lui (cu siguranta ati auzit melodia Mrs Robinson a celor de la Simon & Garfunkel, care este pe coloana sonora a filmului; tot legat de muzica, replica celebra din film a Doamnei Robinson, “Would you like me to seduce you?”, apare si in melodia lui George Michael, Too Funky). Ben este debusolat in privinta viitorului si vulnerabil, iar Doamna Robinson stie ce vrea si il castiga repede pe Ben ca amant.