Cesaria Evora isi incheie cariera muzicala si anuleaza toate concertele, inclusiv pe cele din Romania

Cei care o iubeau pe Cesaria Evora si care asteptau sa o vada pentru a sasea oara in Bucuresti, vor fi dezamagiti sa afle ca Cesaria a luat decizia azi, 23 septembrie 2011, sa isi incheie cariera muzicala. Anuntul a fost facut de casa de discuri care o reprezinta pe Cesaria Evora, Lusafrica.

Cauza este o stare de slabiciune fizica extrema, pe fondul varstei inaintate a artistei (70 de ani) si problemelor grave de sanatate din ultimii ani (in 2008 a suferit un atac cerebral, urmat in 2010 de un infarct). Din aceasta cauza, toate concertele pe care le avea programate, inclusiv cele in Romania la Bucuresti, Cluj si Timisoara, programate pentru inceputul lui octombrie, nu vor mai avea loc. In trecut, doua concerte programate in Romania au fost anulate tocmai din cauza problemelor de sanatate ale solistei. Ii tinem pumnii in privinta sanatatii.

Cesaria Evora a fost internată de urgenţă într-o clinică privată din Paris iar doctorii care o au în grijă au declarat că şansele ca aceasta să mai poată concerta in viitor sunt minime, motiv pentru care toate concertele programate au fost anulate. Conform doctorilor care o trateaza pe Cesaria: Pacientei de 70 de ani i s-a identificat tensiune ridicată, diabet zaharat cu pericol de insuficienţă renală, pe un fond predispus la un atac cerebral, motiv pentru care am recomandat repaus total.

Cesaria Evora trebuia sa cante pe 3 octombrie la Timisoara, pe 5 octombrie, la Sala Palatului in Bucuresti, si pe 7 octombrie la Cluj.

Muzica Cesariei Evora

Cesaria Evora trezeste in spectatori emotii fara niciun efort, fara sa foloseasca inflorituri sau artificii inutile, doar vocea simpla, puternic evocatoare. Doamna Evora este alter ego-ul artistic contemporan al lui Billie Holiday, asemanarea trecand de copilariile mai mult decat dificile pe care ambele le-au avut. Artistele s-au nascut in medii extrem de umile si ostile; probabil tocmai limitarile le-au ajutat sa dezvolte o sensibilitate muzicala iesita din comun.

Cesaria Evora s-a nascut in Capul Verde, un arhipelag din largul Atlanticului langa vestul Africii. Datorita influentelor colonizatorilor (portughezi -fado- si englezi), muzica africana a locului a suferit sublimari interesante, ajungand sa fie numita morna. Doamna Evora este recunoscuta in pozitia de cea mai importanta cantareata de morna, o muzica trista, lenta, asemanatoare in oarecare masura cu blues-ul, cantata in creola Capului Verde (limba asemanatoare portughezei). Pe langa morna, Cesaria Evora canta si varianta mai ritmata si vesela a acestui tip de muzica, cunoscuta in Capul Verde sub numele de coladeira.

Cantareata a inceput sa aiba succes de public de abia in jurul varstei de 50 ani, cu albumul Miss Perfumado (de pe care provine si single-ul Sodade, una din cele mai cunoscute melodii ale Cesariei Evora – vezi atasamentele multimedia de mai jos).

In 2002, Doamna Evora canta pentru prima data in Europa de Est, iar in anul urmator, 2003, ajunge si in Romania, revenind apoi in 2004, 2006, 2009 si 2010 (a cantat in doua orase in 2010).

In 2004, a primit un premiu Grammy "Best World Music Album" pentru albumul Voz d'Amor.

Puteti asculta un playlist bun cu peste 100 de melodii ale Cesariei Evora aici:

http://www.youtube.com/artist?a=GxdCwVVULXcX2MGnsOk2uRXnf_ksdqki&feature=bottomfeedr

Bilete

Organizatorii concertului din Cluj au anuntat deja pe Facebook ca vor incepe din 26 septembrie returnarea contravalorii biletelor.

Jon Bon Jovi – concertul anului 2011

0

Concertul cu probabil cele mai mari incasari ale anului 2011 in Romania, Jon Bon Jovi, tocmai s-a terminat. Desi am vazut multi prieteni pe Facebook anuntand ca vand biletele iar altii spunand ca nu ar merge decat daca ar primi invitatii, Piata Constitutiei a fost mai plina ca niciodata (au fost anuntati 50.000 de spectatori).

Cozile au fost subintelese la jetoane si la bautura/popcorn/hot-dogs, ca la toate concertele de marimea asta, dar, spre deosebire de concertul Rolling Stones, de exemplu, intrarea efectiva in piata s-a facut mult mai lejer, nu s-a stat la portile de acces in aglomeratie. Facand o comparatie tot cu Rolling Stones, azi a fost la fel de cald ca pe 17 iulie 2007 cand a concertat Rolling Stones. La umbra, in drum spre piata, aerul era acceptabil, canicula slabise, dar in multime nu puteai respira. Rar se pornea o adiere de vant.

Concertul a inceput cu o punctualitate frapanta pentru ceea ce suntem noi obisnuiti, chiar dezamagitoare: la 20:01 Jon Bon Jovi a inceput cantarea. Multi inca nu intrasera sau stateau la cozile de bere si nu-si gasisera "locul".

Sunetul din pacate a fost spart in laterale, dar se auzea exemplar la orice distanta in pozitie perpendiculara cu scena.

A fost, intr-adevar, un concert de mase, spectatorii stiau multe din versurile melodiilor si toata lumea a dansat, sau macar a schitat ca danseaza. Nimeni n-a ramas indiferent. Macar o melodie si tot ne-a emotionat, amintindu-ne de o perioada sau alta cand era in voga cantecul respectiv.

Bon Jovi a imbatranit, dar, cu fiecare melodie, parca i se stergeau anii de pe fata, parca ochii ii sclipeau mai intens si vocea suna mai clar si mai puternic. Bon Jovi e un tip de treaba, un american lipsit de orice aroganta, care s-a conectat cu publicul imediat si fara fasoane. A regular guy. N-a avut nicio poza de genul "sunt Fat-Frumos, baby" dupa care ar trebui sa lesine publicul feminin. Extrem de decent.

Trupa a deschis concertul cu Raise your hands, si a continuat cu mai mult de 25 de melodii, printre care You give love a bad name, It's my life, Bed of roses (la finalul melodiei Bon Jovi a scos un steag romanesc inscriptionat cu numele trupei) , Have a nice day, Who says you can't go home, Livin' on a prayer. Melodiile cu cel mai mare succes au fost Bad Medicine (citata de mai multe ori si la finalul altor cantece) si Always. Au urmat mai multe bisuri, printre care si Twist and shout, al Beatles. La un moment dat, Bon Jovi ne promite ca revine, pentru ca trebuie sa repetam petrecerea…Chiar maine ar fi liber…Dupa trei ore, concertul se incheie, cei prezenti sunt satisfacuti, se simte in "rasuflarea" publicului. Ne retragem cu pasi marunti si inghesuiti spre iesire.

Jon Bon Jovi in Romania se povesteste din seara asta la timpul trecut.

Pentru mine, concertul Rolling Stones ramane inca pe pozitia intai printre concertele live din Bucuresti si aiurea vazute si gustate.

Cu Bon Jovi, vara de concerte mari s-a incheiat. Mai ales ca Amy Winehouse si-a anulat turneul, implicit si concertul in Bucuresti de pe 15 august.

Festivalul George Enescu – concerte care nu trebuie pierdute

0

Festivalul George Enescu se impune o data la doi ani ca si cel mai important eveniment cultural din Romania. Prin urmare e musai sa mergem, daca nu din convingere, macar din snobism.

Sfat: daca decideti ca Enescu este un "must", grabiti-va sa cumparati bilete pentru ca la multe concerte biletele au fost epuizate. Despre abonamente nici nu mai poate fi vorba sa gasiti.

Festivalul va avea peste 100 de concerte, cu repertoriu atat simfonic sau cameral, cat si opera, balet (de exemplu, Gigi Caciuleanu – "Noche Bach") si un tip de muzica inclasabila, sa-i zicem muzica cu specific national, foarte exotica in relatie cu festivalul. Ultimul tip de concerte apare la Festivalul Enescu in categoria "World Music". Ca sa va faceti o idee cam ce se incadreaza aici, ascultati Dhafer Youssef (care va canta la Sala Radio pe 23 septembrie, ora 19:00).

Sa revenim la concertele simfonice si camerale, cele mai reprezentative si cele mai asteptate din festival. Selectia mea personala contine:

1) Mariinsky Theater Symphony Orchestra, dirijata de Valery Gergiev, la Sala Mare a Palatului pe 11 septembrie, ora 19:30 (in program Wagner, Scriabin, Strauss) si pe 12 septembrie, ora 19:30 (in program Enescu, Mussorgsky in aranjamentul lui Ravel). Valery Gergiev este dirijorul principal al Orchestrei Simfonice din Londra.

2) Kremerata Baltika, solist si dirijor Gidon Kremer, la Ateneul Roman pe 21 septembrie la ora 17:00 (in program Bach si Enescu). Creativitatea lui Gidon Kremer si faptul ca reprezentatia va avea loc la Ateneul Roman si nu Sala Palatului fac sa merite incercarea de a mai gasi bilete, desi pe sit-ul Eventim apar ca epuizate, sau sa intrati cu bilet fara loc.

3) Filarmonica Enescu, dirijata de Gennady Rozhdestvensky, la Sala Mare a Palatului sambata, 10 septembrie, ora 19:30 (in program Enescu si Prokofiev). Gennady Rozhdestvensky e considerat un specialist in Prokofiev. Maestrul a fost de-a lungul timpului dirijor principal la BBC Symphony Orchestra si Vienna Symphony Orchestra.

4) Staatskapelle Berlin, dirijor si solist Daniel Barenboim, la Sala Mare a Palatului pe 13 septembrie, ora 19:30 (in program Mozart si Bruckner) si 14 septembrie, tot ora 19:30 (in program Mozart si Liszt). Daca mai are nevoie de recomandari, Daniel Barenboim a fost dirijor principal al Orchestrei din Paris si este dirijorul principal al Staatskapelle Berlin, orchestra cu care va dirija in festival.

Multe concerte foarte interesante au deja casa inchisa: Israel Philarmonic Orchestra – dirijata de Zubin Mehta, Orchestra Santa Cecilia – dirijata de Antonio Pappano, Saint Martin in The Fields, dirijata de Murray Perahia (concert cameral) si concertul pianistului chinez Yundi Li.

Aici gasiti un playlist cu 100 de clip-uri cu artisti prezenti in festival.

Logica de canicula – Caldura mare, monser!

Termometrul spune la umbră 33° Celsius… Subt arşiţa soarelui, se opreşte o birje, în strada Pacienţei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz’.

Un domn se dă jos din trăsură şi cu pas moleşit se apropie de uşa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată… nimic; de două, de trei… iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică… În sfârşit, un fecior vine să deschidă.
În tot ce urmează persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate.
Domnul: Domnu-i acasă?
Feciorul: Da; dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară.
D.: Dumneata spune-i c-am venit eu.
F.: Nu pot, domnule.
D.: De ce?
F.: E încuiată odaia.
D.: Bate-i, să deschidă.
F.: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
D.: Care va să zică, a plecat?
F.: Nu, domnule, n-a plecat.
D.: Amice, eşti… idiot!
F.: Ba nu, domnule.
D.: Zici că nu-i acasă.
F.: Ba-i acasă, domnule.
D.: Apoi, nu ziseşi c-a plecat?
F.: Nu, domnule, n-a plecat.
D.: Atunci e acasă.
F.: Ba nu, da’ n-a plecat la ţară, a ieşit aşa.
D.: Unde?
F.: În oraş.
D.: Unde!?
F.: În Bucureşti.
D.: Atunci să-i spui c-am venit eu.
F.: Cum vă cheamă pe dv.?
D.: Ce-ţi pasă?
F.: Ca să-i spui.
D.: Ce să-i spui? de unde ştii ce să-i spui, dacă nu ţi-am spus ce să-i spui? Stăi, întâi să-ţi spui; nu te repezi… Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat…
F.: Cine?
D.: Eu.
F.: Numele dv.?
D.: Destul atâta! mă cunoaşte dumnealui… suntem prieteni…
F.: Bine, domnule.
D.: Ai înţeles?
F.: Am înţeles.
D.: A!… Spune-i că să ne-ntâlnim negreşit.
F.: Unde?
D.: Ştie dumnealui… Da’ să vie neapărat.
F.: Când?
D.: Când o putea.
F.: Prea bine.
D.: Ai înţeles?
F.: Am înţeles.
D.: A!… şi dacă vede pe amicul nostru…
F.: Care amic?
D.: Ştie dumnealui!… să-i spuie că nu s-a putut reuşi cu afacerea ştiută nimic, fiincă am vorbit cu persoana… Nu uita!
F.: Se poate să uit?
D.: …şi zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorba!… poate că s-ar fi putut… Ţine minte!
F.: Ţiu, domnule…
D.: … deoarece nu plecase încă mătuşa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvuna tutorelui minorilor, şi el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cocoanei, cu care era afacerea ca şi terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiincă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe punte de vedere, care le ştie dumnealui… Aşa să-i spui.
F.: Bine, domnule.
Domnul pleacă… Feciorul dă să-nchiză… Domnul se-ntoarce.
D.: A!… ştii ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ţii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui… La câte vine d. Costică seara la masă?
F.: Care d. Costică?
D.: Stăpânu-tău.
F.: Care stăpân, domnule?
D.: Al tău… d. Costică.
F.: Pe stăpânu-meu nu-l cheamă d. Costică; e propitar…
D.: Ei! şi dacă-i propitar?
F.: Îl cheamă d. Popescu.
D.: Şi mai cum?
F.: Cum, mai cum ?
D.: Fireşte… Popescu, propitar… bine… şi mai cum?
F.: Nu pot să ştiu.
D.: Nu-l cheamă Costică Popescu?
F.: Nu.
D.: Nu se poate.
F.: Ba da, domnule.
D.: Apoi vezi?
F.: Ce să văz?
D.: Îl cheamă Costică?
F.: Ba, Mitică.
D.: Mitică?… peste poate!… Ce stradă e aici?
F.: Numărul 11 bis…
D.: Nu e vorba de 11 bis.
F.: A zis domnul că nu vrea să puie 13, că e fatal.
D.: N-are-a face 13… Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta?
F.: Strada Pacienţii…
D.: Strada Pacienţii?… imposibil!
F.: Nu, domnule, e strada Pacienţii.
D.: Atunci, nu e asta.
F.: Ba-i asta.
D.: Nu.
F.: Ba da.
D.: Eu caut din contra strada Sapienţii, 11 bis, strada Sapienţii, d. Costică Popescu.
F.: Aşa?
D.: Aşa.
F.: Atunci, nu e aici.
D.: Foarte bine.
Domnul pleacă şi merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oişte.
Domnul: Haide, birjar!
Birjarul: Nu slobod… este muştiriu, mo roc…
D.: Care muştiriu?
B.: Nu ştii la mine, mo roc…
D.: De unde l-ai luat?
B.: Ghe acolo, mo roc.
D.: Apoi, nu sunt eu?
B.: Ie! la domnu este, mo roc.
Domnul suie… Birjarul trage bice… Caii se deşteaptă şi pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului.
D.: Ascultă-mă; ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
B.: Ala nu ştii, mo roc.
O babă trece. Domnul opreşte birja.
Domnul: Mă rog, jupâneasă, ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
Baba: Asta e, măiculiţă.
D.: Ei, aş!… Teribil de ramolită!… Mână-nainte, birjar !
Birja porneşte. Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colţ, unde pe prag moţăie la umbră un băiat cu şorţul verde.
Domnul: Tânărule, ce stradă e asta?
Băiatul: Strada Pacienţii…
D.: Eşti un prost!… înainte, birjar!
Birja merge încă o bucată bună… Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curţi mari. S-a descălţat de cizme, să-şi mai răcorească picioarele. Domnul face semn; birja opreşte.
Domnul: Sergent!
Sergentul: Ordonaţi!
D.: Mă rog, nu ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
S.: Chiar asta e.
D.: Imposibil.
S.: Da, domnule, asta e.
D.: …la d. Popescu, numărul 11 bis…
S.: Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, nişte case galbene-n curte, cu marchiză…
D.: A !… Atunci feciorul e un stupid!… Mersi!… Întoarce, birjar!

I. L. Caragiale, “Moftul roman”, 1901

 

Citește și Caragiale despre români și românisme

Top 10 filme – top scene cu înghețată

Caragiale – Mofturi 1900

10 povești pe care le-am aflat despre Cimitirul Bellu în Noaptea Muzeelor 2016

 

 

Top 10 filme – top scene cu înghețată

 

Caragiale despre români și românisme

Caragiale – Mofturi 1900

Cimitirul Bellu – povestile ascunse de la Bellu si de ce sa-l vezi macar o data in viata

 

 

Transformers: Dark of the Moon – poezie de jucarie

0

Transformers 3 este un film pentru baieti mai mici sau mai mari, la fel ca si celelalte doua filme din serie, dar mai reusit. Ultimul bifeaza toate ingredientele: 3D, efecte speciale copioase, roboti minutios lucrati nu la sala ci in laboratoarele de animatie, multe arme, urmariri, masini cu forme voluptoase si, bineinteles, femei sexy. In Transformers 3 apare una singura, dar e mai mult decat suficienta.

Actiunea din Transformers 3 e un amalgam fara pic de structura, o chestie dezlanata fara cap si coada, dar aspectul asta chiar nu conteaza. Important e sa te simti din nou ca un pusti care se joaca cu masinutele/soldateii/roboteii. Si cu siguranta ai suficient timp sa regasesti placerea asta si tihna, deopotriva. Filmul dureaza mai mult de doua ore, toate scenele fiind realizate cu o opulenta de timp si mijloace care produce un fel de vertij placut in gol. Si asta si pentru ca atinge o anume frumusete in filigranul cu care sunt desenati robotii (inclusiv culorile sunt spectaculoase), in faptul ca fiecare robot are un accent englezesc diferit (nu poti sa nu te intrebi daca si la ei, pe planeta de unde provin, lumea a evoluat politic in aceleasi tari ca pe Terra), in ritmul foarte muzical de sarpe cu clopotei cu care se misca monstrul Decepticoni-lor, in modul DJ-esc cu care autobotul Bumblebee isi ia la revedere de la Sam (LeBeouf), facand sample de frecvente radio etc etc.

Filmul merita vazut si pentru John Malkovich, mereu egal cu sine dar niciodata plictisitor. Mi se pare de departe cea mai originala interpretare. In rest, toti actorii folosesc tot felul de clisee specifice filmelor de actiune in modul in care-si construiesc personajele. Mai ales Dl. Duhamel. De exemplu, toti actorii isi ingroasa vocea cand trebuie sa arate ca-s curajosi si pusi pe fapte mari, devenind eroi din voce, frizand instanteneu si ridicolul. Cu exceptia lui Malkovich si a lui Turturro. Turturro face si el un rol bun, dar parca nu-si gaseste locul. Parca e "din alt film".  Pe partea feminina a rolurilor, Frances McDormand, actrita pe care o stiti din Fargo, si care aici e sefa CIA, joaca foarte bine, spre deosebire de Rose Huntington-Whiteley, un fel de noua Cameron Diaz dar mult mai putin dotata actoricesc, care dinamiteaza cu gratia unui hipopotam tot filmul, in ciuda frumusetii.

Tournée

Sinopsis: Joachim, un fost producator parizian de televiziune, lasa totul in urma – copii, prieteni, dusmani, amante si regrete – pentru a incepe o noua viata in America. Dar se intoarce cu mai multe stripteuse pline de vise romantice despre un tur al Frantei cu show-ul lor.

Calatorind din oras in oras, in ciuda camerelor de hotel ieftine si a lipsei de bani, dansatoarele rubensiene imagineaza o fantezie extravaganta a unei lumi pline de caldura si hedonism care castiga entuziasmul publicului.

Dar visul unui tur culmindand cu un show la Paris se spulbera atunci cand Joachim este tradat de un prieten si pierde teatrul unde ar trebui sa joace. Aceasta intamplare deschide o cutie a Pandorei si rani vechi.

Comentariu: Filmul este regizat de Mathieu Amalric – care are si rolul principal-, actorul francez pe care probabil l-ati vazut ultima oara in Quantum of Solace, ultimul film James Bond, unde interpreteaza personajul malefic. Filmul a fost premiat pentru cel mai regizor la Cannes in 2010.

Jamiroquai – unul din cele mai bune concerte din ultimii ani

0

Jamiroquai cred ca va ramane cireasa verii de concerte 2011. Orange nu putea sa faca o alegere mai buna ca si compatibilitate cu propriul brand, dar mai ales cu atmosfera de la mare. A fost ideal doar Drinkin' wine and killin' time, Sitting in the summer sun cu muzica lui Jamiroquai.

Prima surpriza cand am ajuns pe plaja H2O a fost scena, impresionanta ca dimensiuni. Primul semn bun. In deschidere au cantat Moonlight Breakfast, trupa romaneasca, de asemenea o alegere foarte buna. Solista Moonlight Breakfast a fost delicioasa si dezarmanta cu sinceritatea cu care se adresa publicului. L-am remarcat pe DJ-ul trupei, turntable-ist foarte bun, aducand ca sunet cu Kid Koala.

Concertul a inceput bineinteles mai tarziu decat era asteptat, pe la 10 fara un sfert, dar nu ne-a deranjat. Lumea s-a tot adunat, ajungand la ora concertului mult mai numeroasa decat ce vazusem cu o seara inainte la B'estfest, ceea ce a ajutat mult la construirea atmosferei.

Jay Kay, solistul trupei, ne-a adus la delir cu vocea lui de vanilie, cu palaria de pene, cu gestica energica si cu placerea totala cu care-si canta muzica. Erau momente cand canta cu ochii inchisi. Vocea a sunat impecabil, iar trupa a avut un sunet complex si armonic, cu momente bune de improvizatie si ritmuri schimbate, intense. Foarte jazzy atmosfera! I-am fost recunoscatoare ca melodiile nu sunau ca pe CD, simtindu-se din plin ca e un concert live. Dintre componentii trupei, pe langa Jay Kay, cel mai mult mi-au placut tobele si instrumentele de suflat.

Repertoriul a continut multe melodii cunoscute (Cosmic Girl, Deeper Underground) dar bineinteles ca multe cantece nu au avut loc pe lista (nici nu vreau sa ma gandesc ce-a fost omis), desi concertul a durat mai mult de doua ore.

Ca minusuri, as nota ca Jay Kay nu a comunicat foarte mult cu publicul, poate pentru ca nu l-a simtit empatic la intensitatea cu care este obisnuit. Am vazut multa lume dansand, chiar la modul tribal, dar putini stiau versurile melodiilor.

Da, cele mai bune lucruri in viata sunt gratuite, a dovedit-o si concertul Jamiroquai aseara.

B’estfest: artistii romani vor avea o scena doar pentru ei

0

B'ESTFEST Summer Camp adauga o noua scena, Romania Future Heroes, dedicata exclusiv artistilor romani, printre care: Toulouse Lautrec, Butterflies in my stomach, Electric Fence, Mes Quins, Sensor, TiPTiL, Blue Nipple Boy, Sonichouse, Goodbye to gravity, Antarctica, Tunesinna, Our Heads, Robin and The Backstabbers, Zeppelin si Praetor.

Rock the City, B’estfest sau Orange Summer Party?

0

In general e bine ca putem alege, dar nu cand optiunile sunt fortate de lipsa de calcul a organizatorilor din live entertainment. Nu inteleg de ce trebuie sa alegem intre B'estfest, Rock the City si Orange Summer Party (Jamiroquai), cand ar fi putut sa aiba loc fiecare in weekend-uri diferite?

Fiind pusi totusi in situatia asta, o informare pe indelete pentru a lua cea mai buna decizie nu strica.

In primul rand, B'estfest este pronuntat social. Nu este un eveniment muzical si atat, ci un prilej important de relationare, de a te simti cool(si la propriu), de a face ceva diferit decat mare, soare, club. Foarte placut sa stai pe pernele-gigant din incinta de anii trecuti (probabil anul asta se va sta direct pe iarba), in timp ce povestesti cu prietenii. Atmosfera e frumoasa, da.

Pe de alta parte, Rock the City numai atmosfera nu ofera. Palatul Parlamentului va intinde o umbra hidoasa peste Piata Constitutiei, iar asfaltul ne va astepta sfaraind de la atata soare.

Ar mai fi plaja H2O de la Mamaia si petrecerea Orange. Avand in vedere ca intrarea e libera si marea aproape, atmosfera se va contrui foarte usor. Singurul dezavantaj provine tocmai din avantajul intrarii libere: probabil vor aparea toti ciudatii si cei care n-au altceva mai bun de facut in seara respectiva. Din punctul asta de vedere va fi circ.

Daca ne referim la motivul principal pentru care alegem unde mergem, muzicantii, B'estfest nu e foarte ofertant anul asta. Line-up-ul este impresionant ca lungime si ca mix de stiluri (rock, pop, trip hop, hip hop, electro etc) dar daca il luati la puricat, s-ar putea sa nu ramaneti cu prea multe nume interesante. Ar fi Skunk Anansie, Mika, Asian Dub Foundation, LAMB, Pendulum si House of Pain, ca trupe internationale. Iar artisti autohtoni de remarcat ar fi Suie Paparude, Electric Brother, Gojira, Marika, Sarmalele Reci si Omul cu Sobolani.

La Rock the City vin strict trupe de rock: The Prodigy – cap de afis -, Therapy, Papa Roach, Judas Priest si Whitesnake, iar la petrecerea Orange vine Jamiroquai, poate cea mai potrivita trupa pentru o petrecere la mare. Foarte buna ideea Orange!

Alegerea mea personala:

  1. Prodigy sau Skunk Anansie in prima zi, inca pendulez;
  2. Jamiroquai bate orice concurenta sambata, deci fuga repede pana la mare
  3. Duminica, relas

Ultimele articole