Avertisment – Suspansul intretinut de secrete

Catherine ar fi avut viaţa ideala a femeii care obţine tot ceea ce vrea şi a jurnalistei care şi-a câştigat admiraţia tuturor prin reportajele despre încălcarea drepturilor omului. Dar abilitatea ei de a face slalomuri printre obstacole se năruie atunci când se împiedică tocmai de secretul compromiţător dintr-un trecut pe care îl credea îngropat alături de unul dintre protagoniştii episodului ce îi ameninţă prezentul.

Retrăieşte acest episod în momentul în care îi pică în mână romanul unui debutant cu identitate ascunsă. Acţiunea romanului care îi bulversează existenţa se bazează pe marele ei secret, cunoscut acum şi de un scriitor diabolic şi răzbunător, ce ascunde ameninţări mortale voalate.

Despre ce secret este vorba? De ce a terorizat-o timp de douăzeci de ani pe neînfricata jurnalistă care se avântase până şi în apa tulbure a traficanţilor de carne vie pentru a face reportaje premiate? Si, mai presus de toate, cât de atins a fost fiul ei care a fost martorul episodului traumatizant din trecutul mamei sale? Amânarea unui răspuns este şiretlicul folosit de Renee Knight pentru a-şi momi cititorul în hăţişurile psihologice ale unei conştiinţe paralizate de frica de a pierde totul, devenită o apă neagră ce ameninţă să inunde lumea paşnică a protagonistei prin revărsarea tututor acelor trăiri ce transformă secretul într-o tumoră grea, ce sugrumă prin vinovăţie, furie, vulnerabilitate, insomnii, dependenţe şi ruşine întreg universul celei care şi-a indus iluzia depăşirii unui eveniment ameninţător din trecut.

Avertismenteste un roman despre un alt roman scris de un anonim care ajunge să cunoască marele secret al protagonistei, transformându-l într-o poveste vândută chiar şi într-o librărie din apropierea noii ei case. Fiecare capitol în care este prezentat ritualul de perpelire la foc mic a protagonistei hărţuite, vânate de singurul cunoscător al marelui ei secret, ce îi ameninţă familia, chiar şi viaţa, este dublat de altul, înfăţişând viaţa celui ce ajunge prădătorul din preajma acesteia, traumatizat de un episod în care ea a fost implicată. Un accident, o urmare nefericită a unor plăceri egoiste, neînsoţite de remuşcări, ci doar de încercările reuşite (până la un punct) de a şterge urmele, sau obsesia unui psihopat deghizat în victima unei seducătoare fără scrupule? Toate variantele pot fi valabile deoarece autoarea ştie cum să transforme dezvăluirea secretului într-un cub Rubik, ale carui faţete sunt într-o continuă schimbare, gata să formeze noi şi noi imagini sau variante ale motivelor din spatele furiei celui ce hărţuieste şi a protagonistei ce se zbate, considerandu-se îndreptăţită să-şi continue viaţa de parcă un anumit personaj din trecutul ei nici nu ar fi existat.

Poate un punct vulnerabil al scriiturii, ce îl poate frustra pe cititorul atras de suspans, este dezvăluirea bruscă a secretului, după ce a fost creată iluzia întreţinerii misterului până la ultima pagină. Totuşi, renunţarea neaşteptată la strategia ademenirii lente a cititorului printr-o prelungire a misterului este compensată de analiza psihologică a relaţiilor de cuplu formate de protagonistă şi de soţul ei, dar şi de scriitorul ce o vânează, folosindu-se de povestea inspirată de secretul ei, şi sotia acestuia. Daca lor li se adaugă nişte fotografii erotice descoperite într-un sertar ascuns, nişte relaţii parentale marcate de vinovăţie, un ataşament rupt şi furia unui pradător, atunci ai în faţă o scriitură cu pretenţii de roman psihologic, îndreptăţite de abilitatea lui Knight de a desface mecanismele traumelor ce nasc marile secrete şi în care ajung să fie prinse ca într-o capcană toate legăturile umane şi emoţiile victimei.

De fapt, în Avertisment este vorba şi despre metamorfoza ce însoţeşte o traumă. Unele personaje se transformă în agresori subtili şi răbdători, altele, în amnezici sau luptători ce se mint pe ei înşişi. Lor li se adaugă o categorie aparte: martorii lăsaţi de izbeliste, care suferă la rândul lor în tăcere şi însingurare.

Avertismenteste genul de roman pe care îl citesti într-un ritm alert, uitând să cobori la staţia potrivită în drum spre job. Ingredientul esenţial rămâne unul clasic: suspansul construit pe aluzii şi dezvăluiri evazive, pe supliciul durerii ce naşte acele trăiri contrarii, de la neputinţă la curaj, de la iertare la furie (auto)destructiva, şi pe disecarea psihologică a vieţii simple ce poate ascunde un tsunami interior, care va răvăşi existenţa personajelor afectate, în timp ce lumea altora pare să-şi urmeze sfidător acel ritm confundat mereu cu normalitatea.

 

  

Editura Trei, 2015

imagini: culturefly.co.uk/foto: liljackslade (liljackslade.deviantart.com)

Recomandări pentru weekend-ul 1-3 mai 2015

Da, știm că mulți vor fi la mare în acest weekend, dar noi nu ne adresăm lor. Ne adresăm celor care rămân în București și au chef de evenimente captivante, lecturi interesante și spații neaglomerate.

 

În weekend-ul acesta vizionăm în premieră…

 

The Age of Adaline – Secretul lui Adaline. Adaline (Blake Lively) este lovită de trăsnet și, spre deosebire de personajul din The Curious Case of Benjamin Button (Did you know that I was struck by lightning seven times?), dobândește tinerețea veșnică. Cum se împacă însă un astfel de dar cu visul iubirii veșnice? 

A Little ChaosHaos la Versailles. Poveste de dragoste între doi peisagisti la curtea Regelui Soare (Alan Rickman), unul este faimosul André Le Notre, iar ce-l de-al doilea este Sabine De Barra (Kate Winslet), o femeie talentată care este aleasă pentru a construi una dintre principalele grădini de la un nou palat de la Versailles. În noua sa poziţie de putere şi influenţă, ea contestă barierele de gen şi de clasă.

 

În weekend-ul acesta citim…

 

Despre felul în care s-a schimbat lumea artei după 30 de ani în opinia celor de la Guerrilla Girls.

 

Despre cărţi de colorat pentru adulţi care ironizează viaţa lor.

 

Şi vedem fotografii cu o comunitate de squatteri newyorkezi din anii 90.

 

În weekend-ul acesta ascultăm…

 

Un concert de Kenny Garrett care ne aşteaptă  la Sala Radio pe 14 mai.

 

În weekend-ul acesta mergem la…

 

Zelda de William Luce.Piesă de teatru care ne prezintă ultimele ore din viaţa Zeldei Sayre Fitzgerald.

Super-Fericiții. Comedie gri în care patru protagonişti ne arată că bucuria de trăi e la un Economil (pilula) distanţă. O nouă zi de muncă, un nou motiv de fericire. Ei cuceresc lumea cu fiecare pilulă şi sunt fericiţi. 

Crimă la Howard Johnson de Ron Clark. Comedie în care doi adulterini, Arlene şi Mitchell, încearcă să-l ucidă pe soţul primeia, dar nimic nu merge cum şi-au plănuit.

Zic Zac. Spectacol de coregrafie care vorbește despre etapele unei relații: simpatie și antipatie, porniri animalice și dezbateri filosofice, sensibilitate și cruzime, frici personale și nevoia de a ne găsi jumătatea.

Zeul măcelului de Yasmina Reza. Comedie cinică despre linia foarte fină dintre formalitatea socială şi adevărul interior al fiecăruia dintre noi. Ce se întâmplă când se estompează graniţa dintre „ceea ce e frumos şi corect într-o vizită”.

Recomandări pentru weekend-ul 24 – 26 aprilie

Weekend-ul acesta nu dormim fiindcă avem parte de o grămadă de expoziţii oferite de Noaptea Alba a Galeriilor, dar şi de Spotlight on Bucharest. Şi pentru a putea rezista nopţilor albe care se anunţă, noi vă recomandăm să mergeţi şi la Coffee Lovers Event.

 

În weekend-ul acesta vizionăm în premieră…

 

The Avengers: Age of Ultron – Răzbunătorii: Sub semnul lui Ultron. Joss Whedon continuă seria The Avengers cu cel de-al doilea film, Age of Ultron. Tony Stark (Robert Downey Jr.), creează un robot capabil să controleze armata de roboți în eventualitatea unei retrageri a lui Stark, Ultron (James Spader). 

Miss Julie– Domnişoara Julie. Fermanagh, 1890, noaptea de Sânziene: Miss Julie (Jessica Chastain, Interstellar), o tânără aristocrată, se lasă sedusă de valetul tatălui său, Jean (Colin Farrell). Singura scăpare pe care cei doi o găsesc de sub amenințarea judecății aspre a tatălui lui Julie este sinuciderea. 

Child 44. Crime trecute sub tăcere. Produs de Ridley Scott, filmul e regizat de mai puțin cunoscutul Daniel Espinosa (Easy Money, Safe House). Tom Hardy interpretează rolul unui agent al Ministerului Securității Statului căzut în dizgrație, însărcinat să investigheze o serie de crime cărora nimeni altcineva nu le dă atenție, ale căror victime sunt copii. Motivele par să îndrepte către o personalitate aflată chiar la vârful structurii de partid. 

Vi är bäst! – Suntem cele mai tari!. Klara (Mira Grosin) și prietena sa cea mai bună, Bobo (Mira Barkhammar) sunt două rebele de 13 ani care își caută cu îndârjire o cauză. Cu tunsorile lor Pixie și crestele mohawk, fetele se simt atrase de universul punk și în ciuda faptului că nu au nici instrumente muzicale, nici studio de repetiții sau vreun talent muzical notabil, se hotărăsc să ajungă staruri.

Cel Ales. Dramă românească cu Olimpia Melinte, Bogdan Stanoevici, Laura Cosoi care prezintă povestea domnului X (Bogdan Stanoevici). Este ajutat să fugă din țară, în schimbul unei crime. Aceştia îl declară mort, în timp ce el părăseste țara de adopție, renunțând la identitate, la familie, la toată viața sa.

 

În weekend-ul acesta citim…

 

Despre protestul Hologramelor din Madrid de la The New Yorker. Încă un mit al SF-urilor devenit realitate…

 

Și poate urmăm exemplul pentru cina de seară după acest articol cu steagurile țărilor realizate din mâncare. Oare cum ar arăta steagul României din mâncare?

 

Câteva poze de la festivalul Luminii de la Lyon (că să avem cu ce-l compara pe al nostru).

 

În weekend-ul acesta ascultăm…

 

O compilație a cântecelor lui Ann Brun. Cântăreața norvegiană va concerta la Sala Radio pe 10 mai.

 

În weekend-ul acesta mergem la…

 

Noaptea Alba a Galeriilor 2015Pe 24 aprilie nu dormim, fiindcă ne așteaptă patruzeci de galerii și treizeci și două de spații alternative, în parcursul unei călătorii responsabile (lasă mașina acasă) între orele 19:00 și 04:00

BucharEST International Film Festival 2015/B-EST IFF. Festival pentru cinefilii pasionaţi de rarităţile care nu intră în circuitul marilor cinematografe.

Expozitia ATLASUL FRUMUSETII @ ArtfoolyO expoziţie de excepţie, în premieră mondială, ce constă în fotografii realizate de artista Mihaela Noroc, care a călătorit in 37 de ţări pentru a captura frumuseţea şi diversitatea femeilor de pe tot mapamondul.

Spotlight on Bucharest– care ne-a pregatit multe instalatii de lumini printre care si Urban Neon Forrest pe Lipscani, compusă din 80 de stâlpi de neon, răspândiți în fața Băncii Naționale.

Flori pentru AlgernonSpectacolul-confesiune Flori pentru Algernon ce o are în distribuţie pe actriţa Iulia Colan.

Insir’te margariteSpectacolul se adresează unei categorii largi de public, reunind într-o viziune regizorală debordantă 80 de interpreți, de la actori debutanți la nume consacrate, 300 de costume și o mulțime de pălării impresionante, muzică originală semnată de Gheorghe Zamfir, pantomimă, step, dans și balet.

Coffee Lovers Event 2015. Ajuns la a patra ediţie, Salonul Internaţional al cafelei este o îmbinare între sortimentele exotice, workshop-uri, sfaturi, informaţii oferite de cunoscători şi demonstraţii de Latte Arte. Participanţii vor avea, de asemenea, ocazia să vizioneze Campionatul Naţional de Barista.

Recomandări pentru weekend-ul 17 – 19 aprilie

Sperăm că a trecut iepurașul pe la voi weekendul trecut și mai sperăm că unii iepurași mai întârziați trec în acest weekend pe la voi și vă aduc și mai multe cadouri, poate chiar în forma unei ieșiri la un eveniment. Noi le oferim inspirație iepurașilor întârziaţi…

 

În weekend-ul acesta vizionăm în premieră…

 

Danny Collins Filmul are în centru un rocker expirat, interpretat de Al Pacino, care trece printr-o revitalizare creativă și sentimentală după ce managerul său Christopher Plummer (BeginnersThe Girl with the Dragon Tatoo) îi dă o scrisoare pe care i-ar fi scris-o chiar John Lennon. 

Cut Bank.Pelicula urmărește eforturile cuplului Dwayne (Liam Hemsworth) – Cassandra (Teresa Palmer) de a trece de la orășelul plictisitor la interesantul Los Angeles. Planurile lor sunt însă date peste cap atunci când Dwayne este martorul unei crime. 

Paul Blart: Mall Cop 2– Paul, mare poliţist la mall 2. Haiosul agent de pază Paul Blart (Kevin James) este angajat de această dată la un casino de lux din Las Vegas, unde se va confrunta la fel de năstruşnic cu o bandă de hoţi care ia în vizor obiectele de artă valoroase din clădire.

 

În weekend-ul acesta citim…

 

Câteva impresii depre noul sezon din serialul Game of Thrones de la The New Yorker.

 

Despre Virginia Woolf şi parerea scriitoarei despre cea mai bună minte ca fiind mintea androgină.

 

Despre fotografiile din seria Self Portraits with Men realizate de artista cehă Dita Pepe, care şi-a reimaginat viaţa ei în sute de scenarii diferite.

 

În weekend-ul acesta ascultăm…

 

Albumul Reason de la Selah Sue. Artista ne va vizita pe 13 mai la Arenele Romane şi noi abia aşteptăm s-o vedem.

 

În weekend-ul acesta mergem la…

 

Festivalul Internațional de Film NexT 2015 care ne aşteaptă cu un număr record de 146 de filme, invitați, programe speciale, seminarii și petreceri, între 15 și 19 aprilie 2015.

JAZZ IN CHURCH 2015Festivalul, ce are loc în perioada 16-19 aprilie, aduce concerte de muzică jazz în Biserica Luterană din București. 

Concert Mono (Jap) + Helen Money – Concert de post-rock al formaţiei japoneze Mono.

Anonimul veneţian.Piesa – studiu, în coordonarea lui Ion Caramitru, o putem vedea la Teatrul Naţional Bucureşti sâmbăta aceasta.

VOI N-AŢI VĂZUT NIMIC! – Spectacol de la Salonul de Proiectece face parte din expoziția „Eroismul răsare într-un depozit de mărfuri”. Intrarea e liberă în baza rezervării.

Festivalul Național de Teatru OKaua – ediția a III-a. Festival de teatru în care putem vedea atât piese de profesionişti cât şi piese de actori-amatori. Intrarea e liberă.

…. Şi ne pregătim pentru BucharEST International Film Festival 2015.

Recomandări pentru weekend-ul 3-5 aprilie

În acest sfârșit de săptămână le urăm un “La mulți ani!” tuturor celor cu nume de flori și le urăm sărbători pascale faine. Și vă spunem și unde să vă sărbătoriți ziua.

 

În weekend-ul acesta vizionăm în premieră…

 

Clouds of Sils Maria – Nori peste Sils Maria. Unul din filmele selectate să concureze în cadrul Festivalului de la Cannes de anul acesta, povestea se centrează în jurul actriței Maria Enders, jucată de talentata Juliette Binoche, care aflată la apogeul carierei sale, este rugată să apară în piesa care a făcut-o faimoasă acum douăzeci de ani. 

Fast and Furious 7 – Furios şi iute 7. Continuă seria de succes în care Vin Diesel şi regetatul Paul Walker îşi reiau rolurile lui Dominic Toretto şi Brian O'Conner. Cu cazierul curăţat şi liniştiţi alături de vechii lor prieteni, cei doi încearcă să îşi facă o nouă viaţă, dar soarta nu e de partea lor.

Amazonia 3D. Pădurea amazoniană e prezentată prin povestea unei maimuțe capucin. Sai s-a născut și a crescut în captivitate, până ce se prăbușește cu avionul și rămâne singur în pădurea tropicală. Își începe aventura extraordinară în care se confruntă cu prădători de temut.

Tinker Bell and the Legend of the NeverBeast – Clopoțica și Legenda Bestiei de Nicăieri. Tinkerbell revine cu o aventură ieşită din comun: când una dintre suratele ei, încrezătoare că înfăţişarea nu spune nimic despre inima unei fiinţe, se împrieteneşte cu o misterioasă creatură gigantică, Clopoţica nu ştie dacă să se teamă sau nu pentru siguranţa zânelor. 

 

În weekend-ul acesta citim…

 

O listă cu cele mai faine reprezentări ale vieţii la hotel din istoria cinema-ului.

 

Despre In Pieces, o carte franceză a cărei autoare, Marion Fayolle, a ilustrat relaţiile umane într-un fel aparte.

 

Câteva gânduri haioase ale companionilor noştri păroşi din cartea artistului şi comediantului Christopher Rozzi, Tiny Confessions.

 

În weekend-ul acesta ascultăm…

 

Un album de la cântăreţul canadian Garou, care urmează să ne viziteze pe 8 aprlie la Sala Palatului în cadrul concertului Rhythm and Blues.

 

În weekend-ul acesta mergem la…

 

Steampunker – New Media & Digital Art Show, eveniment care ne așteaptă cu Ateliere, demonstrații, workshop-uri live, proiecții film, ambrotipie și expoziții de: fotografie, artムdigitală 2D, ilustrație și print, gaming, bandă desenată românească, instalație multimedia, instalații Tesla, grafică, pictură, sculptură, robotică, printing 3D, robotică, fashion, modelaj și o petrecere Steampunk. 

Prin Bucureștii lui Mircea Eliade– traseu-cultural pietonal care cuprinde istoria și poveștile mahalalelor Negustori, Sfinților, Mântuleasa și Vergului, legătura acestor locuri cu Mircea Eliade, dar și istoria prezenței personajelor lui Mircea Eliade în acest spațiu „încărcat de semne magice”.

TABLOULanti-piesă după Eugen Ionesco înregia lui Alexandru Nagy

4M2 Patru Metri Pătraţi – Platforma de teatru social– piesă de teatru cu intrare liberă despre solidaritate și responsabilitate, construit în jurul poveștii ultimilor patru metri pătrați de verdeață dintr-o mare metropolă. 

PINOCCHIO – Spectacole-lectură și workshop-uri muzicale pentru copii. Foaierul ARCUB se transformă din nou într-un tărâm de poveste. Între 11.00 și 13.00, copiii vor putea lua parte la ateliere creative și activități inedite ce duc la dezvoltarea abilităților lor artistice. 

Proiecție specială Marussia la MŢR– în prezența regizoarei românce Eva Pervolovici

Duminica pasionaţilor de boardgames – duminica aceasta la Fantasia Club.

Z: Un roman despre Zelda Fitzgerald – Artista de la sfarsitul petrecerii

Modul în care vei recepta povestea rescrisă a spectaculoasei muze transformate în soţia captivă a celui mai iubit scriitor al tumultuoşilor ani ’20 – F.S. Fitzgerald- depinde şi de prezenţa în biblioteca ta a singurului roman scris de aceasta, Acordă-mi acest vals. Dacă paginile scrise de Therese Ann Fowler sunt prima întâlnire cu efervescenta Zelda, atunci o vei percepe, în prima jumătate a cărţii de ficţiune, ca pe o prostuţă adorabilă din Sud, cu gesturi de histrionică veleitară, pentru care talentul de (mereu) viitoare balerină, încercările de a picta şi gândurile închegate în articole despre noul model de feminitate nu depăşesc superficialitatea unui moft de adolescentă rebelă, pierdută într-un orăşel conservator.

În schimb, dacă i-ai citit romanul, acest portret reinterpretat seamănă cu dansul unui fluture ce iese din coconul provincial întâlnit în Sudul lui Scarlett O’Hara (acel Sud cu nostalgii colonialiste) pentru a zbura nestingherit pe străzile New York-ului interbelic, unde Prohibiţia, contrar planurilor, a dat naştere unor petreceri cum nu se mai văzuseră, în cabaretele clandestine sau în saloanele de la Ritz, unde egoul mondenilor era spumos precum şampania şi fragil precum nişte cupe dintr-un cristal preţios, dar uşor de spart în timpul unei petreceri din Era Jazz de o flapper girl dezlănţuită. Dar acest fluture nu poate rămâne la nesfârşit captiv lângă aura de semizeu teribil din jurul bărbatului scriitor şi vrea un loc al său, care va deveni anticamera mistuirii finale a celui neîmplinit.

Z: Un roman despre Zelda Fitzgerald nu este o biografie, dar ficţiunea reuşeşte să recreeze lumea Zeldei, iar multe pasaje din roman îţi dau impresia că ţi-au căzut în mână confesiunile scrise de însăşi Zelda, scriitoarea ajungând să recurgă, asemenea eroinei care a inspirat-o, la multe observaţii şi introspecţii transformate în imagini picturale, aşa cum făcea şi Alabama, un alter-ego al Zeldei şi protagonista romanului Acordă-mi acest vals. Tocmai abilitatea de a se deghiza în Zelda printr-o credibilă scriitură la persoana I, urmând să o privească dintr-un unghi lucid, străpungător precum durerea de cap după o petrecere nebună din anii ’20, o transformă pe Therese Anne Fowler într-o admiratoare înşelătoare a zeiţei care dansează un dezinhibat Charleston, se urcă pe mese pentru a propune toasturi memorabile şi care ameninţă supremaţia marelui Fitzgerald la petrecerile unde acesta încerca să le intre în graţii lui Picasso, Ezra Pound, Hemingway sau Cocteau. Exact când ţi se dă de înţeles că magnetismul Zeldei se bazează doar pe farmecul exterior şi pe rochiile cu model îndrăzneţ, nefiind mai mult decât o visătoare zăpăcită dependentă de petreceri extravagante şi incapabilă de profunzimi artistice, deşi vrea să devină, la rândul ei, o creatoare, autoarea te ia peste picior asemenea unei flapper girl criticate de o mamă cu înfăţişare victoriană, transformând-o pe Zelda în cel mai bun observator al epocii lui Gatsby.

De fapt, despre această epocă a primei mari eliberări feminine vorbeşte autoarea, cuplul Zelda-Scott nefiind decât un simbol al succesului care a consacrat un nou tip de scriitor şi o noua tiplogie de soţie din preajma unui scriitor. Fitzgerald este scriitorul care învaţă să profite de apariţiile mondene extravagante, de ieşirile zgomotoase, scandaloase în ochii celorlalţi petrecăreţi, gata să renunţe la imaginea de cârtiţă ursuză pentru a păşi în lumina reflectoarelor care îi permit să-şi plătească dimineţile de mahmureală într-un apartament de cinci stele, după ce s-a dat în stambă alături de soţia care a sărit într-o fântână arteziană doar pentru a furniza hrana pentru ziarele care i-a ridicat în Olimpul stăpânit până atunci de baieţii de bani gata din Ivy League, ce se bucurau de privilegiile unei averi strânse de-a lungul a câteva generaţii de antreprenori tenace, gata să fie risipite la petrecerile ce i-ar fi trezit invidia până şi lui Gatsby. La randul sau, Zelda refuza ingratul rol de accesoriu seducator din arsenalul sotului ce vrea sa isi domine cercul artistic. Are o ironie înţepătoare, care o face să pară o broşă strălucitoare ce subliniază ţinuta unei petrecăreţe sofisticate, dar având un ac pe post de instrument de scris, ce pătrunde dincolo de materialul ce îţi poate lua ochii pentru a-i dezvălui lipsurile nevăzute.

Therese Anne Fowler o leagă pe Zelda Fitzgerald de spiritul anilor ’20, ea ajungând să asiste la noile schimbări din viaţa femeilor care abia şi-au câştigat dreptul de a lua în stăpânire spaţiul public, de a se bucura de plăcerile flirtului nepăsându-le de încadrarea în categaoria tinerelor fluşturatice. Sunt femeile care fumează şi expiră fumul prin gesturi languroase şi priviri de felină rasată, uşor ameţită, dar sigură pe ea. Îşi tund părul, se bucură de forţarea graniţelor dintre feminin şi masculin, renunţă la furouri şi corsete pentru a purta rochiile mătăsoase direct pe trup şi, mai presus de orice, vor să li se arate ostentativ că sunt dorite, să fie ispitite şi să ispitească la râdul lor, să devina amante zvăpăiate înainte de a li se cere să-şi exercite rolul matern. Totuşi, în ciuda unei dezinvolturi asumate, prin care îşi exersa mişcările de Charleston pe ritmurile febrile de jazz în saloanele din oraşul natal, unde l-a intalnit pe tânărul Fitzgerad, un yankeu pierdut în Sud, Zelda rămâne suspendată între modelul tinhei din copilărie şi lumea descoperită alături de Scott, unde morala burgheză din ţinutuile plantaţiilor de bumbac, în care fetele semănau cu răsfăţata Scarlett O’Hara înainte de-al întâlni pe Rhett Butler, se topeşte în viaţa nomadă ce o poartă din New York pe malurile Senei, paradisul în care îşi căutau inspiratia mulţi scriitori americani din perioada interbelică.

Venită Sudul unde femeile care ieşeau din tiparele morale riscau să fie o Blanche Dubois din Un tramvai numit “Dorinţă”, Zelda, aşa cum o priveşte Therese Anne Fowler, este adolescentă care ştie că trebuie să rămână la graniţa dintre soţia devotată şi petrecareaţa naivă, dar alege să îşi urmeze vocaţia de artistă în ciuda dezaprobărilor reflectate în atitudinea conservatoare a soţului ei, uneori nesigur în faţa şarmului copleşitor al Zeldei, care prin talentul de balerină frântă înainte de vreme, prin scurtele proze publicate sub numele acestuia şi prin lecţiile de pictură avangardistă ameninţă să-l eclipseze în cercurile intelectuale. Pentru a evolua, Zelda şi-a asumat, la finalul adolescenţei, riscul de a se urca în caruselul unei vieţi alături de un scriitor supus toanelor unei inspiraţii fluctuante, dar care i-a promis o existenţă precum o petrecere fără sfârşit. Din acest carusel, viaţa Zeldei a încetat să mai caute repere fixe, iar lumea a devenit o succesiune ameţitoare şi euforică de imagini cu femei fatale care flutura provocator evantaiele din pene şi afişează tinute de zeiţe extravagante, aşa cum le mai poţi vedea doar în ilustratele Art Deco.

Cuplului Zelda-Scott Fitzgerald i se alătura un alai de artişti inovatori care şi-au modelat epoca după bunul plac, hotarăţi să nu piardă nici un prilej de a-şi trasforma existenţa într-un iureş al notorietăţii excentrice, al revărsării nonşalante de slăbiuciuni devenite arsenalul unei popularităţi ademenitoare. Aceste slăbiciuni erau noile arme ale zeilor boemi ce străbăteau staţiunile rafinate pe Coasta de Azur, din sudul Italiei, reîntorcându-se toamna în inima cartierelor decadente, dar ofertante ale Parisului. Fără greşeli, amănunte picante şi goana după risipirea de sine, cuplul Scott-Zelda nu ar fi reuşit să modeleze acei ani ’20 în care nu mai existau persoane, ci personaje, în care personalităţile deveneau vedete mondene cu sau fără voia lor, în care tinerii nebuni şi trişti erau idolii noii generaţii răsărite la finalul Primului Război Mondial şi, mai ales, în care notorietatea nu însemna să apari pur şi simplu într-o prestigioasă revistă literară, ci să devii tu însuţi o apariţie (acea Apariţie!).

Citind romanul, te pui în pielea unui tânăr din anii ’20, îndrăgostit de literatură şi de jazz, care şi-ar dori viaţa Zeldei şi a lui Scott, aşa cum o prezintă gazetele, acea viaţă perfectă, în care petrecerile sunt urmate de întâlniri cu marii artişti, iar hedonismul rafinat este dublat de pulsaţia creativă şi flerul scriitorului care îşi poate simţi perioada şi generaţia, captându-i esenţa care îi va transforma romanele şi prozele într-un simbol, într-o lectură-cult. Alături de Zelda, a cărei voce este re-creată de autoare, simţi emoţiile celor doi americani teribili, gata să ia lumea cu asalt, să traiască altfel decât părinţii lor, sperând, asemenea unor novici, să lase o impresie bună în salonul de la Paris al lui Gertrude Stein, unde au fost primiţi cu braţele deschise unor curiozităţi de crema avangardei, semn că toate eforturile lui Fitzgerald de a deveni vizibil i-au creat lui, dar şi Zeldei, o faimă ce le preceda apariţia, oriunde se duceau, făcându-i pe toţi să le doreasca apropierea pentru a-i găsi în ei pe frumoşii risipitori din romanele şi povestirile scrise de Scott (inspirate de gândurile Zelda).

Pe măsura ce te apropii de ultima parte a romanului, vei asista la metamorfoza nebanuită a Zeldei. În Parisul dominat de legenda femeilor precum faimoasa Coco Chanel, femeile crescute în Sudul Americii, de unde provenea şi ea, deveneau fade, primitive şi demodate. Pe măsura ce Scott se apropie cât mai mult de Hemingway şi de modelul bărbatului care devine un tiran pregătit să descurajeze orice tentativă de emancipare intelectuală a soţiei admirate în cercul marilor artişti, Zelda renunţă la petrecerea continuă pentru disciplina orelor de balet, în timpul căruia învaţă despre sacrificiile şi vocaţia de artistă. Obligată să renunţe la un contract prin care ar fi devenit prim-solistă la Napoli, din cauza geloziei lui Scott, ce îşi dorea o muză captivă, deghizată într-o frumusică un pic aeriană, Zelda se refugiază în pictură şi în scris. Din păcate, umbra unui soţ narcisist (aşa cum îl prezentau unii apropiaţi ai Zeldei), ce nu suporta un rival, cu atât mai puţin unul în rochie, îi neagă talentul şi o convinge să renunţe la semnătura ei pentru a trece sub semnătura lui prozele scurte scrise de ea pentru nişte reviste celebre.

Alături de singurul roman scris de Zelda Fitzgerald, povestea spusa de Therese Anne Fowler te face să redefineşti rolul unei muze datorită emancipării şi reflecţiilor despre rolul femeii în societate, în acea societate a începutului de secol XX, când arta, independenţa financiară şi asumarea erotismului subtil (sau nu) în spaţiul public şi în literatură au spart cercul restrâns al grupurilor intelectuale dominate de bărbaţi.

  Editura Humanitas Fiction, 2015

Poți găsi cartea aici.

Imagini: www.dollhousebettie.com/equals.youplusme.com

Recomandări pentru weekend-ul 27 – 29 martie

Weekend-ul acesta avem multe premiere interesante printre care documentarul Aliyah Dada și punem pariu că nu știați că vineri se sărbătorește Ziua Mondială a Teatrului, dar și Earth Hour – Ora Pământului. Sunt de toate pentru toți, în acest sfârșit de săptămână, numai să țină vremea cu noi.

 

În weekend-ul acesta vizionăm în premieră…

 

Aliyah DaDa. Film documentar despre istoria evreilor din România, redusă la scara unei comunităţi din Moineşti, care acum mai bine de un secol decide să se reîntoarcă la ţinuturile biblice pentru a fonda prima colonie în Palestina. Istoria comunităţii se leagă şi de istoria României moderne, a cărei artă a fost puternic influenţată de avangardistul Tristan Tzara. Filmul poate fi văzut gratis, la proiecţia care va avea loc vineri, la Facultatea de Istorie.

The TribeTribul. Dramă ucrainiană despre Serghei, un adolescent surdo-mut, este trimis la un internat pentru tineri cu dizabilităţi. Aici, trebuie să îşi găsească locul în „trib” – o reţea a şcolii care are de a face cu infracţiuni şi prostituţie.

Home– Acasă. Film de animație în regia lui Tim Johnson (Over the Edge, producător executiv How To Train Your Dragon) care urmărește povestea unui grup de extratereștri ce caută refugiu pe Pământ pentru a scăpa de dușmanii lor.

Marussia. O poveste urbană despre Lucia, o mamă rusoaică de 35 ani, şi Marussia, fetiţa ei de şase ani, cutreieră pe străzile din Paris, cu valizele în mână. Caută în fiecare noapte un loc de dormit, în funcţie de întâlniri şi întâmplare…

Get HardMare şi Tare. Comedie cu Will Farrell şi Kevin Hart. Managerul de fonduri speculative, James (Will Farrell) este arestat pentru fraudă şi trimis să-şi ispăşească pedeapsa la închisoarea San Quentin. Judecătorul îi dă 30 de zile pentru a-şi pune afacerile în ordine, timp în care el i se adresează lui Darnell (Kevin Hart) pentru ca acesta să-l pregătească pentru viaţa de dincolo de gratii.

Big Game– Ţinta: Preşedintele. Film de aventuri cu Samuel L. Jackson în care actorul interpretează rolul Preşedintelui SUA care rătăceşte prin păduri, după ce avionul lui e doborât de terorişti. Acesta face echipă cu un băiat de 13 ani pe nume Oskari, pentru a ajunge înapoi acasă în siguranţă.

 

În weekend-ul acesta citim…

 

Părerile lui Oscar Wilde despre artă

 

Despre cum ar fi arătat filmele Star Wars dacă ar fi fost scrise deWilliam Shakespeare

 

Un articol interesant despre pin-up de la HuffingtonPost

 

În weekend-ul acesta ascultăm…

 

Un concert întreg de fado de la Mariza, pentru cei care nu au apucat să o vadă pe 24 martie la Sala Palatului.

 

În weekend-ul acesta mergem la…

 

LA HARNEALĂ – Piesă de teatru despre interesele unor persoane din sfere destul de disparate, dar conectate prin firul oportunismului: de la avocați, la artiști, satisfăcute în detrimentul unor oameni excluși parcă de pe lista de beneficiari ai drepturilor de bază pe motive de etnie și statut social. Intrarea e liberă.

Noaptea Albă a Teatrului Studențesc, ediția a II-a–  se reunesc mai multe spectacole de teatru și o conferință cu un invitat special. Intrarea e gratuită pe bază de rezervare.

Final Frontier 2015– târg de carte SF & Fantasy care ne-a pregătit ateliere creative, numeroși expozanți, chiar și un concurs de fan fiction. 


Prin Bucureștii lui Mircea Eliade– traseu-cultural pietonal care cuprinde istoria și poveștile mahalalelor Negustori, Sfinților, Mântuleasa și Vergului, legătura acestor locuri cu Mircea Eliade, dar și istoria prezenței personajelor lui Mircea Eliade în acest spațiu „încărcat de semne magice”.

Ora Pământului în București stingem luminile din case și ieșim la o alergare nocturnă, la o tură cu bicicleta sau o simplă plimbare simbolică prin oraș, împreună cu prietenii, vecinii, familia, colegii.

Suspendarea pedepsei – In cautarea escrocilor pierduti

Pentru a crea personaje consistente, Patrick Modiano renunţă la contururi ferme, alegând amintiri vagi şi răspunsuri evazive. O formulă repetată în toate romanele sale, dar care, în loc să ducă la plictis, i-a adus nişte cititori fideli, capabili să se bucure din plin de voluptatea unui timp pierdut pe străzile vechiului Paris (colindat în realitate sau doar imaginat). Pentru Modiano, fiinţa umană este un colecţionar de fotografii, de figuri paterne fantomatice, de mame fugare şi de alte prezenţe feminine adoptive care ascund multă compasiune şi fragilitate în spatele unui trecut dubios ce atârnă precum o reminescenţă malignă din anii Ocupaţiei, când mulţi parizieni au făcut un pact cu diavolul pentru a beneficia de plăcerile unei bunăstări clandestine.

Suspendarea pedepseiaminteşte tocmai de această fauna secretă a marginalilor parizieni ce s-au descurcat binişor în anii ’40, o perioadă revenită obsesiv în romanele scrise de Modiano, dar nu sub forma unui denunţ, ci, dimpotrivă, a dezvăluirilor voalate, a curiozităţii dublate de compasiunea unui personaj abandonat în copilărie în casa unor oameni având o reputaţie incertă, dar plini de candoarea stranie a şarlatanilor ce şi-au ratat vocaţia în lumea respectabilă şi cărora nu le-a mai rămas decât să devină complicii unor infractori cameleonici. Un astfel de personaj abandonat este şi Patoche, a cărui mamă pretindea că trebuie să plece într-un turneu teatral în nordul Africii şi al cărui tată abia îl mai vizita în satul de lângă Paris pentru a-i aminti că poate conta pe relaţiile de prietenie dintre acesta şi marchizul ce locuia în castelul din apropiere, dar pe care nimeni nu-l mai văzuse de mulţi ani, deşi Patoche bănuia că el se întoarce la castel cu ultimul tren al nopţii. Prin ochii lui Patoche, realitatea începe să arate precum o fotografie plină de umbre, de figuri enigmatice, atrăgătoare prin siguranţa afişată cu şarm, fără ostentaţie, în ciuda unei identităţi şubrede, căreia imaginaţia de copil îi mai adăugă peripeţiile trăite în urma explorării unor locuri părăsite, dar şi propriile impresii transformate într-o mitologie personală în urma călătoriilor la Paris, într-o decapotabilă aparţinând unui necunoscut distins, plin de secrete.

Asemenea unei tăceri grele, tulburate de aluziile ispititoare ale unei fotografii misterioase, dedicate memoriei biografice incerte, acest roman întreţine şi prelungeşte acea plăcere izbucnită din nostalgia cititorului pentru care talentul unui scriitor este acela de a lasă umbre vagi în locul unui deznodământ clar. Personajele, devenite fantomele memoriei capricioase, nu pot aparţine unei tabere bine delimitate. Au stofă de infami, dar sfârşesc prin a lăsa de cele mai multe ori să le scape un licăr de umanitate, acolo unde anumite colţuri ale fotografiei se înnegresc, acoperind un detaliu dătător de inocenţă târzie. La fel sunt şi femeile care îl adoptă pe micul Patoche, din a căror dialoguri ciupeşte atât cât să-şi hrănească imaginaţia şi apoi pasiunea pentru derularea unui trecut la graniţa dintre real şi închipuire, asemenea unei fotografii în care au fost surprinse prezenţe umane în cartiere mărginaşe dărâmate şi uitate într-o mitolgie urbană controversată, uşor suprarealistă pentru adeptii clarităţii, dar cât se poate de firească pentru cei surprinşi în aceste fotografii. Din instantaneele unei mitologii urbane dominate de zeii şarlatanilor şi ai escrocilor intraţi în folclorul pierzaniei de pe Sena răsar personajele care au marcat anii de trecere de la copilărie la adolescenţă ai lui Patoche. Întregul roman le-a fost dedicat lor, celor ce nu i-au putut da răspunsurile aşteptate cu sete pentru a umple golurile din trecut, dar l-au învăţat să developeze din când în când ambiguitatea, fără să-i distrugă miza, în mărturii introspective ce degajă acea melancolie ispititoare din scenele cotidiene imortalizate de fotografii anilor ’40-’60.

Suspendarea pedepseiva fi mai mult pe placul cititorilor familiarizaţi deja cu temele şi atmosfera din romanele scrise de Patrick Modiano fără a fi enervaţi de acele dialoguri oprite chiar înaintea dezvăluirilor sau de replicile evazive ale personajelor ce pot elucida misterul legat de trecut. Cei îndrăgostiţi de proza lui Modiano fie pot considera Suspendarea pedepsei o variantă mai scurtă a romanului Bulevardele de centură, fie vor vedea în acest puşti numit Patoche o replică masculină a protagonistei din Micuţa Bijou.

Editura Art, 2015

imagini: Brassai (broadmuseum.msu.edu/thewomandestroyed.blogspot.com)

Vanatai pe suflet – Risipitorii hoinari

Francoise Sagan este considerată o copilă teribilă a tumultuoşilor ani ’60. O îmbinare între farmecul androgin al lui Jean Seberg şi aerul de rebel nonşalant al unui James Dean cu accent parizian, pare desprinsă din filmele noului val francez, cu ale sale personaje care se consumă repede, trăiesc fără să le pese de consecinţe, au un dor de ducă de nelecuit şi gonesc spre nicăieri şi spre oriunde se pot bucura de intensitatea clipei într-o maşină furată gonind pe Champs-Elysee.

În romanul alter-ego Vânătăi pe suflet, i-a cedat rolul vieţii sale duetului de cuci hoinari format din Eleonore şi Sebastien, care practicau escrocheria sentimentală, incestul psihologic şi (auto)îngheţul amoros în decada plăcerilor afişate ostentativ, trecute în contul unei condiţii de aristocraţi fără avere, dar cu lehamite faţă de rutina unui job full-time şi o poftă nebunească de a trăi o boemie rafinată, acoperită de mimarea lejerităţii morale.

Protagoniştii nu sunt noi în lumea lui Sagan, ei fiind împrumutaţi din piesa de teatru Chateau en Suede, prima scrisă de aceasta, în 1960, care l-a inspirat pe cineastul Roger Vadim să regizeze filmul cu acelaşi nume.  Vânătăi pe suflet este o alternanţă între peripeţiile pariziene ale celor doi fraţi cu ataşament bizar şi mărturiile lui Sagan despre greutatea de a scrie un roman, fluctuaţia inspiraţiei artistice, libertatea sexuală, emanciparea femeii şi adicţiile de toate felurile. Pasajele în care este descrisă viaţa de huzur fără ţintă a boemilor decadenţi din Parisul Nouvelle Vague şi libertin de la finalul anilor ’60 şi începutul anilor ’70 par nişte colaje încropite din fotografiile vintage şi instantaneele ce surprind viaţa tinerilor fără griji şi remuşcări. Exact în momentul în care ai impresia că ai parte de o căltorie previzibilă în Parisul decupat din scenele filmului A bout de soufflé, intervine vocea lui Sagan care întrerupe brusc acţiunea, asemenea unui regizor ce opreşte filmările pentru a-şi face timp să decidă ce traseu vor urma personajele sale, dacă ar trebui să se ducă în cutare loc, să asiste la cutare petrecere şi să accepte avansurile unui star devorat de propria faimă obtinuţă prin vaforuri îndoielnice şi coplesit de prea multă expunere mondenă.

Nimeriţi în Parisul ce se odihnea blazat pe canapeaua dintr-un salon în care domina o dezordine extravagantă după acea petrecere continuă în care s-au transformat anii’60, Eleonore şi fratele ei se trezesc faliţi şi (încă) dependenţi de o trândăvie continuă, şi încep să vâneze potenţiali sponsori, care să fie sedaţi de carisma lui Eleonore sau neveste burgheze plictisite, gata sa fie jefuite afectiv de fratele ei. Păstrându-şi un statut incert în ochii victimelor fascinate de relaţia ambiguă dintre aceştia şi de pâcla misterului seducător ce le ascunde trecutul, Eleonore şi Sebastien par nişte flori exotice, de o salbatică preţiozitate, greu de aclimatizat în Parisul monden, deşi devin imediat noul centru de interes al capitalei. Mimând nepăsarea şi controlându-şi emoţiile printr-un paravan al plăcerilor epidermice, risipesc orice şi se risipesc prin fast, cu nepăsarea şi seninătatea scurtă provocată de abandonul în voia ritmului unui local de noapte sau a serilor din apartamentul de tranzit, după ce îşi dau ultimii bani pe o sticlă de băutură fină.

Dacă spargi peretele fals al frivolităţii de suprafaţă, în spatele unor personaje superficiale ce nu iau (şi nu se iau) nimic în serios vei descoperi nişte reflecţii despre societatea franceză, despre slăbiciunile unei generaţii care nu mai vrea o viaţă chibzuită şi ordonată. Sagan te momeşte prin reflecţiile ei, încât ai impresia că poţi păşi alături de ea pe terenul a ceea ce ar fi putut fi un existenţialism îmbrăcat în ţinute chic, doar că până şi viziunea filosofică s-a lăsat tentată să lenevească la masa unei cafenele scaldate de lumina amiezii, încât se transformă repede într-un spleen al noilor boemi postbelici, adepţi ai unui hedonism lipsit de satisfacţie, pe care toţi copiii terbili din generaţia lui Sagan îl prefăceau într-un gol al apatiei glamour.

Prin cele două personaje (re)create în acest roman, Francoise Sagan reuşeşte să exprime foarte bine aerul timpului său, în care gama culorilor afective nu mai cunoştea înălţimi, ci doar trăiri păstrate la un nivel mediocru, incapabil să nască tragedii cathartice, dileme sau nişte sensuri adânci. Era o decadă obosită de trăirile baroce ale predecesorilor ce prea luau totul în serios. Eleonore si Sebastien se bucurau  din plin de avantajele unei perioade în care emoţiile nu mai urlau, ci doar zumzăiau, după cum afirma Sagan despre timpul generaţiei sale.

Vânătăi pe suflet nu este un roman închegat, în sensul clasic, rămânând în schimb una dintre cele mai bune uşi de acces în culisele unei decade ce a dat un anumit stil de viaţă, imortalizat de cineaştii noului val francez, imitat în pictoriale fashion, în imaginaţia celor pasionaţi de moda retro strecurată în ramurile manifestărilor creative. Paginile cărţii sunt un omagiu iconoclast adus frumoşilor nebuni obosiţi înainte de vreme, dar nu de petrecerile fără sfârşit, ci de trăirile vagi, imposibil de explicat, confundate cu plictiseala, nepăsarea, apatia şi acea aparentă dezolare pe care doar iniţiaţii ce i-au citit pe marii poeţi damnaţi ai Franţei o pot înţelege. Totusi, cele două personaje îţi lasă impresia că nu pot fi mai mult decât nişte marionete cărora Sagan le răpeşte trăirile adânci pentru a avea doar ea parte de intensitatea cuvenita personajelor, lasându-i pe cei doi într-un univers ce devine sufocant prin lipsa unei trăiri stridente care să poată sparge prezentul continuu oferit nomazilor din marile oraşe, ce nu pot evada, ci doar se pot muta dintr-un pol al boemiei într-altul.

Editura Art, 2013

Poți comanda cartea de pe Elefant.ro.

Imagini: Bresson (parlez-vousphotography.quietplacetolive.com)/Un Chateau en suede, Roger Vadim (portfolio.lesoir.be)

Recomandări pentru weekend-ul 13-15 martie

Cui îi e frică de Vineri 13? Nouă nu ne e, sperăm că nici vouă. În acest weekend noi vă recomandăm să vedeți printre altele, filmul Aferim ! premiat cu Ursul de Argint la Berlinala, și să vă reactualizați cunoștințele de cultură internațională cu niște aticole foarte interesante.

 

În weekend-ul acesta vizionăm în premieră…

 

Aferim! Filmul lui Radu Jude spune povestea lui Constandin, un zapciu care pleacă alături de fiul său şi încă un ajutor în căutarea lui Carfin, un sclav rom fugit de pe moşia boierului, pe care slujbaşul îl bănuieşte de o aventură cu soţia sa. Căutarea îi va purta pe cei trei de-a lungul Dobrogei secolului al XIX-lea, o lume marcată de accente orientale pe care Jude alege să o redea în imagini alb-negru

CinderellaCenuşăreasa. Basmul binecunoscut în viziunea actorului-regizor Kenneth Branagh, beneficiază de prestaţiile lui Cate Blanchett (mama vitregă), Lily James (Cenuşăreasa), Richard Madden (Prinţul) si Helena Bonham Carter (Zâna cea bună).

Leviafan – LeviatanFamilia formată din Nikolai, Lilya și fiul lor adolescent Romka locuieşte la periferia unui orășel mic de coastă la Marea Barents și e hărțuită de primar care aspiră la pământul, casa și magazinul lor. Pentru a se apăra de intențiile acestuia, Nikolai apelează la un prieten devenit avocat.

Run All Night – Urmărit în noapte. După seria Taken, il revedem pe Liam Neeson in Run All Night, in rolul criminalului plătit Jimmy Conlon (Neeson) trebuie să găsească o modalitate de a-și ține în viață fiul, om în toată firea de altfel, urmărit atât de lege cât și de oamenii șefului său mafiot. 

The Cobbler O zi în pantofii altcuiva. Adam Sandler ne-a pregatit o nouă comedie uşoară şi savuroasă despre Max Simkin (Adam Sandler), un cizmar din New York care găsește o relicvă de familie care îi permite să devină clientul ai cărui pantofi trebuie să îi repare. O plimbare în pantofii altcuiva îi oferă lui Max ocazia de a-și cunoaște mai bine propria viață și de a încerca să o schimbe pe a celorlalți.

White Shadow – Umbra albă. Povestea lui Alias, un băiat albinos mereu pe fugă în contextul vânătorii de albinoşi în Tanzania contemporană de către vraciicare folosesc părţi din corpul lor la prepararea poţiunilor magice.

 

În weekend-ul acesta citim…

 

Despre imaginarul oraşului Peru în opera lui Mario Vargas Llosa

 

Câteva poeme de-ale lui Marilyn Monroe

 

Despre noul album al lui Björk, Vulnicura, dar şi despre expoziţia dedicată carierei artistei neconvenţionale la MOMA (Museum of Modern Art) din New York

 

În weekend-ul acesta ascultăm…

 

Noul album de la Bjork, desigur.

 

În weekend-ul acesta mergem la…

 

Spectacolele Out of order – Mihaela Dancs şi Realia (Bucuresti – Beirut) – Farid Fairuzdin cadrul Festivalului Like CNDB #1. Noi am fost acolo si ni s-a parut foarte interesant.

Afișul polonez. Expozitie la UNAgaleria. Lucrările prezentate cuprind aproape o sută de afișe semnate de trei graficieni, reprezentanți ai generației tinere și medii ai Școlii Afișului Polonez

N(AUM) – spectacolul realizat după texte de Gellu Naum cu Oana Pellea și Cristina Casian, este o pledoarie pentru poezie și pentru înțelegerea poetică a lumii

Aleargă – un spectacol de Silvia Călin, adaptare după romanul omonim de Ana Maria Sandu

Ziua în care nu se cumpără nimic – piesă anticonsumerism care ne-a încântat şi pe noi.

Şiiii ne pregătim pentru ediţia de anul acesta a festivalului One World care debutează luni, 16 martie.

Ultimele articole