Recomandari pentru weekend-ul 23 mai – 25 mai

Sfârșitul de săptămână vine cu un număr destul de generos de evenimente. Astfel, vom avea parte de un festival de film care propune un nou concept pentru România, o premieră cinematografică, câteva spectacole de teatru, o noapte dedicată galeriilor bucureștene, dar și două târguri pentru iubitorii culturii indiene sau pentru pasionații de modă.

Așadar, în weekend va avea loc un eveniment dedicat cinefililor pasionați de călătorie: Hip Trip Film Festival ce se va desfășura la Cinamateca Eforie și Cinema Union. De-a lungul celor trei zile vei putea urmări documentare, scurtmetraje și filme de artă cu și despre colțuile acestei lumi. Programul festivalului include filme precum The Darjeeeling Limited, Buena Vista Social Club, 7 Days in Havana sau Instanbul Unveiled, regizat de Serif Yenen, care va fi prezent la proiecția filmului din deschiderea festivalului.

Premiera cinematografică a săptămânii este noul film din seria X-Men, Days of Future Past. Wolverine (Hugh Jackman) se întoarce în trecut pentru a opri amenințarea unui război, însă o modficare a viitorul atrage un șir de consecințe ce dau naștere unor noi provocări. Jennifer Lawrence, Michael Fassbender, James McAvoy și Nicholas Hoult se alătură distribuției, alături de Ian McKellen, Patrick Stewart și Anna Paquin.

Luna aceasta la Ateneul Român au loc o serie de concerte simfonice ce își așteaptă publicul cu partituri de Mozart, Beethoven, Vivaldi și Mahler. Astfel, vineri, iubitorii de muzică clasică sunt invitați la Ateneu pentru a asculta Orchestra Simfonică a Filarmonicii George Enescu, condusă de Jin Wang, care va interpreta Simfonia Nr. 5 de Gustav Mahler.    

Săptămâna aceasta, la teatru, se joacă piesa Ce zile frumoase, vineri de la ora 19:00 la Unteatru. Spectacolul este bazat pe un eseu scris de Samuel Beckett, în care vorbește despre relația dintre om și timp. 

Tot vineri are loc și spectacolul Șarpele în iarbă la Teatrul Bulandra de la ora 20:00. Povestea prezintă revederea a două surori bântuite de amintirea și de abuzurile tatălui lor. Ioana Abur și Anca Androne interpretează rolurile principale în aceasta piesă regizată de Emil Hoștina.

Sâmbătă, la Unteatru, de la ora 19:00, poți urmări piesa Blackbird după un text de David Harrower. Subiectul se referă la întâlnirea dintre o tânără și un bărbat trecut de 60 de ani care a abuzat-o cu 15 ani în urmă. În final, publicul este liber să decidă dacă vina este sau nu îndreptățită.

Meșteșugul vieții este o altă piesă pe care o poți vedea la teatru weekendul acesta. Spectacolul este o dramă ce pune accentul pe psihologia personajului principal, care se trezește într-o noapte hotărât să își părăsească soția după 30 de ani. Pornind de aici, piesa urmărește șirul de acuze, jigniri, frustrări și iertări, pe fundalul crizei existențiale masculine. Meșteșugul vieții se va juca duminică la Teatrul Bulandra de la ora 19:00.

La acest sfârșit de săptămână are loc și Noaptea Albă a Galeriilor, eveniment care își propune dezvoltarea unor platforme de comunicare și dezvoltare a artelor contemporane. Iată câteva dintre cele mai interesante expoziții și evenimente care vor avea loc în cadrul acestui proiect: Galeria Posibilă (Atelier de alcătuit carte de fotografie anonimă), Sfântul Tus (Povești din sertar), Facultatea de Istorie (Born before, raised after 1989). Programul întreg îl poți consulta aici.

Tot începând de vineri poți vizita și expoziția Milk. Honey. Blood dedicată pictorului Roman Tolici, unul dintre cei mai cunoscuți artiști români contemporani. Expoziția este un eveniment paralel al Bienalei Internaționale de Artă Contemporană București și este găzduită de Palatul Știrbei.

Sâmbătă și duminică are loc și târgul Moda pe îndelete în Dianei 4, unde designerii români își vor prezenta creațiile. Pe lângă cumpărături, te poți relaxa cu un cocktail sau o înghețată sau poți participa la ședinte de make-up și hair-styling.

De-a lungul acestui sfâșit de săptămână va avea loc și festivalul Namaste India la Muzeul Național al Satului. Evenimentul te așteaptă cu expoziții de fotografie, filme documentare, povești ale călătorilor români care au vizitat India, dansuri, veșminte tradiționale, podoabe și specialități culinare.

Demonul amiezii, de Andrew Solomon – cum sa intelegi mai bine depresia

Dacă citiţi o singură carte anul ăsta, atunci alegeți să fie Demonul amiezii, anatomia unei depresii, de Andrew Solomon.

Chiar înainte de a posta recenzia asta, am citit o ştire despre sinuciderea lui Malik Bendjelloul. Dacă nu ştiţi, el era regizorul documentarului ce a câştigat premiul Oscar pentru Searching for Sugar Man. Tânăr, pe val din punct de vedere profesional, optimist, pasionat de ceea ce făcea şi plin de viaţă. Nimeni nu înţelegea cum s-a putut întâmpla aşa ceva. Doar în treacăt, se pomenea că de ceva vreme se lupta cu depresia. Fără aroganţa de a spune că înţelegi un act atât de personal, o să vă apropiaţi de asemenea tragedii cu altă perspectivă, după ce veți citi Demonul amiezii.

Demonul amiezii – Povestea luptei cu depresia

Demonul amiezii este, înainte de toate, un manifest pentru empatie. Cu o sinceritate brutală şi o erudiţie ce te face să te simţi umil, Andrew Solomon îşi spune povestea. Povestea propriei lupte cu acest monstru ce îl pândeşte în fiecare zi din spatele cortinei propriei minţi. Şi nu e ca şi cum nu ar avea nimic de pierdut. Dacă America ar avea o aristocraţie, el ar face parte din ea. Fiu al unui afacerist prosper din domeniul farmaceutic și educat la Yale. Plimbat din Africa şi până în Groelanda. Romancier, cu articole apărute în The New Yorker, New York Times şi alte publicaţii de top.

Aşa este el văzut în afară, nimic în neregulă, totul în favoarea lui. E un intelectual gay crescut cu o linguriţă de argint în gură. De ce ar putea el să se plângă?

Te rog nu mai spune la nimeni că sufăr/am suferit de depresie

De tabu. De iadul sunt ceilalţi, de ruşine, de părerea că depresia este o exagerare, o boală a dorinţei de atenţie, o invenţie sau, şi mai stupid, o toană a femeilor. Toţi cei ce mi-au mărturisit că au trecut printr-o depresie, au continuat cu:

Dar te rog nu mai spune la nimeni. M-ar crede slab/ă.

Chiar şi Solomon are o poveste foarte instructivă în sensul ăsta. La o petrecere, după ce Solomon îşi mărturisise depresia într-un articol din the New Yorker, o doamnă îl abordează. Îi poveşte despre tratamentul pe care îl ia pentru depresie, dar îl roagă să nui spună soţului ei. Care, crede ea, și-ar face o impresie greșită despre ea, dacă ar afla. Mai târziu, soţul îl trage într-un colţ şi îi cere sfatul în legătură cu pastilele antidepresive pe care le ia. Dar îl roagă să rămână între ei, soţia nu ştie şi: Ce fel de bărbat m-ar crede? dacă ar afla. Erau singuri în minciună, dar împreună în depresie.

Trăgaciul depresiei lui Solomon a fost sinuciderea asistată de el, fratele şi tatăl lor, a mamei sale bolnave de cancer. Un eveniment încărcat de suferinţă, dar profund gândit. O hotărâre luată într-un moment raţional şi care la momentul acela părea singura soluţie a unei morţi decente. După, îşi vede de treabă, îi apare romanul, în care descrie autobiografic scena cu mama sa. Doar că, atunci când trebuie să meargă în promovare, monstrul amiezii îi contorsionează corpul într-o poziţie fetală. Îl face să-şi piardă controlul asupra propriilor intestine şi îi răpeşte dorinţa de a se mişca. Căci nu fericirea este opusul depresiei, ci lipsa vitalităţii.

Cum se manifesta Demonul amiezii

Depresia nu se manifestă la fel pentru toţi. Pentru unii este o amorţire, o derută permanentă cu privire la cine sunt, ce vor şi cum vor evada din realitate. O realitate care nu mai prezintă nici un interes pentru ei. La alţii depresia este una agitată, violentă, cu un comportament autodistructiv constant. Mersul cu viteză pe motocicletă, paraşutismul, drogurile, promiscuitatea excesivă – sunt o forme de comportament parasuicidar.

Hugh Laurie, cunoscut pentru serialul Dr. House mărturisea cum şi-a auto-diagnosticat depresia clinică. Aflat într-o cursă de maşini, două dintre ele s-au ciocnit şi au explodat în faţa lui. Dar asta nici nu l-a excitat, nici nu l-a speriat, ci doar l-a plictisit. Plictiseala, a comentat el, nu este un răspuns potrivit la maşini explodând.

Până de curând tendinţele suicidale erau tratate ca fiind simptome ale depresiei, la fel şi dependenţele. Dar nu mai este cazul. Din cei bolnavi de depresie, doar 15% merg până la sinucidere. Dar se sinucid şi oameni ce nu suferă de depresie. Nu există o relaţie imperativă de cauzalitate între cele două. A fi sau a nu fi. Există o singură problemă filozofică cu adevărat serioasă, şi aceasta este sinuciderea, spunea Camus în anii 50. Si nimic nu s-a schimbat de atunci.

Încercăm să găsim o cauză directă, l-a părăsit iubita, i-a murit mama, a fost concediat, doar pentru a ne face să ne simţim în siguranţă.  Noi nu suntem în stare de aşa ceva, doar ei ar putea face asta. Căutăm confortul, deşi cu toţii ştim că linia de demarcaţie este foarte mică. Dar încercăm să negăm asta, ca acel pas radical să nu existe nici măcar ca opţiune. Dar el există.

Dependența de droguri

Dependenţa de droguri intră tot la simptomele depresiei, dar, din nou, nu este ceva imperativ. Solomon repovesteşte experienţa unei prietene cu elefanţii. În Nepal, când unui elefant îi intră în picior o aşchie, cornacul îi pune boia de ardei iute într-un ochi. Iar elefantul e atât de preocupat de durerea provocată de ardei, încât nu-i mai pasă de durerea din picior. Și oamenii pot să-i scoată ţeapa fără să fie striviţi. Drogurile sunt ardeiul.

De aici paradoxul, a celor care renunţă la droguri, după un program de dezintoxicare, dar care, imediat după, se sinucid. Asta pentru că acel gol care a dus la consumul de droguri încă există acolo. Și acum înghite persoana în întuneric cu mai multă voracitate. Până atunci drogurile omorau voinţa, păcăleau psihicul, oboseau corpul. Dar fără ele dezgustul revine. Împreună cu capacitatea fizică de a duce la îndeplinire dorinţa de suicid.

Solomon, care le-a testat pe majoritatea, recunoaşte că drogurile pot fi considerate rele doar de cei ce nu le-au încercat. Dar aşa cum spune un comediant american: Drogurile nu sunt rele, sunt foarte bune. Atât de bune, că o să-ţi distrugă viaţa.

Demonul amiezii – apel pentru vindecarea depresiei

De aici apelul disperat pe care Solomon îl face în Demonul amiezii. Apelul lui este pentru concentrarea pe vindecarea depresiei, mai înainte de toate. Scriitorul a încercat tot ce se poate încerca în materie de tratament. Este un apologet al terapiei tradiţionale, ajutate de medicaţie. Dar nu exclude încercarea alternativelor. În afară de cele stupide, ca de pildă șamanul la care apelează. Și care se opreşte în mijlocul ritualului, pentru că a uitat ce cuvinte urmează…

Alternative sunt o mulţime: dansul step, croşetatul, exerciţii fizice, dieta, stimularea magnetică transcraniană repetitivă, lightboxuri. În aceeași categorie intră desensibilizarea şi reprocesarea prin mişcări oculare, masaj, hipnoză, ceai de sunătoare, homeopatie, terapie de grup, psihochirugie. Căci fiind o maladie a proceselor afective, efectul placebo are un potenţial destul de mare de succes. Dacă crezi că ceea ce faci te face bine, şi te simţi bine facând-o, probabil că te şi ajută de adevăratelea. Dar niciodată nu este de ajuns fără un tratament clasic, acesta fiind coloana vertebrală a recuperării.

Tratamente radicale

Există şi tratamente radicale, dar care par să dea rezultate. Ele sunt atât de oribile în descriere, că e destul de complicat să mă gândesc la ele fără un fior. Ca de pildă şocurile electrice, ce încă se mai folosesc într-un număr mic de spitale din America. Un şoc de o secundă provoacă o criză în zona temporală şi în vertex care durează circa 30 de secunde, suficient ca să modifice procesele chimice cerebrale, nu suficient ca să prăjească materia cenuşie. Echivalent cu cel dintr-un bec de o sută de waţi.

Efectul negativ imediat este că au potenţialul de a-ţi afecta memoria. Nu se ştie foarte exact cum funcţioneză, se presupune că au un efect revigorant asupra neurotransmiţătorilor. Dar Solomon vorbeşte în Demonul amiezii cu o serie de pacienţi ce au trecut prin asta şi s-au recuperat destul de bine din faze depresive ce păreau ireversibile şi pentru care se încercase, practic, totul.

Mai înfricoşătoare este cingulotomia. Sora lobotomiei, ea este interzisă în majoritatea statelor americane, dar în Boston ea încă este executată foarte rar, pe pacienţi ce trebuie să treacă printr-un an de teste. Scalpul este amorţit local, iar chirurgul face un mic orificiu cu burghiul în partea anterioară a creierului. Aplică un electrod direct pe creier, pentru a distruge zone tisulare de opt pe optsprezece milimetri. Nu mai eşti acelaşi, dar ei speră că o să fii mai bine.

Demonul amiezii – o carte a speranței

Depresia nu este doar o boală cu o sorginte chimică, ce poate fi vindecată medicamentos. La fel cum nu este doar una psihologică, ce poate fi vindecată doar prin terapie conversaţională. Ambele paliere trebuie acoperite. Andrew Solomon este dovada vie că cineva care suferă de depresie clinică poate fi funcțional, cu rezultate excepţionale. Iar Demonul amiezii e o carte a speranţei. El încearcă să-şi cunoască inamicul, ce asemeni gorgonei îl paralizează periodic, pentru a îl putea învinge.

Poveştile de recuperare din Demonul amiezii sunt extraordinare. În așa măsură că editorii de la New York Times i-au refuzat publicarea, pentru că păreau neveridice. Erau reale, dar se apropiau prea mult de ficţiune. Cum se putea ca doar combinaţia dintre un pic de terapie, un pic de medicamentaţie, un pic de atenţie, de cineva care să-i asculte, să fie de ajuns? Cineva care sa-i asculte pentru a nu se mai ascunde tot timpul în spatele unei măşti. Și pentru a afla că mai sunt şi alţii la fel. Cum pot fi de ajuns, pentru ca bolnavi, săraci, abuzaţi fizic şi psihic să se scuture din condiţia lor şi să devină şefi de fonduri de investiţii? Poveștile sunau prea mult a ficţiune şi cu toate astea erau realitate.

Concluzie

Andrew Solomon încheie Demonul amiezii spunând că a ajuns să-şi iubească depresia. Eu nu pot să fiu la fel de iubitor, o urăsc pe a mea. O urăsc cu o pasiune ce mă ajută să mă menţin pe linia de plutire. Iau hotărâri în privinţa comportamentului meu, aducându-mi aminte cât de mult urăsc reapariţia depresiei clinice în viaţa mea. Dar m-a învăţat ceva, ca şi pe el, și anume că suntem uniţi de defectele noastre. Un alcoolic poate vorbi mai uşor despre boala lui în cadrul unei şedinţe Alcoolicii anonimi. Pentru că toţi au trecut prin acelaşi calvar. Un junkie vorbește mai ușor cu un grup de la dezintoxicare, iar un depresiv cu un alt depresiv. Judecata nu mai este acolo, ea a fost înlocuită de empatie. A fost înlocuită de înţelegere, de dorinţa de a îmbrăţişa și nu de a respinge ce nu înţelegi.

Demonul amiezii este o carte completă, vorbeşte despre istoria bolii, sociologia ei, politicile statului legate de tratarea ei. Bineînțeles vorbește și despre tratament, alternative şi, în mod special, despre speranţă.

Nu-ți nega Demonul amiezii

Mulţi neagă depresia, până este prea târziu. Nu se lasă ajutaţi. Chiar fug de cei ce le întind o mână, pentru că asta le-ar legitima oficial condiţia de depresiv. Bărbaţii devin agresivi şi îşi îneacă amarul în pahar sau alte substanţe. Aşa cum au fost învăţaţi că trebuie să facă un bărbat adevărat. Femeile se închid în ele şi ţipă mut ca un personaj din picturile expresioniste.

P.S.: Şi cum oricum asta nu a fost tocmai o recenzie obişnuită. Dacă cineva vrea să vorbească despre ceva prin care trece, acesta este email-ul meu [email protected]. Anonim sau nu, o să le citesc. Dacă o să vreţi, o să vă răspund. Dacă nu vreţi, nu o să vă răspund. Dar puteţi să fiţi siguri că cineva, undeva, v-a citit povestea şi nu sunteţi singuri.

 

                                             Demonul amiezii, Editura Humanitas, 2014

                  demonul amiezii andrew solomon

S.E.C.R.E.T. – dilema sexuala, erotizata, producatoare si datatoare de placere

Ultimul roman din 2013 al Lisei Gabriele (cunoscută sub pseudonimul L. Marie Adeline) ne face cunoștință cu Cassie Robichaud, o chelneriță din New Orleans, văduvă, singură și resemnată. Dacă aceasta ar fi întrebată, ,,Cine ești?”, ea ar răspunde printr-un automatism desăvârșit în acest mod: sunt singură. Nu sunt om, sunt singură. Romanul de față are capacitatea de a o filtra pe Cassie în imaginarul fiecărui cititor, pentru ca, rând pe rând, acesta din urmă să rezoneze din ce în ce mai profund cu modalitatea prin care Cassie se reconstruiește necontenit prin raportarea la ea însăși și la corpul ei pe cale de a fi redescoperit.

Cassie nu este un personaj, nu este rezultatul imaginației excepționale propusă de autoare. Este în schimb simbioza infinitelor forme prin care femeia este chemată să fie femeie, înfățișându-se realității sub acest aspect. Este oglinda tuturor, este decadența și resuscitarea eșuată, este alienarea și acceptanța. În final este normativizarea nechestionată, internalizată și orchestrată în fiecare zi a vieții ei cotidiene, desfășurate între triunghiul armonios construit al cafenelei, străzilor și apartamentului. Orice scăpare este denegată înainte de a fi conștientizată sau propusă.

Cursivitatea narațiunii romanului o situează pe Cassie în două planuri ale subiectivității acesteia. În prima parte este prezentată sub forma experienței colectiv împărtășite; văduvă de câțiva ani, singură în prezent, locuind în mansarda Hotelului Fetelor Bătrâne împreună cu pisica ei Dixie. Poate tipic? Prea clișeic? Nimic neobișnuit sau aventuros nu se poate întrezări, nimic ce ar putea depăși conturul perfect al pattern-ului de construcție al acestui moment post-căsnicie, de celibat auto-impus. Mariajul ei cu Scott? La fel de tipic și ordinar. Rolul de femeie este concordant cu performarea acestuia, este femeie prin însăși definiția femeii, este soție, gospodină poate, acceptă, se conformează și suportă. Moartea lui Scott nu schimbă cu aproape nimic lumea înconjurătoare în care Cassie se exprimă. Ea devine doar mai puțin încorsetată. Este observabilă și în realitatea transcedentală romanului, construcția unui model, al unui tipar de comportament adoptat cu o rigurozitate uneori sfântă, alteori exacerbată. Fiecărui eveniment al vieții, îi corespunde într-un mod absolut un anumit tip de comportament, de percepție și raportare, create printr-un mecanism care exclude însă creativitatea, inovația, derapajul. Totul este pentru că așa trebuie să fie.

Asociația S.E.C.R.E.T. este construit în contrapunere cu acest tipar și dorește să redea șansa femeilor de a se redescoperi sexual, erotic, corporal. Cassie îndeplinește tot ceea ce S.E.C.R.E.T. caută să transforme; părul ei prins în coadă, tricoul ei veșnic pătat, pantofii prea comozi. Animarea aproape vizibilă a lui Cinci-Ani care o urmărește necondiționat peste tot, trebuie să dispară curând. Așadar, această asociație poate fi în prima instanță conceptualizată ca o grupare de femei care recrutează anual câte o femeie ajunsă la concluzia că rutina, singurătatea și reprimarea sexualității se încadrează perfect modului de configurare a vieții. Cassie acceptă cu un scepticism imaculat îndeplinirea celor 9 pași condiționați de către S.E.C.R.E.T, care finalmente o vor transforma în ceea ce trebuie cu adevărat să fie; o femeie emancipată care nu mai întâlnește dificultăți majore în a locui în propriul ei corp, fiind pe deplin sigură de ceea ce sexualitatea și erotismul ei pot să ofere.

Acești 9 pași vor fi materializați sub forma unor fantezii sexuale și erotice propuse de Cassie, pe care ulterior va trebui să le îndeplinească conform condițiilor impuse de către S.E.C.R.E.T. Acesta este momentul cheie în care se relevă o nouă perspectivă prin care Cassie poate fi citită, imaginată, vizualizată.

Pe parcursul a câtorva luni, ea va întâlni bărbați străini, bărbați care o vor atrage și împreună cu care va avea ocazia să facă tot ceea ce dorește să facă și nimic din ceea ce nu vrea. Întreaga ei experiență se va centra în jurul unor acțiuni, evenimente publice, cadre necunoscute în care ilicitul devine posibil, jocurile erotice permise, fanteziile acceptate și forme de judecată interzise. Pe măsură ce este întrebată dacă acceptă pasul, ea descoperă o nouă dimensiune a ceea ce dorința presupune, anihilând treptat acel sentiment de excepționalitate auto-limitativă construit în jurul condiției sale.

Crearea și internalizarea iubirii romantice fundamentează în acest moment compunerea unei fantezii prin care hiperdorința de a fi iubită, dorită, dezirabilă se manifestă. Singurătatea oferă de această dată șansa redescoperirii, iar Cassie devine egala propriei sale vieți sexuale prin dobândirea absolută a autonomiei asupra corpului ei. Dilema morală, etică sau de gen în interiorul căreia Cassie s-a desfășurat prin excelență până în acel moment, se transformă vizibil într-o certitudine asupra corpului ei sexual, erotizat, producător și dătător de plăcere. În acest mod, Cassie se trece print-un proces de individualizare, de transfer al identității colectiv manifestate într-una particulară, subiectivă, confidențială.

Ceea ce cu câteva luni în urmă lipsea cu desăvârșire din imaginarul lui Cassie asupra unei alte modalități de experimentare a vieții intime, devine acum trăire conştientizată, descoperită. Reprimarea sexualității se transformă într-o emoție copleșitoare amplificată de fiecare amuletă dobândită în urma încheierii unui nou pas. Șocul, panica și necunoscutul de început dispar, lăsând spațiu atingerii capacității de efectuare a diferenței senzitive dintre fantezie imaginată, concepută mintal și cea concretizată.

Transformarea supremă intervine însă în momentul în care redescoperirea de sine este fundamentată pe amintirea reală a unor evenimente și nu pe imaginație, speculație sau pe,,ce ar putea fi dacă…”. Ideea sub care romanul a fost construit, poate fi recitită. S.E.C.R.E.T. se detașează de viziunea clasică sub care a fost format, iar comisia de femei nu este altceva decât întruparea perfectă a bărbatului universal. S.E.C.R.E.T. încetează să mai fie un grup de femei, devenind însuși scopul sub care acesta funcționează și continuă să existe. Secretul S.E.C.R.E.T-ului constă în capacitatea de a fi atotcunoscătorul, inițiatorul, dominatorul și dătătorul de dorință emancipatoare.

Recomandari pentru weekend-ul 16 – 18 mai

Agenda acestui weekend este completată, pe lângă premierele obișnuite de film, și de o nouă ediție a nopții muzeelor, un eveniment dedicat designului, arhitecturii și esteticii urbane, un festival de muzică clasică, dar și un târg dedicat necuvântătoarelor.

Astfel, vinerea aceasta va avea loc premiera thriller-ul olandez Borgman, nominalizat la Palme D’Or în cadrul Festivalului de la Cannes 2013. Filmul spune povestea lui Camiel Borgman (Jan Bijvoet), un personaj sinistru care se infiltrează în viața unui cuplu, distrugându-le încetul cu încetul fațada de minciuni construită. Merită văzut dacă ești în căutarea unei experiențe cinematografice foarte diferite. Poți citi recenzia noastră aici.

Neighbours este o nouă comedie care va intra în cinematografe săptămâna aceasta, cu Seth Rogen, Zac Efron și Rose Byrne. Mac și Kelly sunt un cuplu căsătorit care se mută împreună cu bebelușul lor într-un cartier liniștit, însă lucrurile devin complicate atunci când în casa de alături se mută sediul unei frății.

Weekend-ul acesta va avea premiera și noul film Godzilla. Ecranizarea explorează latura umană într-un fir narativ în care importanța familiei este împletită cu relația om-natură. Din distribuție fac parte Elizabeth Olsen, Bryan Cranston, Aaron Taylor-Johnson, Sally Hawkins, Juliette Binoche și Ken Watanbe.

Sâmbătă seara va avea loc și noua ediție a Nopții Muzeelor. Pe lângă expozițiile deschise toată noaptea, vizitatorii vor avea parte și de spectacole de muzică, teatru sau proiecții de filme. Programul evenimentului îl poți consulta aici.     

Vineri va debuta și un eveniment dedicat esteticii urbane, Romanian Design Week. Ediția de anul acesta are loc la Palatul Camerei de Comerț din București (Str. Ion Ghica, Nr. 4) și se va concentra asupra spațiului public și comunităților, incluzând câteva domenii precum: design grafic, branding și advertising, arhitectura, planificare urbana și design interior, fashion design, product design, lifestyle design.

Melomanii pot face weekendul acesta o vizită la Mogoșoaia unde are loc ClasicFest 2014. Palatul Brâncovenesc va fi gazda unor concerte de muzică clasică și conferințe susținute de academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici și istoricul de artă Oana Marinache. Programul festivalului este disponibil aici.

Acest sfârșit de săptămână cuprinde și un eveniment dedicat iubitorilor de animale: târgul PetExpo care se va desfășura pe perioada întregului weekend. Aici vei întâlni o mulțime de animale în căutare de stăpân, dar și obiecte vestimentare, lese, cuști, paturi sau sejururi la pensiuni și hoteluri pentru cei mai buni prieteni ai omului. Târgul cuprinde și o secțiune dedicată animalelor exotice, unde poți vizita standurile cu păienjeni, reptile și păsări, dar și o secțiune dedicată acvariilor, unde poți vedea specii de pești rari. 

De Ziua Europei, premierul Ponta sarbatoreste victoria impotriva fascistilor de la ICR

BUCUREŞTI (Candide Raport) Cu ocazia sărbătoririi Zilei Europei, premierul Ponta a organizat un dineu în cinstea victoriei aliaţilor împotriva fasciştilor. Desfăşurată în biroul său, aflat în buncărul de la Ministerul Apărării, la recepţie au participat atât ambasadori acreditaţi la Bucureşti, cât şi o parte din eroii ce au participat la luptele de eliberare.

 

Europa ar fi şi astăzi pe mâinile unor fascişti bătrâni şi intelectuali cu papion, dacă nu ne-am fi unit cu toţii împotriva flagelului numit ICR, a declarat premierul în faţa audienţei.

 

El a continuat cu un mesaj pentru cei tineri: Personaje ca Fuhrer H.R.Patapievici şi Il Duce Mircea Mihăieş trebuie judecaţi, ţintuiţi la stâlpul infamiei istoriei şi daţi ca exemplu copiilor în şcoli, pentru ca grozăvii de genul celor întâmplate în timpul dictaturii acestor monştri cu chip de om citit, să nu se mai poată întâmpla niciodată. Traduceri, expoziţii, burse astfel de iniţiative de promovare a culturii româneşti în lume sunt o ruşine. Generaţiile următoare nu trebuie să mai aibă parte de aşa ceva.

 

Nu putem să negăm această pată neagră naţională a blitzkrieg-ului cultural declanşat de Patapievici, dar el nu trebuie să ne definească pe plan internaţional. După părerea mea, ce trebuie să ne definească este că noi am inventat caloriferul, a ţinut să precizeze profesorul universitar Andrei Marga.

 

Şi să nu uităm de Luceafăr, a intervenit şi Gigel Ştirbu, fostul ministru al Culturii, «Luceafărul» mi-a plăcut întotdeauna. Pentru mine, «Luceafărul» reprezintă cel mai important aspect, cea mai importantă operă pe care poetul naţional a scris-o. Pentru mine, «Luceafărul» reprezintă sublimul culturii româneşti.

 

Această rubrică este o satiră a ştirilor zilei. A se consuma cu neîncredere.

Recomandari pentru weekend-ul 9 – 11 mai

Weekend-ul acesta se anunţă puţine evenimente, însă cu siguranță ai de unde alege între câteva spectacole de teatru, două premiere și un festival de film și convenția Comic Con dedicată pasionaților de benzi desenate, jocuri video sau literatură fantasy și SF.

Astfel acest sfârșit de săptămână va debuta cu Festivalul Filmului European în cadrul căruia vor fi proiectate peste 30 de filme provenind din majoritatea țărilor Uniunii Europene. Proiecțiile au loc la Cinema Studio și la Cinema Elvira Popescu, accesul fiind gratuit în limita locurilor disponibile. Poți consulta programul festivalului aici.

Vineri va avea premiera și comedia The Other Woman regizată de Nick Cassavetes (The Notebook) în care soția (Leslie Mann), amanta (Cameron Diaz) și cealaltă amantă (KateUnton) se aliază pentru a pune la cale un plan de răzbunare împotriva bărbatului infidel (Nikolaj Coster-Waldau).

Selfie este un film românesc regizat de Cristina Iacob care va intra, de asemenea, în cinematografe vinerea aceasta. Pelicula spune povestea a trei absolvente de liceu care decid să plece la mare în loc să învețe pentru BAC. Din distribuție fac parte Răzvan Vasilescu, Florin Călinescu, Olimpia Melinte, Alina Chivulescu sau Crina Semciuc.

Weekend-ul acesta are loc și ce-a de-a doua ediție a convenției East European Comic Con care se va ține la Romexpo. Invitații speciali vor fi Jason Momoa, cunoscut pentru rolul lui Khal Drogo din Game of Thrones, Mark Sheppard (Supernatural, Leverage, White Collar, Battlestar Galactica), Natalia Tena (Harry Potter, Game of Thrones), cosplayer-ița Yaya Han și creatorul de benzi desenate Ian Churchill.

La capitolul spectacolelor de teatru săptămâna aceasta îți recomandăm piesa Fata din Curcubeu care se va juca vineri de la ora 20:00 la TNB (Sala Mica). Spectacolul este conceput ca un one (wo)man show și cuprinde mărturisile personajului interpretat de Tania Popa, o prostituată care își povestește experiențele.

De asemenea, dumincă de la ora 19:00 la Teatrul Bulandra (Sala Liviu Ciulei) se va juca spectacolul Meșteșugul vieții, pus în scenă de Felix Alexa și care vorbește despre traumele unei casnicii eșuate. Dana Dogaru, Răzvan Vasilescu și Dan Astilean fac parte din distribuție.

În continuare este deschisă și expoziția Otto Dix în sălile Kretzulescu ale Muzeului Național de Artă în care sunt prezentate 86 de gravuri și litografii ale artistului.

Fetitele. Rude sarmane – Ungherele ascunse ale mahalei moscovite

Pe Ludmila Uliţkaia am descoperit-o odată cu volumul Minciunile femeilor în urmă cu 7-8 ani şi a intrat rapid in categoria autorilor mei preferaţi. Ceea ce îmi place în mod explicit la ea este priceperea cu care studiază latura umană si apoi o descrie autentic, obiectiv, plin de sens si riguroare. Un alt motiv pentru care o citesc ţine de talentul extraordinar de a trata marginalitatea în opera literară. Personajele ei, cerşetori, femei cu morarvuri uşoare, săraci sau alte categorii defavorizate îşi găsesc atât de bine imaginea în cărţile acestei scriitoare încât îţi este imposibil să rămâi indiferent.

Volumul Fetiţele. Rude sărmane, apărut în 2013 reuneşte două cicluri de povestiri (Fetiţele şi Rude sărmane) din două etape considerate cruciale din existenţa umană: copilăria şi maturitatea. Cartea Ludmilei Uliţkaia surprinde perfect complexitatea gandirii cu care pot opera pe rând o copilă, o tânără mamă şi o batrână izolată în Rusia controversată a vremii. Povestirile din Fetiţele. Rude sărmane descriu foarte bine condiţia umană mai întâi în Rusia stalinistă de după război iar mai apoi în Rusia sovietică a anilor târzii.

O temă frecvent tratată de autoare în opera sa este mahalaua moscovită. Acest spaţiu repugnant pentru societatea de azi reprezintă pentru ea un izvor de inspiraţie, unde personajele sunt atât de reale încât cititorul parcă se regăseşte în descrierile pronunţate. Parcă ştie pe cineva care se apropie de personajul construit, parcă aseamănă locul descris în carte cu un loc ştiut de el… În acelaş timp, acest spaţiu este foarte de deschis şi omogen. Cei care îşi continuă viaţa aici nu au secrete, nu cunosc intimitatea casei închise şi nu se sfiesc să îşi expună viaţa.
Ludmila Uliţkaia spune despre acest loc în deschiderea povestirii despre fiica Buharei: „În vechea mahala moscovită, care înghiţea orice ca buretele, cu fundături şi unghere ascunse, cu cişmele îngheţate şi magazii de lemne, adevărate centre de atracţie, nu existau secrete în ceea ce priveşte viaţa de familie”.

Fetiţele reprezintă mici copile ale epocii care îşi trăiesc poveştile zilnice ca nişte veritabile eroine trecând curajoase prin încercările vieţii. Cele şase povestiri care deschid această primă parte a cărţii sunt pline de fascinaţie, cumpătare, decenţă dar în acelaş timp conţin şi acel strop de interdicţie şi non-culoare, ceva ce te ţine cu picioarele pe pământ. Această primă parte a carţii asigură primejdios doza de mister a firului narativ şi te face să aştepţi cu nerăbdare următorul pas descris. Ceea ce este excepţional conturat în acest volum constă în îmbinarea atât de naturală a inocenţei şi a cruzimii din rândul copiilor. Ludmila Uliţkaia reuşeşte spectaculos să exprime tendinţa maliţioasă a unui copil în contrast cu duioşia şi blândeţea altuia (Gayaneh şi Victoria).

Una dintre povestirile care provoacă şi intrigă cel mai tare poate fi considerată Fericita biata Kolîvanova. Descrierea condiţiei nefaste a acestei copile „mici şi neînsemante” conduce spre o poveste de dragoste atât de puerilă şi atât de puternică încât cititorul se întreabă în timpul lecturii oare de unde s-a inspirat autoarea. De la imaginea sărăciei lucii din mahalaua rusească şi până la pierderea virginităţii copilei cu imoralul Şurik Pauk toate scenele acestei povestiri instigă la milă, preocupare, posesivitate. Tot aici, un merit impresionant al autoarei poate fi observat în capacitatea de a masca eroticul în sânul acţiunii. Toate aceste aspecte fac din povestea Kolîvanovei dar şi din restul povestirilor, veritabile descrieri pline de culoare, ambiţie şi curaj reprezentate la o scară a copilăriei.

În ciclul Rude sărmane întâlnim o altă lume dar parcă acelaş decor. De data aceasta, cele şase povestiri reunesc situaţii în care adulţii îşi potrivesc stările şi experienţele în spectacolul citadin moscovit. Mahalaua este descrisă în această parte cu un farmec absolut. Dincolo de graniţa socială dintre oameni, delimitarile dintre cei săraci şi bogaţi se fac subtil şi precar, cititorul nefiind sigur în care parte a mahalalei se află. Fără dubiu, Rude sărmane prezintă nişte personaje înduioşătoare cu o forţă spirituală uimitoare.

Bronka este pentru mine cea mai fidelă reprezentare a femeii care alege să se împlinească prin puterea iubirii. Povestea m-a fascinat de la început şi am rămas uimită de nota romantică care i s-a dat la sfârşit. Invizibilă, ignorată deseori de cei din jur, Bronka pare la început personajul construit din resturi. Satisfacţia teribilă apare atunci când prin povestea vieţii ei smulge un strop de invidie din rândul celor care au trăit corect şi sub atenta rigoare a normelor societăţii. Cred ca pentru oricine care a citit povestea ei, au rămas impregnate cuvintele ei vizavi de dorinţa de o viaţă mai bună: „Atâta ştiam şi ţineam morţiş la ideea că oamenii nu trebuie să trăiască aşa cum trăiam noi: să mănânce, să doarmă şi să stea la taclale. Credeam că asta o să se termine şi o să înceapă altceva, ceva adevărat. Aşteptam în fiecare clipă să dispară totul şi să înceapă o viaţă nouă, fără toată urâţenia asta…”

Fetiţele. Rude Sărmane este un volum plin de întâmplări naturale transpuse într-o notă deseori discordantă. Toate aceste femei care sunt pline de imperfecţiuni, unele fizice altele morale ajung să compună un tablou aproape perfect al ambiţiei şi încrederii în sine. Este o carte plină de întrebări şi răspunsuri asupra cărora cititorul trebuie să reflecteze şi să îşi pună propria amprentă. Poate este incomodă dar niciodată plictisitoare.

 


 

Draga optimistule, a inceput campania electorala. Eu unde ma ascund?

Dragă optimistule,

Numele politicienilor pe toate gardurile. Stâlpi tapetaţi cu feţele lor zâmbitoare şi mulţumite de sine. Sloganuri inepte strigate din boxe urcate pe maşini împodobite ca brazii de Crăciun. Pliante împărţite de uniforme de partid, în care bănuiesc că se află nişte oameni, ce ies din corturi improvizate pe trotuarele şi aşa supraaglomerate, chestionându-mă cu un clipboard în mână şi cu un zel evanghelizator: „Ponta te iubeşte pentru că eşti român. Vrei să-l primeşti în inima ta?”

Cred că a început încă o campanie electorală, eu unde mă ascund?

Semnat: un votant în căutare de refugiu

 

Dragă votantule,

Refugiul este optimismul. Soluţia este să te reîntorci la plăcerile simple ale copilăriei. Îţi mai aduci aminte ce bucurie îţi provoca anunţul că o să mergi la circ? Cum de nerăbdare bâţâiai din picioare, ca un nebun în ospiciu, tot drumul cu autobuzul venit să te care până la cupola sub care magicienii, animalele şi acrobaţii se dădeau peste cap pentru a binedispune. Tu îmi zici că a început campania pentru europarlamentare, eu îţi spun că a venit circul în oraş!

Uită-te la afişul ăsta

 

Doar uită-te la el. Tu chiar poţi să iei în serios aşa ceva? E clar o glumă. Clovni în blugi demodaţi, de care nu ştii dacă să râzi sau să te temi. În perioada următoare, o să vezi la tv politicieni ce o să verse flăcări pe gură, mai ceva ca fachirii indieni. Candidaţii vor scoate din joben promisiuni fără acoperire reală. Şi cu toţii o să sară neîndemanatic prin cercurile presei, ca nişte urşi dresaţi de consilierii de imagine. 

Nimic nu e real, totul e un spectacol pus în scena publică pentru tine. Ei speră să te impresioneze destul de mult cât, în ziua alegerilor, în cabina de vot, să le plăteşti biletul de intrare în Parlamentul European. Dar acum nu e nimic, e încălzirea, se apropie campania pentru prezidenţiale. Să vezi atunci bâlci.

Semnat: Optimistul

 

Această rubrică este o satiră optimistă a ştirilor zilei. Dacă place, da-ţi share şi like, în felul acesta mesajul pozitiv o să ajungă la cât mai multă lume, iar frunţile pesimiştilor din jurul nostru o să se mai destindă un pic şi nu o să ne mai polueze cu gândirea lor negativistă. Pace şi armonie.

Draga optimistule, cred ca aud tancurile rusesti venind

Dragă optimistule,

Nu mică mi-a fost mirarea să mă culc în Ucraina şi să mă trezesc în Noua Rusie. Pe străzi patrulează miliţii în uniforme fără însemne şi înarmate până în dinţi, care spun că sunt de ai noştri, dar beau cam multă vodcă, chiar şi după standardele părţii astea de lume. Iar noul nostru autoproclamat primar, pe care nu l-am mai văzut până astăzi nici măcar la coadă la piaţă, se roagă de Putin să vină să instituie pacea sovietică şi să ne salveze de propria noastră ţară. Au trecut ieri în vizită nişte soldaţi ucraineni, dar cred că s-au îmbătat şi au luat un taxi înapoi la Kiev, pentru că şi-au lăsat blindatele parcate în centrul oraşului.

Sincer, încă nu m-am hotărât cu cine ţin. Dar în momentul ăsta pare mai degrabă că e o alegere în cătarea cărei puşti aş vrea să mă aşez, ucrainene sau ruseşti.Tot stresul ăsta mă omoară, sper că nu şi la propriu, ceva sfaturi pentru relaxare?

Semnat: un ucrainean stresat

 

Dragă ucraineanule stresat,

Ştiu că situaţia nu pare roz în momentul ăsta, e mai degrabă kaki. Dar există modalităţi de a te relaxa.

Să începem cu trupul. Exerciţiile ajută foarte mult, endorfinele sunt prietenele tale. Dar nimeni nu are cu adevărat chef de alergat, aşa că îţi trebuie un pic de motivaţie. Îţi recomand să mergi la unul dintre soldaţii ruşi sub acoperire, sau corect politic numitele „miliţii populare”, şi să strigi: I love America! Jos Putin! Apoi ia-o la fugă şi încearcă să depăşeşti glonţul.

În felul ăsta o să te menţii şi în formă, ceea ce e important pentru că, nu vreau să pun mai multă presiune pe tine, toată planeta se uită spre voi. Gazul rusesc e mai important, aşa că nu o să facă mare lucru, dar de uitat se uită, aşa că vrei să dai bine în poză. Să te simţi bine în pielea ta face minuni pentru moral. Doar să ai grijă, să ţi-o păstrezi negăurită.

Trecem la minte. Să medităm. Deconectează-te. Concentrează-te pe respiraţie şi vizualizează spaţiul tău fericit. Poate un câmp de flori frumos colorate, sau o plajă mângâiată de razele unui soare blând şi sunetele liniştitoare ale valurilor, sau poate o potecă de munte, cu păsărele ciripind de jur imprejurul tău. Orice te ajută să uiţi, că de fapt trăieşti într-o ţară cu o economie în pragul colapsului, divizată de neînţelegeri etnice şi politice, iar la graniţă se pregăteşte de invazie o armată rusă având în frunte un tanc călărit de un autocrat kgb-ist la bustul gol, a cărui vis umed este reîntregirea URSS. Şi acum cu mine: Ommmmm

Semnat: Optimistul

 

Această rubrică este o satiră optimistă a ştirilor zilei. Dacă place, da-ţi share şi like, în felul acesta mesajul pozitiv o să ajungă la cât mai multă lume, iar frunţile pesimiştilor din jurul nostru o să se mai destindă un pic şi nu o să ne mai polueze cu gândirea lor negativistă. Pace şi armonie.

Recomandari pentru weekend-ul 25 – 27 aprilie

Deși acest sfârșit de săptămână ne întâmpină cu un număr mic de evenimente, cele care vor avea loc sună foarte bine: avem o nouă ediţie ShortsUP, o premieră cinematografică cu Johnny Depp, dar şi un festival de muzică electro şi un eveniment pentru cei pasionaţi de jocurile video. Aşadar, iată care sunt recomandările noastre:

Printre premierele cinematografice ale weekend-ului se află Jeune & Jolie, un film independent francez semnat de Francois Ozon care prezintă, pe parcursul unui an, experiențele unei adolescente de 17 ani. Ea începe să își exploreze sexualitatea, ajungând să practice prostituția, nu pentru bani, ci pentru plăcere. Filmul evită, însă, stereotipul hollywoodian al adolescentei care o ia pe căi greșite, fiind mai degrabă un film non-moralizator și direct.

Tot vineri se va lansa și Transcendence, un science-fiction cu Johnny Depp și Rebecca Hall (Vicky Cristina Barcelona) în rolurile principale. Filmul prezintă încercările unui cuplu căsătorit, specialiști în computere, de a dezvolta inteligenţă artificială capabilă de empatie şi conştiinţă de sine. Atunci când el este ucis de către o organizație teroristă, ea îi transferă informațiile din creier și personalitatea într-un computer, lucrând, astfel, în continuare, la proiect.

Weekend-ul acesta va avea loc și ediția de primăvară ShortsUP care are ca temă orașul New York. Astfel, sâmbătă și duminică, de la ora 21:00 la CinemaPRO, vei putea urmări o serie de scurtmetraje americane și europene ce vor reconstitui atmosfera newyorkeză trecută și prezentă. Programul este același în ambele zile, iar prețul unui bilet este 25 de lei/seară.

De asemenea, pe parcursul acestui sfârșit de săptămână se va desfășura și o nouă ediție Rokolectiv, festivalul de muzică electronică și arte conexe ce are loc la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), Centrul Național al Dansului București (CNDB) și în Guest House. Programul poate fi consultat aici.

Tot în zona muzicii, dar cea clasice, sâmbătă aceasta, de la ora 19:55, iubitorii de operă se vor putea bucura de o nouă transmisiune, în direct, de la Opera Metropolitană din New York la The Light Cinema Liberty Center.  Este vorba de opera comică a lui Mozart  Cosi fan tutte, despre nestatornicia femeilor și naivitatea bărbaților în dragoste. Prețul biletului este 70 de lei.

Weekend-ul cuprinde și un eveniment dedicat pasionaților de jocuri video. DreamHack este cel mai mare eveniment de gaming din România. Pe lângă competiția StarCraft II WCS, DreamHack Open 2014 cuprinde și turnee pentru Dota 2, League of Legends, FIFA 14, Hearthstone, Super Street Fighter IV. De asemenea, vizitatorii vor avea ocazia de a testa cele mai noi tehnologii din zona high—tech. Evenimentul are loc la Sala Polivalentă.

De asemenea, nu uitaţi de expoziţia eveniment de la Muzeul Naţional de Artă, dedicată pictorului Otto Dix, unul dintre cei mai importanți membri ai noului obiectivism german.

Ultimele articole