Recenzii carti bune

Fac parte din generaţia copiilor pe care părinţii îi “potoleau” închiriind casete video cu desene animate, imediat dupa Revoluţie. Preferatele au fost, bineînţeles, cele realizate de Walt Disney. Ce-i drept, acel amestec între culoare, replici amuzante şi personaje opuse ne stârneau imaginația. Ne disputam rolurile şi protagonistele favorite, iar în vacanţele petrecute la mare ne credeam fiecare o mică sirenă. Parcul din apropierea blocului era jungla lui Mowgly, iar maidanul plin de praf, savana din Regele Leu.

Fiecare personaj avea farmecul său, dar mi-au rămas în minte mai ales Belle din Frumoasa şi Bestia, Ariel din Mica sirenăşi Jasmine din Lampa lui Aladdin. Când spuneam faimoasa replică des folosită de copilul neînţeles, Las’că mă fac eu mare!, îmi doream de fapt inteligenţa şi răbdarea lui Belle, părul lui Ariel şi curajul ei de-a se duce într-o lume nouă, dar şi hotărârea lui Jasmine (cu tot cu şalvarii ei de mătase).

Ce aveau în comun aceste trei eroine, încât îmi era greu să decid pe care s-o interpretez în timpul jocurilor din copilărie? Toate aveau de înfruntat nişte părinţi protectori (că doar ăsta e rolul părinţilor), nu ascultau de sfaturile celor mari şi găseau lucruri frumoase acolo unde ar fi trebuit să fie doar pericole şi moarte. Mai târziu aveam să aflu că toate aceste calităţi îl pregătesc pe copil să se dea cu fruntea de pragul de sus când ajunge adolescent şi să părăsească zona de confort pentru a se maturiza, riscând să-şi  exaspereze părinţii.  

Pentru cei care vor doar o singură câștigătoare, voi alege să vorbesc despre Belle, fata pasionată de lectură, ce-şi lasă căsuţa liniştită pentru a-şi salva tatăl din ghearele unui bărbat care, din perfecţiunea întruchipată, ajunge o bestie hidoasă, drept pedeapsă pentru egoismul său. Cu alte cuvinte, Frumoasa şi bestiaeste întâlnirea dintre fata cuminte, silitoare şi devreme acasă şi un magnat playboy care pierde ce-avea mai de preţ: farmecul personal. Din călău psihologic şi victimă, devin prizonier şi salvator.

O dădeam din râs în plâns când se trecea brusc de la scena în care Belle mergea nepăsătoare, cu privirea hipnotizată de cartea mereu deschisă în faţa ei, în timp ce afemeiatul oraşului încerca să-i distragă atenţia, la scena în care traversa o pădure întunecată în plin viscol pentru a-şi găsi tatăl rătăcit. O invidiam pentru curajul de a trece dincolo de poarta sinistră a castelului în care zăcea un mare nefericit ajuns la capătul durerii sufleteşti.

Deşi în acea perioadă nu ştiam să citesc şi mă speriau volumele groase din bibliotecă, mi-a rămas în minte scena în care Belle citea din Romeo şi Julieta,în timpul cinei la care o invitase bestia îmbrăcată la patru ace de servitorii tranformaţi în ceainice, sfeşnice şi măturici. Chiar şi un monstru poate învaţă ce înseamnă mila când are cine să-l înveţe, mă gândeam eu, concluzie periculoasă, ar spune unii.     

Pe lângă povestea de iubire plină de mesaje umaniste, în care se amestecau urâtul şi frumosul, egoismul şi dăruirea de sine, Frumoasa şi bestiaoferea o lume plină de culori, mai ales în scenele în care obiectele însufleţite din castel puneau la cale un spectacol parizian ce amintea de gloria cabaretelor de altădată. Nu lipseau nici elementele pline de originalitate, cum ar trandafirul de sub clopotul de sticlă, devenit ceasornicul prin care orele ce despărţeau bestia captivă de revenirea la viaţă se măsurau în petale căzute.

Undeva, când rămâne fără busolă, copilul din noi mai caută liniştea din poveştile Disney, chiar dacă viaţa a cam dat de toţi pereţii cu inocentele tâlcuri lăsate în urma lor. 

Acest sfârșit de săptămână vine cu o listă mult mai scurtă de evenimente, însă suficiente pentru a ne ocupa timpul liber.

Printre premierele cinematografice se numără Last Vegas. Descris și ca un fel de ''Hangover cu prieteni trecuţi de prima tinereţe'', filmul este o comedie ce îi are în centru pe Billy (Michael Douglas), Paddy (Robert De Niro), Archie (Morgan Freeman) și Sam (Kevin Kline), cei mai buni prieteni din copilărie. Atunci când Billy o cere în căsătorie pe prietena sa, mult mai tânără decât el, ceilalți decid să îi ofere acestuia o petrecere a burlacilor în Las Vegas pentru a retrăi anii tinereții.

A doua premieră cinematografică a săptămânii este Populaire, o comedie romantică despre viața unei femei în anii ’50, al cărei viitor era deja stabilit. Dar, Rose (Debora Francois) visează la o viață cu totul diferită, care începe să se contureze odată ce își descoperă talentul de a bate la mașina de scris cu o viteză uimitoare.

Pentru iubitorii de muzică e bine de știut că vineri seara, începând cu ora 19:00 la Sala Radio va avea loc un concert deosebit susținut de Elena Mosuc, fostă solistă la Opera din Zurich, Laura Tatulescu, cântăreață la Opera de Stat din Viena și una dintre protagonistele primului spectacol de operă regizat de Woody Allen, Gianni Schicchi și Ruxandra Donose, una dintre cele mai cunoscute mezzosporane ale scenei românești.

Weekendul acesta la capitolul teatru îți recomandăm piesa Două Loturi care se va juca la TNB (Sala Mică) de la ora 20:00. Această variantă a nuvelei lui Caragiale prezintă evenimentele dintr-un unghi mai întunecat. Alexandru Dabija a câștigat premiul UNITER în 2013 pentru regia acestui spectacol.

Tot la TNB (Sala Mică) va avea loc sâmbătă de la ora 20:00 spectacolul Fata din Curcubeu. Scrisă și regizată de Lia Bugnar, povestea cuprinde mărturisirile personajului interpretat de actrița Tania Popa, o prostituată care își expune viața începând de la copilaria fericită, până la întâlnirile clandestine cu clienții, pe ultimul rând al cinematografilui Curcubeu.

Sâmbătă și dumincă se joacă și piesa Yentl, a cărei acțiune se petrece în vremea în care femeile nu aveau acces la educatie. Astfel, Yentl decide să renunte la orice fel de regulă, la hainele și la înfățișarea femeiască și se înscrie la școala religioasă printre băieți. Spectacolul are loc la Teatrul Evreiesc, începând de la ora 19:00.

Pe parcursul acestui weekend are loc și târgul de design românesc – Made in Ro. Așadar, sâmbătă și duminică, la The HUB Bucharest, ești invitat să admiri colecțiile a peste 40 de designeri, a căror creații sunt inspirate de valorile autohtone. La târg vei găsi podoabe pentru brad, obiecte home & deco, design textil, jucării și articole vestimentare.

Nu uita că și Târgurile de Cadouri de la Sala Dalles, Mall Vitan, Plaza Romania, târgul Design Your Christmas din Băneasa Shopping City și DarBazar din zona Univesității (str. Edgar Quinet) sunt deschise în continuare. Detaliile despre ele găseşti în articolul Târguri pentru cadouri de Crăciun în Bucureşti. 

Deși ne apropiem de sfârșitul anului și, de obicei, în această perioadă evenimentele sunt mai puține, weekendul acesta vine din nou cu o listă generoasă de opțiuni în care să îți petreci timpul liber. 

Singura premieră cinematografică a săptămânii este o premieră așteptată de fanii lui Peter Jackson și a seriei Stăpânul inelelor. Este vorba de partea a doua a trilogiei The Hobbit. The Desolation of Smaug ce prezintă aventurile lui Bilbo Baggins și care pornește alături de Gandalf și de cei 13 gnomi în căutarea ținutului pierdut al acestora.

Pe parcursul acestui weekend se defășoară și ediția din 2013 a Festivalului Internațional de Film Experimental Bucuresti – BIEFF la Cinema Elvira Popescu și Cinema Studio. Festivalul îl are ca președinte onorific pe cineastul Peter Greenaway (Drowning by Numbers, Nightwatching), iar temele centrale sunt dansul, moda, dispariția, lumile fantastice și utopia.  

Făcând trecerea la muzică, vineri de la ora 19:00 la Sala Radio va avea loc un concert în premieră absolută, Febra, Triplul Concert pentru flaut, clarinet, violoncel și orchestră de Dan Dediu. Pentru acest spectacol se vor reuni artiștii Tiberiu Soare, Ion Bogdan Ștefănescu, Emil Vișenescu și Răzvan Suma.

La Teatrul Bulanda (Sala Liviu Ciulei), de la ora 19:00, atât sămbătă, cât și duminică are loc spectacolul La Grande Magia, pus în scenă de regizorul israelian Elie Malka. Povestea urmărește un cuplu căsătorit aflat în vacanță în Italia. Dispariția soției, în urma unui truc magic, devine o încercare pentru soț care se descoperă pe sine în această situație.

Piesa Ce Zile Frumoase este un eseu în care Samuel Beckett analizează relația dintre om și timp într-un text existențial. Spectacolul este pus în scenă de regizoarea Sânziana Stoican și a câștigat în acest an  premiul pentru cea mai bună regie, cea mai bună interpretare feminină și cea mai bună scenografie la Festivalul Național de Teatru Independent. Ce Zile Frumoase se va juca duminică la untreatu de la ora 19:00.

În acest weekend se încheie și Săptămâna Aniversară la Teatrul de Artă, eveniment care celebrează un an de la deschiderea teatrului. Astfel, vineri se va juca piesa Variațiuni la invențiuni, un spectacol despre un concert de pian la două mâini, care prezintă o variantă inedită a Simfoniei a V-a a lui Ludwig Van Beethoven. Sâmbătă vei putea urmări spectacolul Voyeur, o adaptare a romanului Păpușarul de Gardner Mckay, în care un psihopat hărțuiește femeile și intră într-un joc al minții ce depășește limitele moralității. Iar duminică, are loc premiera piesei Procesul Cârtițelor de Sorana Coroamă Stanca, cu Mihai Stănescu, Lavinia Pop-Coman și Vlad Ianuș.

Un nou târg de Crăciun se va deschide duminica aceasta. Este vorba despre târgul DarBazar, în care artiștii și producătorii români, dar și reprezentanții comunităților internaționale de pe 5 continente sunt invitați să își expună produsele și să își prezinte cultura, cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Târgul se desfășoară pe lungimea străzii Edgar Quinet (zona Universității).

De asemenea, sunt deschise în continuare târgurile de cadouri de la Sala Dalles, și din Mall Vitan și Plaza România, precum și târgul Design Your Christmas din Băneasa Shopping City.

Weekendul acesta, Crăciunul vine și pentru animăluțe, prin intermediul unui eveniment organizat la Cafeneaua cu pisici. Așadar, duminică între orele 13:00 si 19:00, poți trece pe acolo pentru a adopta o pisică sau pentru a contribui la salvarea celor abandonate, achiziționâd obiecte hand-made.

Celor care doresc să viziteze o expoziție, le recomandăm expoziția Paul Gavarni – Comedia umană în gravuri și desen de la Muzeul Național de Artă al României. Cele 55 de lucrări selectate înfățișează tipologiile societății franceze de acum două secole.

Am analizat propunerile mai multor edituri şi vă recomandăm 12 cărți pentru cadourile de sfârșit de an, pentru lecturile din vacanța de iarnă sau, de ce nu, 12 cărți pentru cele 12 luni ale anului 2014. Mai ales că ultimele trei luni ale anului 2013 au adus multe lansări şi romane noi traduse în limba română: autori de romane istorice sau poliţiste, dar şi multe personaje din lumi îndepărtate au umplut librariile, încât e din ce în mai greu să alegi.

Curtezana şi samuraiul, de Lesley Downer, Humanitas Fiction, 2013 

Japonia este o sursă inepuizabilă de ficţiune istorică şi de personaje captivante, dincolo de tentaţia facilă a exotismului. Având în spate o educaţie orientală care o fereşte de clişee, Lesley Downer a conturat două tipologii emblematice pentru o Japonie divizată între sobrietatea militară de tip feudal şi erotismul lumii trecătoare din cartierul Yoshiwara (al gheişelor şi al curtezanelor). Un samurai fidel rămas fără stăpânul înlăturat prin reformele din era Meiji, când Japonia şi-a redeschis graniţele spre lumea occidentală, şi o soţie credincioasă, lăsată de izbelişte după ce rebelii din sud atacă domeniul soţului ei (un comandant apreciat de shogunul alungat), se întâlnesc în varianta niponă a faimosului Red Light District. Vei descoperi un erotism poetic, dar şi un tablou istoric al marilor schimbări care au dus la modernizarea Japoniei. 

Cevdet Bey şi fiii săi, de Orhan Pamuk, Editura Polirom, 2013

Primul roman scris de nobelizatul Orhan Pamuk este una dintre surprizele anului 2013, fanii cititorului aşteptând o nouă traducere din seria dedicată lui. Cevdet Bey şi fiii săi este o carte perfectă dacă îţi place să urmăreşti povestea unei familii spuse de mai multe generaţii care şi-au lipit biografia personală de istoria neoficială a Istanbulului şi a negustorilor obligaţi să treacă la moda europeană într-ale comerţului. De fapt, Orhan Pamuk descrie transformările inevitabile care tulbură, dar şi îmbogăţesc identitatea unui oraş disputat mereu de levantini şi de occidentali. 

Poker. Black Glass, de Bogdan Coşa, Editura Cartea Românească, 2013

Mai bine te apuci de cocaină decât de poker!, te-ar sfătui un ludopat cu ştate vechi. Despre lumea alunecoasă din jurul celui mai popular joc de cărţi vorbeşte şi Bogdan Coşa în Poker. Black Glass, o continuare a primei părţi scrise în 2011, când a primit şi un premiu pentru debutul său. Cinic şi fragil, aşa poate fi descris personajul său, care se vrea un jucător lucid într-o mlaştină a dependenţelor greu de lecuit. 

Părul Venerei, de Mihail Şişkin, Editura Curtea Veche, 2013

Mihail Şişkin este unul dintre cei mai mari scriitori din noul val rusesc. După succesul avut de cartea Scrisoar, Părul Venerei continuă seria romanelor slave traduse în limba română. Părul Venerei este compus din mai multe poveşti de viaţă, puse cap la cap de un interpret rus al biroului elveţian pentru azilanţi. Poveştile celor intervievaţi se preling în propria biografie, din care nu lipsesc destrămarea familiei, căutarea iubirii sau povestea unei cântăreţe din trecut. 

Tămăduitorul, de Antti Tuomainen, Editura Trei, 2013

Plasat în decoruri nordice, Tămăduitorul lui Antti Tuomainen este un thriller care pare să le aibă pe toate: dispariţii misterioase, parteneri care-şi descoperă unii altora secretele, controverse privind maladiile ce pot ataca omenirea în viitor şi pericole apocaliptice. 

Prăvălia de miracole, de Jorge Amado, Editura Univers, 2013

Există autori prin care îi poţi atrage spre lumea cărţilor şi pe cei speriaţi de clasici sau de lecturile stufoase. Jorge Amado este unul dintre aceştia. Pur şi simplu n-ai cum să laşi din mână o carte scrisă de acest brazilian care a vrut să revoluţioneze literatura ţării sale. Bahia, magia incandescentă din ţara carnavalului, prezenţele feminine arătând precum nişte Venere de abanos, culorile puternice, spectacolul uman şi amestecul dintre cultura locală şi cea africană, plină de mituri, formează o lume irezistibilă. Prăvălia de miracole redă povestea unui scriitor brazilian uitat, dar este, de fapt, istoria picantă a locului care l-a ţinut captiv pe Jorge Amado – trepidanta Bahia. 

De la Muntele Sfânt, de William Dalrymple, Editura Vellant, 2013

O călătorie spre locurile unde s-a născut religia creştină devine un dialog multicultural. Vei străbate bazinul Mediteranei, trecând prin Turcia, Siria sau Egipt. Unul dintre cei mai citiţi autori din lumea jurnalelor de călătorie, William Dalrymple, reface drumul parcurs acum 1500 de ani de nişte călugări porniţi să caute manuscrise, pilde şi vorbe de duh. Pornesc de la Meteora şi ajung în Bizanţ, Asia Mică şi dunele africane. Nu misticismul contează pentru autor, ci tentativa unei lumi de a rămâne intactă, dincolo de fanatism sau războaie. Vechiul şi noul se întâlnesc într-un amestec greu de ignorat dacă îţi place istoria.

Bucuraţi-vă de viaţă!, de Yan Lianke, Editura All, 2013

Ce fac locuitorii celui mai fericit sat din China, treziţi cu ninsoarea pe cap în timpul verii? Pun la cale un plan de salvare ingenios, după ce-şi văd recolta distrusă. Vor aduce trupul îmbălsămat al marelui Lenin şi le vor cere mulţi bani turiştilor care doresc să-i cinstească memoria. Ciudat plan, dar plauzibil în lumea acestui mare autor care se foloseşte de umorul subversiv. Trecut pe lista neagră a scriitorilor cenzuraţi de autorităţile chineze, dar foarte apreciat (chiar) şi în ţara sa, Yan Lianke descrie universul omenesc plin de contradicţii atunci când vrea să găsească fericirea. Bucuraţi-vă de viaţă! descrie peripeţiile unei comunităţi aparte şi promite o lectură bună de ţinut minte.

Detectivii sălbatici, de Roberto Bolano, Editura Leda, 2013

În lumea bună a literaturii, Roberto Bolano este pus la aceeaşi masă cu Mario Vargas Llosa, Garcia Marquez sau Juan Carlos Onetti. Vine din ţara lui Neruda şi a Isabelei Allende (Chile). Din păcate, la noi este mai puţin cunoscut decât compatrioţii săi. Romanele şi povestirile scrise de acesta trădează o mare putere de observare a lumii sud-americane. Detectivii sălbatici ascunde în spatele unei anchete legate de misterioasa dispariţie a scriitoarei Cesarea Tinajero un tablou al întregii omeniri. De fapt, ancheta celor doi detectivi este o mare călătorie de-a lungul Globului, din Mexic şi Nicaragua până-n Europa, Israel şi Africa. Toate ipostazele naturii umane şi marile probleme ale secolului trecut îşi dau mâna într-un thriller extraordinar.  

Jumătate de viaţă, de V.S. Naipaul, Editura Art, 2013

Situat între două lumi, Naipaul, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, a creat personaje metise, plecate să-şi caute identitatea. Willie Chandran este unul dintre acestea. Născut dintr-o indiancă aparţinând unei caste inferioare şi având un tată dezamăgit de lumea din jur, ajunge printre imigranţii boemi din Londra. Pentru el, împlinirea şi liniştea au nuanţele pestriţe ale marginalilor şi tumultul primei experienţe amoroase. 

Mătuşi fabuloase şi alte istorioare bucureştene, de Silvia Colfescu , Editura Vremea, 2013

Îţi plac filmele de epocă, fotografiile alb-negru, casele interbelice unde picanteriile se rosteau în şoaptă, fără a fi mai putin incitante, şi doamnele capabile să regizeze un joc al poveştilor care te luau prizonier? Atunci eşti bun pentru o reîntoarcere în timp, în acel spaţiu numit Bucureştiul de altădată. În această lume iubită din ce în ce mai mult în prezent, Silvia Colfescu le dă cuvântul mătuşilor fabuloase. Te vei simţi ca la un târg vintage, unde le poţi întreba despre istoria fiecărui obiect chiar pe cele care l-au preţuit cel mai bine. 

Şapte poveşti de călătorie, Editura Nemira, 2013

La finalul anului renaşte dorul de ducă sau nostalgia după vara în care ţi-ai luat lumea-n cap. Nici nu puteai găsi o carte mai bună decât Şapte poveşti de călătorie. În această antologie de proze vei da nas în nas cu faimosul Casanova, cu muzicantul aiurit din Rusia lui Cehov sau cu visătorul plecat la Istanbul pentru a găsi o femeie din altă lume. Şapte peripluri şi tot atâţia călători dornici să-ţi dea idei.

Orice invenţie e o mărturisire, orice minciună e o confesiune intimă. Ar putea fi singurul adevăr din viaţa unei femei care a preferat să-şi ascundă prin voluptatea imaginaţiei senzuale tristeţea unui trup învins. Visătoarea din Ostende, noul titlu din seria de autor dedicată de Humanitas Fiction lui Eric-Emmanuel Schmitt, poate fi un tribut adus libertăţii şi vindecării prin ficţiunea în spatele căreia pot sta culorile unei realităţi apăsătoare. În loc să fie doborâte de propriile drame, femeia infirmă sau tânăra însingurată care se redescoperă la căpătâiul unui playboy muribund ajung să-şi vadă existenţa dintr-o altă perspectivă tocmai când acel timp subiectiv le promitea un traseu monoton, previzibil până la sinistru. Lor li se vor alătura nişte personaje masculine prinse în mrejele unor portrete feminine când fragile şi reţinute, când extravagante şi dezinvolte.

Personajele din cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt sunt nişte inadaptaţi adorabili, în ciuda minciunilor, ezitărilor sau obsesiilor. Te va intriga femeia care povesteşte despre cum a sedus un aristocrat lăsat fără haine printre dunele de pe malul mării (Visătoarea din Ostende) și vei fi captivat de protagonista mereu criticată de mamă, care îşi descoperă feminitatea prin ochii unui seducător rămas fără vedere (Vindecarea). Te vei amuza pe seama încercărilor nereuşite ale unui profesor tipicar şi hiperraţional de-a citi un roman comercial pe furiş (Lecturile proaste), vei dori să poţi afla misterul femeii care aşteaptă un călător necunoscut (Femeia cu buchetul de flori) şi te vei întreba ce se află oare în mintea nevestei disperate care-i pune gând rău soţului fidel (Crima perfectă). Răspunsurile vor fi găsite, bineînţeles, acolo unde te aştepţi mai puţin, cum îi stă bine unei proze scurte bine scrise.

Dintre toate personajele cărţii, va ieşi în faţă tocmai eroina ce părea să se fi născut prizonieră în lumea propriei boli. Pentru a nu lăsa în urma ei o fotografie ştearsă, visătoarea din Ostende se deghizează într-o Circe a poveştilor de iubire neobişnuite, însăşi viaţa ei ascunzând o astfel de poveste. O spune debordând de naturaleţe, încât până şi oaspetele acesteia, un scriitor versat, îi cade-n plasă, fascinat de imaginaţia erotică prin care detaliile incandescente ajung nişte poezii de alcov rafinate (nu lipseşte nici umorul ce atenuează lirismul considerat prea feminin când vine vorba de picanterii). O vei îndrăgi, aşadar, pe visătoarea care în loc să aştepte moartea, aprinde închipuiri prin scânteile recuperate din propria cenuşă.

Lui Eric-Emmanuel Schmitt îi stă bine în postura de povestitor. Aceste cinci proze scurte incluse în Visătoarea din Ostende uimesc prin virajul brusc de la banalitatea detaliilor spre ascunzişuri tabu. Este imposibil să nu te implici emoţional în poveştile unor personaje aparent anoste, dar pline de subtilităţi şi de manii sofisticate. De fapt, adevăratul merit al autorului când a scris aceste miniaturi a fost abilitatea de a-şi arunca privirea dincolo de gesturile, tabieturile şi faptele pe care alţii le-ar fi considerat penibile sau plictisitoare. Nu există oameni simpli, ci doar spectatori fără simţul detaliului, ar putea fi concluzia spre care te  vei îndrepta după ce te-ai adâncit în lectură.

Povestirile lui Schmitt au ceva din nuvelele scrise de Cehov, mai ales datorită acelor detalii nesemnificative de la care porneşte avalanşa emoţională către final, din atitudinea uneori nemiloasă faţă de personajele forţate să plonjeze în ridicol după ce interpretează greşit realitatea, regăsită la Gogol, dar şi din acea îmbinare năucitoare dintre comic şi tragic, inclusă-n romanele Yasminei Reza. Ce ţi-ai putea dori mai mult, mai ales dacă îţi era dor tocmai de acest gen de povestiri bune de luat oriunde ai puţin timp liber? 

Humanitas, 2013

Cu atât de multe târguri de cadouri pentru Crăciun, trebuie să te împarţi între cele patru puncte cardinale ale oraşului. Unde să te duci mai întâi? La Romexpo, la Sala Dalles, la Muzeul Ţăranului Român sau la mall? Înainte de-a te decide, trebuie să ai câteva informaţii despre obiectele ce pot fi cumpărate, încât să nu baţi drumul degeaba când ajungi pe ultima sută de metri cu lista pentru Moş Crăciun.

La Târgul de la Romexpo exotismul dictează. Obiecte şi artefacte aduse din India, Pakistan sau Iran te vor îndemna să le transformi în cadouri. Cele 80 de standuri îţi oferă ţesături, decoraţiuni, accesorii, marochinărie, cosmetice sau parfumuri. Târgul are loc între 5 şi 8 decembrie, de la 10:00  până la 19:00, iar în ultima zi târgul se termină la 18:00.

Tot de peste mări şi ţări vin şi cadourile de la DarBazar. Pe strada Edgar Quinet, în zona Universităţii, vor poposi negustori de pe cele cinci continente. Aici poţi dona şi cadouri în scop umanitar. Târgul este deschis între 15 şi 30 decembrie 2013. La câteva străzi mai încolo, găseşti căsuţele pline de bunătăţi, aduse la târgul organizat de primărie la Universitate, Bucharest Christmas Market. Turta dulce şi deliciile culinare din toate colţurile ţării vor fi şi ele prezente în arome calde.

Sătul de atâtea cadouri exotice? Atunci vino în curtea Muzeului Naţional al Ţăranului Român, de unde să-ţi iei tradiţionala ie, un must-have al garderobei după cum ne spun designerii, dar şi alţii (şi lui Adele îi place, se pare), mărgele precum acelea purtate de femeile din Maramureş, lăzi de zestre sau alte obiecte inspirate din folclor. Meşterii populari le aduc pe toate, iar la spartul târgului te poţi încălzi cu un shot autentic românesc, cu ţuică sau palincă în loc de tequila. Târgul Piaţa Ţărănească şi Meşter(Eşti) te invită la două runde de cumpărături, între 13 şi 15 decembrie, respectiv 20-22 decembrie 2014, între orele 10:00 şi 18:00.  Tot la Muzeul Naţional al Ţăranului Român îşi găsesc un cadou potrivit şi dependenţii de bunătăţi livreşti. Între 13 şi 23 decembrie, aici are loc Bookfest de Crăciun.

Îţi plac dulciurile şi bijuteriile? Nu există o combinaţie mai bună decât cea de la târgul organizat în fiecare an la Sala Dalles. Turtele dulci, aromele aduse de cafegii, alunele trase în ciocolată sau bomboanele umplute cu rom havanez te îmbie. Dacă vrei să-ţi mai cumperi şi decoraţiuni de sezon sau accesorii inspirate din portul tradiţional al femeilor din Maghreb sau Anatolia, tot aici trebuie să ajungi, între 28 noiembrie şi 24 decembrie, de la 10:00 la 20:00.

Fanii marilor galerii comerciale au şi ei un târg special, organizat la Bucureşti Mall (Calea Vitan 55-59), între 27 noiembrie şi 23 decembrie, şi la Plaza România (B-Dul Timişoara NR. 26), între 29 noiembrie şi 23 decembrie. Târgul cadourilor de iarnă are oferte variate. Poţi alege între obiectele vintage şi bijuteriile contemporane, de la 10:00 până la 22:00.  

Dacă locuieşti într-o altă parte a oraşului, ai la dispoziţie  Galeriile Titan (Strada Liviu Rebreanu, Nr.2). Aici vei găsi, între 29 noiembrie şi 23 decembrie, cadouri handmade, bijuterii, decoraţiuni şi hăinuţe de sezon. Pentru cei care locuiesc în Sectorul 4, aceleaşi obiecte sunt pregătite să fie împachetate la Grand Arena Mall, între 5 şi 31 decembrie.

Pentru cei dornici să aibă în casă un obiect unicat se deschide Târgul Design Your Christmas, o punte între artiştii români şi cei austrieci între 28 noiembrie și 24 decembrie. Porţelanuri pictate manual, bijuterii şi jocuri ale copilăriei de altădată pot fi găsite la târgul organizat în cadrul librăriei Cărtureşti din Băneasa Shopping City.   

Tot de obiecte semnate de nişte designeri cunoscuţi vor avea parte şi vizitatorii târgului X-mas Panic, organizat în incinta World Trade Center – Hotel Pullman. Cadourile având etichetele unor branduri faimoase în rândul amatorilor de shopping te aşteaptă pe 14 decembrie 2013, între 11:00 şi 20:00.  

Nu-ţi plac mall-urile, sălile mari sau standurile burduşite cu produse de porc? Atunci poţi opta pentru o atmosferă interbelică, plină de cadouri dichisite. Antique Market– Târg de obiecte de Artă şi Antichităţi este o alternativă unde găseşti cărţi rare în ediţii princeps, decoraţiuni şi mobilă de pe vremea Brătienilor, porţelanuri sau tablouri. Colecţionarii şi anticarii se întâlnesc la Romexpo, între 5 şi 8 decembrie 2013, orele 10:00-19:00. Pe 8 decembrie târgul se va închide la 18:00.

Un alt simbol al Bucureştiului apus este Hanul lui Manuc, unde se va organiza un târg de Crăciun, între 21 şi 24 decembrie 2013. Aşa cum îi stă bine unuia dintre locurile unde se adunau marii negustori în perioada otomană, hanul îşi va ispiti vizitatorii cu podoabe făcute de artizani iscusiţi, ţesături şi delicatese. Intrarea costă 10 lei, iar biletul se va transforma într-un voucher de cumpărături având aceeaşi valoare cu preţul intrării, dar poate fi folosit şi în cafenelele din interiorul hanului. Tot în zonă, și tot pentru 10 lei, poți vedea și Made in Ro – Târg de design românesc pe 21 și 22 decembrie 2013.

O altă clădire de patrimoniu devine gazda unui târg, de data aceasta inspirat de atmosfera franceză. Este vorba despre Casa Universitarilor, un palat din secolul al XIX-lea de pe strada Dionisie Lupu. Aici se organizează târgul Marche de Noel, între 14 şi 15 decembrie 2013. Bijuterii, decoraţiuni şi piese vestimentare realizate de nişte designeri contemporani te aşteaptă dacă eşti fashionist. 

Pe lângă târgurile ţinute în locurile preferate de întâlnire ale bucureştenilor, mai poţi opta şi pentru cel organizat de Fundaţia Calea Victoriei, numit Delicatese Culturale. Între 16 şi 18 decembrie 2013 găseşti coliere din dantelă, păpuşi expresive din material textil sau genţi cu imprimeuri simpatice. Tot aici poţi găsi vouchere pentru cursurile organizate de fundaţie.

Acum trebuie doar să te hotărăşti. 

Una dintre întrebările cele mai frecvente în interviurile cu scriitori este cea legată de rutina de scris. Ideile vin dis de dimineață? În miezul nopții? În timp ce stați atârnat cu capul în jos și scrieți cu limba? Răspunsul la întrebarea asta e apoi aplicat de legiuni cu creierul încins de viitorul lor luminos pe piața literară. De ce revine întreabarea asta? Pentru că vrem să aflăm cum a ajuns să aibă succes un anumit scriitor. E oare ceva ce mănâncă, un caiet în care își notează visele, sau poate un anumit brand de pix. Când le încercăm pe toate și totuși nu dăm următorul Război și pace, ne descurajăm și dăm vina pe talent. El îl are, eu nu.

Malcolm Gladwell pornește la drum în Excepționalii (Outliers) cu o teorie de bun simț: talentul nu e nicidecum de ajuns. Dar nici IQ-ul, un anumit proces repetat ani întregi zilnic, ziua în care ne-am născut, moștenirea genetică sau clasa socială din care provenim. De fapt poveștile analizate în carte – tare diverse, de la Bill Gates și The Beatles până la jucătorii de hockei din Canada- arată că este nevoie de toate cele de mai sus plus ceva coincidențe fericite.

Coincidența timp-spațiu-naștere, la care face referire autorul, dă o nouă definiție sintagmei: viața nu e dreaptă. Viața e mai degrabă un meteorit căzut din cer. Dacă ai norocul să fii exact la locul potrivit, la momentul potrivit, purtând hainele potrivite, ținându-te de mână cu persoana potrivită, s-ar putea să cadă exact lângă tine, să-l vinzi și să fii bogat ca Bill Gates. Dar cel mai probabil, dacă faci parte din majoritate, o să te izbească fix în față și o să trebuiască să-ți vezi de drum mai departe cu un ochi umflat, o durere constantă de cap și grăbindu-te să ajungi la televizor unde să te uiți la cel care tocmai a încasat un porcoi de bani sau premiul Nobel pentru roca lui din spațiu.

Unul din capitole se numește Regula celor 10000 de ore și nu este pentru leneși. Cam atâtea ore de muncă fac diferența dintre un tip ok la jobul lui și cineva excepțional la ceea ce face. Beatles au cântat 10000 de ore în cluburi de striptease din Hamburg înainte de a ajunge celebri. Mozart la fel, bine, el fără partea cu striptease-ul. Billy Joy, programatorul responsabil de Unix și Java, și-a tastat miile de ore pe orice computer a reușit să găsească, la fel Bill Gates, Steve Jobs și alți magnați din Silicon Valley.

De câte ori ați trecut peste o gură de canal și v-ați întrebat? De ce sunt capacele gurilor de canal rotunde? Niciodată? Ah, credeam că sunt singurul. Dar totuși încercați să vă dați un răspuns, acum că am ajuns la discuția asta. Gata, vă dați bătuți? Rezolvarea este: pentru că așa nu poate cădea înăuntru. Dacă ar fi avut o formă rectangulară și l-ai fi înclinat, acum aș țipa asta de undeva de sub pământ în timp ce câțiva șobolani ar ronțăi la picioarele mele. Încă ceva, dacă nu ai răspuns rapid, ia-ți gândul de la o carieră la Microsoft. Nu suntem destul de inteligenți. E una din întrebările de la interviurile lor de angajare. Dar am văzut cu toții reclamele. Apple all the way!

Legat de asta, cel mai interesant studiu prezentat în carte este cel al lui Lewis Terman. Un psiholog de la Stanford University care și-a petrecut întreaga existență academică recrutând din rândul elevilor americani copiii cu un IQ peste medie. Apoi i-a studiat ca pe niște termite într-o colonie dintr-un acvariu de sticlă. Nici măcar nu e formularea mea, e a lui, își numea subiecții Termite, ceea ce spune ceva de spre IQ-ul lui. Cand a început studiul, ce susținea că poți calcula inteligența matematic și în felul ăsta poți prevedea cu foarte mare acuratețe viitorul succes al unui om, Trenan a devenit celebru. Dar cu trecerea timpului, toată teoria s-a dărâmat ca un castel de cărți. Foarte puține dintre termitele lui geniale au ajuns să ocupe o poziție centrală în societate. Un IQ de 120 e minimul pentru a fi considerat de o inteligență peste medie, dar după el mai multe puncte în plus nu o să facă absolut nici o diferență. E ca în baschet, dacă ai până în 1,70 înălțime, nu prea o să ai șansa să joci profesionist, dar de aici încolo înălțimea nu mai este neapărat un factor care să facă diferența.

Creativitatea, inteligența socială, modul în care ne raportăm la autoritate în funcție de clasa socială sau etnia din care provenim, aceştia sunt factori care fac diferența dintre un geniu neînțeles și un excepțional de succes.

Păcatul cel mai mare pe care îl săvârșește Malcolm Gladwell este cel al generalizării. Editorialistul de la New Yorker are o teză și nu îi e frică să o folosească. Chiar dacă asta înseamnă să forțeze diverse mici sondaje și date, mai mult sau mai puțin relevante, în găurile din pereții argumentelor sale.

Dar Malcolm Gladwell este pentru științele sociale, ce este Stephen Hawking pentru fizică. Statisticile, sondajele, studiile academice sunt atât de distractive în mâinile lui încât devii brusc interesat de niște subiecte ce nu ți-au trecut niciodată prin cap, ca de exemplu importanța pragmaticii limbajului în cabina unui avion coreean. E știință învelită în ambalajul strălucitor al unor povești bine documentate și bine scrise.

                                              Editura Publica, 2013