Recenzii carti bune

Ion Luca Caragiale vorbește în multe citate cu același umor și aceeași claritate despre România de acum:

Ion Luca Caragiale despre europenizarea României:

Am ascultat "Pe-al nostru steag e scris unire!" Asta-i! Asta-i! Asta-mi place! Bravos, băieţi! Asta-i adevărată, şi nu "Deşteaptă-te, române!" Aia-i tânguitoare, mă, şi noi am plâns destul până acuma. Mă, de-acum să nu mai cântaţi pe ţăran cu plete lungi şi cu fluierul de cioban la buze. Azi fluieră trenul. Să-i faceţi pe ţărani un popor european.

Despre agape populare oferite de politicieni, Ion Luca Caragiale în nuvela Boborul:

Prezidentul a plecat, luând cu dânsul pe Stan Popescu, poliţaiul… Încet-încet, cu ultimii cârnaţi, cu ultimele fleici şi oale, se strecură şi poporul martir… Probabil cheltuiala frugalei gustări populare rămase să fie trecută în viitorul buget al Republicei.

Trăiască moftul român:

În genere, naţiile mari au câte un dar sau vreo meteahnă specifică: englezii au spleenul, ruşii – nihilismul, francezii – l'engouement, spaniolii – morga, italienii – vendetta etc.; românii au Moftul! Trăiască dar Moftul român!

Despre economia românească, Nae Caţavencu în O scrisoare pierdută:

Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire.

Ion Luca Caragiale despre corupție în Moftul român:

Eu: Trebuie să mărturisim, cu toată părerea de rău, că în administraţie… uneori se fură foarte des.
Un optimist rămas în slujbă (zâmbind foarte blajin): Mofturi!

Despre vampiri, Pristanda în O scrisoare pierdută:

Curat caraghioz!… Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir… ce-i aia, bampir?

Despre știri din mass media românească, Ion Luca Caragiale în revista umoristică Moftul Român:

Eu: Ce mai spun gazetele, nene?
Nenea: Mofturi!

Din nou despre mass media românească:

Luaţi o jumătate de afirmare a unui ziar opozant şi amestecaţi-o bine cu jumătate de dezminţire a unuia guvernamental – iată o reţetă adeseori bună pentru a afla adevărul.

Despre polițiști, Pristanda în O scrisoare pierdută: 

Cum vă spuneam coane Fănică (se apropie), aseară, aţipisem niţel după masă, precum e misia noastră, că acuma dumneavoastră ştiţi că bietul poliţai n-are şi el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creştinul…

Despre dragoste și mofturi, în Moftul român:

Un june cu revolverul în mână: Acriviţo! dacă nu mă iubeşti, mă omor!
D-ra Acriviţa (făcând două gropiţe asasine în obraji): Mofturi! 

Despre sensuri românești, Brânzovenescu în O scrisoare pierdută:

Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică "noi", partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi? Noi încă nu ştim…

Despre politică, în Cânuță om sucit:

Multe şi de toate a încercat el în viaţa lui, ca să şi-o poată cârpi de azi pe mâine. A făcut, fiindcă şi el era român, a făcut şi politică […]

Despre neamul românesc:

Să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă, nu e până-acuma dospit cumsecade.

Ion Luca Caragiale despre standardul de viață al românilor:

Eu nu mă pot gândi sus când umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. Viaţa banală a mea, a noastră, a tuturor românilor, iată ce mă interesează, iată ce-mi atrage irezistibil atenţia. Ferice de cei ce pot să gândească sus, nesimţind pe ce calcă jos! Ferice de ei! Groase tălpi trebuie să aibă.

Caragiale despre etosul românesc, în schița Monopol…

Olecuţă! diminutivul acesta îmi pare un categoric superlativ.

Ion Luca Caragiale cu ironie:

În secolul nostru s-a născut şi s-a sfârşit un stat foarte interesant, pe care nu-i este permis unui istoric conştiincios să-l piarză din vedere. Voi să vorbesc despre Republica de la Ploeşti, un stat care, deşi a durat numai vreo cinsprezece ore, a marcat desigur o pagină celebră în istoria contemporană.

Despre gustul puterii, Trahanache în O scrisoare pierdută:

Nu pot să las prezidenţia… să aibă puţintică răbdare.

Mofturi…:

Un cerşetor degerat: Fă-ţi pomană! Mor de foame!
Un domn cu bundă: Mofturi!

Definiția moftangioaicăi:

Moftangioaica română vorbeşte româneşte numai avec les domestiques, încolo franţuzeşte – acu ia lecţii de limba engleză. În fiecare zi, moftangioaica răstoarnă prăvălii întregi, de la raftul de sus până la cel de jos, căutând eşantiioane şi negăsind, malheureusement, niciodată ce-i trebuie. Bogată ca şi săracă, adeseori i se-ntâmplă din distracţie, când se uită negustorul în altă parte, să-i scape ceva în manşon sau sub rotondă. Moftangioaica îşi opreşte totdeuna cupeul d-a curmezişul stradei. Pentru dânsa sunt numai două oraşe în care poate trăi cineva: Paris et Bukarest!

Caragiale despre opinii:

Opiniile sunt libere, dar nu şi obligatorii.

Amator versus artist:

Amatorul lucrează de plăcere morală şi ce produce îi face întotdeauna plăcere; artistul lucrează de nevoie intelectuală şi foarte rar îi place ce face…

Despre talent și vanitate:

Talentul este puterea de expresivitate ce o au îndeosebi unii, pe lângă iritabilitatea pe care o au toţi.

Pentru un român care ştie citi, cel mai greu lucru e să nu scrie.

Virtuți românești:

În România, linguşirea şi hoţia sunt virtuţi.

Condițiile necesare unei prese bune:

Cinste şi gramatică, acestea sunt cele dintâi condiţii ale unei prese bune.

Cațavencu despre progres în O scrisoare pierdută:

Caţavencu (foarte ameţit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrăşându-şi silabele): Fraţilor! (toţi se-ntorc şi-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!

Se poate spune că weekendul acesta este unul în care cinefili vor fi privilegiați pentru că vor avea parte de multe premiere de film și două festivaluri dedicate filmului european. Dar și pentru iubitorii de muzică sau de teatru se vor găsi evenimente interesante.

The Butler este un film în regia lui Lee Daniels (Precious) care spune povestea majordomului de la Casa Albă, Eugene Allen (Forest Whitaker), din perioada 1952-1986. În film, o vom regăsi și pe Oprah Winfrey în rolul soției lui Eugene, dar și pe Robin Williams (Dwight D. Eisenhower), James Marsden (John F. Kennedy), John Cusack (Richard Nixon) sau Alan Rickman (Ronald Reagan).

Tot o premieră a weekendului este și filmul lui Spike Lee, Oldboy. Joe Doucett este  răpit și ținut prizonier 20 de ani într-o cameră de hotel. După ce este eliberat fără nicio explicație, Joe își caută răzbunarea, dar numai pentru a afla că este prins în continuare într-un joc de conspirații și tortură. Din distribuție fac parte Josh Brolin, Samuel L. Jackson, Elizabeth Olsen și Sharlto Copley.

Jude Law este Dom Hemingway, în producția cu același nume, un spărgător de seifuri profesionist, care se întoarce pe străzile Londrei după 12 ani de închisoare și caută răsplata pentru tăcerea păstrată cu privire la afacerile ilegale ale șefului său. Alături de Jude Law, în film apar Richard E. Grant, Demian Bichir și Mădălina Ghenea.

Only God Forgives este un thirller pentru care Ryan Gosling reia colaborarea cu regizorul Nicolas Winding Refn (Drive). Astfel îi vom regăsi pe Ryan Gosling în rolul unui manager al unei afaceri paravan pentru traficul de droguri din Bangkok, care caută să își răzbune fratele ucis, și pe Kristin Scott Thomas în fruntea unei organizații criminale periculoase.

Filmul Delivery Man, remake-ul filmului canadian din 2011, Starbuck, intră în această săptămână în cinematografe cu povestea lui David Wozniak (Vince Vaugh) care descoperă, după 20 de ani, că este tatăl a sute de copii, după ce în tinerețe fusese donatorul unei clinici de fertilizare.

Tot acest weekend la Cinema Elvira Popescu vor avea loc Zilele Filmului Croat, unde vei putea urmări o selecție a celor mai apreciate filme croate atât la festivalurile internaționale, cât și de către public. Printre titluri se regăsește și filmul Nije Kraj, regizat de Vinko Bresan, câștigător a numeroase premii internaționale, inclusiv la Festivalul de Film de la Berlin.

Zilele filmului LUX este un eveniment dedicat filmelor europene ce se va desfășura vineri și sâmbătă la Cinema Studio. Filmele din cadrul competiției sunt: The Broken Circle Breakdown, film propus de Belgia pentru premiile Oscar 2014, Miele, prezentat la Cannes la secțiunea Un Certain Regard, și The Selfish Giant, o adaptare modernă a poveștii cu același nume a lui Oscar Wilde.  

Dacă ai chef de un concert, concertul The Straits va avea loc duminică la Sala Palatului. La 15 ani de la destrămarea formației Dire Straits, Alan Clark și Chris White au pus bazele formației tribut The Straits și au pornit un turneu mondial, care va ajunge și la București în acest weekend. 

Tot la capitolul muzică îți recomadăm concertul celor de la The Tiger Lillies de vineri din Club  Control dacă vrei să experimentezi rock cu accente de cabaret, vodevil și teatru de strada.

Vineri, de la ora 21:00, la Sala Radio, dirijorul Cristian Măcelaru, laureat în 2012 al premiului Emerging Conductor Award, va performa alături de Orchestra și Corul Academic Radio. Din program fac parte: Simfonia nr. 8 in si minor D. 759 – neterminată al lui Franz Schubert și Requiem, KV 626 de W.A. Mozart.

La teatru, weekendul acesta poți urmări spectacolul Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt, o punere în scenă minimalistă a piesei lui Matei Vișniec, de către Cătălina Buzoianu. Povestea urmărește relația unui cuplu ce se dezvoltă după un one-night stand, o relație ce va deveni plină de simboluri referitoare la perechea primordială. Specatcolul se va juca la unteatru vineri de la ora 21:00.

Sâmbătă la Teatrul Odeon (Sala Majestic) se joacă, de la ora 19:00, piesa Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită. Spectacolul este rezultatul colaborării dintre regizorul Dragoș Galgotiu, coregraful Răzvan Mazilu și designerul Doina Levintza. Acțiunea se petrece în Statele Unite, dar evocă realitatea Germaniei naziste, Arturo Ui fiind de fapt Adolf Hitler.       

Iar începând cu acest sfărșit de săptămână Târgul Cadourilor de Crăciun de la Sala Dalles va fi deschis în fiecare zi până la Crăciun. Dacă faci o vizită vei descoperi standuri cu decorațiuni, ornamente și cadouri, ciocolată belgiană, trufe și praline franțuzești, turtă dulce, cozonac și arome de portocală, scorțișoară, rom sau marțipan ale ceaiurilor și cafelei.

Un târg de carte, unul de fashion, un festival de film și câteva spectacole de teatru interesante. Cam așa arată următoarele trei zile.

Să începem prin a-ți aminti că pe parcursul acestui weekend este deschis Târgul Internațional Gaudeamus la Romexpo. Invitatele de onoare din acest an vor fi țările nordice: Suedia, Finlanda, Norvegia, Damenarca și Islanda. În cadrul târgului vei găsi ofertele a peste 400 de edituri românești și străine, tipografii, instituții de învățământ, centre și institute culturale, agenții literare și multe altele.

Ești invitat începând de vineri la ediția a doua a Festivalului de Psihanaliză și Film la Cinema Studio. Printre titlurile care vor rula pe parcursul celor trei zile de festival se numără Seduced and Abandoned, un documentar în care vor apărea și regizorii Bernardo Bertolucci, Francis Ford Coppola, Roman Polanski sau Martin Scorsese și actorii Ryan Gosling și Diane Kruger.

În cinematografele mainstream va rula din acest weekend continuarea poveștii Hunger Games.  În cea de-a doua parte a trilogiei, Catching Fire, Katniss (Jennifer Lawrence) și Peeta (Jush Hutcherson) sunt considerați responsabili pentru revoltele din rândul locuitorilor districtelor, de aceea sunt nevoiți să ia parte la o nouă competiție pe viață și pe moarte.

O altă premieră cinematografică a weekendului este Matei copil miner este un film scris și regizat de Alexandra Gulea. Povestea urmărește un copil din Valea Jiului, care locuiește cu bunicul său, fost miner. Situațiile conflictuale de la școală determină fuga lui Matei de acasă, în drum spre București, acesta confruntându-se  cu obstacolele și responsabilitațile adolescenței, dar și cu nevoia de maturizare.

Spectacolele de teatru sunt prezente într-un număr mare la acest sfârșit de săptămână. Astfel, Amalia respiră adânc este un one-woman show al actriței Cristina Casian care se va juca vineri de la oa 19:00 la Teatrul Act. Piesa urmărește povestea unei femei care își expune dramele din perioada comunismului, când era copil, până în perioada post-decembristă, când ajunge la maturitate și încearcă să își înteleagă propria persoană și să se adapteze mediul în care trăiește.

Sâmbătă, pe scena teatrului Bulandra, de la ora 18:30, se va juca piesa Ivanov, o adaptare a lui Andrei Șerban după textul lui A. P. Cehov.  În încercarea de a redobândi o glorie trecută, drumul lui Ivanov se îndreaptă către un final dramatic. Din distribuție fac parte Vlad Ivanov, Victor Rebengiuc și Marius Manole.

Arta este o piesă de teatru care analizează cu umor prietenia dintre Serge, Marc și Yvan. Între cei trei bărbași apare un conflict cauzat de o pânză achiziționată de Serge, un tablou puțin spus minimalist: este o pictură albă cu dungi tot albe. Spectacolul are loc sâmbătă seara, de la ora 19:00, la Teatrul Bulandra (Sala Izvor-Ciulei).

Voyeur este adaptarea scenică a romanului Păpușarul al lui Gardner McKay și spune povestea unui psihopat care hărțuiește femei. Este o piesă despre abilitatea de a manipula, de a minți, despre puterea oribilă a carismei, despre faptul că o crimă este o crimă doar dacă ni se întamplă nouă. Spectacolul se va juca duminică la Teatrul de Artă de la ora 20:15.

De sâmbătă până duminică, între orele 10:00 și 20:00 ești invitat la Sala Dalles pentru târgul de fashion V for Vintage. Tema ediției este Vacanță la Roma, inspirată de filmul Roman Holiday (1953). Târgul va reuni o sută de expozanți inspirați de tema aleasă în crearea unor colecții speciale. Intrarea este 10 lei, iar dress code-ul este alb/negru/monocrom.

De asemenea, până pe 5 decembrie, la Victoria Art Center (Calea Victoriei, 12 C) are loc cea de-a treia ediție a Salonului European de Bandă Desenată. Pe lângă expoziții, evenimentul îți oferă ocazia de a lua parte la conferințe, discuții, ateliere, lansări de carte și proiecții.

Imaginați-vă că ieșiți la o primă întâlnire cu un evreu nevrotic plin de ticuri, arâtând ca un hipster de vârstă mijlocie, și imediat vă azvârle o grenadă: Am o viziune a vieții foarte pesimistă. Trebuie să știi asta despre mine dacă o să ieșim împreună: simt că viața este împărțită între oribil și mizerabil. Acestea sunt cele două categorii. Oribilul ar fi, nu știu, cazurile terminale, înțelegi? […] Și, știi, mizerabilul sunt toți ceilalți. Asta-i tot.  E clar, pe "hipster" îl cheamă Woody Allen și dacă îmi semănați o să vă vedeți cam o dată pe an într-o relație plină de conversații intelectuale sarcastice. Dar o să-l iertați pentru că o să vă facă să râdeți și să observați mult mai atent lumea șuie în care trăim prin dioptriile ochelarilor deveniți trademark. 

Pentru cei interesați să vadă dincolo de personajul Woody Allen, volumul de interviuri apărut la Editura Publica e echivalentul unei beții de o noapte într-un bar. O să-ți povestească despre tot ce ai vrut sau nu să afli despre el, o să te surprindă, o să lase garda jos și o să țipe urcat pe masă că nu e înțeles. Dar o să plecați prieteni și bucuroși că v-ați cunoscut mai bine.

Fiecare capitol al cărții tratează un film din cariera lungă a regizorului american. Sunt analizate influențele, cum s-a înțeles cu actorii pe care i-a distribuit, relația cu producătorii, echipa tehnică, publicul, criticii. Nu se eschivează de la nici o întrebare. Nici măcar de cele despre muzele Diane Keaton și Mia Farrow, iubitele lui în jurul cărora a creat personaje memorabile ca Annie Hall. Dar nu depășește granițele unui gentleman, nu dă din casă prea mult și nu vorbește de rău nici măcar despre scandalul divorțului dintre el și Farrow, preferând să o laude pentru profesionalismul ei și capacitățile actoricești.

Intervievatorul este un critic suedez, așa că discuția ajunge de multe ori la o pasiune comună a celor doi, anume Ingmar Bergman, pe care Woody îl adoră, a și avut ocazia să-l întâlnească o dată, și pare să-i cunoască filmele într-un mod extrem de intim. Ce admiră cel mai mult la el, regretând că nu poate imita mai mult pentru că el face în mod special comedii, este stilul poetic al maestrului suedez. Dar în același timp își mărturisește afecțiunea pentru frații Marx și potețialul imens a unei glume bine executate.

Ce șochează cel mai mult la Woody Allen din această carte este modestia și filozofia lui legată de condiția de artist. Te-ai aștepta la șampanie, petreceri simandicoase sau destrăbălate cu actori, ori nu este nici pe aproape de așa ceva. Procesul creativ este cel mai important lucru din lume pentru el, scrisul este eliberarea lui. După ce și-a ales subiectul scenariului, se așează într-o cameră și-l scrie dintr-o singură răsuflare. Imediat după, îl pasează producătorului și nu se mai întoarce la el decât atunci când ajunge în faza de filmare. Niciodată nu se uită la propriile filme (întrebat dacă i-au plăcut celelalte două părți, regizate de Francisc Ford Copolla și Martin Scorsese, din New York Stories, recunoaște senin că nu le-a văzut pentru a nu-și vedea propria poveste), nu citește cronicile filmelor lui, nu participă la festivaluri de film decât foarte rar, și atunci de dragul soției lui căreia îi place să călătorească, este notoriu pentru faptul că nu vorbește prea mult cu actorii pe platourile de filmare, iar imediat după ce termină un film, în termeni de zile, deja lucrează la următorul. Singura extravaganță la care nu renunță de ani de zile este concertul de luni seara cu trupa lui de jazz new-orleans style.

O să întâlniți un Woody Allen recunoscător în mod special publicului european, care i-a fost alături de-a lungul timpului, chiar dacă în America unele din filmele lui au fost catastrofe din punct de vedere financiar. Un Woody Allen ce se luptă să nu fie confundat cu personajele lui, dar care recunoaște că joacă tot timpul același personaj pentru că scrie despre ceea ce cunoaște. Un introvertit pur, dar care la începutul carierei a performat ca actor de standup comedy în fața unui public ce nu era obișnuit cu genul lui de umor. Un Woody Allen al paradoxurilor, ce nu-și dorește altceva decât să aibă libertatea de a spune povești, dar Libertatea e un gând înfricoșător (filmul Alice) așa că Glumesc tot timpul . E un mecanism de apărare. (filmul Sleeper)

  Editura Publica 

An 2013

Și acest weekend este unul plin. Poți vedea filme asiatice la Zilele Filmului Coreean, poți merge cu copiii la Kinodiseea, festivalul de film pentru copii, sau poți vedea în premieră The Counselor, film în care joacă Michael Fassbender, Brad Pitt, Javier Bardem, Cameron Diaz și Penelope Cruz. Și multe altele.

Sfărșitul de săptămână începe cu un eveniment ajuns la a 13-a ediție în România. Este vorba de Noaptea Devoratorilor de Publicitate, care va avea loc vineri și sâmbătă la Cinema Patria de la ora 20:00. Vei putea devora 300 de spoturi publicitare într-o ediție a cărei temă este zombies.

The Counselor este unul dintre filmele care va avea premiera weekendul acesta. Cu o distribuție ce conține un număr considerabil de staruri, filmul are cele mai bune șanse, conform criticilor, să devină una dintre cele mai bune reprezentări a lumii traficului de droguri.

The Book Thief  poate fi considerat varianta pentru copii a filmului Schindler’s List. Geoffry Rush, Emily Watson și Sophie Nelisse interpreteaza rolurile pricipale, iar  coloana sonoră este asigurată de John Williams (Star Wars, Harry Potter, Schindler’s List).

Déjà vu este un film independent românesc ce aparține lui Dan Chișu. Pelicula spune povestea lui Mihai, un bărbat care divorțează după 20 de ani și se mută cu amanta sa. 

Vineri intră în cinematografe și o animație: Free Birds. Povestea îl urmărește pe Reggie (Owen Wilson), un curcan adoptat ca animal de companie de către familia prezidențală, dar care este recrutat de Jack (Woody Harrelson), un curcan războinic, pentru a se întoarce în timp și a împiedica apariția tradiției mesei cu carne de curcan de Ziua Recunoștinței.

Tot la capitolul filme, sfârșitul de săptămână vine cu o serie de festivaluri. Unul dintre ele este KINOdiseea, dedicat filmelor pentru copii, care va debuta vineri la Cinemateca Eforie și Cinema Studio. Pe lângă proiecții, programul cuprinde și ateliere de film pentru copii, un bal mascat și discuții cu invitați internaționali.

De-a lungul acestui weekend vor avea loc și Zilele Filmului Coreean la Cinema Elvira Popescu, în cadrul cărora vor fi proiectate unele dintr cele mai bune filme coreene din 2012, greu accesibile în afara festivalurilor internaționale. Sâmbătă de la ora 19:00 va rula filmul Pieta a regizorului Ki-duk Kim, premiat cu Leul de Aur la Veneția.

Și filmul maghiar are un festival dedicat săptămâna aceasta, la Muzeul Țăranului Român – Studioul Horia Bernea. Printre filmele proiectate  la Săptămâna Filmului Maghiar se numără Roxanne, o co-producție România – Ungaria și animația realizată după un text filozofic al lui Imre Madach, Tragedia omului. Intrarea la proiecții este liberă.

Schimbând registrul, în acest weekend se joacă Fata din curcubeu, o piesă scrisă și regizată de Lia Bugnar (Noi 4, O piesa deșănțată). Spectacolul cuprinde mărturisirile unei prostituate (Tania Popa) care povestește întâmplări pornind din copilarie, până la întâlnirile clandestine cu clienții, pe ultimul rând al cinematografului Curcubeu. Piesa se joacă duminică, la Godot-Café Teatru, de la ora 20:00.

Proof a câștigat Premiul Pulitzer în 2001 și are peste 1000 de reprezentații pe Broadway. Spectacolul montat și la noi spune povestea unei tinere care se luptă la granița dintre geniu și nebunie. Distribuția îi cuprinde pe actorii Stefan Velniciuc, Irina Ungureanu, Ana Covalciuc și Cosmin Teodor Pană și se va juca sâmbătă, la Teatrul de Artă București, de la ora 20:15.

Vineri, de la ora 19:00 la Sala Radio, Orchestra Naționala Radio și violoncelistul Răzvan Suma vor susține un concert condus de dirijorul Martin Panteleev. Programul este alcătuit din Elgar – Concertul în mi minor pentru violoncel și orchestra, op. 85 și Rahmaninov – Simfonia a II-a în mi minor, op. 27.

De asemenea, până duminică, Festivalul Artelor Spectacolului Viața e Frumoasă, va cuprinde reprezentații de operetă, musical, balet, concerte, lansări de carte, expoziții și spectacole străine din țări precum Rusia, Georgia, Lituania sau Italia. Festivalul se desfășoară la Teatrul Nottara, Opera Naționala București și Godot-Café Teatru.

Un nou spectacol de dans Camera 1000/ Fabrica de vise va avea loc duminică la Centrul Național al Dansului (CNDB), Sala Stere Popescu, de la ora 19:30. Conceptul creat de Simona Deaconescu, este un spectacol-laborator care implică dans, videografică și muzică electronica într-o reprezentație fără culise.

Dacă vorbim despre capitolul expo și târguri, la Biblioteca Națională a României este deschisă expoziția Arta Benzii Desenate, care reunește lucrările celor mai importanți creatori autohtoni ai genului, realizate în ultimii 100 de ani. Intrarea este liberă.

La Sala Dalles are loc  Târgul de Bijuterie Contemporană Autor, care vine cu propunerile a 55 de designeri români și străini. Invitatul special al evenimentului este designerul vestimentar Maria Lucia Hohan. Prețul unui bilet este de 10 lei.

De asemenea, weekendul acesta este ultima ocazie în care poți vizita expoziția Futurotextiles, o expoziție dedicată materialelor textile ale viitorului, la Muzeul Național de Istorie al României.

În acest weekend avem din nou festival de film. După ce aseară s-a încheiat Festivalul Filmelor de la Cannes, vineri începe Festivalul Filmului Francez. Continuă până duminică și Festivalul Național de Teatru, iar vineri începe a 8-a ediție a festivalului de muzică de cameră SONORO.

Pentru că tema weekendului sunt filmele franceze, de ce nu ar fi și premiera weekendului din cinematografele de mall tot un film francez? Și nu unul oarecare, ci câștigătorul Marelui Premiu de la Festival de Cannes 2013. La Vie d’Adele explorează relația dintre o fată de 15 ani, Adele (Adele Exarchopoulos), și Emma (Lea Seydoux), analizând-o din punct de vedere emoțional pentru Adele, dar și social.

Dintre premierele americane ale weekendului face parte o nouă adaptare cinematografică bazată pe povestea reală a primului caz de piraterie din ultimii 200 ani. Captain Phillips urmărește răpirea căpitanului de nava Richard Phillips de către pirații somalezi, cele patru zile de prizonierat și misiunea de salvare a acestuia. Rolul căpitanului este interpretat de Tom Hanks. Poți citi recenzia noastră aici.

Ender’s Game este un sicence-fiction cu Harrison Ford, Asa Butterfield (The Boy With The Stripped Pyjamas) și Ben Kingsley. Pentru a face față unui viitor atac extraterestru, este înființată o școală de război unde se antrenează viitorii soldați ai Flotei Internaționale. Ender Wiggin (Asa Butterfield), un băiat retras, va ajunge să preia comanda Flotei Internaționale în timpul bătăliei finale cu extratereștrii. Filmul este regizat de Gavin Hood (X-Men Origins: Wolverine).

Tot în acest weekend au premiera două filme românești. Domnișoara Christina, regizat de Alexandru Maftei (Buna! Ce faci?), un film ce combină filmul de epocă și filmul horror cu influențe folclorice autohtone. Este ecranizarea nuvelei omonine a lui Mircea Eliade, în care tânărul pictor Egor Paschievici ajunge până în punctul unde visele sale bântuite de fantoma fermecatoarei Chistina se vor confunda cu realitatea și dragostea iubitei sale, Sanda.

Al doilea film românesc al weekendului este O vară foarte instabilă, în regia Ancăi Damian și cu o distribuție  de actori români, dar și internaționali: Ana Ularu (Sunt o babă comunistă, The Borgias), Jamie Sives (Game of Thrones), Diana Cavaliotti (Amintiri din Epoca de Aur) și Kim Bodnia (Pusher, Serena). Citește recenzia noastră aici.

Dacă vrei să iei o pauză de la filme, vineri la Hard Rock Cafe cântă Mircea Vintilă, începând cu ora 22:00. Concertul va bifa melodii ca Miruna, Strada Popa Nan, Hanul lui Manuc, Adio, deci pe curând.

Dincolo de spectacolele din cadrul Festivalul Național de Teatru, vineri, la Teatrul Act, începând cu ora 19:00 se va juca piesa Fidelitate. 

Sâmbăta și duminica aceasta, amatorii de manga și anime vor putea participa la cea mai mare convenție dedicată acestui subiect, Nijikon 2013. În programul evenimentului desfășurat în TurboHalle se vor regăsi proiecții de filme anime și documentare, ateliere de artă tradițională japoneză, concursuri de gaming, demonstrații de arte marțiale și cea mai importantă activitate a festivalului – concursul de cosplay.     

Tot de-a lungul acestui weekend, consumatorii de carte din București se pot bucura de reduceri în cadrul târgului Kilipirim de la Sala Dalles. Motto-ul acestei ediții este vintage/oldies, but goldies.

Tot din categoria târg, sâmbătă si duminică, The Vintage Pub va găzdui târgul Sweet November, care se prezintă cu accesorii, obiecte art deco, dulciuri și ceaiuri aromate.

De asemenea, la Bound Bar&Club (Centrul Vechi) se va desfășura Creative Fair, un târg unde poți achiziționa creațiile tinerilor designeri vestimentari și creatorilor de bijuterii, designerilor de interior și a micilor producători de produse cosmetice.

În Pantera din subterană, un copil de 12 ani, evreu, își întreabă tatăl: Dar ce am făcut, de ne urăsc toți? Iar tatăl îi dă un răspuns care e atât de absurd, dar atât de adevărat, că e înfricoșător: În Polonia, spre exemplu, ne-au urât pentru că eram diferiți, străini și ciudați, vorbeam, ne îmbrăcam și mâncam în mod evident altfel decât localnicii. Iar la numai douăzeci de kilometrii distanță, peste graniță, în Germania, ne urau din motive complet opuse. Iar dușmanii spuneau: Uitați-vă la ei, priviți cum se amestecă între noi, nu mai poți să știi care e jidan și care nu. Asta e soarta noastră, motivele de a ne urî se schimbă, dar ura în sine e eternă. Tocmai despre efectele conștientizării acestei uri asupra unei minți aflate la intersecția dintre copilărie și maturitate este vorba în romanul lui Amos Oz.

E 1947, anul următor urma să apară oficial Israelul, dușmanii nu mai erau nemții, ci perfidul Albion și arabii însetați de sânge. Englezii, ce trebuiau, teoretic, să asigure protecția și formarea unui stat evreiesc, se văd prinși între propriul interes (ca și acum, petrolul din statele arabe) și cel al evreilor. Profi, un băiat îndrăgostit pătimaș de cuvinte, este crescut de tatăl său în spiritul sionist: Slăbiciunea este un păcat. Psihicul uman se adaptează extrem de repede condițiilor exterioare, așa că jocurile copilăriei sunt înlocuite de formarea unei mici și inofensive grupări paramilitare ce își aduce și ea aportul la lupta pentru independența Israelului. Copiii sunt serioși în imitația lor, trădarea e păcatul suprem, iar tânărul narator ajunge să fie acuzat de ea.

Aici intervine problema. Radicalizarea părinților duce la radicalizarea urmașilor. Nu există o linie de mijloc, linia de mijloc este o baricadă, iar tu nu poți fi decât de o parte sau de alta. Atunci când Profi descoperă că Goliatul englez a cărui frunte ar trebui să o caute cu cătarea praştiei, fără absolut nici o remuşcare, este de fapt o altă fiinţă umană cu frici şi dorinţe similare cu ale lui, întregul lui sistem alb-negru de valori se prăbuşeşte. Dunlop, un sergent puhav şi uşor ridicol, reuşeşte să-i câştige prietenia cu un comportament civilizat, bomboane, ceaiuri și o iubire sinceră pentru Israel și cultura lui. Nu este invadatorul fără inimă și cu degetul pe trăgaci, ci un soldat obosit și respectuos căruia îi lipsește propriul tărâm natal.

Altarul inocenței și a încrederii totale în părinți și prieteni, începe să fie populat cu idolii tentaței erotice, a răzvrătării în fața unor concepte primite de-a gata și tocmai paginile acestea pline de un lirism inteligent și seducător fac din Pantera din subterană ceva mai mult decât doar o anecdotă etică sau o reinterpretare a unei povești  din Torah.

Chiar dacă împușcăturile se aud aproape noapte de noapte, cuvintele se dovedesc constant cele mai periculoase arme. Cuvântul trădare este semnul exilului din mijlocul propriilor frați, iar trădarea constă în predarea propriei limbi dușmanului. Tatăl lui Profi se ocupă cu scrierea de pamflete subversive împotriva britanicilor pentru mișcarea de rezistență, iar jignirea cea mai mare pentru el este atunci când polițiști englezi, veniți să-i percheziționeze casa, îl întreabă dacă are cărți în limba engleză: dintr-o singură mișcare, arogantul ofițer reușise să lovească atât în mândria lui de colecționar de cărți erudit, cât și în poziția noastră istorică, deoarece suntem unul dintre cele mai cultivate popoare ale lumii.

Amos Oz nu cred că mai are nevoie de nici o prezentare. E cel mai celebrat autor israelian, e pe lista scurtă a premiului Nobelului de mulți ani și are un talent ce îi transformă fiecare lansare de carte într-un fenomen literar . Pentru el un cuvânt e prilej pentru a spune o poveste, fiecare pagină este o celebrare a limbajului și o continuă sondare a puterii pe care literele o au asupra omenirii.

                                                                    Editura Humanitas, 2013