Am ales 6 cărți de poezie, apărute în ultimii 2 ani – cu o singură excepție -, ce spun povești extrem de diverse. Dramă, erotism, spleen, dependență, nihilism, explozii de extravaganță lingvistică și condesări până la esență a limbajului, construcții originale ce folosesc diverse tehnici literare; toate – o muzică liberă pentru urechile celor ce vor să audă.
Nimeni nu are de ce să se ferească de poezie, iar acești poeți din generații diferite sunt argumentul meu.
Editura Charmides, anul 2010
Ion Mureșan este poetul bețiv și histrionic ce stă la o masă privind lumea printr-un pahar plin de votcă, înregistrând conversații și gânduri, dezamăgiri și halucinații, așteptând să te întorci cu spatele ca să te lovească în moalele capului cu paharul golit și apoi să scrie o poezie grozavă despre asta. Atunci când termini cartea, lumea se învârte cu tine, simți un pic de greață și o mahmurelă de care nu prea mai știi cum să scapi. Cartea a primit în 2010 titlul de cea mai bună carte de poezie din partea Uniunii Scriitorilor din România, iar autorul ei a fost onorat în 2012 de Academia Română cu premiul Mihai Eminescu. Tot anul trecut, Ada Milea i-a adaptat volumul de poezii în formă muzicală pe albumul Alcool. În orice formă preferați, bucurați-vă de spirtoasele pline de har ale lui Mureșan.
Vai săracii, vai săracii alcoolici,
cum nu le spune lor nimeni o vorbă bună!
Dar mai ales, mai ales dimineaţa când merg clătinându-se pe lângă
ziduri
şi uneori cad în genunchi şi-s ca nişte litere
scrise de un şcolar stângaci.
Numai Dumnezeu, în marea Lui bunătate, apropie de ei o
cârciumă,
căci pentru El e uşor, ca pentru un copil
ce împinge cu degetul o cutie cu chibrituri. Şi
numai ce ajung la capătul străzii şi de după colţ,
de unde înainte nimic nu era, zup, ca un iepure
le sare cârciuma în faţă şi se opreşte pe loc.
Atunci o lumină feciorelnică le sclipeşte în ochi
şi transpiră cumplit de atâta fericire.
[…]
Dar Dumnezeu, în marea Lui bunătate, nu se opreşte aici.
Imediat face cu degetul o gaură în peretele Raiului
şi îi invită pe alcoolici să privească.
Şi chiar dacă din cauza tremuratului nu reuşesc să vadă decât un
petec de iarbă,
tot e ceva peste fire
Până când se scoală unul şi strică totul Şi zice:
“În curând, în curând va veni seara,
atunci ne vom odihni şi vom afla împăcare multă!”
Atunci unul după altul se scoală de la mese,
îşi şterg buzele umede cu batista,
şi le este foarte, foarte ruşine.
2. Frânghia înflorită, de Radu Vancu
Casa de editură Max Blecher, anul 2012
Existența lui Radu Vancu a fost deraiată de un incident biografic tragic ce a lăsat un gol, devenit obsesie. Poezia este unealta cu care poetul sibian încearcă să restabilească echilibrul pierdut odată cu sinuciderea tatălui său prin spânzurare. Părintele mort devine un obiect al dorinței, fiul vrea niște ultime conversații, pe care le poartă în paginile cărții de poezie Frânghia înflorită. Poezia e artă de familie, exorcizare de dragul celor rămași, Sebastian și Camelia – fiul și soția –, plină de nuanțe și culori ce atenuează din dramatismul subiectului, cu morţii spunând lucruri trăsnite într-o scenografie colorată ca-n Walt Disney.
Apoi Dumnezeu îşi face vizita printre sicrie
cum îşi face doctorul vizita prin saloane.
Şi, în vreme ce tu îmi faci respiraţie artificială,
aşteptând paramedicii, El trece printre morminte
plin de importanţă, însoţit de arhangheli & serafimi
ca de un ciopor de rezidenţi & asistente.
Iar noi, morţii, ne tânguim din sicrie
precum un cârd de bolnavi din patul de suferinţă,
cerşind un diagnostic cât mai răsunător.
Chiar dacă rezidenţii & asistentele
ne mai ocărăsc şi ne reped, El e bun
şi răbdător şi nu se supără.
Are, ca orice doctor, un jurământ de respectat.
Şi, cum se apleacă peste fiecare dintre noi,
răsuflarea Lui trece prin creierele putrede
ca spirtul prin pâine, înveleşte într-o carne de aer ciolanele
şi mortu-i o cârtiţă fluturând năucă din aripi.
Iar când paramedicii îţi spun: „e mort”,
aici tocmai răsare un soare strălucitor
ca primele cincizeci de vodcă
după o noapte de cumplită fericire.
3. Vântureasa de plastic, de Marius Chivu
Editura Brumar, anul 2012
Marius Chivu e încă cunoscut ca fiind ”cel mai promițător tânăr critic literar”, deși se ocupă de cronica literaturii românești în Dilema Veche de prin 2005, a avut o emisiune de promovare a literaturii la Tvr, a coordonat și apărut în mai multe antologii de povestiri, a tradus din Tim Burton, Oscar Wilde, Lewis Carroll și, pe lângă toate astea, pot să depun mărturie că e și un dansator priceput (a absolvit clasa de coregrafie la Școala de artă din Rm. Vâlcea).
Chiar și așa, el a surprins pe toată lumea atunci când în 2012 a lansat la editura Brumar o carte de versuri pe care nu prea o poți compara cu nimic de pe la noi.
Autenticitatea și delicatețea cu care Chivu reușește să vorbească despre un subiect ce, dacă ar fi fost tratat greșit, s-ar fi transformat într-o melasă patetică (atacul cerebral al mamei sale și reducerea ei pentru o vreme la stadiul de legumă), ridică Vântureasa de plastic în etalonul superior al volumelor de poezie din ultimii ani și plonjează cititorul într-o stare de vertij emoțional puternic.
Vântureasa de plastic, ce a stat 6 ani în sertarele autorului pentru că acesta nu a găsit oportună publicarea ei mai devreme, a câștigat premiul pentru debut al publicației Observator Cultural și a fost nominalizată la Premiile Uniunii Scriitorilor din România.
Hai să ne facem brățări din furtunașele roz
să colorăm cu puțin ruj
hematoamele de pe gât
să punem fard pe fruntea tumefiată
ascunde sub saltea punguța de sânge
și strigă-mă fă-mi cu mâna hai
zâmbește-mi de pe aleea din ostroveni
mai ia-mă o dată de la grădiniță
fă-mi tartine cu salată de vinete
în timp ce citesc 20.000 de leghe sub mări
cheamă-mă să te-ajut să montezi
mașina de cusut
mai ceartă-mă
zi-mi ceva
orice…
4. Rezervația de îngeri , de Emil Brumaru
Editura Humanitas, anul 2012
Când citești poemele lui Emil Brumaru simți o plăcere vinovată și deplină, ești din nou un copil ce se ascunde undeva în spatele bibliotecii încercând să prinzi pe fugă câteva cuvinte porcoase, buze fierbinți și coapse umede. Imaginarul încins, plin de gusturi puternice, lasciv și drăgăstos, caracterizeză și această antologie de poezii a unui Brumaru ajuns la o vârstă venerabilă. Singura diferență față de celelalte volume ale lui este că acum, cu tristețe, el lasă să se vadă și cortina ce coboară, mortalitatea începând să fie un motiv prezent în versuri. Încă turmentat de pofte, poetul ieșean ne-a dăruit o nouă colecție de poezie dulceață ce merită citită salivând.
Când inima unei grădini e-un ciob de sticlă
Ce-ți amintește că ai fost și înger,
Tu cumperi murături, nimic nu strică
Să ai și-n pătlăgele moi răsfrângeri
Și să plutești, iluminat, în moarea
Spumoasă ce-nconjoară miezuri fleașcă
De dulci harbuji porniți ca o caleașcă
Spre Cerul Gurii, să lepipăii floarea
Cârcelului cu limba-mpătimită
De-atâtea bunătăți descris-n taină
În Biblia ascunsă-n simpla-ți haină,
Când rage lung tristețea ca o vită
Dusă-n ocol de Dumnezeu, la muls,
Dintr-un nestăpânit și cald impuls…
5. Poezii naive si sentimentale, de Dan Sociu
Editura Cartea Românească, anul 2012
Încă un reprezentant al prozei mileraniste, văzut de mulți ca vârf de generație, Dan Sociu încearcă o descriere senzorială, murdară, lipsită de politețuri a spațiului urban de zi cu zi. Dar impresiile sunt doar efecte, subtextul e ce atrage la acest poet tânăr. Ruperea de ceilalți, brutalitatea experiențelor banale, dezintegrarea corpului, frustrarea, toate sunt parte din demersul lui confesiv artistic, iar tehnica foarte cizelată și sinceritatea nejucată cu care vorbește despre aceste teme i-au adus un succes de critică și public destul de important.
Volumul Poezii naive și sentimentale a primit Premiul Radio Romania Cultural, la secțiunea “Poezie”, ediția 2013.
Dan Sociu a publicat și romanele Urbancolia (Editura Polirom, 2008), Nevoi speciale (Editura Polirom, 2008) şi Combinatia (Casa de Pariuri literare, 2012).
Vara mamei m-a rugat să le scriu ceva
elevilor ei la absolvirea școlii,
ce-ar ști adică un poet despre viață,
și-un sfat. Ce știu eu deci despre viață – și-un sfat;
La început e un fel de progresie,
pe urmă o tuse dură în mijlocul,
nopții, care-anunță sfârșitul iertării.
Hrana dispare din mâncare, liniștea
din noapte. Te trezești spre capătul unei
fraze în limba germană și fraza o
să se termine cu nocht. Dar încă
ești la începutul frazei, încă nu știi
cum se va termina – lasă-te mângâiat
ca un șoarece de aburii din canal.
6. cobalt, de Claudiu Komartin
casa de editură max blecher, anul 2013 
Reprezentant al generației douămiiste, Claudiu Komartin nu este un simplu poet. El a tratat serios angajamentul luat în fața literaturii și muncește activ în promovarea și valorificare unei lirici românești sănătoase: conduce cenaclul literar Max Blecher, editura cu același nume și revista Poesis International. Cobalt este reîntoarcerea lui în arenă, acum ca jucător și nu doar antrenor sau arbitru. O poezie de factură neo-modernistă, un expresionism visceral, ce dă glas angoaselor și disperării unei ființe umane ce încearcă să nu se lase pradă deznădejdii.
şi cutremurarea stinsă şi rafinată pe care poezia
mi-o mai trezeşte
este cobalt
iertarea târzie a mamei este cobalt
frunza căzută pe luciul apei
în care prietenul a crezut că îşi va găsi liniştea
e cobalt
nevoia de tine a fost şi încă este
cobalt
şi inocenţa bătrână a poeţilor care au turnat
versuri mângâietoare pe care nu mi le pot
scoate din cap
e cobalt
sunt lumi cu ceruri minuscule şi
sunt lumi fericite
în care memoria este speranţă
şi rănile sunt dinainte vindecate
sunt lumi în care nimeni nu vinde pe nimeni
şi presimţirea lor
e cobalt
şi când îţi voi vorbi din nou despre dragoste
să nu crezi nici un cuvânt
ochii mei de cobalt îţi vor
arăta
în acea zi
totul.
Pe cand eram doar niste pusti, de Patti Smith – Despre arta ca vocatie
Spirited Away – un ghem de emotii
Top filme de dragoste
