Filme

Te-ai gândit vreodată la posibilitatea ca la fiecare colț de stradă sau în fiecare semafor să existe o cameră de supraveghere, iar o mașinărie să știe în fiecare secundă a fiecărei zile unde ești, ce faci și cu cine vorbești? 

Person of Interest se bazează pe unul dintre cele mai îndrăznețe dorințe americane post 11 septembrie: crearea unui sistem care să ajute la detectarea crimelor și, mai ales, a acțiunilor teroriste înainte ca ele să se întâmple. În serial, toată această acțiune este realizată de un program computerizat, inventat de Mr. Finch (Michael Emerson).

Harold Finch este un geniu bilionar însărcinat de Homeland Security să creeze un soft – un fel de Big Brother al întregii societăți. Softul pe care îl crează Finch are, de asemenea, abilitatea să prezică până la cele mai neînsemnate crime. Însă, Finch renunță să mai lucreze pentru Homeland Security și, cu ajutorul unui fost agent CIA, John Reese (James Caviezel), începe să ajute posibilele victime ale unor infracțiuni minore pe care Guvernul le consideră foarte puțin importante.

Fiecare episod reprezintă un nou caz de rezolvat pentru echipa formată din Reese și Finch, ajutați fiind de doi detectivi new yorkezi: Joss Carter (Taraji P. Henson) și Lionel Fusco (Kevin Chapman) care nu acționează tocmai legal. De fiecare dată totul pleacă de la un număr primit din partea mașinăriei inventate de Finch pe care Reese și cei doi detectivi trebuie să îl transforme într-o persoană, aflând totul despre viața acesteia și încercând fie să o apere de dușmani, fie să o oprească să le facă rău altora. Mașinăria nu poate să prezică dacă acestea sunt victimele sau, din contră, inculpații, inițial ei sunt doar person of interest.

Person of Interest este înconjurat într-un mister total. Nu știm mai nimic despre cazurile pe care trebuie să le rezolve cei patru eroi. John Reese este doar the man in the suit, nici măcar FBI-ul nu reușește să afle cine este acest om care se comportă ca un super erou. Iar Harold Finch este geniul din spatele calculatorului, omul din casca lui Reese și creierul cu un buzunar foarte larg, mereu dispus să cumpere o firmă, un spital sau să creeze o nouă identitate doar pentru a rezolva cazul. Singurele lucruri personale pe care le aflăm sunt din trecutul acestora, cu ajutorul unor momente în care ne întoarcem cu câțiva ani în urmă.

Însă, tocmai acest mister care învăluie întregul serial este cel care îl face interesant. Acțiunea te ține în suspans, ai mereu parte de bătai, focuri de arme, curse cu mașini sau motociclete și în fiecare episod există secvențe în care Reese urmărește sau este urmărit de cineva pentru că și acești super eroi sunt la rândul lor urmăriți de mai multe grupuri de interese, printre care FBI, Homeland Security sau alte genii cibernetice care vor să folosească softul lui Finch în interes personal. 

Tot la capitolul plus este distribuția. Michael Emerson păstrează inteligența ușor înspăimântătoare pe care a avut-o și Ben Linus – personajul său din serialul Lost, pentru care a câștigat un premiu Emmy și reușește să facă un personaj foarte credibil, ajutându-se de costumele elegante, ochelarii rotunzi, șchiopătatul și privirea unui om bun.

De asemenea, James Caviezel, cunoscut mai ales după ce l-a portretizat pe Iisus din The Passion of the Christ, face o rol foarte bun, mereu foarte calm, stăpân pe sine, zâmbind extrem de rar și vorbind foarte puțin, apelând parcă la o interpretare în stilului lui Clint Eastwood. 

Person of Interest este un serial care, mai presus de obsesia americanilor față de terorism, pune accentul pe o problemă mai serioasă – cea a statului care atunci când vrea îmbracă haina lui Big Brother și a lipsei de intimitate la care suntem expuși. 

Politica este unul dintre subiectele predilecte ale producțiilor americane de film. Iar televiziunile nu puteau să nu se înfructe și ele din mărul politic, privind politica prin ochiul ager și curios al divertismentului. Ambele, politica dar și diverstimentul, având același obiectiv: cucerirea audienței. În topul de mai jos am inclus atât seriale, cât și miniserii și filme de televiziune.

5. Kings – când David îl întâlnește pe Goliat

Plecând de la povestea biblică a Regelui David, dar aducând-o în prezentul războaielor armate și a costumelor scumpe, miniseria Kings urmărește câteva dintre simbolurile, ritualurile și miturile vieții regale. Regele Silas Benjamin, interpretat de Ian McShane, chiar dacă la costum, nu renunță la podoabele care îl fac mai presus de pământeni; însă adevăratul său avantaj este relația directă pe care o are cu divinitatea. Aceasta îl ajută în luarea deciziilor, până când tot ea îi arată înlocuitorul, un anume David Shepherd (înțelegeți voi jocul de cuvinte).

Scenariul este foarte interesant, cu multe întorsături de situație combinate cu trimiteri religioase (neașteptat din partea unei producții americane). De remarcat, prințul este interpretat de românul Sebastian Stan, în film un homosexual împătimit al plăcerilor nocturne.

Miniseria Kings a fost difuzată pe NBC, în 2009, timp de 13 episoade.

4. Political Animals – politica dezbracă de secrete

Nu foarte mulți oameni din lumea politică se pot mândri că au devenit personaje în producții cinematografice. Lăsând realizările profesionale de o parte, Hillary Rodham Clinton este, fără doar și poate, omul politic cel mai prezent în lumea entertainment-ului. Asta pentru că mulți scenariști și regizori încearcă s-o invoce în producții ficționale pentru a-i rezolva misterul vieții personale.

Dacă la început se punea accentul pe legătura sa cu fostul președinte american Bill Clinton, precum în Primary Colors (atât în roman, cât și în film) – unde era portretizat mariajul dintre cei doi – sau în The Special Relationship – o docudramă marca HBO despre relația dintre familia Clinton și Tony Blair – în miniseria Political Animals este vorba despre ambițiile politice ale doamnei Clinton și despre munca sa în calitate de Secretar de Stat. Miniseria tratează și dilema „de ce Hillary a acceptat să rămână alături de soțul său după ce acesta a înșelat-o”.

Personajul principal, Elaine Barrish Hammond, interpretat de actrița Sigourney Weaver, este o fostă primă doamnă cu aspirații la cea mai înaltă funcție în stat, dar care a divorțat. Political Animals a fost nominalizat pentru cea mai bună producție de televiziune la Globurile de Aur, iar din distribuția sa face parte, din nou, și actorul de origine română Sebastian Stan.

Cele șase episoade din Political Animals au fost difuzate în 2012, pe USA Network.

3. Scandal – armata de oameni din spatele politicienilor

Scandal pleacă de la povestea reală a lui Judy Smith. Kerry Washington o interpretează pe Olivia Pope, consilieră care lucrase pentru președintele SUA și fusese amanta acestuia. Când lucrurile din viața personală o luaseră pe o pantă prea abruptă, Pope decisese să își întemeieze o firmă de consultanță, luând alături de ea foști avocați sau criminali plătiți, fiecare cu câte o mare problemă în viața personală.  Obiectivul lor este acela de a rezolva problemele din viețile personale ale clienților, în general oameni politici, înainte ca acestea să devină publice.

Serialul creat de Shonda Rhimes, producătoarea Grey’s Anatomy și Private Practice,  se află aproape de finalul celui de-al doilea sezon pe ABC. La noi, Scandal este difuzat pe Universal Channel, în fiecare marți, de la 22.00.

2. Veep – nu e chiar așa ușor să fii într-o poziție de putere

Veep, comedia HBO care o are în rolul principal pe actrița Julia Louis-Dreyfus,  vorbește despre o fostă senatoare acum în postura de Vice Președinte a Statelor Unite. Însă această nouă postură nu este deloc ceea ce se aștepta aceasta să fie. Fără a fi deloc pregătită pentru ce o așteaptă, le face viața foarte grea celor din echipă. Serialul este o aluzie la senatoarea Sarah Palin și la situația în care aceasta ar fi reușit să ajungă să ocupe a doua poziție în stat.

Bănuiam, dar Veep confirmă: policienii înjură foarte des. Poate e de înțeles că au nevoie să se elibereze după ce în public nu au cum să scape de discursurile alambicate, constipate și pline de platitudini. Așa că, atunci când ușile din lemn masiv se închid, lăsând în urma lor presa și electoratul, politicienii dau frâu liber cuvintelor grele.

Primul sezon din Veep a fost difuzat în 2012, pe HBO. Iar din 14 aprilie începe cel de-al doilea sezon.

1. Game Change – niciodată nu știi ce se ascunde în spatele unui zâmbet larg și a unei mâini întinse

Dacă Julia Louis-Dreyfus o întruchipează într-o latură satirică și ironică pe Sarah Palin, docudrama celor de la HBO, Game Change, aduce o altă perspectivă asupra candidaturii din 2008 a fostei senatoare de Alaska pentru poziția de Vice Președinte a Statelor Unite. Vorbind despre relația dintre un politician și echipa sa de campanie, aceasta aduce în discuție o veche și romantică problemă, cea a loialității și a ajutorului mai presus de propriile interese.

Filmul, câștigător al Globului de Aur 2013 pentru categoria cea mai bună miniserie sau film TV, concurând cu Political Animals, se bazează pe bestseller-ul cu același nume scris de jurnaliștii politici John Heilemann și Mark Halperin. Filmul lasă în urmă amănuntele despre John Edwards, Hillary Rodham Clinton sau Barack Obama și se concentrează pe campania lui Palin, interpretată cu mare finețe de Julianne Moore – câștigătoare a unui premiu Emmy și unui Glob de Aur pentru acest rol.

Game Change reușește să creeze o imagine echilibrată a unei figuri politice contestate și controversate și ne introduce în cercul din spatele politicianului, format din oameni care te pot susține și îți pot consolida victoria electorală sau, din contră, te pot dărâma de pe piedestalul pe care, cel mai probabil, tot ei te-au urcat.

La granița dintre lumea politică și cea a consultanților de imagine, Scandal, Gladiators in Suits reușește să combine dramele de la Casa Albă, printre care agenți CIA capturați de talibani, furturi de voturi sau aventurile amoroase ale președintelui, cu strategiile și tacticile prin care sunt rezolvate scandalurile de imagine ale unor oameni care se află în lumina reflectoarelor. Și ca toate serialele care pun accentul pe viața politică, îți ridică un mare semn de întrebare în ceea ce îi privește pe oamenii pe care îi votăm în Parlament sau îi punem în scaunul de Președinte.

Scandal folosește un ton admirativ pentru lumea politicienilor și mai ales pentru cea a consulatanțiilor care se află în spatele acestora și care se ocupă de imaginea lor. Astfel, serialul abordează dintr-o altă perspectivă o lume dură și plină de cinism – subiect foarte întâlnit în producțiile cinematografice de peste ocean, vezi Game Change, Veep sau Political Animals.

Punând accent pe modul în care echipa de gladiatori condusă de Olivia Pope, interpretată de Kerry Washington (pe care o puteți vedea în mult discutatul Django Unchained), rezolvă scandaluri în care sunt implicate mai multe persoane publice, de cele mai multe ori oameni politici, de la diplomați care se confruntă cu răpirea copiilor lor, la fiul unui important CEO care este acuzat de viol. Scandal tratează foarte serios mașinăria Washington și ne arată cum lumea politică este un joc de imagini create în oglinzi, în care nu contează cine este omul care candidează, ci politicianul pe care îl vedem în declarațiile de presă și în băile de mulțimi. Lumea politică este o mașinărie foarte bine regizată de consilieri care sunt dispuși să facă orice pentru omul pentru care lucrează, chiar să fure voturile pentru prezidențiale, să fure indentitățile unor oameni sau să mătrășească rezultatul unui proces.

Problema serialului este aceea a veridicității, pentru că de cele mai multe ori nu există niciun oponent. Fără doar și poate echipa lui Pope este cea mai bună, iar ea este cel mai cunoscut, respectat și temut consultant de imagine, cu toate acestea pare greu de crezut că toată lumea fuge din calea lor doar din respect, că presa înghite de fiecare dată declarațiile regizate fără să investigheze subiectul.  Și mai mult decât atât, nu știm absolut nimic despre această echipă de „gladiators in suits”, așa cum unuia dintre personaje îi place să spună. Știm că Olivia Pope i-a salvat în trecut, iar acum ei fac orice le cere aceasta, fără să pune vreo întrebare. Echipa, formată din foști avocați și un fost criminal plătit, rezolvă orice problemă, însă serialul nu ne arată, de cele mai multe ori, modalitatea prin care reușesc aceștia să îndeplinească sarcina cu succes.

De asemenea, un alt minus al serialului este accentul pus pe relația sentimentală dintre Pope și Președintele Fitzgerald Grant (Tony Goldwyn). Ca în toate scenariile semnate de Shonda Rhimes, vezi Grey’s Anatomy sau Private Practice, partea emoțională este cea mai importantă, iar acțiunea este centrată pe un personaj feminin puternic, de succes, cea mai bună în breaslă, cu o reputație de invidiat, dar care are mari probleme în viața amoroasă, îndrăgostindu-se de persoana care nu trebuie și devenind amanta acestuia (același lucru l-au făcut la începutul serialelor și personajele Meredith Grey și Addison Montgomery-Shepherd).

Și mai este ceva care ne amintește de cele două seriale medicale amintite mai sus: mai mulți actori care joacă în Scandal au fost prezenți și în echipa lărgită a casting-ului acestora. Dintre ei îi amintim doar pe Jeff Perry care îl interpretează pe Cyrus Beene, primul consilier al Președintelui Fitzgerald Grant și pe Kate Burton care joacă rolul Vice Președintei Sally Langston, cei doi fiind părinții lui Meredith Grey, în Grey’s Anatomy.

Precum în alte seriale ca The Good Wife sau The Firm, fiecare episod din Scandal prezintă un caz nou, pe lângă povestea principală care se dezvoltă de-a lungul întregului serial. În privința acestor cazuri, Scandal păstrează o latură moralizatoare. Bineînțeles, Olivia Pope & Associates pedepsește de fiecare dată ticăloșii și îi salvează pe cei meritorii…

Cel de-al doilea sezon din Scandal este difuzat pe Universal Channel, în fiecare marți, de la 22.00.