Hello I Must Be Going

Care ar putea fi rezolvarile unei crize existentiale declansate de un divort dureros? Filmul Hello, I must be going(2012), nominalizat pentru Premiul Juriului la Festivalul de film Sundance, porneste tocmai de la aceasta intrebare, careia reuseste sa ii ofere un raspuns sensibil si sincer, dar tratat cu suficient umor pentru a fi original si credibil.

Dupa despartirea de sotul sau, Amy Minsky (Melanie Lynskey) se vede nevoita, la 35 de ani, sa se mute inapoi in casa parintilor. Aici, atitudinea binevoitoare a celor din jur, care nu mai contenesc sa o asalteze cu sfaturi si comentarii moralizatoare, o va aduce pe Amy la capatul rabdarii, accentuandu-i deprimarea si confuzia. Lucrurile iau o turnura neasteptata in momentul in care aceasta il cunoaste pe ceva-mai-tanarul (19 ani) si indraznetul Jeremy (Christopher Abbott): intre cei doi se va infiripa o legatura romantica neconventionala, tinta comentariilor virulente si a dezaprobarii celorlalti, dar o adevarata infuzie de optimism pentru Amy, ajutand-o sa-si redobandeasca pofta de viata si increderea in sine.

Filmul poate fi vazut online.

Nobody Walks

Drama Nobody Walks prezinta povestea unei familii din Los Angeles care gazduieste o tanara artista. Odata cu aparitia lui Martine (Olivia Thirlby), echilibrul  familiei alcatuite din sotii Peter (John Krasinski) si Julie (Rosemarie DeWitt), plus fiica lor Caroline (Jane Levy), este bruiat de noul membru al casei.

Peter, un tehnician audio foarte bun, o va ajuta pe Martine sa isi editeze lucrarea video. Lucrand impreuna cu aceasta, ii va fi peste puteri sa nu se indragosteasca de naturaletea lui Martine.

Fara a insista pe conflictul moral creat, filmul se axeaza mai degraba pe o detaliere a modului in care un element din exterior (un strain) reuseste sa destabilizeze un sistem ce parea sa functioneaze de la sine. Noul membru este luat in vedere si analizat de catre toti cei trei membri ai familiei, starea constanta de veghe a acestora asigurand filmului o doza de tensiune antrenanta.

Nobody Walks, regizat de  Ry Russo-Young, a castigat premiul special al juriului la festivalul Sundance 2012.

The Words

Tanarul scriitor Rory Jansen (Bradley Cooper) nu trece prin cea mai buna perioada profesionala. Desi este un tip muncitor si foarte talentat, Rory se afla intr-o situtie dificila, in care se zbate sa traiasca de pe o zi pe alta, incercand totodata sa isi multumeasca sotia (Zoe Saldana) si parintii. Insa toate acestea sunt pe cale de a se schimba, dupa descoperirea unui manuscris.

Filmul a participat la festivalul de film Sundance 2012, unde a fost foarte apreciat de catre critici, care l-au declarat favorit pentru obtinerea a cel putin unui  Premiu Oscar. Regizat cu mare abilitate de Brian Klugman si Lee Sternthal, productia impleteste minutios trei povesti diferite, care rezoneaza perfect cu  angoasa dilema morala a tanarului scriitor care, dupa isi va asuma intreg creditul pentru opera gasita, va avea parte de o viata  mai grea decat inainte sa cunoasca mult ravnitul succes.

Magic Mike – striptease cu barbati si ceva probleme existentiale

1

Magic Mike este o strutocamila care vrea sa distreze in aceeasi masura in care se vrea profund. Extrem de dificila o astfel de misiune daca alegi ca instrumente pentru partea de distractie stripperi pe care ii pui sa se dezbrace si sa se frece copios de spectatoarele show-ului lor. Ca apoi sa treci la registrul dramatic si sa ceri genului feminin venit la film (ca barbati nu prea am vazut) sa se preocupe de problemele existentiale ale stripperilor.

Pot sa vad cele doua componente intr-un film ca Tournee (film frantuzesc din 2010 despre o trupa de neoburlesc american), dar nu pot vedea problemele serioase ale acestor barbati cu muschi din Magic Mike (in romana Mike Meseriasu')ce isi dangane satisfacuti podoabele in fata noastra. Nu pentru ca n-ar avea probleme, ci pentru ca regizorul (de altfel unul foarte bun, Steven Soderbergh) mizeaza prea mult pe placerea combinata cu surpriza, ras, etc  provocata de baietii dezbracati si ii face prea credibili in aceasta postura. Facand o paralela, nu poti sa oferi si one night stand si poveste de dragoste intr-o singura instanta. Pretentia de a bifa ambele extreme, film de distractie usoara si film cu profunzimi, nu era imposibila, dar cerea mult mai multa viziune din partea lui Soderbergh. In lipsa acestei viziuni, fiecare va lua ce vrea din Magic Mike. Probabil majoritatea va alege partea distractiva si se va odihni la partea serioasa.

Magic Mike incepe cu Matthew Mcconaughey, care face incalzirea spectatorilor (din barul de striptease dar si din cinema), cu un teasing sexual. Practic, dupa miscarile lui Matthew si accentul lui inimitabil si insinuant filmul nu mai avea nevoie de intriga. In urmatoarea scena il vedem pe Magic Mike trezindu-se dimineata dupa un threesome. Hmm… Magic Mike, jucat de Channing Tatum (care cu siguranta s-a conectat cu povestea datorita propriei experiente de stripper pana sa ajunga actor) este starul barului de striptease condus de Dallas (Matthew Mcconaughey).

Daca Matthew Mcconaughey e un personaj extrem de credibil in postura de fost star de striptease devenit patron, la Channing Tatum problema alter ego-ului de stripper e foarte vizibila. Dedublarea este dificila. Dupa ce danseaza, ti-e greu sa il iei in serios cand merge in costum si cu ochelari la banca sa ceara un imprumut. Te astepti din moment in moment sa ii faca avansuri ofiterului de credit si s-o intinda pe birou. Exagerez de dragul demonstratiei, dar nu sunt departe de senzatia pe care ti-o da personajul.

In afara incercarilor de a pune pe picioare propria afacere cu mobila si de a se desprinde de frumoasa cariera de stripper (sic!), Magic Mike ii face intrarea ca stripper lui Adam (Alex Pettyfer), un tinerel cu cas la gura care crede ca tot ce zboara se mananca, iar sexul si banii obtinuti prin/din streaptease sunt tot ce-si poate dori un muritor. Sora lui  Adam, Brooke, incearca sa il convinga ca lucrurile nu stau chiar asa. Intre timp, Brooke, jucata foarte bine si proaspat de Cody Horn, nu il ia prea in serios pe antreprenorul-stripper Mike, care ii face avansuri.

Desi incepe ca un film porno, filmul te pune pe ganduri apropo de sensul pe care il va lua datorita imaginii artistice, filmata printr-un filtru colorat. Asta e primul semn ca filmul vrea sa fie mai mult decat pare. Cu toate astea, Soderbergh nu se apropie de calitatea unui film ca Sex, Lies, and Videotape, creatia lui din 1989 pentru care a luat Palme d'Or-ul, un film la fel de incarcat sexual ca Magic Mike.

Din pacate sau din fericire, din pacate pentru pretentiile lui Soderbergh, din fericire pentru cei care au venit la cinema pentru o distractie de vara, din Magic Mike am ramas cu dansul lui Channing Tatum (foarte reusite miscarile de altfel, si nu ma refer strict la striptease aici, Tatum chiar danseaza), cu imaginea delicatei Cody Horn, dar, mai ales, cu scenele cu Matthew Mcconaughey. Probabil cea mai spumoasa scena a filmului este cea in care Matthew, imbracat in maiou scurt galben si pantaloni scurti mulati, ii arata lui Adam, tanarul invatacel, cum sa isi miste bazinul intr-un show erotic. Nu pot sa nu ma gandesc ca figuratia feminina prezenta la show-ul din film nu trebuia sa mimeze nimic din extazul total (sic!) atunci cand Matthew (in ciuda varstei, este cel mai bine definit muscular si natural fizic dintre toti actorii) se dezbraca.

Life of Pi

Filmul Life of Pi, bazat pe romanul omonim scris de Yann Martel, este noua creatie a regizorului Ang Lee (Brokeback Mountain, Crouching Tiger, Hidden Dragon, Hulk, Sense and Sensibility), castigatorul premiului Oscar in 2006 pentru filmul Brokeback Mountain.

Life of Pi reprezinta povestea lui Piscine "Pi" Patel, un baiat indian care isi pierde familia intr-un naufragiu, fiind nevoit sa petreaca 227 de zile in largul Oceanului Pacific pe o barca de salvare impreuna cu un tigru bengalez imens. Relatia complexa care se construieste intre Pi si periculosul sau companion, lupta pentru supravietuire, sprijinul gasit in spiritualitate sunt teme care transforma povestea lui Pi intr-o parabola.

Pe langa o poveste de natura sa inspire, cei care au vazut trailerul si criticii asteapta un deliciu vizual. De asemenea,  Life of Pi este asteptat ca un candidat serios la viitoarea editie a premiilor Oscar.

Productia, lansata atat in varianta 2D, cat si in 3D, va face parte din programul cinematografelor romanesti incepand cu data de 21 decembrie 2012.

Detropia

Documentar indie al companiei de productie Loki Films, Detropia a fost lansat la inceputul anului in cadrul festivalului de film Sundance.Filmul constituie cronica degringoladei orasului Detroit, o zona industriala a carei activitate initiala a contribuit semnificativ la propulsarea economiei americane, dar care se regaseste acum intr-o stare financiara si sociala foarte precara, situatie ce ameninta sa se propage si in restul Statelor Unite.

Oras de al carui nume sunt legate brand-uri puternice din domeniul automobilelor si utilajelor ( Ford,Cadillac, Packard, Dodge, Chrysler), Detroit si-a construit si consolidat statutul de capitala mondiala a productiei auto pana in anii '80. Incepand cu aceasta perioada, declinul a fost din ce in ce mai pronuntat, ajungandu-se in anii 2000 la  demolarea unor fabrici si uzine importante.

Tonul documentarului ce surprinde soarta unei comunitati care a atins doua extreme ale dezvoltarii intr-un timp atat de scurt este analitic dar si elegiac, asa cum sublinia New York Magazine, fara sa excluda accente comice plasate optim. Foarte apreciat pentru forta sa imagistica surprinzator de plastica si pentru coloana sonora evocatoare, filmul a fost descris  de publicatia Variety ca fiind un instantaneu al potentialului viitor al multor orase americane.

Regizoarele DetropiaHeidi Ewing si Rachel Grady, sunt si autoarele productiei Jesus Camp, nominalizata la Oscar in 2007 pentru cel mai bun documentar.

Detropia a fost distins cu premii in cadrul festivalurilor Sundance(cea mai buna editare de imagine) si Independent Film Festival Boston (Premiul Juriului).

The Dark Knight Rises – Un Batman provocator de adrenalina si reflectie

0

Ma asteptam ca The Dark Knight Rises (Cavalerul negru: legenda renaste) sa fie un film de actiune bun, cu un supererou profesionist cu sex-appeal, cu efecte speciale interesante si cateva roluri reusit jucate. Dar ultimul Batman este mai mult decat atat. The Dark Knight Rises bifeaza excelent genul politic, pe langa calitatile unui blockbuster bun.

Nici parabola politica, dar nici adrenalina oferite de un film de actiune nu sunt evidente in prima jumatate de ora, ca si cum regizorul Christopher Nolan incearca in acest interval sa gaseasca tonul potrivit pentru poveste. The Dark Knight Rises incepe slab, ca un film de mana a saptea, cu efecte speciale menite sa impresioneze cu orice pret si care il aduce in scena pe Bane, o „gorila” foarte motivata sa distruga orasul Gotham. Planul lui Bane (Tom Hardy) este sa transforme un proiect energetic al Wayne Industries, compania lui Bruce Wayne a.k.a. Batman, intr-o bomba nucleara.

In aceasta jumatate de ora nimic nu iti da senzatia ca esti intr-un film Batman, nu doar pentru ca acesta lipseste, ci pentru ca gorila Bane este cea mai neinspirata si banala personificare a raului (un tip cu muschi care ar putea fi rupt din orice film sau joc cu batai, purtand o masca menita sa il faca mai fioros, care de fapt il aplatizeaza si mai mult ca personaj si expresivitate).

In timp ce Bane si regizorul Christopher Nolan pornesc cu multe clisee (inclusiv in exprimarea si in jocul actorilor) mecanismul intrigii dupa opt ani de la actiunea din The Dark Knight (filmul precedent al seriei), Bruce Wayne/Batman (Christian Bale) traieste izolat si aproape mizantrop intr-una din vilele sale, slabit fizic si blocat in trecut. Trecut in care alesese sa isi asume crimele lui Two Face a.k.a. Harvey Dent pentru a pastra imaginea de erou a acestuia si, implicit, inspiratia morala in Gotham (sustinut in alegere si de comisarul Gordon, jucat de Gary Oldman). Pe aceasta minciuna, transformata in Legea Dent, s-a facut justitia in Gotham-ul ultimilor ani.

Cum nicio minciuna nu ramane nerazbunata, chiar spusa cu intentii bune, Bane o foloseste pentru a demasca in fata locuitorilor orasului pervertirea sistemului care ii conduce. Discursul lui Bane este inecat in grotescul retoricii si manipularii politice demascand o alta manipulare, cea a celor pe care ii vrea infranti, in frunte cu Batman.

Catalizat de noile intamplari si de un politist justitiar interpretat de Joseph Gordon-Levitt, Batman isi asuma noua misiune de a salva Gotham. Am rasuflat a usurare: in sfarsit apare eroul, intr-o urmarire in sunetul sirenelor, cu un vehicul elegant si imbatabil, in costumul care ii lasa la vedere mandibula inclestata (si sexy). 

Din acest moment lupta de aproape doua ore este cat se poate de densa (dar in care nu iti pierzi busola decat pe alocuri) in actiune, in intrebari morale la nivel personal si despre binele comun al Gotham-ului si densa in personaje. Pe langa cele amintite deja, isi cer dreptul la atentia si admiratia noastra Selina (Anne Hathaway) – o hoata de un pragmatism distractiv, Miranda (Marion Cotillard) – un membru al Board-ului Wayne Industries, Fox (Morgan Freeman) – executiv in aceeasi companie, si Alfred (Michael Caine) – vechiul ajutor al lui Batman ce nu il sustine pana la capat.

Desi sunt multe fire narative legate fiecare de un personaj, filmul distreaza si ne tine conectati tocmai datorita lor. Nolan creeaza un labirint complicat dar placut de explorat, in ciuda dialogurilor explicative si etice, in ciuda pupaturilor si imbratisarilor cand "tara" arde si ale altor semnaturi stilistice tipice unei superproductii. O mentiune speciala merita vehiculul aeropurtat al lui Batman, care marcheaza o nota maxima la spectaculozitate. 

Cum spuneam la inceput, dincolo de toate gadilelile retinei oferite de efecte speciale si de look-ul misterios al lui Batman, dincolo de adrenalina actiunii, ramane intrebarea de filosofie politica a filmului: alegem statul in care schimbarea vine din interior, in ciuda greselilor facute in trecut de putere, sau stergem totul cu buretele? E de dorit sa ne scarbim de greseli si sa pornim de la zero sau anarhia ne va conduce spre domnia bunului plac si a violentei? Avem o solutie functionala cu care sa inlocuim imperfectiunea de acum a statului de drept (cu toata coruptia lui manifesta)?

The Dark Knight Rises nu formuleaza intrebarile atat de direct, pentru ca invelisul de adrenalina livreaza usor si lichid problematizarea politica: coruptie care perverteste versus anarhie distrugatoare, compromis pragmatic versus principii oarbe, minciuna pentru un scop bun sau adevar manipulat pentru a face rau. 

Problematizarea politica este suficient de credibila si subtila, dar partizanatul fata de una din caile in opozitie este evidenta. Parti-pri-ul ar fi un minus intr-un film cu pretentii artistice, dar se dovedeste un plus intr-un film prin definitie manifest al formei de viata americane, a civilizatiei si alegerilor „the American way”. Prin extrapolare, filmul poate fi un discurs pro-civilizatie occidentala: in ciuda coruptiei, minciunilor, intereselor personale care au condus de multe ori si care au compromis la nesfarsit democratia si statul de drept, cele doua sunt de dorit anarhiei bunului plac. Filmul lui Nolan este un slogan convingator.

Cine s-ar fi asteptat sa gaseasca intr-o superproductie o parabola politica extrem de actuala pentru noi, ca si pentru americani? Alegerile se pregatesc si in Romania, si in America in tonuri publice la fel de ascutite si inversunate…

Stanley Kubrick, regizorul controverselor

0

Intr-o zi de 26 iulie, din anul 1928, s-a nascut la New York unul din cei mai importanti regizori, Stanley Kubrick. Un regizor consumat de munca lui, de perfectionism, dar mai ales de foarte multe dileme intelectuale si morale, Stanley Kubrick este un clasic si regizorul cu cea mai mare influenta in cultura pop dintre regizorii cu adevarat inovatori si controversati. Cine n-a auzit de The Shining, A Clockwork Orange, Eyes Wide Shut, 2001: A Space Odyssey

Fiecare din filmele lui este diferit ca tema, structura, abordare, ca si cum nu este facut de acelasi regizor, dar recunoastem intensitatea din modul cum ne arata lumea si o interpreteaza. Stanley Kubrick este un creator cu abordare pragmatica, fiind intotdeauna eficient in atingerea scopului pe care si l-a propus, dar nu se opreste la suprafata si atinge niveluri ale intelegerii temei propuse care sunt aproape absurd de autentice.

Fiecare film semnat Kubrick ofera un standard al genului din care face parte, in ciuda controverselor pe care le-a trezit la momentul aparitiei:  Lolita al dramei satirice, Dr. Strangelove – standard al comediei negre, 2001: A Space Odyssey – standard al SF-ului, The Shining – al thriller-ului, A Clockwork Orange – standard al povestilor caracterizate de o distopie etc 

Trebuie mentionata si imaginea din filmele lui, Kubrick a inovat mult la capitolul imagine. Pasiunea lui pentru imagine se vede si in fotografiile din galeria de mai jos. Aproape nu exista fotografie cu Stanley Kubrick in care acesta sa nu tina o camera de luat vederi in mana.

Reality Bites – despre rebelii obligati sa se maturizeze

0

In regia lui Ben Stiller, Reality Biteseste un film din 1994 bazat pe dialog, care interogheaza gasirea celei mai fericite cai de a parasi lipsa de responsabilitati practice a absolventului de facultate si de a metaboliza presiunile sociale ale maturitatii.  Povestea este croita in jurul a patru tineri din tipologii diferite, fiecare cu propriile raspunsuri si incercari.

Imediat ce va absolvi facultatea, sefa de promotie,  Lelaina (Winona Ryder) ajunge intr-o situatie nedreapta. Dupa ce isi va pierde locul de munca din pricina unor diferente ideologice, cautarea unui nou job va scoate la iveala o lume in care tot ceea ce pare sa faca diferenta este a fi omul potrivit la locul potrivit. Lelaina afla ca individul trebuie sa se adapteze sistemului, viceversa este imposibila.

Troy este nonconformist, artist si foarte incapatanat, provine dintr-o familie care a depasit multe probleme. Personajul interpretat de Ethan Hawke nu este dispus sa accepte nici un fel de compromis, el este rebelul. Este insa clar ca aceasta atitudine nu ii va face viata deloc usoara.           

Celelalte doua personaje Vickie si Sammy apar ca ipostaze complemetare ale celor doi actori principali, fiecare ilustrand, insa, momente ale vietii care nu ii ocolesc decat pe putini dintre noi. Desi cei doi reusesc sa se integreze in societate, sub eticheta unui loc de munca stabil, sunt angoasati din cauza alegerilor cuminti.

Filmul lui Stiller, poate una dintre cele mai serioase productii ale sale, reuseste sa  surprinda foarte bine anii 90’ intr-o confruntare actuala oricarei generatii: contactul brutal al celor patru cu viata reala si cu problemele specifice adultului.

Confruntarea reprezinta momentul unei inflexiuni: realitatea isi va schimba total fata, iar necesitatea unei adaptari la noul real capata o importanta aproape dramatica. Pentru ca niciunul nu este dispus sa renunte la propria sa indentitate de dragul unei aplatizari intr-un cotidian neprietenos, rece si chiar ostil, cei patru cauta raspunsuri,  solutii, o cale prin care sa pastreze ce iubesc la ei si la ceilalti intr-o simbioza cu asteptarile exterioare.

Un film fidel realitatii, care nu se blocheaza la simple descrieri ale unor situatii ce par fara scapare. In ciuda anxietatii personajelor si crizelor de identitate, Reality Bites este un film optimist, pe parcusul caruia prietenia, ironia si vitalitatea tineretii par capabile sa invinga orice obstacol.

Lawless

0

Lawless este ecranizarea povestii adevarate a fratilor Bondurant, contrabandisti notorii ai perioadei Prohibitiei din Statele Unite. Muzicianul si scriitorul  Nick Cave (The Proposition, Ghosts… of the Civil Dead) semneaza scenariul filmului, adaptat dupa romanul lui Matt Bondurant.

Lawless trateaza indeaproape vietile bunicului autorului si fratilor sai, in incercarile de a se imbogati prin productia de alcool de contrabanda in statul american Virginia. 

Cei trei frati sunt jucati de catre Tom Hardy (Bronson, Tinker Taylor Soldier Spy, The Dark Knight Rises), Shia LaBeouf (Transformers) si  mai putin cunoscutul Jason Clarke.

Reprezentarea personajului negativ central ii revine lui Guy Pearce, (Memento, Traitor, Lockout) un gangster care, impreuna cu politicienii locali corupti, incearca sa profite de pe urma operatiunii familiei Bondurant.

Regizorul John Hillcott (The Road) reia colaborarea cu Nick Cave in postura de scenarist, dupa succesul celui mai recent proiect comun, The Proposition (2005), unde acelasi Guy Pearce joaca rolul principal. Nick Cave isi aduce contributia si pe coloana sonora a filmului, compunand si interpretand melodiile impreuna cu colegul de trupa, Warren Ellis.

In distributie il regasim pe veteranul Gary Oldman (Tinker Taylor Soldier Spy, seria Harry Potter sau seria Batman), dar si talente noi:  Jessica Chastain (The Tree of Life, The Help) si  Mia Wasikowska (Restless, Alice in Wonderland, Jane Eyre).

Filmul s-a aflat in competitia pentru Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes, editia 2012.

Ultimele articole