Jerry Seinfeld in noul serial: Comedians in Cars Getting Coffee

0

La aproape 15 ani de la difuzarea ultimului episod din serialul TV Seinfeld, cel mai reprezentativ proiect la care comediantul Jerry Seinfeld a participat, acesta revine cu un proiect interesant (de remarcat ca din 1998 pana in 2012 Seinfeld nu a stat degeaba, dar niciunul dintre proiectele respective nu a condus la o euforie comica si un "fanatism" cultural in aceeasi masura ca Seinfeld).

Noul proiect, un reality show online (inspirat poate si de Curb Your Enthusiasm, reality show-ul creatorului lui Seinfeld, Larry David), are un titlu relaxat – Comedians In Cars Getting Coffee – si va beneficia de acelasi format pentru fiecare episod in parte: Jerry „va iesi la cafea” alaturi de un invitat special.

Formatul lui Comedians in Cars Getting Coffee va fi prestabilit, dar continutul va curge liber, in functie de inspiratia lui Seinfeld si a invitatului, incercand sa se apropie de forma ideala de divertisment in viziunea declarata a lui Jerry Seinfeld: Un serial liber de tirania unei teme fixe. Ambitia lui Seinfeld de a elibera producţiile sale de rutina evenimentelor pre-scrise s-a simtit in toate producţiile TV in care acesta a fost implicat, dar in Comedians In Cars Getting Coffee limitele sunt impinse si mai departe, iar succesul proiectului va depinde in cea mai mare masura de chimia intre invitati si Seinfeld.

Neavand un scenariu prestabilit sau evenimente comice gandite in prealabil, serialul se va baza pe disecarea ironica si interpretarea inteligenta a micilor aspecte ale cotidianului –  de fapt reflexul sanatos al oricarui stand up comedian cu ceva de spus. Pe langa spontaneitatea serialului, spectatorul va trai si o bucurie voyeuristica, prin accesul la intimitatea unei discutii parca private intre Seinfeld si invitati.  

Lansarea primului episod al seriei a avut loc pe 19 iulie, avandu-l ca invitat special chiar pe Larry David, prietenul si colaboratorul lui Jerry Seinfeld, si unul dintre cei mai apreciati comedianti din lume

Nu exista informatii certe despre numarul exact de episoade pe care îl va avea seria, dar este sigur ca printre invitati se regasesc si cativa dintre actorii din Seinfeld. (Michael Richards, cel care a jucat rolul excentricului personaj Kramer, face parte cu siguranta dintre cei ce isi vor face apartitia si in noua producţie).

Datorita noului serial, speram sa castigam o noua pasiune, in timp ce nostalgia dupa extraordinarul Seinfeld va fi uitata pentru ceva timp.

Frankenweenie

0

Frankenweenie este al doilea film Tim Burton cu premiera in 2012, dupa Dark Shadows, si a treia animatie burtoniana, dupa comedia muzicala The Nightmare Before Christmas (la care a semnat scenariul) si Corpse Bride (regia).

Frankenweenie este de fapt un remake Tim Burton dupa Tim Burton, pentru ca foloseste scurt metrajul sau mai putin cunoscut cu acelasi nume din anul 1984. Acest remake animat in regim de lung metraj va asigura vizibilitate simpaticii povesti horror – SF a scurtmetrajului.


Povestea il urmareste parodic dar si ca un omagiu pe Victor Frankenstein, eroul romanului horror clasic scris de Mary Shelley in 1818. Frankenstein, inca un copil, isi pierde intr-un accident de masina catelul (Sparky) si decide sa il readuca la viata folosindu-se de puterea stiintei. Reuseste, insa rezultatul ii depaseste asteptarile, pentru ca noul Sparky ajunge sa ingrozeasca intreg orasul. Perseverentul Victor Frankenstein nu renunta si isi asuma urmatoarea provocare: cum sa ii faca pe cei din jur sa il accepte pe Sparky.

Frankenweenie va fi primul lung-metraj alb negru lansat IMAX 3D, ca si primul film stop-motion in IMAX 3D.

Puteti urmari scurt metrajul Frankenweenie din 1984, ca si trailerul filmului din 2012, in galeria video de mai jos.

7 zile in Havana

Dupa modelul Paris, je t'aime si New York, I Love You, 7 zile in Havana este o antologie cinematografica alcatuita din sapte scurtmetraje cu actiunea plasata in capitala Cubei. Fiecare film este regizat de un alt regizor, printre care Julio Medem (Sex y Lucia, Room in Rome, Lovers of The Arctic Circle), actorul Benicio del Toro si Gaspar Noe (Irreversible, I Stand Alone).

In film joaca Daniel Brühl (Inglorious Basterds, Good Bye, Lenin!, The Bourne Ultimatum), Emir Kusturica, regizorul Arizona Dream si Underground,si actorul Josh Hutcherson (The Kids Are Alright, American Splendor).

Sora

Filmul L'enfant d'en haut / Sister, al regizoarei elvetiene Ursula Meier, spune povestea a doi copii saraci care fura schiuri dintr-o statiune de lux din Muntii Alpi.

Personajele principale sunt interpretate de Léa Seydoux (Inglorious Basterds, Midnight in Paris, La belle personne, Les adieux a la reine) si Kacey Mottet Klein.

Filmul a castigat Ursul de Argint – Premiu special la Festivalul de Film de la Berlin 2012.

Sora deja a intrat pe ecrane in Ungaria, la sfasitul lunii iunie. Il asteptam anuntat si in Romania.

Rock of Ages – probabil comedia verii

0

Am mers la Rock of Ages cu asteptari foarte mici, vazusem trailerul si kitschul imaginilor aproape ma convinsese sa raman acasa. Ma felicit ca n-am refuzat un asemenea festin de prost gust, hituri pop-rock (pe care poti sau nu sa te opresti sa le fredonezi impreuna cu actorii) si un cocktail incredibil de carisma si prosteala din partea lui Tom Cruise si Catherine Zeta-Jones. Probabil va ramane comedia verii, pentru ca este perfect ridicola si perfecta pentru o distractie camp.

Rock of Ages nu este o capodopera, este o comedie-musical care merita vazuta in primul rand daca ai copilarit in anii '80 sau daca ti-ai trait atunci adolescenta. Daca nu faci parte din generatia respectiva tot te vei distra, pentru ca hilaritatea auto-ironica in care se scalda e irezistibila.

Filmul este o intoarcere in timp perfecta, recreand in detaliu cliseele culturale ale perioadei. Probabil daca te vezi acum intr-o poza din acei ani (cu parul tapat pana la refuz, imbracat(a) in strasuri si maneci cazute, cu bandana pe cap,  etc) te rusinezi si strambi din nas. Rock of Ages isi asuma pe de-a-ntregul aceasta babilonie stilistica, adauga muzica perioadei (Bon Jovi, Guns N' Roses, Def Leppard, Foreigner, Journey, Poison), doi tinerei alesi aleatoriu din multimea adolescentina de atunci (cam cum ai alege acum doi hipsteri, oricare doi ar fi la fel de buni) si adaugi cireasa (ciresele) de pe tort: Tom Cruise si Catherine Zeta-Jones (intr-o masura mai mica, Alec Baldwin). Si obtii un cocktail de distractie estivala.

Stiu ca multa lume nu este fana musicalurilor (nici eu nu sunt), dar Rock of Ages este atat de haios tocmai pentru ca a ales acest gen. In primul rand Tom Cruise nu are cum sa te lase rece in rol de star rock: cantand, dansand, leganandu-si soldurile tatuate si pletele. Maimutareala lui este de nota 10, la fel ca si cea a lui Catherine Zeta-Jones. Tom Cruise isi face aparitia in film acoperit de groupies, la bustul gol, imbracat cu un fel de pantaloni de piele care ii lasa fesele goale si cu o bijuterie acoperita in pietre (poate cristale Zwarovski?) il loc de chiloti. Catherine Zeta-Jones este adversarul puritan al lui Tom Cruise, cea care lupta impotriva stilului de viata dezordonat si decadent al starului rock. Zeta-Jones este oripilant de buna in rol, mutrele ei de femeie corecta – ultimul bastion ce apara moralitatea societatii din Los Angeles – sunt nepretuite. Este un walking cliche, la fel ca si figurile foarte convinse pe care le face cand danseaza.

Nu vei mai avea probabil ocazia sa ii vezi pe Tom Cruise si Catherine Zeta-Jones in roluri atat de tampitele si hilare. Asta e din nou un argument pentru a trece peste fobia musicalului si a vedea Rock of Ages.

Pentru cine a vazut Tropic Thunder, filmul din 2008 al lui Ben Stiller care ironiza lumea reality-show-urilor si a actorilor de la Hollywood, Rock of Ages are ceva din aceasta abordare, aplicata asupra anilor '80 si starurilor rock.

Prometheus – ghiveci grandios cu pretentii metafizice

0

Prometheus,noul film al lui Ridley Scott, este un film de groaza, actiune si SF, in care isi gasesc locul si cateva intrebari metafizico-ontologice. Prometheus merita vazut daca esti dornic de escapism cinematografic, thrill si distractie cinefila, fiind o capodopera a genului minor, comercial. 

Prometheus este un prequel al filmului semnat de Ridley Scott in 1979,  Alien, cel in care locotenentul Ripley, jucat de Sigourney Weaver, supravietuieste intalnirii echipajului navei spatiale Nostromo cu un monstru extraterestru cu doua randuri de dinti, monstru care sta bine cuibarit in imaginarul cinefililor de mai mult de 30 de ani.

Tocmai pentru ca Ridley Scott a anuntat un prequel, multi si-au dorit un thriller la fel de infricosator ca Alien, in care membrii echipajului plecat in spatiu se gasesc claustrati fara scapare intr-o nava spatiala pe o planeta cu atmosfera irespirabila, vanati pe capete de o fiinta pocita. Nu pot spune ca Prometheus nu livreaza din plin frica si groaza (slava Domnului!), dar are cateva minusuri deranjante.

In primul rand Prometheus este o buna bucata din film o clona a scenariului Alien; nu cred ca isi dorea cineva un Alien tras la indigo: un echipaj plecat in spatiu descopera o nava abandonata; explorand-o, unul dintre membrii echipajului este infestat de un factor extraterestru misterios; de unde intrebarea daca va fi sau nu primit inapoi pe nava, avand in vedere conditiile stricte de carantina.

Alt minus a ceea ce livreaza Prometheus este pretiozitatea metafizica a filmului comparativ cu minimalismul de mijloace si intrebari din Alien. In Alien iti ingheata sangele in vene fara sa simti nevoia sa dai ochii peste cap a exasperare cand ti se servesc lectii despre umanitate, sensul nostru pe Pamant, nevoia de a-ti cunoaste creatorul si alte enormitati clamoroase care nu-si au locul intr-un thriller comercial, chiar el si Prometheus. Nu pentru ca n-ar fi interesante astfel de teme, ci pentru ca raman in Prometheus doar niste marote lipsite de substanta si autenticitate. Ridley Scott nu e totusi Stanley Kubrick si pretentia unui nou 2001: A Space Odyssey, daca a existat, este ridicola. 

Singurul fior de stranietate morala si alienare pe care reuseste sa-l transmita filmul este datorita robotului David, jucat de Michael Fassbender. Langa "jucat" poti alatura orice adjectiv superlativ, poti exersa oricate. Michael Fassbender are cele mai interesante replici si, culmea, este cel mai complex personaj desi este doar un android: capabil de loialitate si de calcule reci, incredibil de lucid si cinic, dar capabil si de un fel de emotie si incantare copilaroasa.

In treacat fie spus, ceilalti actori nu joaca tocmai de vis, incepand cu cei doi cercetatori care au descoperit ca suntem creatiile unor extraterestri: Noomi Rapace, cunoscuta din ecranizarea suedeza a Girl With The Dragon Tattoo, si Logan Marshall-Green, continuand cu  Charlize Theron, care a incercat tot posibilul sa scoata ceva din rolul de executiv corporatist cu caracter neimblanzit, fara credinta sau sensibilitati spirituale, Idris Elba, capitanul navei, si Guy Pearce (il stii din L.A. Confidential si Memento), imbatranit artificial pentru rolul de finantator al misiunii in scopul descoperirii izvorului vietii fara de moarte. Ce-i drept, cateodata sunt de vina si structura si dialogul filmului pentru lipsa de eficacitate a jocului lor.

Prin alegerea unui maximalism de mijloace, spre deosebire de minimalismul din Alien, Prometheus este un ghiveci. Amesteca atatea fire narative, atatea intrigi marunte care nu se leaga, inclusiv un moment de film cu varcolaci si unul de flirt fara sens, incat te intrebi daca spectatorul a ajuns sa aiba attention span-ul atat de scurt incat trebuie bombardat non stop si atras (a se citi distras) cu diverse jucarele cinematografice ieftine.

Dincolo insa de toate criticile, Prometheus are o grandomanie care il prinde foarte bine, scenografia are dimensiuni cosmice iar efectele speciale sunt impresionant de frumoase. Grandiosul ii vine bine lui Prometheus pentru ca filmul are ceva din aristocratia si eleganta unei cinematografii clasice, cu o estetica si miza setate undeva mai sus decat cele ale blockbusterelor din ultimii ani.

To Rome With Love

Comedia To Rome With Love este ultimul film al lui Woody Allen, pe care Woody nu doar il regizeaza ci in care si joaca (ultimul lui rol inainte de To Rome With Love a fost in Scoop, 2006). Woody Allen continua fascinatia pentru mari orase cu Roma, dupa Londra, Barcelona si Paris.

Fascinatia pentru Roma ca oras este dublata de faptul ca Woody Allen a fost dintotdeauna un mare fan al cinematografiei italiene (Vittorio De Sica, Roberto Rossellini, Michelangelo Antonioni, Federico Fellini), fiind influentat organic de aceasta. 

Filmul are patru povesti. In prima, un arhitect american (jucat de Alec Baldwin) venit la Roma pentru vacanta isi aminteste de anul petrecut aici cand era tanar. Prilejul nostalgic ii este oferit de intalnirea cu un tanar interpretat de Jesse Eisenberg (il stii din The Social Network, unde l-a jucat pe Mark Zuckerberg). A doua poveste il are in centru pe Woody Allen, un regizor retras din activitate care incearca sa promoveze un cantaret de opera ce canta extraordinar doar la dus. A treia poveste il are ca protagonist pe Roberto Benigni, trezit peste noapte faimos. 

Cireasa de pe tort va fi probabil Penelope Cruz, care joaca din nou intr-un film de Woody Allen dupa Vicky, Cristina, Barcelona. Penelope este in To Rome With Love o prostituata cu multa personalitate, personajul principal al celei de a patra povesti.

To Rome With Love a avut premiera mondiala la Roma in aprilie 2012.

The Great Gatsby

Noua adaptare 3D a cartii lui F. Scott Fitzgerald, The Great Gatsby, se anunta o productie luxoasa, feerica, dulce si un pic kitschoasa, in stilul specific al lui Baz Luhrmann (regizorul lui Romeo + Juliet, Moulin Rouge si Australia).

Actorii principali sunt Leonardo DiCaprio, Carey Mulligan si Tobey Maguire.

The Great Gatsby este povestea lui Nick Carraway (Tobey Maguire) ce se lasa prins si fermecat in lumea misterioasa si excesiva a vecinului lui, Jay Gatsby (Leonardo DiCaprio), devenind martorul vietii tragice si obsesive a acestuia.

Evenimentele au loc in perioada de prosperitate precursoare Marii Crize Economice din 1929 – cunoscuta drept the Roaring Twenties, o tema vizuala de mare potential de care Luhrmann pare sa fi profitat din plin.

Filmul va fi extrem de stilizat, ceea ce se poate observa si in slideshow-ul de mai jos.

Top filme de dragoste

0

Nu strambati din nas la ideea filmelor romantice. Filmele de dragoste nu trebuie sa fie neaparat siropoase, la fel si topurile cu astfel de filme. Dragostea ramane una din cele mai iubite (sic!) teme din cinematografie si nu doar pentru ca asta vor sa vada cinefilele, ci din motive mai profunde, usor de ghicit.

Lista pe care am compilat-o cuprinde filme care trateaza iubirea fie la modul romantic, adica idealist, fluturi in stomac, visat cu ochii deschisi, fie intr-un mod mai problematic. Cand zic problematic, ma gandesc de exemplu la iubirea in momente si la varste complicate, cand eroinele /eroii au o familie dar se indragostesc de altcineva. Sau filme in care constrangeri exterioare sau anxietati personale au facut ca dragostea sa nu se implineasca.

Am ales filme in care dragostea este usoara dar, mai ales, grea. Nu am tras de bunavoie balanta catre iubirile complicate, poate chiar imposibile, dar se pare ca povestile de iubire cele mai bune sunt o noua versiune la Romeo si Julieta.

1. In The Mood for Love

In The Mood for Love (O iubire imposibila, 2000, regia Wong Kar Wai, drama) este un film delicat si poetic. Este vorba despre doi chinezi din Hong-Kong, el jucat de Tony Leung si ea interpretata de Maggie Cheung, care realizeaza ca partenerii lor de viata au devenit amanti. Incercand sa isi imagineze cum a fost posibila relatia, cei doi se apropie, se indragostesc, dar discretia sau poate altceva ii opreste sa mearga pana la capat. Filmul este de o frumusete care-ti taie respiratia, cu scene filmate in ralanti in care muzica intoxicanta te atrage intr-o stare de un romantism aproape palbabil. Tony Leung este misterios ca un sfinx, iar Maggie Cheung are o feminitate de portelan.

2. Roman Holiday (Vacanta la Roma)

Roman Holiday (Vacanta la Roma,1953, regia William Wyler, drama-comedie) este povestea iubirii intre femeia-ingenua si The Big Bad Wolf, care se dovedeste a nu fi tocmai asa rau intentionat.

Roman Holiday este filmul de debut al lui Audrey Hepburn intr-un rol principal (pentru care a primit un Oscar), o actrita facuta parca pentru roluri romantice. Fragila, candida dar paradoxal puternica, Audrey este in film o printesa ce ajunge sa se plimbe singura prin Roma, in timp ce escorta o cauta pentru revenirea la indatoririle regale. Pe urmele ei se gaseste un jurnalist fara scrupule, jucat de Gregory Peck, ce vrea sa exploateze evadarea lui Audrey din senzationalism jurnalistic.

Dar nebuniile delicioase si nevinovate pe care le face Audrey pe strazile Romei, lipsa oricarei griji, libertatea ei, toate sunt molipsitoare si pentru noi, si pentru Peck. Astfel, intre cei doi rasare o “iubire de vacanta”, vacanta lui Audrey.

3. I Am Love

I Am Love (Eu sunt dragostea, 2009, regia Luca Guadagnino, drama) este si el un film foarte frumos vizual, ca si In The Mood For Love. Este vorba despre dragostea intre oameni de varste diferite si cu statut social la fel de diferit. Ea (Tilda Swinton), casatorita cu copii, face parte din “aristocratie”, in timp ce el este doar un tanar oarecare care incearca sa construiasca ceva in viata.

De fapt nici ea nu are nimic solid si autentic, in afara de copiii deja zburati din cuib. Scenele de dragoste in natura sunt transfigurante pentru amandoi, absorbiti parca de lumina care ii inconjoara. Gratia Tildei Swinton, vocea ei foarte feminina, discrepanta dintre stangaciile si momentele cand este perfect stapana pe ea, sunetele naturii, dorinta dintre cei doi, toate sunt cat se poate de romantice.

4. Intimacy

Intimacy (Intimitate, 2001, regia Patrice Chereau, drama) este un film pe care nu l-as descrie ca romantic, dar este de dragoste. Asta in ciuda scenelor erotice extrem de grafice, care i-au facut pe multi sa se intrebe daca actele sexuale dintre cei doi actori nu au fost reale. Este vorba de doi oameni de 40 de ani sau chiar peste, un el si o ea ce ajung dependenti de intalnirile erotice de miercuri dupa-masa.

Sunt intalniri in care interactiunea se limiteaza la sex, fara sa vorbeasca, la fel ca in Ultimul tango la Paris, filmul lui Bertolucci. Dar cei doi simt ca este ceva real in ceea ce traiesc impreuna. Intensitatea legaturii nu tine doar de atractia reciproca, ci de faptul ca este singurul moment fara minciuna din vietile lor. El si-a parasit familia pentru ca nu mai era fericit, in timp ce ea traieste din inertie alaturi de un barbat care nu o merita. In acest gol, intimitatea dintre ei rasare ciudat, prin intalniri sexuale.

5. The English Patient

The English Patient (Pacientul englez, 1996, regia Anthony Minghella, drama) este probabil unul dintre cele mai cunoscute filme de dragoste si, cu siguranta, a stors multe lacrimi. Este un film cu o componenta de santaj emotional pentru spectator, dar, dincolo de asta, este filmul romantic perfect: o poveste de dragoste imposibila, petrecuta in timpul razboiului, intr-o locatie exotica, deci romantica (Cairo, desertul) si un cuplu sofisticat.

Privirea Contelui de Almasy care o strafulgera pe Katharine cu dorinta amestecata cu respingerea ei este imposibil de uitat. La fel ca si inclestarile amoroase in umbra alcovului mangaiat de o lumina de miere, strecurata printr-o fereastra filigranata tipic araba.  Si muzica, un cantec popular incredibil de trist… Povestea o stii deja: el este cercetator de origine ungara, jucat de Ralph Fiennes. Ea, interpretata de Kristin Scott Thomas, traieste impreuna cu sotul la Cairo. Incet, cei doi cedeaza atractiei ce ii consuma, ce se transforma apoi in dragoste si tandrete.

6. The Unbearable Lightness of Being

The Unbearable Lightness of Being (Imposibila usuratate a fiintei,1988, Philip Kaufman, drama) este, ca multe alte filme de dragoste, ecranizarea unei carti bune (in cazul asta este cartea cu acelasi nume a lui Milan Kundera).

Tomas, un intelectual doctor iubitor de femei, jucat de Daniel Day Lewis, cunoaste o tanara jucausa, naiva, sensibila – Tereza (Juliette Binoche). Cei doi ajung sa se casatoreasca dar Tomas nu renunta la aventurile cu alte femei, desi tandretea pentru sotie este din ce in ce mai profunda. Este o dragoste amara si dulce, trista si fericita, in acelasi timp.

7. Love In The Time of Cholera

Love in The Time of Cholera (Dragostea in vremea holerei, 2007, Mike Newell, drama) este si acesta ecranizarea unui roman cunoscut, semnat de Gabriel Garcia Marquez. Filmul este frumos nu doar datorita povestii si a actorilor, dar si a citatelor foarte romantice din carte.

Love in The Time of Cholera este razbunarea poetica a tuturor povestilor de dragoste neimplinita in film sau in realitate, pentru ca intr-un final foarte improbabil, cei doi isi traiesc dragostea.

Este o poveste à la Romeo si Julieta cu final fericit. Florentino Ariza (jucat de complicatul Javier Bardem) se indragosteste in adolescenta de Fermina, dar parintii acesteia ii despart. Peste ani, Fermina se casatoreste cu un medic, barbat rational si pragmatic, dar fara imaginatie. In acest timp, Florentino o asteapta iubind multe alte femei, aplicand o metafizica a iubirii dezvoltata de mintea lui poetica. La moartea sotului Ferminei, Florentino, decrepit si albit, o recastiga pe Fermina si traiesc impreuna momente de gratie care pareau imposibile. Iubirea ideala…Think of love as a state of grace, not the means to anything, but the alpha and omega. An end in itself.

8. The Painted Veil

The Painted Veil (Valul pictat, 2006, regizor John Curran, drama) este la fel de emotional si emotionant ca si The English Patient, The Unbearable Lightness of Being sau Love in The Time of Cholera. Este povestea de dragoste care demonstreaza cinematografic ca si barbatii cu voci pitigaiate, slabuti si fara trasaturi masculine, dar cu o vointa si o inteligenta aproape crunte, pot fi eroii unei iubiri intense.

Aici dragostea adevarata nu este descoperita in afara casniciei, ci in cuplu, in timp si cu sacrificii mari. El, specialist in bacteriologie, jucat de Edward Norton, un tip inteligent si timid, destul de aproape de un tocilar, se indragosteste de Kitty. o tanara frivola jucata de Naomi Watts.  Ea ii accepta cererea in casatorie doar pentru a scapa de parinti. Dupa ce il inseala, casnicia lor ramane un parteneriat rece, chiar ostil. Walter (Edward Norton) nu o cruta pe Kitty si o duce intr-un focar de holera in inima Chinei.

Voi incheia topul cu doua filme de dragoste aparent mai reci, care isi permit sa exteriorizeze mai putina emotie, dar mai multa reflectie.

9. Ma nuit chez Maud

Ma nuit chez Maud (Noaptea mea cu Maud, 1969, Eric Rohmer, drama) este poate filmul de dragoste cel mai intelectual si complex conceptual. Alegerile personajului masculin sunt motivate de acesta prin argumente complicate iar nivelul dialogurilor dintre personaje este exceptional de sus. In acest context in care se discuta argumente ontologice, filosofie aplicata la alegeri si gusturi, emotiile celor doi exista intr-un mod subtil. Desi mult mai putin emotional ca filmele prezentate mai sus, Ma nuit chez Maud este filmul de dragoste suprem.

10. Annie Hall

Annie Hall (1977, Woody Allen, drama-comedie) este filmul de dragoste al unei generatii, de la finalul anilor ’70. Talentul special al lui Woody Allen este sa spuna cele mai profunde si triste adevaruri in cel mai comic mod cu putinta. Iar Annie Hall este probabil comedia romantica in care acest lucru i-a iesit cel mai bine.

Chimia dintre Woody Allen si Diane Keaton, cele doua personaje principale, se simte in fiecare por al filmului. Cuplul format din anxiosul personaj al lui Woody Allen si Annie, nu mai putin nesigura si delicata, este rar. In general, cel putin unul dintre personaje este sigur pe el, are privirea misterioasa si joaca tare. Asumarea in fata tuturor a acestei nesigurante de catre ambele personaje din Annie Hall face filmul foarte special.

Multe filme romantice au ramas in afara topului: Casablanca, Elizabethtown, Breakfast at Tiffany’s, Amantul, Atonement, Amelie, Wings of Desire, Hable con ella, Blue Valentine, Chunking Express, An Affair to Remember, Manhattan, A bout de souffle, The Dreamers, Jules et Jim, 3-Iron, Taming of the Shrew, (500) Days of Summer, Bringing up Baby, Closer, The Fifth Element si multe altele. Dar cel mai rau imi pare pentru Sex, Lies, and Videotape.

In ciuda titlului, filmul este o poveste de dragoste intre doi oameni inhibati si frustrati sexual dar care isi castiga reciproc increderea si curiozitatea. Sex, Lies, and Videotape spune ca o conversatie este cel mai seducator instrument al iubirii si un la fel de seducator instrument cinematografic.

Amour (Michael Haneke) a castigat Marele Premiu al Festivalului Cannes 2012 – Palme d’Or

0

Dupa 11 zile de proiectii, dezbateri cu regizorii si actorii, interviuri si conferinte de presa, Festivalul Cannes 2012 si-a anuntat castigatorii.

Filmografia americana a fost cea mai bine reprezentata in acest an, cu cinci filme din cele 23 aflate in competitia principala: Moonrise Kingdom, Cosmopolis, The Paperboy, Mud si On The Road. In competitie s-au aflat si trei filme franceze: Vous n'avez encore rien vu al regizorului Alain Resnais, De rouille et d'os al lui Jacques Audiard si Holy Motors al lui Leos Carax. Romania a avut in competitie filmul lui Cristian Mungiu, Dincolo de dealuri.

Castigatorii editiei cu numarul 65 de la Cannes:

1) Palme d’Or: Amour, regizor Michael Haneke (Austria)

Haneke a castigat Palme d'Or-ul si in 2009 cu The White Ribbon.Amour este povestea unui cuplu (el jucat de – Jean Louis Trintignant, ea de – Emmanuelle Riva) ce trebuie sa faca fata urmarilor fizice ale infarctului pe care il sufera personajul feminin al cuplului. Fiica celor doi profesori de muzica pensionati este interpretata de Isabelle Huppert

2) Grand Prix: Reality, regizor Matteo Garrone (Italia)

Reality a fost singurul film italian din competitie in acest an si al doilea pentru Matteo Garrone la Cannes (primul a fost Gomorrah in 2008, cu care a si castigat marele premiu al juriului). Noul film se pare ca este mai putin violent si are ca tema evidenta show-urile de reality TV.  In substrat filmul vorbeste despre conflictele umane. 

3) Prix de la Mise en Scene (cel mai bun regizor): Carlos Reygadas (Mexic) pentru filmul Post Tenebras Lux

Post Tenebras Lux, tradus din latina "Dupa intuneric urmeaza lumina", este un film semi-autobiografic despre libertate. Actiunea se petrece in mai multe tari (Mexic, Anglia, Spania, Belgia), toate tari in care regizorul mexican a trait. Post Tenebras Lux a fost unul dintre cele mai controversate filme din acest an de la Cannes, inclusiv membrii juriului avand pareri divergente in privinta acestui film.

4) Prix du Scenario (cel mai bun scenariu): Dincolo de dealuri, regizor Cristian Mungiu (Romania)

Dincolo de dealuri se inspira din drama de la Tanacu (o femeie supusa ritualurilor de exorcizare pana la moarte). Doua bune prietene urmeaza drumuri diferite, una emigreaza in Germania, cealalta se calugareste. Dupa ani se reintalnesc si, in timp ce femeia emancipata vrea sa o convinga pe cealalta sa reintre in viata laica, cei din jur ajung sa creada intr-o posibila posesie demonica a femeii libere.

5) Camera d’Or (cel mai bun debut): Beasts of the Southern Wild, regizor Benh Zeitlin (SUA), din selectia Festivalului Un Certain Regard.

Filmul a fost apreciat si la Festivalul de film american Sundance.


 

6) Prix du Jury (premiul juriului): The Angels Share (La parte des anges), regizor Ken Loach (Marea Britanie)

Actiunea filmului The Angels' Share al lui Ken Loach se petrece in Glasgow, unde un tanar primeste o ultima sansa sa isi refaca viata ramanand in afara inchisorii. Impreuna cu prietenii lui reuseste sa gandeasca o solutie ingenioasa la dificultatile de natura sociala.

7) Prix d’interpretation feminine (cea mai buna actrita): Cristina Flutur & Cosmina Stratan din Dincolo de dealuri, regizor Cristian Mungiu
 

8) Prix d’interpretation masculine (cel mai bun actor): Mads Mikkelsen Jagten (La Chasse/The Hunt), regizor Thomas Vinterberg
 

9) Palme d’Or (scurtmetraj): Sessiz-be Deng | Silent | Silencieux, regizor L. Rezan YESILBAS (Turcia)

Ultimele articole