Dark Shadows (Umbre intunecate), ultimul film al lui Tim Burton, ofera multa placere vizuala (incepand cu detaliile decorurilor si hainelor pana la aparitiile fantomatice, in fapt creatii digitale), suficient umor si niciun fior de groaza (maximul de oroare fiind obtinut din contemplarea unghiilor galbui dezgustatoare ale vampirului Johnny Depp).
Filmul nu ii va dezamagi pe fanii stilului lui Tim Burton sau pe cei ai lui Johnny Depp, dar nici nu ii va lasa transfigurati de noua experienta burtoniana. Asta pentru ca Dark Shadows (apropo, nefericit titlu) este distractiv aproape la maximul pe care il poate oferi un film hollywoodian dar "pas risqué", ca un Ed Wood de exemplu. Aici probabil ca incep deja sa diverg in opinie de fanii lui Tim Burton care au vazut deja filmul, ce vor sustine ca Dark Shadows nu este tocmai de masa si nici turnat dupa reteta á la Hollywood. Totusi, filmul nu trece niciun moment in ciudat si nu face nicio alegere riscanta.
Barnabas Collins (Johnny Depp) este un tanar din secolul al XVIII-lea blestemat sa fie iubit de Angelique (Eva Green). Pentru ca Barnabas are o aventura cu tanara dar ii declara ca nu o iubeste, Angelique se razbuna total, ducandu-i intregul neam la pierzanie si vrajind-o pe Josette, femeia de care se indragostise intre timp Barnabas, sa se sinucida aruncandu-se in mare. Barnabas nu este nici el crutat, fiind transformat in vampir si condamnat sa isi petreaca veacurile legat cu lanturi intr-un cosciug.
Asta pana cand, doua secole mai tarziu, niste muncitori descopera din intamplare cosciugul si il elibereaza pe Barnabas. Placerea privitorului de abia de aici incepe. Barnabas este foarte haios in modul in care metabolizeaza civilizatia americana din anii '70 (hippies, razboiul din Vietnam, fast food-urile, petrecerile si alte aspecte mai comune veacurilor moderne, ca de exemplu soselele).
Depp joaca minunat dar in imaginatia mea tot "suna" in voce si miscari, macar un pic, ca in Piratii din Caraibe sau alte roluri din filme semnate de Burton. Mi se pare ca Depp si-a tocit imaginea intr-o tipologie din care probabil nici nu vrea sa iasa. Intotdeauna este personajul alienat si neacceptat de cei din jur, dar mi-ar placea sa faca acest rol in filme care intr-adevar sunt marginale si diferite. M-am plictisit un pic de rolul lui Depp de ciudat in filme cu buget mare, in care, invariabil, va fi doar un tip excentric, un maimutoi haios, dar nu va avea niciodata profunzime si personalitate adevarata. Va fi mereu propria caricatura.
Pe langa Depp, in film joaca nelipsita sotie a lui Burton, Dna Helena Bonham Carter. De asemenea, apare Michelle Pfeiffer, atat de rar pe ecrane incat iti face placere s-o vezi oricum. Dar cele doua personaje feminine care fac filmul sunt Eva Green in rolul lui Angelique si Bella Heathcote, in rolul tinerei pe care o iubeste Barnabas. Heathcote este o actrita australiana care a jucat pana acum mai mult in seriale, dar care transmite o siguranta totala in alegerile de joc pe care le face in Dark Shadows.
Am lasat-o la final pe frantuzoaica Eva Green, ca pe cireasa de pe tort. Ai vazut-o in filmul lui Bertolucci, The Dreamers, si in filmul James Bond: Casino Royale. In Dark Shadows te lasa absolut mut cu vocea abraziva, tenacitatea urii, regalitatea gesturilor, privirea malefica si rapace, buzele de un rosu aprins. Este pur si simplu fatala, la propriu si la figurat. Imposibil de invins, chiar si de Johnny Depp. Mi-ar placea sa o vad in mai multe filme.
Pentru ca am fost intrebata daca Dark Shadows merita vazut la cinematograf, as zice ca da, pentru imagine si efecte speciale. Sunt foarte multe detalii care ti-ar scapa la o vizionare acasa. Daca pui intrebarea in sensul: merita sa dau banii pentru a vedea Dark Shadows la cinematograf, as zice ca depinde. Eu i-as da in primul rand pentru Eva Green.
