Filme

Atentie: urmatoarele comentarii contin spoiler-e.

Filmul vorbeste despre conflictul vechi á la Romeo si Julieta, doi iubiti din neamuri/religii diferite: ea – evreica si crestina, el – palestinian si musulman. Ea naste un fiu, si povestea carmeste spre tragedie, varianta oedipiana.

Povestea e spusa cu multa violenta, dar cu economie de alte mijloace. Filmarea e seaca, la fel si jocurile actorilor, intentionat saracacioase. In schimb, din cand in cand, este lasata sa se insinueze deloc subtil muzica celor de la Radiohead. Tot filmul se construieste cadru cu cadru, cu multa rabdare, spre rezolvarea nodului gordian: tatal este in acelasi timp fratele copiilor lui, din cauza unui incest nedorit.

Filmul se doreste decent si retinut, dar de fapt ceva scartie monstruos in constructie. De ce atata retinere din toate in afara de violenta grafica? Care e locul unei muzici adresate occidentalilor si problemelor lor, Radiohead, intr-un loc atat de nemilos si sarit bine din tatanile unei minti occidentale, precum conflictele armate din Palestina? Filmul este de o incongruenta vulgara, desi tocmai indecenta pare ca incearca sa o evite. Insasi culminarea filmului in ideea incestului mamei cu fiul torturator in inchisoarea in care era inchisa dovedeste ca demiurgul operei se foloseste de orice mijloc pentru a obtine un „uau” de la spectator. Si nu sunt vreo pudibonda. Filmul nu are nici pe departe suflul unei tragedii care sa explice o solutie atat de grava. Pe langa asta, exploateaza morala politically correctness-ului a aceluiasi occidental, care nu-i da voie sa simta repulsie fata de alegerile regizorului, pentru ca regizorul nu face decat sa aleaga realismul, deci cel care priveste nu are voie sa simta decat cel mult mila fata de saracele personaje.

Poate in ciuda minimalismului de mijloace, Incendies e un film pretentios care nu ajunge sa confirme nicio miza. Reuseste doar sa flageleze inutil privitorul. La final lipseste catharsis-ul.

Transformers 3 este un film pentru baieti mai mici sau mai mari, la fel ca si celelalte doua filme din serie, dar mai reusit. Ultimul bifeaza toate ingredientele: 3D, efecte speciale copioase, roboti minutios lucrati nu la sala ci in laboratoarele de animatie, multe arme, urmariri, masini cu forme voluptoase si, bineinteles, femei sexy. In Transformers 3 apare una singura, dar e mai mult decat suficienta.

Actiunea din Transformers 3 e un amalgam fara pic de structura, o chestie dezlanata fara cap si coada, dar aspectul asta chiar nu conteaza. Important e sa te simti din nou ca un pusti care se joaca cu masinutele/soldateii/roboteii. Si cu siguranta ai suficient timp sa regasesti placerea asta si tihna, deopotriva. Filmul dureaza mai mult de doua ore, toate scenele fiind realizate cu o opulenta de timp si mijloace care produce un fel de vertij placut in gol. Si asta si pentru ca atinge o anume frumusete in filigranul cu care sunt desenati robotii (inclusiv culorile sunt spectaculoase), in faptul ca fiecare robot are un accent englezesc diferit (nu poti sa nu te intrebi daca si la ei, pe planeta de unde provin, lumea a evoluat politic in aceleasi tari ca pe Terra), in ritmul foarte muzical de sarpe cu clopotei cu care se misca monstrul Decepticoni-lor, in modul DJ-esc cu care autobotul Bumblebee isi ia la revedere de la Sam (LeBeouf), facand sample de frecvente radio etc etc.

Filmul merita vazut si pentru John Malkovich, mereu egal cu sine dar niciodata plictisitor. Mi se pare de departe cea mai originala interpretare. In rest, toti actorii folosesc tot felul de clisee specifice filmelor de actiune in modul in care-si construiesc personajele. Mai ales Dl. Duhamel. De exemplu, toti actorii isi ingroasa vocea cand trebuie sa arate ca-s curajosi si pusi pe fapte mari, devenind eroi din voce, frizand instanteneu si ridicolul. Cu exceptia lui Malkovich si a lui Turturro. Turturro face si el un rol bun, dar parca nu-si gaseste locul. Parca e "din alt film".  Pe partea feminina a rolurilor, Frances McDormand, actrita pe care o stiti din Fargo, si care aici e sefa CIA, joaca foarte bine, spre deosebire de Rose Huntington-Whiteley, un fel de noua Cameron Diaz dar mult mai putin dotata actoricesc, care dinamiteaza cu gratia unui hipopotam tot filmul, in ciuda frumusetii.