Expoziţia Passage to the Future: Art from a New Generation in Japan de la MNAC ne propune instalaţii, lucrări de grafică, fotografii, filme, animaţii nipone care amuză, delectează, intrigă. Stilul de locuire al spațiului de expunere este reconfortant pentru vizitator, familiarizându-l treptat cu arta contemporană japoneză.
Numai când admiri cerul surprins în instantaneele mari ale fotografului Katsuhiro Saiki, instalate pe podea (ca un echivalent vizual al mesajelor bucureştene priveşte cerul dar care, în chip paradoxal, îţi direcţionează privirea în jos) simţi că ajungi într-o altă dimensiune. Împărtăşeşti revelaţia artistului: de la o anumită distanţă, toate lucrurile se măsoară la fel, fie că este vorba de o pasăre în zbor sau de un avion. Această perspectivă îţi induce o detaşare supranaturală, prin contemplarea senină a bucăţilor de cer surprinse de fotograf.
Priveliştea avionului profilat pe fundalul norilor este tratată complet distinct în a doua serie de fotografii din expoziţie, numită sugestiv Ikiteiru (Trăind). Aici, elementul dominant, cel care declanşează procesul creativ, este banalul: un semn de circulaţie îndoit, o plantă de apartament aşezată previzibil pe marginea ferestrei, un câmp de fotbal în nuanţe pământii într-o zi ploioasă – toate sunt revelate ca atare, fără adaosuri inutile. În ce măsură îi reuşeşte totuşi lui Masafumi Sanai transformarea derizoriului în artă fotografică este discutabil.
Pe lângă fotografie, expoziţia adună lucrări de pictură: cele semnate de Nobuyuki Takahashi au un pronunţat caracter grafic, artistul nu se distanţează semnificativ de coordonatele stampelor: tuşe plate, bidimensionalitate, schematizare şi stilizare, toate sunt prezente într-o serie care îşi trage inspiraţia de la elementele naturale (lună, valuri, munţi etc.), motivele perene ale artelor nipone, fie ele vizuale sau literare.
Un efect aparte în spaţiul expoziţional îl are instalaţia Please Wash Away,creaţia artistei Miyuki Yokomizo. Peste o mie de săpunuri în nuanţe pastelate, translucide sunt înşirate în pungi de plastic atârnând ca perdelele într-un spaţiu ce aminteşte de o cabină de duş. Mesajul este unul ecologic, declară artista. Deşi săpunul este un simbol al curăţeniei şi purităţii, producţia acestuia are efecte situate la polul opus pentru mediul înconjurător. Se pierd totuşi aceste impresii odată ce eşti sedus de opalescenţa săpunurilor ca dropsurile multicolore şi te trezeşti absorbit în interiorul instalaţiei.
Vizitarea expoziţiei stârneşte zâmbete prin obiectele năstruşnice ale grupării artistice Maywa Denki, cei care reinterpretează până la epuizare unul dintre cele mai vechi şi iubite motive nipone, peştele, folosindu-i forma pentru toată gama de invenţii, de la arbalete la harpe suprarealiste. Şi dacă mai exista vreo îndoială că animatorii japonezi sunt vizionari, parcursul se încheie în chip ideal cu savuroasele personaje 3-D din animaţiile sensibile ale lui Tomoyasu Murata.
Passage to the future este, de fapt, passage to the past, realitate evidentă în momentul în care priveşti anii în care au fost realizate lucrările nipone expuse la MNAC. Expoziţia de artă japoneză contemporană se limitează – în chip întrucâtva frustrant – la intervalul de timp 1993-2004.
Dar evenimentele de acest gen, care ne pun faţă în faţă cu arta extrem orientală în etapa ei contemporană sunt rarisime în contextul cultural autohton şi acesta ar fi un motiv esenţial – în niciun caz singurul- pentru a vizita expoziţia şi a constata în ce măsură şi în ce direcţii a evoluat arta japoneză. Si ce anume o apropie sau o diferenţiază în prezent de cea occidentală.
