Lawless

0

Lawless este ecranizarea povestii adevarate a fratilor Bondurant, contrabandisti notorii ai perioadei Prohibitiei din Statele Unite. Muzicianul si scriitorul  Nick Cave (The Proposition, Ghosts… of the Civil Dead) semneaza scenariul filmului, adaptat dupa romanul lui Matt Bondurant.

Lawless trateaza indeaproape vietile bunicului autorului si fratilor sai, in incercarile de a se imbogati prin productia de alcool de contrabanda in statul american Virginia. 

Cei trei frati sunt jucati de catre Tom Hardy (Bronson, Tinker Taylor Soldier Spy, The Dark Knight Rises), Shia LaBeouf (Transformers) si  mai putin cunoscutul Jason Clarke.

Reprezentarea personajului negativ central ii revine lui Guy Pearce, (Memento, Traitor, Lockout) un gangster care, impreuna cu politicienii locali corupti, incearca sa profite de pe urma operatiunii familiei Bondurant.

Regizorul John Hillcott (The Road) reia colaborarea cu Nick Cave in postura de scenarist, dupa succesul celui mai recent proiect comun, The Proposition (2005), unde acelasi Guy Pearce joaca rolul principal. Nick Cave isi aduce contributia si pe coloana sonora a filmului, compunand si interpretand melodiile impreuna cu colegul de trupa, Warren Ellis.

In distributie il regasim pe veteranul Gary Oldman (Tinker Taylor Soldier Spy, seria Harry Potter sau seria Batman), dar si talente noi:  Jessica Chastain (The Tree of Life, The Help) si  Mia Wasikowska (Restless, Alice in Wonderland, Jane Eyre).

Filmul s-a aflat in competitia pentru Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes, editia 2012.

Macy Gray – al treilea concert in Romania

Pe 22 noiembrie, la Sala Palatului sunteti invitati sa ascultati live ritmurile delicate de soul si R&B cu care ne-a obisnuit Macy Gray in cariera sa de peste 22 de ani. 

Nascuta Natalie Renee McIntyre,  Macy Gray nu era o fana a propriei voci la inceputurile sale in muzica, caseta demo cu care i-a impresionat pe producatori fiind inregistrata de viitoarea cantareata numai in urma absentei altui solist disponibil.

Nivelul succesului ce a urmat este exprimat foarte bine de cele peste 20 de milioane de albume vandute pana acum in intreaga lume, ca si de premiul Grammy pentru Cea Mai Buna Solista Pop, acordat lui  Macy in anul 2001 (alaturi de alte 4 nominalizari).

Covered, ultimul album lansat in martie 2012, este de fapt o compilatie de cover-uri, Macy oferind propriile versiuni ale melodiilor precum "Creep" a celor de la Radiohead sau "Nothing Else Matters" (Metallica).

La Bucuresti, Macy Gray va interpreta atat melodiile ei foarte cunoscute, "I Try" sau "Sweet Baby", dar si dintre cele mai recente.

Intrarea in sala se va face incepand cu orele 19:00, urmand ca spectacolul sa inceapa la ora 20:00.

Biletele costa 220, 170, 140 si 110 lei si au fost puse in vanzare pe eventim.ro.

Frankenweenie

0

Frankenweenie este al doilea film Tim Burton cu premiera in 2012, dupa Dark Shadows, si a treia animatie burtoniana, dupa comedia muzicala The Nightmare Before Christmas (la care a semnat scenariul) si Corpse Bride (regia).

Frankenweenie este de fapt un remake Tim Burton dupa Tim Burton, pentru ca foloseste scurt metrajul sau mai putin cunoscut cu acelasi nume din anul 1984. Acest remake animat in regim de lung metraj va asigura vizibilitate simpaticii povesti horror – SF a scurtmetrajului.


Povestea il urmareste parodic dar si ca un omagiu pe Victor Frankenstein, eroul romanului horror clasic scris de Mary Shelley in 1818. Frankenstein, inca un copil, isi pierde intr-un accident de masina catelul (Sparky) si decide sa il readuca la viata folosindu-se de puterea stiintei. Reuseste, insa rezultatul ii depaseste asteptarile, pentru ca noul Sparky ajunge sa ingrozeasca intreg orasul. Perseverentul Victor Frankenstein nu renunta si isi asuma urmatoarea provocare: cum sa ii faca pe cei din jur sa il accepte pe Sparky.

Frankenweenie va fi primul lung-metraj alb negru lansat IMAX 3D, ca si primul film stop-motion in IMAX 3D.

Puteti urmari scurt metrajul Frankenweenie din 1984, ca si trailerul filmului din 2012, in galeria video de mai jos.

7 zile in Havana

Dupa modelul Paris, je t'aime si New York, I Love You, 7 zile in Havana este o antologie cinematografica alcatuita din sapte scurtmetraje cu actiunea plasata in capitala Cubei. Fiecare film este regizat de un alt regizor, printre care Julio Medem (Sex y Lucia, Room in Rome, Lovers of The Arctic Circle), actorul Benicio del Toro si Gaspar Noe (Irreversible, I Stand Alone).

In film joaca Daniel Brühl (Inglorious Basterds, Good Bye, Lenin!, The Bourne Ultimatum), Emir Kusturica, regizorul Arizona Dream si Underground,si actorul Josh Hutcherson (The Kids Are Alright, American Splendor).

Gustav Klimt – maestru al erotismului

Se implinesc 150 de ani de la nasterea pictorului austriac Gustav Klimt, reprezentant al simbolismului si al Secesiunii vieneze, varianta austriaca a Art Nouveau-lui.

Cel mai important subiect al lui Gustav Klimt este corpul feminin, erotismul picturilor lui fiind trasatura cea mai evidenta. A fost numit de unii critici "un mare voyeur". Pe langa sexualitatea picturilor lui, Klimt este cunoscut pentru pretiozitatea stilului, picturile lui fiind de multe ori incarcate cu decoratiuni aurii si alte adaugiri "ca de bijutier". Vezi mai jos o galerie de picturi semnate Klimt.

Azi Klimt este unul din cei mai populari pictori, stilul si lucrarile lui fiind usor identificate, in aceeasi masura cu cele ale lui Andy Warhol, Picasso sau Dali. Ramane insa incert daca poate sta alaturi ca relevanta in istoria artei alaturi de alti reprezentanti ai modernismului ca Duchamp si Magritte

Am ales sa detaliem una din picturile lui Klimt. Pe langa picturi foarte cunoscute precum Sarutul si Danae, se numara si friza lui Beethoven, pictura de mari dimensiuni a lui Klimt din Casa Secesiunii, realizata cu ocazia celei de a XIV-a expozitii realizate de aceasta miscare artistica. Pictura lui Klimt avea ca intentie un omagiu adus geniului singuratic al lui Beethoven, pictura intinzandu-se pe peretii unei camere in care central "trona" sculptura lui Beethoven (semnata de Max Klinger).

Friza lui Beethoven face o trimitere directa la corul final din Simfonia IXa de Beethoven si la Oda Bucuriei, tema centrala a frizei fiind mantuirea slabiciunilor omenesti prin arta si dragoste. Poti vedea doua videoclipuri de prezentare mai jos.

Friza incepe cu "geniile", spiritele in cautarea Pamantului, care il intalnesc pe puternicul Typhoeus, cele trei meduze si personificarea bolii, nebuniei, mortii, dorintei si desfraului. Cel care ne va salva de aceste slabiciuni este "the knight in shining armour", cavalerul binelui plin de simpatie si generozitate pentru suferintele umane. Calatoria frizei se incheie in descoperirea bucuriei prin arta si sarut, metafora a intimitatii si iubirii.

Sora

Filmul L'enfant d'en haut / Sister, al regizoarei elvetiene Ursula Meier, spune povestea a doi copii saraci care fura schiuri dintr-o statiune de lux din Muntii Alpi.

Personajele principale sunt interpretate de Léa Seydoux (Inglorious Basterds, Midnight in Paris, La belle personne, Les adieux a la reine) si Kacey Mottet Klein.

Filmul a castigat Ursul de Argint – Premiu special la Festivalul de Film de la Berlin 2012.

Sora deja a intrat pe ecrane in Ungaria, la sfasitul lunii iunie. Il asteptam anuntat si in Romania.

B’estfest 2012 – incercari de muzica

B'estfest s-a transformat de doi ani de cand a fost mutat in comuna Tunari intr-un balci. La propriu: arata si functioneaza ca un balci cu comedii, lanturi, mancare aburinda, tot felul de nimicuri de vanzare si muzica live. Distractia asta are farmecul ei daca esti pusti (cum era acum cativa ani cool sa mergi la Festivalul Medieval de la Sighisoara, acum e cool sa mergi la B'estfest) si cred ca asta e publicul pe care si-l doreste si aceasta e identitatea pe care a adoptat-o B'estfest.

Inainte sa citesti mai departe, vreau sa spun ca observatiile mele au legatura cu main act-urile si nu cu show-urile rock pur sange de la scena dedicata.

Asadar, daca asumam premisa ca festivalul e dedicat distractiei pustilor, nu inteleg de ce aduc trupe trecute ca Garbage si Pulp, pe care pustii nu le-au prins cand erau "la moda". Aducandu-le, am fost prinsi in carlig si noi, "pestii" trecuti de 22-23 de ani. Asa ca am fost si am gasit: cozi interminabile de masini la intrare si la iesire (mai ales in prima zi) si concerte prafuite. Trebuie adaugat si un foarte mare semn plus: sunetul. B'estfest 2012 a avut un sunet aproape impecabil, mult mai calitativ decat, de exemplu, festivalul cel mai apropiat de el ca pretentii: Rock The City, cel botezat in acest an Tuborg Green Fest

Daca tot am inceput comparatia cu Rock The City, marele minus al B'estfestului fata de acesta tine de public, nu de organizatori. Daca la Guns N'Roses m-am simtit bine desi nu eram fan, motivul a fost in primul rand pasiunea oamenilor, careia nu ii puteai rezista, in ciuda kitsch-ului hainelor lui Axl Rose & co si a multor melodii pe care nu le stiam.  La Garbage, ca si la Royksopp, lumea era foarte pestrita: de la cei care stiau cate ceva din melodiile artistilor, la oameni care venisera ca la discoteca, hipsteri care prin definitie nu stiu nimic si alte categorii de gura casca, toti formand un ghiveci fara niciun suflu, o multime lipsita de inspiratie comuna.

Daca e sa ne referim la show-uri, Garbage, cu spectacol in prima seara, au cantat corect si cam atat timp de vreo ora si ceva, in niciun caz 3 ore ca Guns N'Roses. Daca Garbage mi-au placut pentru ca le stiam cantecele, dar mi s-a parut un show cam slabut, Royksopp, in a doua seara, au fost enervanti si provinciali, dovedind regula pe care nu o voiam in niciun caz validata la B'estfest, aceea ca se poate intotdeauna mai rau.

Royksopp au venit cu niste melodii de discoteca de doi bani, nimic eteral, ciudat, datator de fiori, cum te-ai fi asteptat. Mai mainstream nici ca se putea. In schimb, figurile de primadona abundau si la solista vocala si la cei doi DJs. Desi nu cantau la instrumente live, deci puteau sa sustina beat-urile macar vreo doua ore, dupa primele 60 de minute ne-au multumit si au plecat. Ce-i drept, au revenit la bis, dar pentru ca nu dovedisera nimic pana atunci, nu aveam speranta sa se trezeasca geniul adormit tocmai la bis, asa ca n-am mai avut nervi si am plecat.

Daca eu nu puteam sa-mi revin din uimirea dezamagirii, am vazut si oameni care se bataiau pe muzica Royksopp: genul de oameni care daca aud un beat oricat de primal au orgasm muzical instantaneu (si aici ma refer la cei care merg in discoteci de tara sau mai stiu eu ce cluburi obscure). Si mai era o categorie care se simtea bine pentru ca asa dadea bine sa te simti la Royksopp. Ai ghicit, e vorba de hipsteri, care nu se simteau deloc deranjati ca se distrau la fel de bine ca oamenii nesofisticati de care incearca sa se diferentieze aprioric. Alaturarea dintre cele doua categorii mi s-a parut perversa.

In cea de a treia zi am renuntat sa mergem, Pulp incepea sa cante la ora 00:00 si nu merita riscul sa pierdem noaptea si sa experimentam alta deziluzie. Probabil a fost ultimul an cand am bifat B'estfest. Il lasam publicului de drept, pustilor. 

Frida Kahlo

Pictorita Frida Kahlo s-a nascut azi, pe 6 iulie. In anul 1907. Kahlo este artista mexicana cunoscuta mai ales pentru autoportretele sale suprarealisto-naive. O femeie cu o imagine extrem de puternica, cu trasaturi fizice androgine (inclusiv mustata), Kahlo este reprezentarea sublimarii opozitiilor: feminin-masculin, pasiv-activ, frumos-urat etc.

Imaginatia ei a fost modelata de doua incercari medicale: la 6 ani s-a imbolnavit de poliomielita, in urma bolii ramanand cu un picior subdezvoltat, iar in adolescenta a trait un accident de masina in urma caruia a ramas cu sechele dureroase tot restul vietii. Picturile ei vorbesc despre aceste suferinte fizice, ca si despre cele emotionale. Andre Breton, scriitorul fondator al suprarealismului, ii descria pictura ca pe o funda in jurul unei bombe. Picturile ei, ca si fotografiile in care apare, sunt expresive si intense, un amestec de duritate si delicatete, pasiune si durere.

Casatorita cu pictorul Diego Rivera, a trait o casnicie tensionata de relatiile extraconjugale de ambele parti.

In 2002 a aparut filmul autobiografic Frida, in care aceasta este interpretata de Salma Hayek. Vezi trailer-ul mai jos, ca si o galerie cu picturi si fotografii ale Fridei.

To Rome With Love

Comedia To Rome With Love este ultimul film al lui Woody Allen, pe care Woody nu doar il regizeaza ci in care si joaca (ultimul lui rol inainte de To Rome With Love a fost in Scoop, 2006). Woody Allen continua fascinatia pentru mari orase cu Roma, dupa Londra, Barcelona si Paris.

Fascinatia pentru Roma ca oras este dublata de faptul ca Woody Allen a fost dintotdeauna un mare fan al cinematografiei italiene (Vittorio De Sica, Roberto Rossellini, Michelangelo Antonioni, Federico Fellini), fiind influentat organic de aceasta. 

Filmul are patru povesti. In prima, un arhitect american (jucat de Alec Baldwin) venit la Roma pentru vacanta isi aminteste de anul petrecut aici cand era tanar. Prilejul nostalgic ii este oferit de intalnirea cu un tanar interpretat de Jesse Eisenberg (il stii din The Social Network, unde l-a jucat pe Mark Zuckerberg). A doua poveste il are in centru pe Woody Allen, un regizor retras din activitate care incearca sa promoveze un cantaret de opera ce canta extraordinar doar la dus. A treia poveste il are ca protagonist pe Roberto Benigni, trezit peste noapte faimos. 

Cireasa de pe tort va fi probabil Penelope Cruz, care joaca din nou intr-un film de Woody Allen dupa Vicky, Cristina, Barcelona. Penelope este in To Rome With Love o prostituata cu multa personalitate, personajul principal al celei de a patra povesti.

To Rome With Love a avut premiera mondiala la Roma in aprilie 2012.

The Great Gatsby

Noua adaptare 3D a cartii lui F. Scott Fitzgerald, The Great Gatsby, se anunta o productie luxoasa, feerica, dulce si un pic kitschoasa, in stilul specific al lui Baz Luhrmann (regizorul lui Romeo + Juliet, Moulin Rouge si Australia).

Actorii principali sunt Leonardo DiCaprio, Carey Mulligan si Tobey Maguire.

The Great Gatsby este povestea lui Nick Carraway (Tobey Maguire) ce se lasa prins si fermecat in lumea misterioasa si excesiva a vecinului lui, Jay Gatsby (Leonardo DiCaprio), devenind martorul vietii tragice si obsesive a acestuia.

Evenimentele au loc in perioada de prosperitate precursoare Marii Crize Economice din 1929 – cunoscuta drept the Roaring Twenties, o tema vizuala de mare potential de care Luhrmann pare sa fi profitat din plin.

Filmul va fi extrem de stilizat, ceea ce se poate observa si in slideshow-ul de mai jos.

Ultimele articole