Recenzie – Felix si izvorul invizibil – Din Parisul boem intr-un Senegal vindecator

Felix și izvorul invizibil îţi confirmă încă o dată acele motive luminoase ce te fac să cauţi fiecare nou roman scris de Eric-Emmanuel Schimitt. Aceste motive includ mesajul umanist, căldura personajelor, tolerenţa în faţa diversităţii de orice fel, umorul tandru și reinterpretările pline de revelaţii date unor evenimente cotidiene.  

Bun venit în inima boemă a Parisului!

Ca-n aproape toate cărţile lui Eric-Emmanuel Schmitt, personajele alcătuiesc un spaţiu securizant, căutat adesea în romanele scriitorului preferat. Este un spaţiu care vrea să-ţi demonstreze că toţi cei ce mai cred în finaluri fericite și în vindecarea unor suflete rătăcite sau traumatizate nu sunt niște naivi care merită ridiculizaţi.

Noul roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt te aduce în inima boemă a Parisului. Firul evenimentelor începe să se desfășoare chiar în faimosul Belleville, cartierului lui Edith Piaf. Aici se află cafeneaua unei femei din Senegal, pe nume Fatou. Ea ajunge, în adolescenţă, la Paris.

Un personaj feminin pe care-l vei iubi

Agreabilă, tenace, puternică, Fatou este pregatită să-l întâmpine cu zâmbetul pe buze și cu amabilitatea nedisimulată până și pe acel client bizar, considerat o paria sau un ratat de către ceilalţi. Fatou îţi dă de înţeles imediat că nu vei găsi o simplă cafenea.

Deloc pretenţios, dar extrem de primitor, micuţul ei local devine o lume în sine. Nu-ţi ia mult până să descoperi că pășești de fapt în lumea unei femei care știe să creeze un spaţiu primitor aparte.

Cafeneaua lui Fatou amintește de farmecul acelui Paris din filmele vechi, aparţinând unui timp ceva mai răbdător. Vei descoperi un Paris al cafenelei-reper deschise pentru a fideliza, pentru a le permite unor oameni din medii și culturi diferite să se apropie.

O cafenea cât o lume vastă

Clienţii fideli ai cafenelei La Muncă, deţinută de senegaleza Fatou, alcătuiesc imaginea unui Paris mozaicat. Fiecare are maniile, dramele și frazele sale comice în momente de amărăciune. Aici găsești întreaga omenire condensată într-o metropolă multiculturală și multistratificată.

Datorită modului în care autorul știe să valorifice potenţialul fiecarui personaj secundar ce populează cafeneaua lui Fatou, romanul Felix și izvorul invizibil ajunge să te farmece. Totodată, îţi va da impresia că ţi-ai făcut noi prieteni. Acești prieteni, clienţi fideli al cafenelei, devin asemenea rudelor protectoare pentru fiul lui Fatou, pe nume Felix.

Felix, un puști între două lumi

Felix are doisprezece ani și este crescut de o mamă singură. Nu simte lipsa tatălui. Fatou îi este suficientă. Ambii locuiesc în mansarda imobilului la parterul căruia se află cafeneaua. Despre tatăl său, Felix știe prea puţine. A fost un frumos marinar venit din Antile, pe care mama lui l-a folosit pentru a-și oferi copilul visat.

În ciuda misterului ce învăluie imaginea tatălui absent, preadolescentul Felix crește armonios, deschis la minte, senin. Tactul mamei sale, dovedit în construirea unor punţi între clienţi având mentalităţi diferite, îi dă impresia că poate găsi o mare familie în cafeneaua unde își face și temele, ajutat fiind și de o vânzătoare de plăceri ce visase cândva să devină contabil.

Drama ce duce spre niște rădăcini îndepărtate

Mama lui Felix este imaginea femeii independente venite de peste mări și ţări pentru a înfrumuseţa viaţa afectivă a Parisului mozaicat. Își conduce singură afacerea. Este muncitoare, iar prezenţa ei devine un veritabil medicament pentru mulţi oameni triști. Nu pare să aibă nevoie de un bărbat care să o sprijine…până în momentul în care tentativa de a face niște modificari legate de cafenea o aruncă într-un hău al nefericirii.

Când oaza de liniște din cafeneaua lui Fatou este ameninţată, în lumea lui Felix apar doi bărbaţi ce au marcat existenţa mamei sale. Fiecare a reprezentat o parte din lumea ascunsă a lui Fatou. Datorită intervenţiei acestor bărbaţi, ești luat din Paris pentru a-l însoţi pe Felix în Senegal. Aici, el speră să-și vindece mama de nefericire.

Interpretări din înţelepciunea străveche

Nefericirea lui Fatou era de fapt o depresie puternică. Dar în ochii unchiului nonconformist din Senegal, mama lui Felix era un mort viu. Fatou cea veselă disparuse, iar în locul ei rămăsese o iluzie. Felix trebuie să o readucă la viaţă pe adevărata Fatou.

Ajuns în Senegal, Felix va descoperi astfel o nouă perspectivă asupra depresiei, ce-l ajută să-și cunoască mai bine originile africane. Această perspectivă pune accentul pe forţa vindecătoare a naraţiunilor personale, a simbolurilor și a metaforelor. În Africa lui Fatou, cei depresivi nu sunt etichetaţi sau marginalizaţi.

Explorarea unei alte culturi

Așa cum face în majoritatea romanelor și povestirilor sale, și-n romanul Felix și izvorul invizibil, Eric-Emmanuel Schmitt împinge evenimentele către o turnură neașteptată, căreia îi dă niște sensuri demne de o parabolă. Aceste sensuri vorbesc despre teme precum solidaritatea, reconectarea la rădăcinile culturale și înţelegerea identităţii.

Călătoria din Paris până-n Senegalul ancestral este un prilej folosit de Eric-Emmanuel Schmitt pentru a susţine credinta lui în apropierea culturilor. Nu există graniţe între imaginar și real, între occidental și exotic. Pentru Eric-Emmanuel Schmitt, culturile, fie ele și îndepărtate geografic unele de celelalte, sunt de fapt asemenea unor vase comunicante. Dinamica uneia le influenţează pe celelalte.

Invitaţie la călătorie

Citind Felix și izvorul invizibil, ai impresie că descoperi o încăpere secretă în spatele cafenelei lui Fatou. Este o încapere ce-ţi permite să treci din Parisul actual într-un Senegal bine legat de arhetipuri și de ritualuri.

Intiţial ai impresia c-ai pășit într-un Senegal ce păstează imaginea unei Africi vrăjitoresti, dominate încă de superstiţii incompatibile cu așa-zisa lume civilizată. Însă Eric-Emmanuel Schmitt are la activ multe lecturi ce reflectă pasiunea lui pentru istoria civilizaţiilor și pentru psihologie. Astfel, unește procuparea occidentalului pentru psihologia transgerenaţională cu nevoia popoarelor africane de a fructifica poveștile și bogăţia de simboluri pentru a oglindi toate acele stări sufletești prea dureroase pentru a fi rostite în cuvinte.

Prin romanele sale, Eric-Emmanuel Schmitt pledează pentru o îmbrăţișare a diversităţii, mergând pe calea unei explorări culturale. Unii ar spune că nu este decât un alt roman accesibil. Totuși, Felix și izvorul invizibil poate fi un punct de îmbarcare într-o vastă călătorie. Îţi va stârni curiozitatea de a căuta mai multe informaţii despre Senegal și despre ţările învecinate, cum este și Mauritania. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Citește și articolul despre cartea Răzbunarea iertării

Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodata – Intelepciunea mincinosilor

 

Recenzie – Imperiul fara de sfarsit – Un roman istoric precum un thriller, varianta coreeana

Imperiul fără de sfârșit este o irezistibilă întâlnire dintre un thriller psihologic plin de enigme și un roman istoric plasat în decorul elaborat al unei curţi regale coreene. Romanul lui Yi In-hwa promite, așadar, o lectură trepidantă, care să te apropie de o cultură îndepărtată. Vei citi despre o lume pe cât de fascinantă, pe atât de greu de înţeles de străinii dornici să o descifreze.

Misterul din jurul unei crime

Ritmul trepidant este dat de anchetarea unei crime. Victima: un important cărturar al Bibliotecii Regale. Anchetatorul: custodele Bibliotecii Regale, nimeni altul decât protagonistul romanului. Ambii au două lucruri în comun: sunt fiii unor concubine, prin urmare au un statut aparte în ochii celorlalţi, și ambii au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a evita compromisul moral.

Mobilul crimei este învăluit în mister. Un indiciu ar fi. Este vorba despre un manuscris dispărut, analizat de victimă chiar în noaptea crimei. De acest manuscris este legat un eveniment ce a marcat existenţa suveranului și istoria regatului Joseon.

Intrigile de la Palat

Ca-n orice thriller detectivist care se respectă, apar multe obstacole și piste înșelătoare. Însă amânarea elucidării misterului privind crima este binevenită, deoarece îţi dă șansa de a călători mai mult timp în regatul ce se afla cândva în locul actualei capitale Seul.

Obstacolele din calea adevărului sunt menţinute de întregul aparat birocratic de la curtea regelui coreean. În regatul Joseon există patru mari facţiuni implicate în lupta pentru putere. Fiecare slujbaș regal încearcă să apare interesele facţiunii din care face parte.

Personajul central mai are de apărat și propria viaţă. De când soţia lui a descoperit Creștinismul, el nu mai este văzut cu ochi buni. În regatul coreean, această religie era clandestină, iar adepţii erau prigoniţi. Pentru a rămâne la Curte, în slujba regelui, protagonistul decide să-și alunge soţia. O va revedea însă cu prilejul anchetei.

Scene vii

Încă de la primele pagini ai impresia că mai degrabă vezi evenimentele, în loc să citești despre ele. Romanul lmperiul fără de sfârșit are efervescenţă și fluiditate cinematografice. Nu întâmplător a fost ecranizat de Park Jong-won în 1995. Deși actiunea se petrece într-o zi și o noapte, ai impresia că toată acea aglomerare de întâmplări, indicii, răsturnări de situaţie, intrigi, ritualuri, decoruri și ceremonialuri birocratice fragmentează povestea. Astfel, timpul se dilată, între istoria organizată în date și acea dimensiune mult mai vastă, atemporală.

Răsfăţul oferit amatorilor de seriale coreene

Capitolele romanului par episoadele unor seriale de epocă devenite virale. Asemenea episoadelor inteligent structurate, capitolele se termină exact când te apropiai de cea mai interesanta scenă, astfel încât să ai impresia că nerăbdarea transformă așteptarea urmatorului episod într-un sevraj.

Trebuie precizat că scriitorul Yi In-hwa este și un scenarist prolific. Acesta știe cum să te cucerească. Te farmecă mai întâi prin descrierile picturale ale construcţiilor și interioarelor din Coreea secolului al XIX-lea. Apoi începe să-ţi capteze interesul înteţind ritmul naraţiunii.

Ai de-a face nu doar cu acea intrigă detectivistă având un substrat mai profund, care te invită să privești de fapt în abisul psihicului uman. Anchetarea morţii unui cărturar de încredere al regelui și găsirea unui manuscris devin doar un pretext. Sunt de fapt acel fir vizibil ce ajută la orientarea într-o lume precum un labirint.

 Jocul indiciilor înșelătoare

În această lume ameţitoare, certitudinile sunt firave. Adevărurile se ascund în spatele discreţiei totale, sub pretextul conservării unor cutume de la Curte. La rândul lor, indiciile devin estompate precum vălătucii de ceaţă dintr-o pictură chineză. Exact ca-ntr-un peisaj dintr-o pictură din China veche (ţara care a influenţat regatele coreene), și în acest roman există câteva linii ferme precum cele trasate de tuș, restul detaliilor fiind absorbite de un fundal vag, de nori sau orizonturi ce par să înghită siluetele umane, reprezentate micșorat.

La fel de micșorate par și vieţile personajelor. De la suveran până la măruntul slujbaș de rang inferior, toţi se supun unor legi și cutume rigide, impuse cu mult înainte de nașterea lor. Evenimentele dau în clocot, apoi iau calea suspansului, atunci când niște personaje vor să rescrie ceea ce nimeni nu ar fi îndrăznit până la ele. Aceste personaje vor să rastoarne un adevăr despre care ele cred că ar fi de fapt o falsificare a unui eveniment istoric menit să distrugă reputaţia unui rege în ochii urmașilor.

Călătoria într-o lume (uneori) greu de înţeles

Imperiul fără de sfârșit este genul de roman care te aruncă direct într-o lume diferită. Autorul Yi In-hwa te face să te simţi precum un călător marcat de șocul cultural. Occidentalul liber din tine se împacă extrem de greu cu angrenajul birocratic rigid (și nelipsit de cruzime) din vechiul regat Joseon. Însă tocmai această construcţie alambicată de cutume, reguli, superstiţii, ierarhii și straturi ale puterii oferă complexitate anchetei, inclusiv lecturii.

Fanii scriitorilor ce jonglează dezinhibat, rafinat și erudit cu graniţele dintre genuri vor fi încântaţi. Ancheta amintește de lumea lui Umberto Eco, de poveștile cu protagoniști cărturari din literatura tradiţională chineză și de romanele ce folosesc decăderea unui regat pentru a camufla un mesaj alegoric universal.

Pofta de noi lecturi

Prin romanul său, Yi In-hwa îţi stârnește curiozitatea faţă de cultura coreeană. După lectură, vei rămâne cu marele apetit ce te va trimite spre alte și alte cărţi. Vei dori să afli mai multe despre influenţa lui Confucius asupra intelectualilor din Coreea, influenţă mijlocită de China. Te vor interesa poveștile misionarilor occidentali ajunși în Coreea pentru a o creștina, dar care ajung să fie ei înșiși vrăjiţi de cultura ei străveche, înlocuind convertirea cu dialogul. Indiferent de cheia aleasă pentru lectură, vei rămane cu mesajul ce încurajează acest dialog între culturi, civilizaţii, mentalităţi.

Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Citește și articolul despre un alt roman istoric, intitulat Favorita.

Femeia cu buchetul de flori si alte povestiri– China mai crede in satira obtinuta din realismul irealului

Recenzie – Din ce este facut un mar? – Amos Oz face marturisiri

Din ce este făcut un măr? ar fi putut fi la fel de bine și un roman plin de revelaţii. Ar fi fost suficiente două personaje: un bărbat de o inteligenţă plină de șarm, care a văzut și trăit multe, fiind apoi capabil să poarte niște dialoguri năucitoare despre iubire, sexualitate, literatură, identitate, maturizare și libertate, și o femeie care să știe să-l asculte, apoi să pună întrebările potrivite încât să-l invite la nesperate mărturisiri. Sau ar fi putut fi o piesă de teatru în decorul minimalist alcătuit dintr-o canapea și masă pe care să stea două pahare de vin, atât cât să lase conversaţiile să-și urmeze cursul acaparant, care să te facă să uiţi de timpul tău pentru a intra în timpul persoajelor, mai ales al bărbatului povestitor.

O carte necesară

Citind răspunsurile oferite editoarei sale, Shira Hadad, îţi dai seama că amintirile și opiniile despre lume și viaţă ale lui Amos Oz au miez, idei profunde, autoironie și curg asemenea celor din romanele sale. Sunt atotcuprinzătoare precum o călătorie în jurul umanităţii. Devin securizante și liniștitoare precum niște vorbe înţelepte care nu exclud compasiunea, elogiul slăbiciunilor umane, posibilitatea ispășirii.

Pentru cititorii fideli ai lui Amos Oz, Din ce este făcut un măr? devine un volum preţios. Îl așteptau mai ales cei care îi simt absenţa mai mult ca niciodată în aceste vremuri stranii, în care debusolarea ameninţă iar luciditatea colectivă. Pentru cei care abia l-au descoperit pe Amos Oz, cartea este o invitaţie la o lectură compulsivă. Ei vor căuta nu numai cărţile lui Amos Oz, ci și pe cele scrise de alţi sciitori ce l-au inspirat sau l-au determinat să intre în dialoguri contradictorii inteligente.

Conversaţiile intense precum un roman

Exact ca-n marile sale romane și volume de povestiri, Amos Oz te face să experimentezi același registru vast de sentimente. Vei citi fascinat, uneori uimit, alteori puţin revoltat, mărturisirile lui Amos Oz. Acesta rememorează scene vii atunci când vorbește despre copilărie, adolescenţă, sexualitate, cuplu, feminitate și feminism, solidaritate, pacea în Orientul Mijlociu sau echitatea socială. Nu lipsesc nici amintirile despre debutul literar sau despre micile ritualuri ce însoţesc scrierea (și rescrierea) unei noi cărţi.

Partenerul de conversaţie Amos Oz știe cum să întreţină vie atenţia și mai ales luciditatea cititorului său. Convorbirile din volumul Din ce este făcut un măr? sunt cu atât mai ademenitoare cu cât îmbracă marile teme din proză într-o sinceritate dezarmantă. Amos Oz rămâne sincer chiar și atunci când își dezvăluie greșeli nebănuite (și greu de acceptat) de către admiratorii săi. De asemenea, știe cum să te facă să citești printre rânduri tocmai când pare să evite un răspuns ferm, ce forţează graniţele intimităţii.

Multiplele ipostaze ale lui Amos Oz

Cititorii vor descoperi încântaţi multiplele ipostaze ale lui Amos Oz, una mai captivantă decât cealaltă. Cei aflaţi într-un impas existenţial sau în faţa unor evenimete sociale sau politice tensionate, copleșitoare, vor descoperi un interlocutor care îi ghidează spre acea indispensabilă sinceritate în relaţia cu sine. Astfel, ei își vor explora și înţelege mai bine reacţiile.

Cei aflaţi în faţa primei iubiri sau ale primelor dezamăgiri vor găsi o voce plină de empatie. Cititoarele fascinate de abilitatea lui de a înţelege sufletul unei femei îl vor vedea în Amos Oz pe bărbatul ideal. Vor visa la bărbatul Amos Oz, capabil să asculte, să atragă prin umorul spiritual, fiind înzestrat cu nesecata curiozitate faţă de lumea feminităţii.

Seducţia

Nu întâmplător este pomenit bărbatul Amos Oz, înzestrat cu magnetism, capabil să-și seducă priceput cititoarele. Seducţia este foarte des pomenită în dialogurile din aceasta carte.

Seducţia depășește universul relaţiilor de cuplu. Amos Oz pomenește de seducţie și în contextul relaţiei dintre profesorul de literatură și elevii ce nu au descoperit încă marea voluptate a lecturii. Profesorul trebuie să farmece, să împartă generos din scânteia pasiunii lui pentru o anumită materie.

Ademenirea și literatura

În cartea lui Amos Oz vei descoperi unele dintre cele mai frumoase pagini despre cuplu și despre seducţie. Amos Oz leagă seducţia de generozitate și de puterea imaginaţiei. L-ai crede un mare descoperitor al relaţiei indestructibile dintre iubire, ademenirea erotică, generozitate și plăcerile oferite de literatură.

Scriitorul trebuie să înveţe cum să spună o poveste. Pentru a reuși, el trebuie să empatizeze cu oamenii care-l inspiră. Să înveţe să-i asculte, să intre în pielea lor, pentru a simţi mai bine lumea așa cum o văd ei. Totodată, un scriitor trebuie să-și menţină vie curiozitatea faţă de sexul opus. La fel și un amant sau partener de lungă durată. Atât în actul scrierii, cât și al seducţiei, empatia și imaginaţia joacă un rol fundamental.

Căutarea Celuilalt

Vei regăsi în cartea Din ce este făcut un măr? aceeași pledoarie pentru literatură. Literatura este, pentru Amos Oz, o mare poartă spre cunoașterea Celuilalt. Trăind într-o zonă a conflictelor bazate pe diferenţele culturale și religioase, Amos Oz a înţeles necesitatea vitală a literaturii în supravieţuire. Literatura l-a învăţat să accepte alte culturi. L-a ajutat să vadă nuanţele acolo unde alţii văd un veșnic dușman cotropitor. Mai presus de toate, l-a învăţat să-și reanalizeze permanent convingerile, valorile, așa cum un scriitor își reciteste manuscrisul după o lungă perioadă de transformări interioare.

Memoria, un alt roman

Cititorul va descoperi un Amos Oz dezarmant de sincer, mai ales în relaţia cu sine. Este un Amos Oz care își recitește filele propriei vieţi. Îţi și își mărturisește greșelile în relaţia cu familia sau cu atitudinile privind situaţia politică din Israel. Nu ezită să găsească niște pasaje din propria viaţă în care ar fi putut aborda alt stil, pe care le-ar fi putut scrie altfel.

Descoperi cu aceeași plăcere, în amintirile lui Amos Oz, împletirea marii istorii cu propria istorie, atât de pregnantă în conștiinţa evreilor. Însă, după cum afirma și Amos Oz, în această carte opiniile și ideile sunt exprimate în surdină. Amos Oz se vede pe sine mai iertător și mai tolerant. Către finalul cărţii vei citi unele dintre cele mai frumoase pagini despre viaţă și despre teama de moarte. Aceste pagini te liniștesc și totodată îţi oferă niște revelaţii transgeneraţionale  demne de finalul antologic al unui roman de referinţă.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Citește și articolul despre romanul Simetria dorinţelor

Recenzie – Simetria dorintelor – Prietenia, cea mai frumoasa relatie

Recenzie – Cea care se intoarce – Descoperirea unei noi scriitoare italiene talentate

Italia a dat în ultimii ani unele dintre cele mai citite scriitoare din lume. Au cucerit prin modul în care au reușit să ne introducă în atmosfera unui oraș efervescent sau a unei regiuni pitorești. Ne-au impresionat și datorită personajelor ce au rămas cu noi după ce am terminat lectura.

Entuziasmul cititorului

Cea care se întoarce îţi provoacă o dublă încântare. Vei avea șansa de a descoperi o nouă scriitoare italiană al cărei stil provoacă depedenţă. De asemenea, îţi va oferi acea bucurie de a găsi un roman care să te ţină cu sufletul la gură datorită unui secret a cărui dezvăluire este amânată până în ultimele pagini.

Prin romanul Cea care se întoarce, multipremiata Donatella Di Pietrantonio li se alătură unor scriitoare precum Elena Ferrante, Rosa Ventrella sau Margaret Mazzantini. Asemenea lor, surprinde complexitatea unei Italii precum un mozaic de culturi și dialecte savuroase. Este o Italie mereu în schimbare și totodată puternic legată de tradiţiile ce însufleţesc expresiv prezentul.

O poveste aparte

Donatella Di Pietrantonio știe cum să-ţi spună o poveste aparte. De asemenea, știe cum să contureze un personaj feminin memorabil. Şi în acest roman vei descoperi un personaj feminin având o expresivitate și o poveste de viaţă demne de un film.

L’Arminuta este personajul central. Mai bine zis, L’Arminuta este porecla ce va înlocui numele protagonistei din roman. Ea trăieste într-un singur an cât ar fi trăit alţii în mai multe existenţe intense. Viaţa i se va schimba la vârsta de 13 ani. Aceasta este anunţată de părinţii ei că de fapt a fost adoptată, iar familia de origine o vrea înapoi.

Secretele familiei extinse

De ce a fost nevoită să întoarcă la familia biologică? Va fi ea nevoită să trăiască alături de niște străini ce par împotmoliţi în Evul Mediu? Cei consideraţi până atunci tatăl și mama ei nu luptă pentru a o păstra? Oare suferă mama ei adoptivă de o boală incurabilă ce o împiedică să o ţină lângă ea? Vei afla mult mai târziu, după ce vei parcurge romanul. De fapt, cu fiecare pagină ţi se va schimba perspectiva atât asupra personajelor, cât și asupra secretelor din familia extinsă.

O regiune precum un mozaic

Trimisă la noua familie (care este de fapt cea biologică), protagonista va fi o considerată o străină. Una venită dintr-un mediu plin de privilegii și de prosperitate. Numele ei nu va mai conta. Se va numi L’Arminuta, care în dialectul din regiunea Abruzzo înseamnă Care care se întoarce.  

Mama ei adevărată este înrudită cu mama adoptivă. Este de fapt ruda cu viaţă grea, dintr-un mediu ce pare înapoiat. Trăiește într-o zonă rurală pitorească, dar afectată de sărăcie. Locuinţa ei nu se află pe malul mării, ci într-o zonă montană, cu viaţă și oameni aspri. De fapt, regiunea Abruzzo, unde se petrece acţiunea, este mărginită de litoralul invadat de turiști al Adriaticii, dar și de munţi.

Cronica unei maturizări feminine

Cea care se întoarce este un roman scris mai degrabă sub forma unei confesiuni. Scriitura la persoana I îl transformă în cronica unei maturizări feminine. Vei iubi personajul central și vei fi impresionat de forţa interioară degajată. Datorită acestei forţe de a se redescoperi și a de a înfrunta noua viaţă bulversantă vei fi luat prin surprindere în fiecare pagină.

Intensitatea unui film italian

Cei îndrăgostiţi de filmele italiene vor fi impresionaţi de imaginile vii descrise. Donatella Di Pietrantonio ar fi putut colabora la fel de bine cu marii cineaști neorealiști. Încă din primele pagini ai impresia că de fapt vezi un film neorealist.

Simţi forfota și tensiunile din familia italiană extinsă, plină de contradicţii, de inocenţă și de pasiuni clocotitoare. Personajele feminine iau viaţa în piept mult prea devreme. Ca-ntr-un veritabil film neorealist, personajele masculine sunt impulsive. Ele rămân captive între cutumele machiste secrurizante și un prezent în care nu se mai regăsesc.

Italia în plină transformare

Acţiunea se petrece în anii ’70, când Italia trecea prin mari schimbări. Nu sunt pomenite clar trepidaţiile acelor schimbări. Le simţi însă în comportamentul personajelor feminine. Vei descoperi niște personaje feminine care își iau inima-n dinţi pentru a înfrunta o lume dominată de machism când aleg Orașul, unde își pot continua studiile.

Personajul feminin central va supravieţui abandonului, fiind ajutată de noua ei profesoara din satul unde trăiește mama naturală. Această profesoară îi vede potenţialul. De aceea va dori să o ajute să revină în orașul de pe malul mării, unde a copilărit și unde se va putea înscrie la un liceu bun. De asemenea, protagonista își va ajuta sora din familia amărâtă să descopere o altă viaţă, să se desprindă până la urmă de lumea în care femeile erau condamnate din naștere la sărăcie, supunere și primitivism.

Evenimente greu de anticipat

Mulţi ar susţine că noul abandon a însemnat pentru L’Arminuta căderea în infern. Mutarea din orașul de pe malul mării, plin de posibilităţi, într-un sat uitat de lume ar fi însemnat mutilarea unei existenţe. Mai ales că noua familie pare una imposibil de suportat de către o preadolescentă educată într-un mediu civilizat. Însă vei fi surprins. Donatella Di Pietrantonio știe cum să-ţi dea așteptările peste cap.

În noua familie, considerată și cea biologică, protagonista nu descoperă doar sărăcia, ci mai ales urmările pe termen lung ale ei. Abandonul școlar, delicvenţa, brutalitatea, înapoierea și meschinariile sunt câteva dintre ele. Aceste urmări afectează generaţii întregi. Totuși, ele nu sunt descrise astfel încât să pară o condamnare. Donatella Di Pietrantonio strecoară momente pline de speranţă, în care permite salvarea personajelor, mai ales a celor feminine.

Sora protectoare

Ai crede, la început, că protagonista pierde totul. Însă ea este ajutată, de la distanţă, chiar de mama adoptivă. În noua familie, L’Arminuta va descoperi un aliat preţios: o soră care, deși mai mică decât ea, este plină de resurse afective. Această sora o va încuraja mereu. Tot ea o va apăra de răutatea fraţilor invidioși, dar și de frustrările mamei biologice. De asemenea, L’Arminuta își va descoperi sexualitatea, feminitatea, sub privirile altui adolescent. Nu va fi abandonată nici de cea mai bună prietenă, pe care o va revedea.

Călătoria în Abruzzo

Cea care se întoarce este un roman ce reflectă viaţa în regiunea Abruzzo. Asprimea vieţii este îmblânzită de luminoasele escapade pe malul mării. Una dintre cele mai frumoase scene ale romanului este legată de ziua în care L’Arminuta își duce sora și fratele mai mare în orașul unde a copilărit. Aici îi așteapta marea, pe care ei nu o văzuseră până atunci.

Capitolul dedicat acestei călătorii secrete pe malul mării este reprezentativ pentru evoluţia impredictibilă a personajului central, dar și a evenimentelor. Adesea, evenimentele încep ameninţător, apoi au un final salvator. Asemenea zilei în care se trece de la peisajul din satul plin de lipsuri la frumuseţea orizontului marin, ce prelungește orașul cu multe posibilităţi, viaţa personajului feminin central va trece brusc de la disperare la speranţă.

Noii aliaţi

Protagonista devine la început prizoniera abandonată într-o familie gata să-i taie ariprile. Viaţa ei părea să se fi irosit de timpuriu într-un loc unde oamenii au renunţat să mai spere că-și pot depăși condiţia. Totuși, noua ei viaţă nu se împotmolește. Găsește o neașteptată înţelegere din partea celei devenite noua sa mamă.

L’Arminuta nu va avea soarta adolescenţilor cărora mediul primitiv le taie aripile. Oricât de greu ar părea, noua ei viaţă devine o maturizare prin descoperiri neașteptate. Printre fraţii aparent primitivi, ea va găsi o sursă de nesperată afecţiune, învăluită la început în francheţea tăioasă.

Misterul din spatele abandonului

Donatella Di Pietrantonio mută greutatea de pe subiectul privind căutarea identităţii. Aproape toate acţiunile personajului central sunt influenţate mai degrabă de întrebarea obsesivă legată de cauzele abandonului. L’Arminuta își va imagina motivele, însă adevărul o va frapa. Acest adevăr este amânat inteligent. Așa cum unii spun că de fapt nu va conta destinaţia, ci mai degrabă ceea ce vezi pe drum, tot așa vor spune că sunt mult mai importante paginile despre încercările de a dezvălui un secret decât adevărul din spatele lui.

Încercând să înţeleagă motivele din spatele abandonului, L’Arminuta își va face noi prieteni. Va descoperi cât de variate sunt nuanţele atașamentului și ale iubirii, inclusiv ale celei materne, dar și ale neputintei, ale fricii de consecinţele sincerităţii abrupte.

La rândul tău, vei dori să afli cât mai repede secretele mamei adoptive, mai ales cele ce au influenţat decizia de a-și abandona fiica. Dar până la urmă te vei trezi spunând cât de mult te-au impresionat evenimentele și acele scene ce s-au petrecut între momentul abandonului și momentul regăsirii destinaţiei confundate de fapt cu marele moment al dezvăluirii secretelor ce învăluie abandonul matern.

Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Citește și articolul 13 romane despre iubiri pătimașe

13 romane despre iubiri patimase

Recenzie – Jeff in Venice, Death in Varanasi – Frumusetea decadentei

Jeff in Venice, Death in Varanasi este genul de roman care te poate face să declari cu entuziasm c-ai descoperit un nou scriitor preferat. Vei fi captivat de stilul lui Geoff Dyer dacă îţi plac romanele care transformă o călătorie între două continente/două mari orașe istorice plutitoare într-o experienţă intensă, ameţitoare, pe alocuri suprarealistă.

O călătorie de neuitat

Romanul Jeff in Venice, Death in Varanasi promite să fie călătoria ideală pentru cei dependenţi de arta contemporană sau măcar atrași de ea datorită curiozităţii alimentate de șoc, stranietate, controversă, vizionarism progresist versus impostură. Nu sunt uitaţi nici cei dornici de a se pierde într-un oraș indian sacru.

După ce iau la rând galeriile Veneţiei, călătorii aventuroși ajung în sacrul Varanasi. Acolo, extremele sunt impresionante. Măreţia și aglomeraţia, opulenţa și extrema sărăcie îi pot face pe cei mai slabi de înger să se creadă în infern.

Culisele unui eveniment dedicat artei contemporane

În prima parte a romanului ţi se va face un tur al Veneţiei cuprinse de forfota Bienalei. Dar arta nu este adevăratul scop. Arta este doar un mijloc, o trecere spre o lume ascunsă de restul privitorilor de rând. Nu, nu este vorba despre lumea sensurilor vagi atribuite unei instalaţii de artă contemporană. Este vorba despre culisele Bienalei, devenite o lume a plăcerilor mai mult sau mai puţin interzise.

Personajul central al romanului, Jeff Atman, este un jurnalist specializat în articole despre viaţa culturală. Ajuns la Veneţia, îţi dă impresia că s-a transformat brusc. Pare mai degrabă un star depravat ce are totul la discreţie, totul însemnând șampanie scumpă, droguri prizate pe iahtul unui milionar ce-l invită la petrecerea lui exclusivistă și partide de sex memorabile cu femeia fanteziilor sale.

Dragoste la prima vedere

În Veneţia, Jeff o întâlnește pe Laura. Ea lucrează pentru o galerie de artă contemporană din Los Angeles. Deși ambii sunt legaţi de lumea avangardei, relaţia lor pleacă de la un element vechi: dragostea la prima vedere. Cel puţin pentru Jeff.

Laura este simbolul femeii sofisticate. Trezește în Jeff entuziasmul dublat de insecuritatea adolescentului care visează la frumoasa inaccesibilă. Așadar, atenţia acordată de ea într-o noapte veneţiană petrecută într-un palat transformat în decorul unei petreceri exclusiviste devine biletul lui Jeff spre paradis.

Seducţie, umor și dialoguri despre artă

Prima parte a romanului mai poate fi considerată și o plutire în plăcerile oferite de Veneţia. Zilele veneţiene ale lui Jeff sunt de fapt o sincronizare între evoluţia unui ritual de seducţie – de la stângacie la euforia reușitei sexuale – și concluziile despre arta contemporană. În dialogurile dintre Jeff și Laura se oglindesc de fapt reflecţiile despre lumea noastră. Unele sunt amuzante. Altele sunt amare și necruţătoare când ajung să dărâme niște mituri pe care se sprijină confortul multora.

Ori de cate ori își revarsă concluziile, Jeff Atman devine genul de personaj care amestecă umorul cinic, profunzimea și observaţiile (uneori) scandaloase la adresa lucrurilor considerate sacre de majoritatea semenilor. Nu-i lipsește autoironia ce spriină tendinţa lui de a dărâma niște mituri legate de orașele visate de ataţia și atâţia turiști.

Un ghid nonconformist

Jeff este așadar un ghid perfect pentru cei ce s-au săturat de clasicele volume cu pagini lucioase recomandate de agenţiile de turism. Dar asta nu înseamnă că nu vede și frumuseţea unui oraș precum Veneţia sau unicitatea stranie a unuia precum Varanasi. Însă o face în felul său, inteligent, (nu de puţine ori) sarcastic, șocant și memorabil.

Veneţia lui Jeff nu își pierde strălucirea. Doar că scenele cu palate desprinse parcă dintr-un tablou sublim și frumusetea renascentistă fie rămân un fundal elegant pentru discuţii stropite din abundenţă cu faimosul cocktail Bellini, fie revin în prim-plan doar pentru a fi privite dintr-un unghi neașteptat, așa cum descoperi în paginile dedicate picturilor lui Tintoretto.

Veneţia și Varanasi: orașele pe care le cunoști prin toate simţurile

Plăcerea oferită de paginile romanului nu poate fi simţită decât lăsându-te absorbit de atmosfera descrisă. Îl vei așeza pe Geoff Dyer în galeria scriitorilor care ajung să te cucerească prin modul în care știu să te facă să simţi un oraș.

Geoff Dyer știe cum să descrie atmosfera, să-și branșeze cititorul la ritmul, la pulsaţia unui oraș. Vizitezi (și simţi) Veneţia, apoi orasul indian Varanasi cu toate simţurile. Ambele orașe au fost construite pentru a oferi senzaţii dilatate. Sunt acele senzaţii care trezesc, îmbată, sperie sau permit scufundarea în uimire sau în propriile revelaţii.

Ispitele vacanţei în Veneţia

Paginile dedicate Veneţiei cuprinse de febra Bienalei îţi dau iluzia că te afli într-o vacanţă a privilegiaţilor ce duc o viaţă fără griji. Este o vacanţă inundată de lumina verii, transformată, după apus, într-o petrecere unde foarte puţini au acces.

Plutești la rândul tău între euforia petrecerii continue și acea reverie leneșă de vară italiană. Romanul are farmecul unei rătăciri prin labirintul veneţian. În acest labirint, Jeff uită de criza vârstei mijlocii. Simte că renaște alături de o nouă cucerire amoroasă, transformată din atracţia incandescentă în promisiunea unei relaţii mai profunde. Alaturi de Jeff, oscilezi între luminoasa frumuseţe picturală a faimoaselor palate somptuoase devenite galerii de artă și tentaţia decadenţei actuale.

Varanasi, o altă frumuseţe

Dacă frumuseţea Veneţiei redesenate prin ochii lui Jeff îţi permite luxul de a pluti fără griji de la un palat la altul, strecurându-te printre starurile galeriilor de artă contemporană, frumuseţea orașului Varanasi te înhaţă pur și simplu.

Varanasi te sperie, te asaltează, te uluiește. Este uluirea celui ce vede, în aceeași zi, un rai oriental, cu palate demne de basmele exotice, apoi se înfioară la vederea imaginilor ce amintesc de infernul din capodoperele unui artist occidental precum Bosch.

O galerie de artă cu zei indieni

După ce rătăcește prin Veneţia pentru a strânge suficient material necesar unui articol dedicat artei contemporane expuse la Bienală, Jeff acceptă provocarea de a scrie despre orașul Varanasi. Dacă Bienala reunește artiști excentrici din toată lumea, Varanasi ia pulsul excentricităţii având o aură mistică.

Spre deosebire de Veneţia, care ascunde imaginarul bizar în galeriile de artă contemporană, Varanasi îl încurajează să se reverse peste viaţa de zi cu zi, să se exhibe nestingherit. În Varanasi, tot ceea ce occidentalul pune pe seama fanteziei bine delimitate de realitate ajunge să-și ceară dreptul de a face parte din această realitate, de a dicta ceea ce este real sau efemer, iluzoriu.

Pentru călătorul occidental, Varanasi este imaginarul mitologiei devenit realitate. Orașul indian, cu ale sale temple, sculpturi stranii dedicate unor zeităţi gata oricând să ia forme noi, guru, cântareţi, hipioţi, cerșetori insistenţi și ritualuri halucinante pare o infinită galerie de arta suprarealistă în aer liber.

Curajul de a explora necunoscutul

Ai impresia că le-ai văzut pe toate după ce l-ai însoţit pe Jeff în Varanasi. Totuși, în ciuda unor imagini care îţi cer un stomac tare, nu-ţi vine să abandonezi cartea. Scriitura lui Geoff Dyer te acaparează. Te atrage așa cum o face o babilonie orientală, cu propriile legi și cu propria definiţie a normalităţii.

A citi Jeff in Venice, Death in Varanasi înseamnă a te lăsa pe mana acelui mitic luntraș ce-ţi permite o trecere spre lumea unde nu au acces decât cei iniţiati. Iar a fi un iniţiat înseamnă a dori să vezi dincolo de ceea ce vor de obicei turiștii. Trebuie doar să te de prejudecăţi.

Sensuri ascunse

Pasajele dedicate Indiei aprind un beculeţ în mintea cititorilor pasionaţi de istoria religiilor. Numele de familie al personajului central este Atman. În sanscrită, atman înseamnă suflet sau sine. Nu cumva romanul este o parabolă a căutarii de sine? O pledoarie pentru o reconectare la sacru, la mit, însă deghizată într-un roman ireverenţios tocmai la adresa lucrurilor sacre.

Mesaje contradictorii

Unii cititori nu vor lua în seamă reacţiile zeflemitoare a lui Jeff la vederea unor temple încărcate de zeităţi sculptate. Atitudinea acestuia, la limita sacrilegiului, ar urmări de fapt contrariul. Oare nu cumva Jeff se preface doar? Nu cumva mimează aroganţa vesticului pentru a-i face să cadă-n plasa ezoterismului oriental până și pe cei ce nu cred în așa-zisele aiureli atribuite misticismului exotic transformat într-un kitsch de către occidentalul ignorant în căutarea spiritualităţii de vacanţă? Nu este exclusă nici această interpretare.

Personajul cameleonic

Jeff se dovedește a fi înșelător precum un cameleon, mai ales în relaţia cu sine. Când vrea să dea de pământ cu tot ce au mai sacru cele două mari orașe plutitoare – Venetia și Varanasi, când se lasă pătruns de spiritualitatea pe care ambele o degajă (fiecare în felul lui).

În Veneţia, Jeff este precum un veșnic adolescent. Unul care pare să fi câștigat lozul cel mare oferit de loteria visurilor. Iar visurile sale înseamnă petreceri, sex, alcool scump și mult sex însoţit uneori de cocaina transformată în afrodiziac. Din fericire pentru cititor, Jeff nu-și pierde luciditatea. Are luciditatea ce-i permite să vadă adânc, să emită niște concluzii preţioase despre umanitatea contemporană. Reflecţiile lui sunt asezonate din plin cu simţul unei ironii irezistibile și nu de puţine ori supărătoare.

Neiniţiatul în orașul zeilor

Varanasi, în schimb, îl tranformă pe Jeff într-un personaj ce pare să dea de pământ cu diversitatea ca deschidere spre o cultură diferită sau măcar ca semn de tolerare a ei. El nu cruţă deloc zeii din sanctuarul indian.

Jeff se uită la reprezentările zeilor indieni, la ritualurile hindușilor, așa cum se uită neinţiatul la o piesă de teatru absurd, la un film experimental suprarealist sau la operele dintr-o galerie de artă contemporană: cu stupoare, neîncredere, superioritatea camuflată în blazare și autosuficienţă sau cu amuzamentul urmat uneori de respingere, ostilitate, dezgust, indignare sau perplexitate.

Referinţe literare uimitoare

Mulţi i-ar atribui lui Jeff îngustimea și prejudecăţile unui colonist occidental nimerit în India. El strâmbă din nas în loc să profite de șansa de a se lăsa purtat pe străzile întortocheate ale unei culture fabuloase. Este obraznic la adresa simbolurilor sacre. Nu ratează nici un prilej de a-ţi aminti ce proporţii halucinat-coșmărești pot lua mizeria și extrema sărăcie în India. Apoi, pare să se dea ușor, usor pe brazdă. Revine la sentimente mai bune. Se încumetă chiar să facă baia sacră în Gangele pe care tocmai l-a descris drept un apogeu al murdăriei curgătoare.

Din colonistul sarcastic și fără pic de cunoștinţe legate de cultura din Varanasi, Jeff devine un căutător neobosit. Ajunge asemenea unui beatnic precum Allen Ginsberg cu ale sale Jurnale indiene menţionate la începutul cărţii, printr-un pasaj dedicat orașului Varanasi. În anumite pagini, Jeff ar putea fi luat drept o reincarnare a lui Ginsberg. Reflecţiile din alte pagini îl apropie de sinceritatea caustică a unui britanic precum Huxley, nimerit în India.

Calităţile specifice unui film

În ciuda ironiei ce pare să fie un demers de a deposeda Veneţia și Varanasi de aura lor sacră, opiniile personajului central au până la urma efectul opus. Parcă îţi vine și mai mult să le vizitezi ori să te întorci la ele.

Jeff in Venice, Death in Varanasi este un roman precum o experienţă cinematografică. Primești cu entuziasm îmbinarea calităţilor specifice unui documentar inedit, incitatant. Detaliile de o francheţe supra-amplificată au impactul unui reportaj ce permite accesul dincolo de ușile interizise. Nu sunt ignorate nici elementele unui ghid de călătorie transformat într-un jurnal scandalos, însă plin de observaţii memorabile.

Experienţe vizuale acaparante

Asemenea unor imagini cinematografice, romanul te acaparează. Mai ales datorită îmbinării dintre frumuseţe și decadenţă, pe fundalul unui oraș cu vechi palate opulente. Frumuseţea și infernul au ceva în comun. Atât în Veneţia, cât și în Varanasi. În ambele orașe, frumuseţea și infernul se curtează reciproc. Insistent, expansiv, glorios, extravagant, bizar. Coexistă, se îmbrăţisează lacom…fie în viciile privilegiaţilor, fie în aglomeraţia rezervată muritorilor de rând. Nu poţi fugi de nici unul dintre ele.

Atât Veneţia, cât și Varanasi încetează a mai fi simple orașe, destinaţii. Ele au devenit o lume în sine, oglinda umanităţii. Le conţin pe toate, în felul lor. De fapt, ele sunt dovada vie că lumea orientală avea dreptate când a plăsmuit niște zei ciudaţi și greu de înţeles, demni de o lucrare suprarealistă a lui Damien Hirst expusă la Bienală.

Plăcere și excese

În mitologia hindusă, același zeu poate reprezenta frenezia vieţii, a dansului, dar și distrugerea. Nu te poţi bucura de binefacerile sale fără să cazi la pace mai întâi cu dreptul lui suprem de a-ţi lua tot ce ţi-a dat, când nu e mai e în toane bune. Asemenea unui zeu indian, orașele trec prin multiple metamorfoze, de la generozitate la nimicire. Cel ce le iubește nu are incotro. Le ia ca atare.

Plăcerea pare a fi scopul vieţţii lui Jeff. Dar tot el este gata să accepte învecinarea plăcerii cu epuizarea prin excese. Pe Jeff, excesele îl fac și mai conștient de sine, de sensul lumii. Fie că se lasă dus de la o petrecerea la alta în Veneţia, fie că hălăduiește precum un occidental debusolat pe malul Gangelui, Jeff se află în permanenţă la granita dintre luciditatea demnă de un filosof existenţialist si viziunile stupefiante ale unui pictor suprarealist. Doar că nu se ia în serios în nici una dintre aceste ipostaze. De aici vine și farmecul inspititor al cărţii îmbibate într-o nonsalanţă dezarmantă.

Poţi comanda romanul de pe Cărturești, Elefant.ro

 

34 de carti noi de citit in iulie (2020)

Noul roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt. Cuvintele îndrăzneţe ale lui Emil Brumaru. Portretul seducătoarei Greta Garbo, analizat de Aurora Liiceanu. Romane italiene ispititoare. Cărţi pentru cei îndrăgostiţi de Japonia. Volume de proză scurtă. Un roman scris de Nora Iuga. Un roman istoric semnat de Mika Waltari. Noul roman al lui Chuck Palahniuk și o nouă carte semnată de Alain de Botton. Sunt doar câteva dintre surprizele aflate pe lista noastră.

Cărţi despre frumuseţea vieţii

Felix și izvorul invizibil

Fanii lui Eric-Emmanuel Schmitt se vor bucura de un nou roman cu mesaj senin. În Felix și izvorul invizibil, scriitorul te poartă din Parisul cafenelelor boeme până-n exoticul Senegal. Vei descoperi povestea unei senegaleze vestite în Parisul nonconformiștilor datorită localului său. Când prezentul acesteia este ameninţat, fiul ei pe nume Felix va pleca-n Senegal. Aici va descoperi o lume a realismului magic. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Cărturești, Libris

 

Delicatele frumuseţi ale vieţii 

Dacă preferi cărţile scrise pentru a te remonta într-o perioadă mai dificilă, s-ar putea să cauţi și Delicatele frumuseţi ale vieţii. Cartea are la bază sfaturile oferite de Cheryl Strayed celor ce-i trimiteau scrisori. Dar cine este Cheryl Strayed? S-ar putea ca numele ei să-ţi sune cunsoscut datorită volumului autobiografic Wild. Cartea Wild a stat la baza filmului cu același nume din 2014, care i-a adus lui Reese Witherspoon o nominalizare la Oscar. Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro, Libris

 

Povești din Japonia

 

Ceainicul fermecat și alte basme japoneze

Japonia este o ţară care te fascinează. La fel și basmele ei. O parte dintre ele au fost reunite în volumul Ceainicul fermecat. Basmele traduse de Raluca Nicolae și ilustrate de Radu Răileanu îmbină umorul, învăţăturile, peisajele picturale și delicateţea. Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitasCărturești, Elefant.ro

 

Înotând cu elefantul, în braţe cu pisica

Pentru cei dependenţi de literatura japoneză, Yoko Ogawa nu mai are nevoie de prezentare. Este considerată una dintre cele mai importante scriitoare nipone actuale. Poţi citi vara aceasta un alt roman scris de ea. Înotând cu elefantul, în braţe cu pisica este o intersecţie de istorii de viaţă la graniţa cu halucinantul, pline de sensibilitate și compasiune. Vei regăsi aceeași relaţie salvatoare dintre profesor și elev. Îţi vei aminti astfel de un alt roman celebru al lui Yoko Ogawa, intitulat Profesorul și menajera. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

 

Cărţi având acţiunea în ţinuturi pitorești

 

Îţi voi da toate acestea 

Îţi voi da toate acestea promite o lectură care să te ţină cu sufletul la gură datorită secretelor din jurul personajelor. Acţiunea este plasată într-un ţinut spaniol plin de legende. Aici, unul dintre personaje începe o investigaţie personală. Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Unde pădurea întâlnește stelele 

Unde pădurea întâlnește stelele este un roman despre o stranie prietenie. Prietenia se leagă între o fetiţă și o femeie care studiază păsările din zonele rurale ale Americii. Fetiţa apare la ușa cercetătoarei și îi cere adăpost, fiind plină de vânătăi. Fetiţa susţine că vine de pe o galaxie îndepărtată. Oare inventează toată această poveste pentru a putea ascunde un adevăr întunecat? Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Cărţi având acţiunea în frumoasa Italie

 

Cea care se întoarce 

Donatella Di Pietrantonio este una dintre cele mai apreciate scriitoare italiene actuale. Cea care se întoarce este o stranie poveste despre legăturile de familie și feminitate. În centrul romanului se află o fată de treisprezece ani căreia i se dezvăluie că a fost adoptată. Ea va fi trimisă în familia mamei biologice, fără a i se spune și de ce.

 

Devorarea cerului 

Devorarea cerului este un roman ce te poartă pe însoritele ţărmuri din sudul Italiei. Paolo Giordano prezintă o poveste despre adolescenţă, prima iubire, prietenie, solidaritate, maturizare. Nu lipsesc nici secretele, ce-i dau o notă de mister.

 

Cărţi despre femeile care se redescoperă

 

Un an de odihnă și relaxare 

Un an de odihnă și relaxare este un roman despre o tânără invidiată. Are o avere care îi permite să-și urmeze pasiunea pentru artă. Lucrează la o galerie de artă avangardistă. Trăiește în fabulosul New York, iar iubitul ei este un bărbat de succes în lumea finanţelor. Totuși, ea nu este fericită. Citindu-i povestea, începi să descoperi motivele nemulţumirilor ei. Poţi comanda romanul de pe Libris, Cărturești, LibHumanitas

 

Excelenţă 

Excelenţă este ultimul roman din faimoasa trilogie a scriitoarei Rachel Cusk. Despre Rachel Cusk este posibil să fi aflat datorită romanelor Schiţă și Tranziţie. Asemenea primului volum din trilogie, Excelenţă pleacă de la conversaţia purtată de protagonistă cu un străin. Îl va întâlni în timpul turneului din Europa, în care ea își promovează noul roman. Poţi comanda romanul de pe Libris, Cărturești, LibHumanitas, Elefant.ro

 

Biblioteca din Paris 

Biblioteca din Paris amintește de rolul salvator al cărţilor în perioadele grele. Acţiunea se petrece în Parisul ameninţat de naziști. Mai multe bibliotecare vor să-si salveze orașul de suflet înrolându-se în Rezistenţă. Una dintre ele este și Odile. Povestea ei va fi descoperită peste zeci de ani, de o tânără din Montana. Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Cărţi având parfum interbelic

 

Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate și anonimat 

Aurora Liiceanu are o noua carte, intitulată Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate și anonimat. Amintind de nevoia seducătoarei și iconicei actriţe Greta Garbo de a se feri de celebritate, Aurora Liiceanu analizează și mijloacele prin care anonimii zilelor noastre ajung la vizibilitatea visată în mediul online. Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Hipodrom 

Admiratorii Norei Iuga au așteptat nerăbdători Hipodrom, un roman autobiografic având parfum interbelic. Vei citi despre o istorie de viaţă la feminin, în care pasiunea pentru scris a reprezentat o mare voluptate și o formă de supravieţuire afectivă. Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Cișmigienii 

Cișmigienii este o carte dedicată celor îndrăgostiţi de București. Eu sunt invitaţi să-și imagineze cum ar fi arătat Bucureștiul dacă România nu ar fi fost ocupată de comuniști. Probabil, intelectualii interbelici s-ar fi putut întoarce în București. Şi-ar fi dat întâlnire în Cișmigiu, într-un local boem. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Romane istorice

 

Regele Zibeline în jurul lumii 

Regele Zibeline în jurul lumii este un roman istoric pentru cei fascinaţi de personajele cu vieţi palpitante. Vei citi despre un tânăr din epoca lui Voltaire și a lui Casanova. El ajunge în China, Franţa, Siberia și America. La finalul lungii sale călătorii devine regele Madagascarului.

 

Tânărul Ioannis 

Romanul istoric este reprezentat luna aceasta și de Tânărul Ioannis. În romanul lui Mika Waltari vei citi despre aventuroasa tinereţe a protagonsitului dintr-un alt roman celebru – Amanţii din Bizanţ. Acţiunea se petrece în anii in care otomanii încercau să cucerească marele Constantinopol. Poţi comanda romanul de pe Libris, Cărturești

 

Cărţi pentru cei îndrăgostiţi de poezie

 

Poetul la New York 

Metropola interbelică l-a inspirat și pe marele Garcia Lorca. Volumul Poetul la New York este o cronică în versuri devenită extrem de actuală. Sunt prezente marile teme ale zilelor noastre: alienarea, xenofobia, inegalitatea și refugiul în artă. Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești

 

La ruinele galanteriei 

Îţi este dor de Emil Brumaru? Şi nouă! De aceea suntem încântaţi când aflăm că apar și operele sale postume. Unele dintre poeziile nepublicate în timpul vieţii au fost reunite în volumul La ruinele galanteriei. Poţi comanda volumul de pe Libris

 

Cărţi cu personaje stranii

 

Sălbaticele 

Sălbaticele este un debut palpitant. Îmbină filmele de aventuri cu femei puternice, thrillerul și distopia. Acţiunea se petrece pe o insulă unde se află o școală de fete. Elevele sunt ameninţate de o stranie epidemie. Una dintre ele va avea curajul de a părăsi insula pentru a căuta soluţii. Romanul vorbește despre solidaritate și prietenie în timpul crizei ameninţătoare. Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Băieţii lui Anansi

Fanii lui Neil Gaiman pot alege cartea Băieţii lui Anansi. Vor descoperi o lume în care pământenii și zeii se întâlnesc. Eroul poveștii, Fat Charlie, află peste noapte că tatăl său fusese de fapt zeul Anansi. De asemenea, află despre existenţa unui frate secret. Acesta a fost înzestrat cu puteri magice. Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Prieten imaginar

Prieten imaginar este un horror psihologic avand acţiunea în inima pădurii. Aici dispare apoi reapare un copil. Acesta fugise împreună cu mama lui pentru a scapa de un bărbat abuziv. Când reapare după ce iniţial fusese dat dispărut, copilul are un mesaj. Le spune celor din jur că trebuie să ridice o căsuţă într-un copac anume, altfel vor muri. Poţi comanda romanul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

 

Cărţi de proză scurtă

 

Despre iubire și (alte) ispite 

Despre iubire și (alte) ispite este o colecţie de povestiri pe placul unor cititori deveniţi fanii lui Bukoswski, Fitzgerald sau Patti Smith. Aceste proze sunt ancorate puternic în viaţa de zi cu zi, ce poate lua oricând o turnura bizară. Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Act gratuit. Nuvele 

Şase nuvele intense precum niște piese de teatru, scrise de Nicolae Breban au fost incluse în volumul Act Gratuit. Nuvelele au în comun tema eliberării prin desprinderea de o lume ce îndeamnă la conformism. Unele sunt plasate în perioada interbelică, altele în anii comunismului. Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Un drum cu ceapă. Clipuri și povești 

Dacă preferi prozele scurte, poţi alege volumul Un drum de ceapă. Clipuri și povești. Prozele lui Radu Pavel Gheo au ecouri din Cehov și Caragiale. Ele reflectă o lume populată de personaje imprevizibile. Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Elefant.ro, Cărturești

 

Cărţi având un mesaj puternic despre societate

 

Ziua Ajustării 

Chuck Palahniuk revine cu alt roman acid la adresa lumii contemporane. Ziua Ajustării este o parabolă despre inegalitate, extremism și corupţie. Vei descoperi o lume a confliectelor între politicienii plini de vicii și tineri, între săracii revoltaţi și magnaţii cinici, între profesori și elevi. Peste aceste conflicte plutește o teorie a conspiraţiei.

 

Zâmbește

Zâmbește este un roman despre modul în care trecutul plin de secrete revine în prezent. Protagonistul romanului scris de Roddy Doyle este Victor. El este specializat în cronici dedicate muzicii și muzicienilor. Mai aflăm despre el că a divorţat și apoi s-a mutat într-un apartament modest. Existenţa lui Victor se scurge lin, între articole și clipele petrecute la mesele pubului preferat. Însă apariţia unui fost coleg de la școala catolică de băieţi din Dublin îl tulbură. Amintirile îl vor obliga să-și reinterpreteze și prezentul, inclusiv căsnicia destrămată. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

 

Fiecare cu povestea lui 

Fiecare cu povestea lui este marele câștigător al Premiului Goncourt în 2019. Romanul lui Jean-Paul Dubois are forţa unei povești de viaţă pline de suișuri și coborâșuri. Personajul central își derulează existenţa pentru a înţelege mai bine cum a ajuns într-un impas. Istoria lui de viaţă se împletește cu a unor personaje ce au propriile secrete. Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Crime thrillers

 

Omul de castane 

Preferi un crime thriller? Atunci poţi miza și pe romanul Omul de castane. Romanul are acţiunea în Copenhaga. Orașul este terorizat de un criminal în serie. Amprenta lui este o figurină realizată din beţe de chibrit și două castane. Figurina este gasită în locul fiecărei crime. Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Cercul 

Cercul este un crime thriller având acţiunea în vara Cupei Mondiale din 2010. În timpul unui meci de fotbal, comandantul Martin primeste un telefon de la o fostă iubită. Ea îi povestește despre asasinarea unei profesoare. Martin trebuie să ancheteze crima. În timp, orașul din sudul Franţei, unde învaţă fiica lui, este cuprins de panică. Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești

 

Cărţi pentru a înţelege marile crize ale omenirii

 

Balcanii. Naţionalism, război și Marile Puteri 1804-2012

Te pasionează istoria și geopolitica? Atunci s-ar putea să treci pe listă si cartea Balcanii. Naţionalism, război și Marile Puteri 1804-2012. Vei găsi informaţii și analize privind cauzele unor confliecte sângeroase. De asemenea, sunt analizate relaţiile Balcanilor cu Occidentul. Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Dicţionarul refacerii

Dicţionarul refacerii este cartea prin care renumitul critic John Freeman analizează tulburările sociale din prezent. Cuvintele în ordine aflabetică au fost alese pentru a defini problemele societăţii noastre. De la aceste cuvinte pleacă niște texte care te vor invita la reflecţie. Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Sănătatea mentală a marilor conducători ai lumii 

Sănătatea mentală a marilor conducători ai lumii analizează personalităţile ce au influenţat istoria. Psihiatrul Patrick Lemoine amintește de Marie Antoinette, Ioana d’Arc, Charles de Gaulle, Churchill ori Stalin. La bază stau documente istorice. Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

 

Cărţi despre cum să înfrumuseţăm lumea în care trăim

 

O educaţie emoţională 

Fanii lui Alain de Botton vor trece pe listă și cartea O educaţie emoţională. Cartea ne invită să ne punem întrebări despre propriile sentimente și legături. Alain de Botton abordează și tema căutării echilibrului între lumea interioară și cea exterioară. Nu lipsesc nici paginile dedicate vieţii profesionale. Poţi comanda romanul de pe Libris, Cărturești

 

Cum să creezi un cămin 

Cum să creezi un cămin prezintă elementele care ne determină să transformăm o construcţie într-un spaţiu intim. Arhitectul Edward Hollis analizează simbolurile și legăturile emoţionale pe care le asociem cu spaţiul ales pentru a fi locuit. Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Toate vietile pe care nu le-am trait – Din India pana-n Bali, cu toate simturile

Toate vieţile pe care nu le-am trăit este un roman pentru cei împinsi de un imens dor de ducă spre ţări îndepărtate, pe care să le străbată (măcar) folosindu-se de ochii minţii. Poate fi considerat și o dedicaţie subtilă făcută cititorului român, deoarece scriitoarea Anuradha Roy face multe referiri la idila dintre Mircea Eliade și autoarea indiană care, în adolescenţa ei, l-a inspirat când a scris Maitreyi.

Cartea este generoasă precum un peisaj asiatic și ademenitoare precum secretele unei femei nesupuse, descoperite peste zeci de ani. Anuradha Roy scrie pentru cei ce vor să citească folosindu-și toate simţurile. Nici nu poţi scrie altfel dacă vrei să plasezi acţiunea în India sau Bali.

Călătoria peste mări și ţări, ce poate marca existenţa

De un imens dor de ducă se lasă acaparată și protagonista romanului Toate vieţile pe care nu le-am trăit. Numele ei este Gayatri. Ea trăiește în orașul (fictiv) Muntazir, situat pe tărâmul fostului Imperiu Mogul, ce a dat lumii și celebrul Taj Mahal. Viaţa i-a fost marcată de călătoria din adolescenţă, din India până-n Bali.

Sacrificiul în numele emancipării

Gayatri are toate șansele de a deveni unul dintre personajele memorabile, care vorbesc în numele tuturor femeilor ce au încălcat norme și tabuuri pentru a fi libere, cu orice preţ. Ea nu a uitat însă de preţul enorm plătit pentru a-și îndeplini visul de a trăi înconjurată de artă în Asia de Sud-Est a anilor ’30-’40. Şi-a lăsat în urmă copilul, după o tentativă nereușită de a fugi împreună cu el. Povestea ei este recompusă din scrisorile secrete descoperite, după zeci de ani, chiar de fiul lăsat în urmă – Chand.

Un personaj feminin seducător

Gayatri este întruchiparea femeii care te farmecă. A celei pentru care viaţa ar fi putut deveni o infinită desfătare. Ai spune ca s-a născut pentru a lăsa amprente de voluptate. Ar fi avut tot dreptul de a râvni la faima interbelicei venite din coloniile exotice.

Dacă ar fi părăsit India, ar fi ajuns probabil să fie râvnită de aventurierii playboy nimeriţi în saloanele high class-ului din Londra sau Paris. În India, pasiunea ei pentru frumos ar fi transformat-o probabil în femeia curtată de cei din urmă descendenţi ai maharajahilor, ce se bucurau de ultimele sclipiri ale opulenţei dintre zidurile scorojite ale palatelor mogule, sărăcite după colonizarea britanică.

O fascinantă relaţie tată-fiică

Protagonista romanului trăiește exuberant, visând să devină artistă. Spre deosebire de majoritatea femeilor indiene din generaţia ei, Gayatri avea un aliat. Unul care să-i încurajeze visurile (considerate îndrăzneţe, interzise chiar). Era vorba despre tatăl ei, ce ajunge să-l cunoască pe însuși Tagore.

Protejată de un tată deschis la minte, Gayatri era destinată pentru o viaţă perfectă. Era educată și emancipată. Pofta de viaţă și deschiderea spre artă ar fi făcut din ea o femeie despre care s-ar fi vorbit în toată India. Ar fi fost o artistă complexă, dedicată dansului și picturii. Dar moartea tatălui ei i-a tăiat aripile. Singura alinare într-o familie obtuză îi deveniseră amintirile din călătoria pe care o facuse alături de acesta, din India până-n Bali.

Căsătoria timpurie

Rămasă cu mama ei având o mentalitate retrogradă, Gayatri se căsătorește înainte de a i se încheia adolescenţă. Mulţi ar spune că norocul nu o părăsise chiar de tot. Soţul ei era un bărbat răbdător, deloc tiranic. Un profesor universitar idealist, ce lupta pentru independenţa Indiei. Nu îi făcea deloc viaţa un calvar și nici nu o transformase într-o sclavă. Îi permitea să picteze. O singură pretenţie avea acesta. Era una inofensivă (și firească) în ochii altor femei ce simţiseră din plin biciul asupririi după căsătoria aranjată, dar sufocantă pentru Gayatri.

Ce-și dorea soţul lui Gayatri de la ea? În primul rând, să păstreze pasiunea ei pentru pictură doar la nivelul unui hobby. De asemenea, Gayatri mai trebuia să-și domolească exuberanţa prin acceptarea austerităţii, a sobrietăţii.

Recuperarea poftei de a trăi

Pentru soţul ei, Gayatri era nepermis de veselă într-o lume apăsătoare. Devenea expansivă în public. Se manifesta prea intens. Ba chiar dansa de faţă cu străinii. Avusese chiar și îndrăzneala de a marge în partea veche a orașului pentru a se apropia de lumea dansului, o lume aflată în cartierele pline de bordeluri.

Nu neapărat gelozia și teama de gura lumii îl făceau pe soţul lui Gayatri să o critice. În spatele atitudinii sale ostile faţă de stilul de viaţă la care aceasta refuza să renunţe era concepţia lui, asemănătoare unui ascet ce se crede un idealist.

Diferite moduri de a exista în India interbelică

Soţul lui Gayatri era un adept al ideilor indiene despre cumpătare, sobrietate și viaţă simplă. De asemenea, implicarea sa în mișcarea clandestină pentru eliberarea Indiei îl făcea să vadă în jur doar suferinţa poporului său. Veselia și pofta de viaţă ar fi trebui să pălească. Să înceteze atâta vreme cât nedreptăţile existau.

Pentru soţul lui Gayatri, India devenise un loc al suferinţei. Bucuria de a trăi a soţiei sale contrasta nepermis cu tot calvarul îndurat de ţara colonizată, de oamenii din păturile sociale vulnerabile, de luptătorii pentru independenţă, aruncaţi în temniţele coloniștilor.

Sosirea eliberatorilor

Nevoia lui Gayatri de a dansa, de a se manifesta plină de entuziasm în faţa unei picturi, de a umple casa de pensule și culori trebuia temperată. Plăcerile ei erau criticate asemenea exceselor. Soţul ei o considera un copil mare. În ochii lui, Gayatri era imatură, insensibilă. Unde alţii vedeau o binecuvantată plăcere de a trăi în preajma artei și a frumuseţii, el vedea superficialitate.

Coliziunea acestor două modalităţi de a vedea și a trăi viaţa devine și mai puternică după sosirea în India a pictorului Walter Spies (un personaj real). Acesta este însoţit de o femeie îndrăgostită de cultura orientală. Astfel este amintită o personalitate feminină reală, astăzi uitată. Este vorba despre Beryl de Zoete, captivată de folclorul din Bali, Java și India. Aceasta se documenta pentru a scrie o amplă carte despre dansurile din Orientul Îndepărtat.

Reluarea marii călătorii

Cei doi occidentali – pictorul Walter Spies și Beryl de Zoete – devin oaspeţii socrului lui Gayatri. În prezenţa cuplului de europeni îndrăgostiţi de Orient, Gayatri devine din ce în ce mai conștientă de setea ei de libertate. Nu-și mai poate ignora chemarea. Vrea să trăiască precum artistele călătoare. Ea nu se poate îngropa, asemenea altor femei, sub piatra datoriei conjugale. Trebuie să revină în Bali, unde să picteze din nou. Şi, mai presus de orice, trebuie să reînnoade un fir ce se rupsese odată cu moartea tatălui ei. Așadar, va trebuie să refacă marea călătorie a vieţii ei, începută cu zece ani în urmă.

Femeia neînţeleasă

Rolul tatălui devenit aliatul ei în drumul spre emancipare este luat de pictorul Walter Spies. Gayatri fuge alături de el în Bali. În urma ei rămâne stigmatul rușinii ce va marca existenţa fiului său. El va deveni pentru toţi copilul femeii decăzute, ce fugise cu un bărbat occidental.

Împletitura de povești

Asemenea multor cărţi având acţiunea în Asia îndepărtată, surprinsă în zorii eliberării din jugul colonialismului, Toate vieţile pe care nu le-am trăit devine o împletitură de povești. Sunt acele povești în care emoţiile și mai ales imaginile vizuale și olfactive se revarsă abundent. Revarsărea este când ameţitoare și voluptoasă, când răvășitoare.

Principalele povești care se împletesc în acest roman sunt cea a razvrătitei Gayatri și a lui Chand, fiul acesteia. Povestea lui Gayatri este un elogiu al femeii care își asumă libertatea, cu toate consecinţele ei. Ar putea fi considerată povestea unei femei învingătoare.

Sensul dat libertăţii

Libertatea era marea victorie de care putea avea parte o femeie din generaţia lui Gayatri. Gayatri lupta pentru ea, chiar și atunci când părea învinsă de istoria ce se năpustise, în anii ’40, peste visurile fiecăruia, indiferent de colţul de lume unde își alesese refugiul.

În schimb, povestea fiului pe nume Chand este una învaluită în melancolie. Şi Chand este un învingător, în felul său. Aparent, este o victorie mai puţin spectaculoasă. Dar este o victorie cu mesaj puternic. El rezistă în faţa dezumanizării. Asemenea mamei sale, Chand alege până la urmă calea frumosului.

Urmările deciziilor dureroase

Visătoarea Gayatri pare să fi înflorit după fuga de acasă. A redescoperit locurile fermecătoare din Bali. S-a reapucat de pictură, recuperând astfel un timp răpit. Însă ancorarea într-un prezent înmiresmat și plin de culorile insulelor calde este doar un alt medicament pentru a trata dorul de fiul ei.

Fiul lui Gayatri, Chad, moștenește de la mama lui pasiunea pentru natură și pentru artă. Nu devine pictor, dar pictează orașe. Datorită lui, multe dintre orașele Indiei ajung să se bucure de parcuri și grădini cu arbori ce înfloresc în culori spectaculoase, alcătuind peisaje ce-ţi taie răsuflarea.

Ce se alege de fiul rămas în urmă

Chand, fiului lui Gayatri, devine horticultor. Serviciile sale ajung la mare căutare. Autorităţile îi cer sfaturile, devenind un aliat al peisagiștilor. Îi lipsește însă exuberaţa molipsitoare a mamei sale. Trauma abandonului l-a transformat într-un solitar. Preferă să se ascundă în izolare, în discreţie.

Totuși, prin scriitura ei, Anuradha Roy face din singurătatea lui Chand o altă formă de manifestare a iubirii pentru viaţă. Memoria lui Chand se scufundă într-o reverie precum o pictură vibrantă, în care se revarsă culorile arborilor sălbatici aduși de el în inima orașului.

Povestea mamei, o scrisoare către lume

Personajul masculin, Chand, își începe povestea amintindu-ţi de efemerul vieţii. Devine astfel un personaj cum nu se poate mai emblematic pentru cei ce-și dau seama că nu vor lăsa în urma lor urme pregnante, cum reușesc de obicei oamenii ce și-au marcat epoca prin fapte de glorie ori printr-o viaţă extravagantă la care alţii râvnesc plini de invidie.

Spunând povestea curajoasei (și mult blamatei) sale mame, Chand își începe de fapt scrisoarea către lume. De această lume se cam ferise încă de când ajunsese ţinta nepunticioasă a bârfelor veninoase, a șoaptelor dureroase, la început subtile, apoi devenite precum un puhoi de ape în sezonul musonului.

Bogăţia singuraticului îndrăgostit de natură

În ciuda atitudinii reţinute, Chand nu este plictisitor. Ţese prin amintirile sale niște imagini irezistibile pentru cei ce visează la călătorii în Asia. Amintirile reașezate prin descoperirea impresiilor de călătorie ale mamei sale devin o scufundare în frumuseţe.

Datorită lui Chand și a memoriei sale, prin care trece memoria mamei lui, paginile romanului devin parfumate, fremătătoare precum vegetaţia luxuriantă din India și Bali. Asemenea mamei sale, Chand s-a refugiat într-o lume a naturii, a senzaţiilor delicate. Își descoperise vocaţia de grădinar tocmai când India era trasă de Anglia în iureșul războiului. El dorea să lase în urma lui grădini, parcuri. Visa de fapt să înfrumuseţeze viaţa semenilor.

Rolul personajelor secundare

Toate vieţile pe care nu le-am trăit este precum o ţesătură abundentă. Poveștile centrale sunt alimentate de cele ale personajelor secundare. Acestea sunt foarte bine conturate. Fiecare personaj secundar își cunoaște rolul în alternanţa dintre ritmul dinamic și lentoarea scufundării contemplative în vizualul pictural.

Personajele secundare ajung să reprezinte de fapt varietatea Indiei. Anuradha Roy știe cum să redea toate planurile acestei diversităţi. Vei regăsi acea diversitatea a principiilor de viaţă. India interbelică din această carte este un mozaic social, cultural, politic. Este și cosmopolită, dar și împotmolită în trecutul sufocant pentru femei.

Romanul surprizător

Pe măsură ce te vei apropia de final, vei spune că de fapt citești un roman cameleonic. La început, pare încă o poveste sfâșietoare despre India. Mai bine zis, despre India iubirilor interzise. Apoi se deschide precum un fruct ce-și schimbă savoarea pe măsură ce te înfrupţi din el răbdător. Multe pasaje impresionează prin direcţia sofisticată pe care o iau conflictele dintre personaje.

Toate vieţile pe care nu le-am trăit este un roman precum India, adică un mozaic. Este un roman despre femeia emancipată și despre marile ei sacrificii. Un roman despre idealistul alăturat unei cauze superioare, ce privește în depărtare precum un vizionar către viitor, dar uită să vadă marea durere din prezentul celor dragi, care ajung să trăiască-n agonia celui lăsat fără afecţiune. Nu în ultimul rând, este și un roman despre salvare, prietenie.

Omagiul adus unor spirite libere

Printre șuvoaiele de amintiri apăsătoare, în care mica istorie este ameninţată de marea istorie, Anuradha Roy strecoară speranţa. Această speranţă este oferită de personajele tolerante. Ele își menţin spiritul liber și senin, chiar și în anii încrâncenării. Datorită lor, vei considera acest roman și un omagiu adus acelor oameni care au încercat să facă din India un refugiu de umanitate. Poţi comanda romanul Toate vieţile pe care nu le-am trăit de pe LibHumanitasCărturești, Elefant.ro

 

 

Recenzie – Minciuna – Dragostea si internetul (in adolescenta)

Datorită unor cărţi precum Jumătate de viaţă, Poftă de ciocolată și Tot binele și tot răul, scriitoarea Care Santos a devenit foarte populară printre cei ce preferă un roman antrenant, cu personaje pline de secrete, implicate în evenimente imprevizibile. Autoarea catalană păstrează reţeta de succes și atunci când scrie romane pentru adolescenţi, așa cum este și Minciuna.

Un subiect mereu atractiv

În Minciuna, Care Santos reia un subiect ce va fi mereu ofertant pentru scrierea unui roman dinamic și acaparant. Este vorba despre atracţia ce-i aduce împreună pe adolescenţii din medii opuse. Vei redescoperi clasica atracţie dintre adolescenta cuminte, devenită colecţionară de note mari, și tipul rebel, nevoit să înceapă școala vieţii mult prea devreme. Subiectul devine și mai interesant dacă legătura dintre ei se înfiripă în mediul online.

Xenia, personajul femin central, îl va cunoaste pe misteriosul băiat rebel pe un site dedicat cititorilor pasionaţi. Romanul de la care pleacă primele interacţiuni este De veghe în lanul de secară. Dialogurile pline de miez dau naștere curiozităţii sub care se camuflează la început atracţia.

Personajele nu sunt ceea ce par

Primele pagini din Minciuna sunt înșelătoare. Îl tentează pe cititor să tragă niște concluzii pripite legate de acţiunea romanului. Te aștepti la evoluţia previzibilă și riscantă a relaţiei dintre eleva premiantă, care învaţă pentru a intra la Medicină, și derbedeul versat, plin de intenţii ascunse demne de un viitor prădător seducător. Mai ales că toate informatiile privind controlul parental exagerat o predispun pe Xenia la vulnerabilitate în faţa fructului oprit.

La început vei simţi nevoia de a o proteja pe Xenia. Ea pare victima sigură a unui manipulator cameleonic. Îţi și imaginezi cum prima iubire adolescentină se transformă într-o capcană imposibil de evitat, ce îi poate strica toate planurile de viitor. Însă nici eleva cuminte nu este naiva absolută și nici băiatul rău nu este atât de periculos.

Ce se află de fapt în spatele identităţii virtuale false

Așa cum face în romanele ce-i aduc milioane de cititori, scriitoarea Care Santos amână abil dezvăluirea secretelor legate de un anumit personaj. Menţine astfel interesul cititorului prin indicii menite să-i pună întrebări despre umanitate, desre graniţele dintre Bine și Rău, dreptate sau fragilitate.

Personajul misterios este adolescentul de care Xenia se simte din ce în ce mai atrasă. Din fericire, ea descoperă destul de rapid că toate datele furnizate de acesta sunt false. Poza trimisă de el nu este reală și nici nu este înscris la acel liceu despre care îi povestise. Atunci de ce a minţit-o? Răspunsul este începutul unei călătorii pline de revelaţii, către periferia orașului elegant și cosmopolit, unde viaţa este o junglă.

Un roman educativ

Evitând abordarea moralizatoare plictisitoare, Care Santos oferă un roman de care se vor simţi atrași atât adolescenţii, cât și parintii lor. De fapt, romanul ar putea deveni punctul de pornire al unui dialog despre libertate și pericole în mediul online.

Discuţia include și opiniile despre dreptul la intimitate al adolescentului. În timpul lecturii vor apărea și întrebrile despre cum poate un părinte să construiască, mai ales folosindu-se de tact, acea legătură bazată pe încredere cu propriul copil.

Părăsirea zonei de confort

Dincolo de toate aceste întrebări mai rămâne și reflecţia despre nevoia adolescentului de a se maturiza explorând și alte lumii sau ajutându-l pe cel vulnerabil. Nevoia Xeniei de a-l salva pe cel marginalizat este legată de nevoia adolescentului de a se apropia de cei diferiţi de el.

Diferenţele ce ne nasc din influenţa unor medii sociale aflate în conflict pot fi provocatoare. De asemenea, pot sta la baza unei atracţii puternice. Xenia leagă nevoie de a se elibera de controlul unor părinţi ce o supra-protejează, limitându-i autonomia, de nevoia de a cunoaște adevărul despre faptele grave comise de prietenul ei din mediul virtual.

Mesajul despre adolescenţii vulnerabili

Personajul central, Xenia, face parte din rândul adolescenţilor dornici de a înţelege mai bine viaţa. Mai bine zis, acea viaţă din afara bulei securizante construite de părinţi. Iar asta înseamnă, pentru ea, și repararea nedreptăţilor prin combaterea inechităţii sociale.

Xenia ar putea deveni salvatorul adolescentului-problemă, căruia societatea nu-i dă prea multe șanse. Băiatul de care se îndrăgostește pare a fi victima unui mediu social ostil. În acest mediu, a fi cinstit nu este prima alegere, ci o permanentă luptă.

Prietenul virtual al Xeniei se luptă cu demonii ce schimonosesc viitorul celor din mediile sărace: abandonul parental, instabilitatea, inadaptarea, marginalizarea sau modelele de viaţă care pun semnul egal între succesul viril și delicvenţa juvenilă. Totuși, el mai are o șansă: dependenţa de lectură, descoperită datorită unei bibliotecare fidele menirii de a salva sufletele tinerilor în derivă.

Redescoperirea unui clasic

Minciuna este și un roman educativ. Nu numai datorită mesajelor ce invită la un dialog autentic între părinte și copil sau la toleranţa faţă de cei care sunt consideraţi o marea ameninţare la adresa unei societăţi sigure, stabile. Care Santos are și meritul de a-i ispiti pe adolescenţi să caute unul dintre cele mai bune romane despre maturizare. Este vorba despre clasicul De veghe în lanul de secară.

Dialogul virtual dintre personajele romanului subliniază și mai mult calităţile unui roman care și-a păstrat prospeţimea și în era internetului. Adolescentul neînţeles al lui Salinger este nemuritor. El călătorește în timp și devine salvatorul unor adolescenţi dintr-o generaţie acuzată de prea multe ori de superficialitate și de acea dependenţă de tehnologie considerată incompatibilă cu plăcerea de a simţi mirosul ascuns între paginile unei cărţi împrumutate de la bibliotecă.

Imprevizibilul atenuează clișeele

Vei aprecia la Care Santos talentul de a scrie un roman imprevizibil și intens. Îl devorezi chiar dacă pleacă de la situaţii de viaţă despre care ai tot citit în atâtea și atâtea romane. Stăpânește arta de a te îndepărta brusc de certitudinea anticipării exact atunci când ești cum nu se poate mai sigur de corectitudinea părerilor tale cu privire la personaje sau la acţiunile lor.

Minciuna îţi va amplifica vechea plăcere de a te lăsa mereu surprins. Protagoniștii sunt plini de resurse neașteptate. Aliaţii lor încep să răsară de unde nu te aștepţi. De asemenea, personajele decăzute își mai păstrează un licăr de inocenţă, care până la urmă răstoarnă opiniile despre deznodământ. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

 Citește și 13 romane despre iubiri pătimașe

13 romane despre iubiri patimase

Recenzie – Memoriile unui motan calator – Umorul strengarului inzestrat cu sensibilitatea japoneza

Înţelegi imediat de ce romanul Memoriile unui motan călător s-a bucurat de un succes mondial. Indiferent de cultură, felina devenită personajul central vorbește pe limba tuturor. Este limba celor ce au nevoie de afecţiune, duioșie, umor și concluzii realiste învelite în moliciunea compasiunii.

Un motan adorabil

Plăcerea lecturii este amplificată de trăsăturile acestui motan pe nume Nana. Numele îi vine de la forma codiţei, ce amintește de modul în care este scrisă cifra șapte în japoneză.

Motanul Nana este pur și simplu adorabil. Când l-a creat, scriitoarea Hiro Arikawa a îmbinat ghidușia unui ștrengar cu suflet mare, savoarea (auto)ironiei dezarmante, isteţimea celui ce știe cum să se adapteze la orice situaţie imprevizibilă, șarmul celui ce folosește umorul spiritual și un ascuţit simţ al observaţiei.

Întâlnirea devenită o prietenie pe viaţă

Memoriile unui motan călător este în primul rând povestea unei mari prietenii. Această prietenie se înfiripă între motanul Nana și tânărul Satoru. Nana era un motan vagabond, sigur pe el și descurcăreţ nevoie mare. Îl întâlnește pe Satoru după ce transformă capota dubiţei sale într-un loc ideal pentru lenevit și petrecut noaptea. Satoru îl adoptă. Alături de Satoru, Nana descoperă gustul unei existenţe stabile, domestice.

Nana este prietenul fidel pe care și l-ar dori oricine, nu doar iubitorii de pisici. Ştie când să rămână cu picioarele pe pământ și cu mintea limpede în situaţii de criză. De asemenea, știe când să-și arate latura de visător sentimental. Împărtașește emoţiile unui om în faţa unui peisaj desprins parcă dintr-o pictură sau a unui ţinut sălbatic, unde căprioarele zburdă graţios.

Motivul ascuns al călătoriei

Relaţia dintre Satoru și Nana este una ideală. Mulţi dintre cei ce visează să adopte o pisică tânjesc după o astfel de relaţie. Până și motanul Nana recunoaște. Chiar dacă la început a privit viaţa de apartament cu mult scepticism demn de felinele subversive având în spate ani întregi de școală a vieţii petrecute pe străzi.

Tocmai când începea să conștientizeze avantajele vieţii domestice, Nana este anunţat de tânărul Satoru că trebuie să-și schimbe stăpânul. În căutarea noului stăpân perfect pentru Nana, Satoru pornește într-o călătorie. Vrea să-l poarte pe Nana din aglomeratul Tokio până-n zonele pitorești din Hokkaido (insula aflată în nordul extrem al Japoniei).

De ce ar vrea Satoru să renunţe la motanul Nana când totul merge perfect? Răspunsul devine un mister a cărui dezvăluire este amânată cât mai mult.

Revederi care închid vechile răni

Ca-n mai toate romanele de tip road trip, și-n Memoriile unui motan călător descoperi că periplul nu este decât un pretext pentru un mesaj mai profund și pentru adevăratul drum ce trebuie parcurs: drumul către sine.

Călătoria spre sine a lui Satoru nu poate fi încheiată fără acele reîntâlniri necesare. El își va revedea prietenii din copilărie și din liceu. Fiecare prieten este legat de o perioadă considerată una de cumpănă în existenţa lui. De asemenea, prietenii revăzuţi în timpul călătoriei au jucat un rol esenţial în pansarea emoţională a rănilor suferite de Satoru după moartea părinţilor și după o primă deziluzie în iubire.

Amuzantele întâlniri cu posibilii noi stăpâni

Nu întâmplător își vizitează Satoru vechii prieteni. Unul dintre ei ar putea fi ales pentru a fi noul stăpân al motanului Nana. Însă Nana are intuiţie. Ghicește imediat intenţiile oamenilor și apelează la noi și noi trucuri pentru a rămâne alături de Satoru.

Pisicescul talent al lui Nana de a manevra evenimentele din lumea oamenilor în favoarea lui nu-l împiedică să empatizeze în felul său cu posibilii noi stăpâni. Ce-i drept, la început emite niște păreri cam usturătoare la adresa lor. Nimic nu-i scapă motanului ce se dă drept un cusurgiu fără egal.

Motanul și marile probleme ale fiinţei umane

Fiecare așa-zis defect și fiecare slăbiciune depistată la prietenii lui Satoru reflectă nu doar niște probleme specifice japonezului (din copilărie până la vârsta adultă), ci mai ales niște drame universale. Prezentarea lor prin ochii motanului îi dă cititorului impresia că și-a găsit un spaţiu securizant unde își poate aminti de propriile drame, mai ales de cele survenite într-un moment ce a schimbat macazul în existenţa sa.

Cu delicateţe luminoasă despre teme apăsătoare

Asemenea marilor autori japonezi, Hiro Arikawa recurge la delicateţe și tact pentru a dezvălui niște drame și probleme care stârnesc de obicei furtuni ce fac ravagii în existenţa unui om. Deși pare scris pe un ton jovial și lejer, Momoriile unui motan călător este un roman ce abordează teme grele. Vieţile personajelor nu au fost deloc scutite de abandon, pierderi sau despărţiri timpurii, legături familiale toxice, secrete dureroase descoperite în urma unor evenimente și mai dureroase ori singurătate.

Continuarea tradiţiei japoneze

Scriitoarea Hiro Arikawa confirmă talentul noii generaţii de autori japonezi la modă, care pot cuceri Occidentul rămânând în același timp bine ancoraţi în tradiţiile nipone. În timp ce a găsit un limbaj afectiv comun unor cititori de pe meridiane diferite, Hiro Arikawa a respectat plăcerea ta de a citi un roman tipic japonez.

Influenţa sensibilităţii japoneze rămâne pregnantă mai ales în pasajele în care sunt dezvăluite, printr-o mare fineţe, dramele răscolitoare și în care sunt prezentate suav peisajele din insula Hokkaido. Pasajele descriptive amintesc de paravanele pictate de Korin sau de paginile vizuale din romanele clasicilor precum Yasunari Kawabata. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești

Îţi recomandăm și articolul 15 cărţi de beletristică de neratat

https://postmodern.ro/articol/15-carti-de-beletristica-recente-de-neratat/

Recenzie – Vestita invazie a ursilor in Sicilia – Dino Buzzati scrie (si) pentru copii

Celor mai mulţi dintre cititori numele lui Dino Buzzati le amintește de romanul-cult Deșertul tătarilor. Așadar, este considerat un autor de cărţi pentru oameni mari. Nu mică le-a fost surprinderea să-l descopere și în ipostaza unui scriitor care li se adresează celor mici prin cartea Vestita invazie a urșilor în Sicilia.

O poveste antrenantă

Scrisă la puţin timp după război, în 1945, Vestita invazie a urșilor în Sicilia poate fi considerată la fel de ispititoare pentru cei mari cum este și pentru cei mici. Are principalele ingrediente ale unei povești ce ajunge să capteze ușor atenţţia cititorului, așa cum o fac majoritatea basmelor meridionale.

Povestea este palpitantă. Mizează pe acele personaje ce trec prin experienţe pline de mesaje legate de slăbiciunile umane. Are doza necesară de imprevizibil. Alternează duioșia cu maleficul pentru a transmite o istorioară încărcată de tâlcuri, iar clișeele inevitabile sunt iscusit deviate astfel încât să-ţi contrazică toate așteptările.

De ce au coborât urșii din munţi?

În centrul poveștii se află nimeni altul decât regele urșilor, pe nume Leonte. Viaţa din regatul său pașnic va fi tulburată de oamenii care îi răpesc fiul, cunoscut sub numele de Toni. Hotărât să-l recupereze pe Toni, Leonte își adună armata de urși.

Călătoria urșilor include peripeţii spuse amuzant și creativ de vocea lui Dino Buzzati. Acesta știe cum să-și îmbie cititorii. Nu lipsesc din povestea lui Dino Buzzati nici personajele secundare venite fie în ajutorul urșilor, fie să le pună tot felul de piedici.

Oglindirea umanităţii în lumea animalelor

Este inevitabilă asocierea dintre personajele din lumea necuvântătoarelor și oameni. De fapt, personajele animale din Vestita invazie a urșilor în Sicilia au toate viciile fiinţelor umane. Există și urși lacomi, vicleni, trădători sau vanitoși. Nu lipsesc nici urșii dornici de a parveni ori de a se îmbogăţi speculând fără pic de scrurpule acele slăbiciuni ascunse ale celorlalţi.

Toate peripeţiile urșilor sunt reprezentate și în ilustraţii pline de culoare. Ilustraţiile au fost realizate chiar de scriitorul Dino Buzzati. Astfel, personajele din lumea urșilor devin și mai simpatico. De asemenea, datorită ilustraţiilor, soluţiile găsite de acestea își dezvăluie un farmec ilar, dublat de mesajul profund.

Mesajul umanist

Deși este scrisă într-un stil simplu, amintind de oralitatea basmelor, povestea nu este deloc simplistă. În spatele aventurilor prin care trec urșii vei regăsi mesaje transmise în orice roman pentru oameni mari.

Urșii vin dintr-un regat unde viaţa cumpătată era asociată cu bunăstarea. Însă ei descoperă orașele prospere de pe malul mării. Aici sunt ademeniţi de tot ce îi duce de obicei pe oameni la pierzanie.

Dino Buzzati amintește de inevitabilele ispite asociate cu pierderea inocenţei. Mulţi vor ghici un mesaj ce vizează schimbările din Italia meridională de după anii ‘40. Prosperitatea câștigată de urșii coborâţi din munţi reflectă și reversul unei vieţi trăite într-un oraș aflat în plină dezvoltare și peste care se revarsă belșugul neașteptat.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

Îţi recomandăm și articolul Cele mai așteptate cărţi ale anului

Carti de citit in 2020 – Cele mai asteptate carti ale anului

Ultimele articole