Recenzie – Doamna Pylinska si secretul lui Chopin – Un personaj feminin care face spectacol

Doamna Pylinska și secretul lui Chopin este una dintre cele mai luminoase, tandre și pline de umor cărţi scrise de Eric-Emmanuel Schmitt. Umorul este de-a dreptul spumos, datorită unui personaj care transformă fiecare dialog într-un spectacol.

Personajul care dă sarea și piperul acestui roman este Doamna Pylinska. Toate replicile ei sunt precum bulele dintr-o șapmanie ce ameninţă să zboare din pahar. Doamna Pylinska este o profesoară de pian din Paris, având origini poloneze. Încă de la prima apariţie, ea amintește de genul acela de personaje memorabile excentrice, înzestrate cu sarcasmul inteligent și o minte ascuţită, dintr-un film care-ţi merge direct la suflet.

O profesoară trăznită

Doamna Pylinska apelează la tot felul de metode neconvenţionale. Le folosește dezinhibat, pentru a-și cizela elevul. Elevul ei este unul special. Ajuns la vârsta studenţiei, el se reîntoarce la o veche pasiune – pianul – și la curiozitatea stârnită de compoziţiile lui Chopin, pe care încă nu le poate stăpâni.

Fiecare lecţie de pian este o promisiune a imprevizibilului, tocmai datorită acestor metode aparte. Te vei întreba alături de personajul central – un alter ego a lui Schmitt – ce va mai inventa venerabila doamnă și până unde este în stare să meargă elevul ei pentru a-l înţelege pe Chopin așa cum își dorește aceasta.

Pentru a-și educa elevul, profesoara trebuie să fie sigură că el va fi pregătit pentru a-l înţelege pe Chopin. Așadar, Doamna Pylinska începe să inventeze tot feful de ritauluri de iniţiere. Adevăratele lecţii vor fi cele din afara salonului unde se află pianul ei. Elevul său va trebui să simtă viaţa mai întâi. Să cunoască trupul unei femei (îl trimite să facă sex, dar nu cum fac aventurierii, ci bărbaţii sofisticaţi).

Dezinhibarea prin care își expune metodele neconvenţionale este întrecută cu mult de părerile acide, de-a dreptul scandaloase, cu privire la monștri sacri din istoria muzicii clasice. Doamna Pylinska își dezvăluie un simţ al umorului aparte abia când începe să-și expună ideile despre muzicienii la care ne închinăm azi ca la niște icoane.

Niște opinii scandaloase

Doamna Pylinska se dovedește a fi o iconoclastă, o veritabilă adeptă a demitizării. Se declară monoteistă. Nu cunoaște decât un singur Dumnezeu: pe Chopin. Nici un alt compozitor nu se poate ridica vreodată la nivelul lui Chopin. Şi nici o altă femeie nu a fost cu adevărat demnă de de el. Nici măcar scriitoarea considerată salvatoarea lui și venerată azi de feministele din întreaga lume –George Sand.

Pe cât de amuzante și pline de originalitate sunt opiniile acestei excentrice profesoare de pian, pe atât de revoltătoare și iritante pot deveni pentru admiratorii unor compozitori precum Liszt sau Beethoven. Nici diva divelor, Maria Callas, nu scapă de opiniile caustice ale Doamnei Pylinska.

Mulţi cititori vor afirma că Doamna Pylinska și-a greșit drumul în viaţă. Ar fi fost un caricaturist de geniu, ce și-ar fi ilustrat propriile pamflete. Datorită modului ferm în care își apără opiniile, ar fi devenit omniprezentă în emisiunile a căror audienţă ar fi depins de valurile de controverse provocate de invitat. O vor adora mai ales cei ce respingeau muzica simfonică fără a fi ascultat-o măcar, din cauza snobilor care vorbesc afectat despre frumuseţea ei, repetând niște clișee, nicidecum propriile opinii sincere.

Scopul ascuns al scriitorului

Doamna Pylinska și secretul lui Chopin este momeala întinsă de Eric-Emmanuel Schmitt pentru a le vorbi cititorilor neiniţiaţi despre magia muzicii clasice. Personajul feminin al romanului este ideal pentru a se apropia de un adolescent care nu acceptă nimic pretenţios, burghez, de pe vremea babacilor.

Doamna Pylisnka pare la rândul ei un veșnic adolescent obraznic. Ea este mereu gata să dea de pământ cu marile statui ale muzicii. Nu-și cenzurează opiniile acide. Îl iubește pe Chopin așa cum un adolescent rebel își iubește starul preferat: fidel, înfocat și hotărât să ignore calităţile rivalilor.

Contrar așteptărilor, micul roman Doamna Pylinska și secretul lui Chopin nu distruge mituri. Doar le consolidează prin savoarea umorului expus în replici inteligente. Profesoara de pian din carte demonstrează că monumentalismul pune semnul egal între ipocrizie și respect, încurajând mediocritatea poleită cu iluzia elevării bazate pe aprobarea unor opinii validate deja de generaţiile anterioare, doar de dragul de a epata.

O invitaţie irezistibilă

Doamna Pylinska și secretul lui Chopin este o lecţie neconvenţională, care te va trimite să-l cauţi pe marele compozitor în natură, în foșnetul frunzelor din parcurile boeme. Pentru a te îndrăgosti de muzica lui Chopin, ai nevoie de o pregătire a simţurilor. Doamna Pylinska ar putea fi un ghid sau măcar un interlocutor ghiduș. Este asemenea unui interlocutor pe care să-l contrazici de dragul dialogului năstrușnic. Pe care să-l provoci pentru a scoate de la el niște replici și mai savuroase, care să te inspire.

Un alt personaj feminin special

Doamna Pylinska nu este singurul personaj feminin devotat lui Chopin. A mai existat o femeie ce a primit un rol decisiv în cizelarea pasiunii pentru pian. Era o femeie cochetă, nonconformistă, considerată libertină și având un farmec răpitor. Este vorba despre mătușa venită parcă din alte vremuri. Mai bine zis, era genul de rudă feminină devenită un simbol, o legendă a familiei. Acest personaj sporește magia romanului, apropiindu-l și mai mult pe cititor de Chopin.

Dacă ţi-a plăcut recenzia, poţi comanda romanul de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro

Citește și Copilul lui Noe – Salvarea diversităţii

Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodata – Intelepciunea mincinosilor

 

24 carti pentru copii de la 1 la 14 ani, pe care să nu le ratezi

Fie că eşti părinte în căutare de cărți bune pentru copilul tău, fie că ai nevoie doar de un cadou ocazional, ai nevoie de timp pentru a găsi cele mai potrivite carti pentru copii. De aceea ne-am gândit să vă ajutăm cu o selecție de 24 de cărți pentru cititori mai mici, unele cu poveşti minunate, altele foarte interactive sau educative. De la cărți pentru bebeluși până la enciclopedii pentru copii, veți găsi recomandări pentru orice gusturi și orice buzunar. Toate merită citite și explorate. În plus, îi vor ajuta pe părinţi să se conecteze uşor cu copiii lor.

Cărțile sunt prezentate pe categorii de vârstă. De asemenea, veți afla ce aduce nou și ce o recomandă pe fiecare dintre ele.

Carti pentru copii de 1-2 ani

Cărticelele pentru bebeluși sunt distractive pentru cei mai mici cititori. E primul contact cu lumea cărților și, de multe ori, “cititul” e în primul rând pentru copiii de 1-2 ani o explorare senzorială. Mai jos aveți câteva recomandări de cărți pentru copii mici, care-s așa de drăguțe c-o să vă placă și vouă. 🙂

1. Colecţia Anotimpurile

– ilustrată de Albert Asensio (editura Lizuka Educativ)

Anotimpurile carti pentru copii

Conţine patru cărţulii care prezintă natura de-a lungul celor patru anotimpuri. Cărţile sunt potrivite pentru mânuţele mici ale copiilor. Au format mic, pagini puţine, text scurt, iar desenele deosebit de frumoase sunt foarte fidele realităţii.

2. Ghici cine sunt?

(editura Meteor Publishing)

Ghici cine sunt_Viata in padure

Este o serie de cărticele interactive şi simpatice cu ilustraţii care amintesc de desenele animate clasice. Seria cuprinde: Viaţa în pădure, Viaţa pe lac și Viaţa în ocean.
Cei mici fac cunoştinţă cu ajutorul unor ghicitori în versuri cu animale pitite în pădure, pe lac şi în ocean. Răspunsul pentru fiecare ghicitoare poate fi aflat prin acţionarea unei mici clapete, care apăsată scoate la iveală imaginea animalul ghicit.

3. The Four Seasons with music by Vivaldi

The Four Seasons_Vivaldi– text de Fiona Watt, ilustraţii de Juliette Oberndorfer (editura Usborne)

Este o carte cu ilustraţii foarte frumoase şi detalii tactile prin care copiii foarte mici înţeleg diferenţa dintre anotimpuri. În plus, se pot familiariza cu muzica lui Antonio Vivaldi. Pentru copiii mai mari asocierea muzicii cu imaginile face melodiile memorabile. Cartea este de fapt potrivită pentru toate grupele de vârstă, iar ilustraţiile sunt atât de reuşite încât creează senzaţia că eşti în natură şi te bucuri cu toate simţurile de mireasma primăverii, de dogoarea verii, de adierea toamnei şi de răcoarea iernii.

4. Don’t tickle the hippo!

Don_t tickle the hippo carti de copii– de Sam Taplin, ilustrator Ana Martin Larranaga (editura Usborne)

Nu gâdila hipopotamul! este o combinaţie de carte senzorială şi carte cu sunete, foarte frumos şi simplu ilustrată. Copilul este sfătuit să nu gâdile animalele, dar bineînţeles că nu se va putea abţine şi atunci va auzi sunetul pe care îl scoate fiecare animal: hipopotamul, papagalul, ursul, maimuţa şi la final toate deodată. Cartea are inserţii din materiale foarte plăcute la atingere, care o fac irezistibilă pentru copiii de 1 an.

 

Carti pentru copii de 2-3 ani

Când sunt un pic mai mărișori, copilașii sunt pregătiți pentru povești mai închegate și interacțiuni mai complexe cu lumea cărților, așadar vă recomandăm câteva cărți care nu sunt doar distractive, ci care au un mesaj și în care copiii se pot identifica cu personajele principale. Iată așadar câteva cărți de copii de 2 ani și 3 ani.

5. Olivia

Olivia carti copii

scrisă şi ilustrată de Ian Falconer (editura Arthur)

Olivia este o purceluşă independentă şi voluntară, pasionată de modă şi artă şi are ca animale de companie un căţel şi o pisică. Textul scurt şi ilustraţiile simple şi frumoase sunt potrivite pentru copiii mici, care se pot identifica uşor cu eroina: Olivia face tot felul de năzbâtii, nu are chef să doarmă la prânz, seara negociază câte poveşti să îi citească mama şi este iritată de faptul că fratele mai mic o copiază mai mereu.

Olivia este o carte care se adresează în egală măsură prichindelului şi adultului care îi citeşte acestuia. Având în vedere că părintele va reciti aceeaşi carte copilului de nenumărate ori, este important ca acea carte să fie atrăgătoare şi pentru el, nu doar pentru prichindel. În acest caz ironia unor replici sau situaţii poate fi sesizată doar de adult: Olivia de exemplu se pricepe la multe lucruri, dar cel mai bine se pricepe să stoarcă de vlagă adulţii din jur. 🙂

6. Colecţia Descopera anotimpurile

-text: Charles Ghigna, ilustraţii: Ag Jatkowska (editura Univers Enciclopedic)

Descopera anotimpurile cărți pentru copiiO serie de patru cărţi despre anotimpuri, cu peisaje urbane sau peisaje de vacanţă, copii şi adulţi în scene din viaţa cotidiană. Ilustraţiile care amintesc de pictura naivă nu sunt încărcate şi aduc multă culoare şi dinamism cărţilor. Descrierile sunt în formă de versuri simple care rimează, câte unul pe fiecare pagină. Desenele şi versurile surprind şi lucruri mărunte pe care de multe ori doar copiii mici le remarcă: dâre lăsate de melci, scoici găsite pe plajă, bălţi strălucitoare, buburuze şi gâze, frunze aurii, flori de gheaţă.

7. Licurici îşi caută amici

-scrisă şi ilustrată de Eric Carle (editura Cartea Copiilor)

Licurici isi cauta amici carti pentru bebelusiEste o carte potrivită pentru copiii care încep să meargă la grădiniţă, prima experienţă în care majoritatea copiilor se confruntă cu teama de necunoscut. Un licurici abia venit pe lume se simte singur şi pornește în noapte să-și caute prieteni. Întrezăreşte lumini îndepărtate către care se îndreaptă plin de speranță, dar acestea se dovedesc a nu fi ale altor licurici: o lanternă, o lumânare, farurile unei mașini, ochii unei pisici, focurile de artificii. În cele din urmă găseşte ceea ce căută: îşi găseşte prieteni şi nu se mai simte singur. Călătoria licuriciului este precum incursiunea copilului mic într-un mediu pe care îl simte necunoscut şi periculos. Eric Carle încearcă prin această poveste simplă şi fermecătoare să combată această teamă a copilului, pentru a lăsa locul curiozităţii instinctive de a descoperi noul.

Pe lângă mesajul legat de nevoia de prieteni, această carte îi ajută pe copii să înveţe lucruri noi despre natură şi lumea înconjurătoare. Textul este foarte scurt, repetitiv, iar ilustraţiile au un aspect aparte: În plus, ultima pagină conține un insert din led-uri care luminează intermitent, ca un grup de licurici.

8. Little Children’s Music Book

de Fiona Watt, ilustraţii: Elisa Squillace, muzica: Anthony Marks (editura Usborne)

Little Children's Music Book carti usborneFarmecul acestei cărţi constă în combinarea muzicii cu ilustraţiile şi va avea cu siguranţă viaţă lungă în biblioteca familiei.

Este o carte muzicală, care prezintă copiilor diferite instrumente muzicale: vioară, pian, glockenspiel, flaut şi chitară. Are o poveste simplă şi imagini încântătoare. Veveriţa, cârtiţa, nevăstuica, bursucul şi vulpoiul exersează fiecare la propriul instrument, apoi se întâlnesc pentru repetiţii, iar seara cântă împreună în faţa tuturor animalelor sub bagheta ratonului.

Copiii mai mici de 2 ani vor asculta cu plăcere muzica, iar cei de 4-5 ani vor observa detalii semnificative în ilustraţii: bursucul are o vizuină luxoasă cu şemineu, tablouri ale strămoşilor şi bibliotecă impunătoare, în timp ce nevăstuica pare hoinară şi cântă sub cerul liber, iar vulpoiul locuieşte într-un şopron ponosit. Cu toate astea talentul şi virtuozitatea nu ţin seama de detalii materiale, iar pasiunea pentru muzică conectează artiştii din medii diverse.

 

Carti pentru copii de 3-5 ani

9. Ăsta e al meu!

-scrisă şi ilustrată de Michel Van Zeveren (editura Cartea copiilor)

Asta e al meu carti pentru copii

Cartea e un fel de fabulă în imagini, textul e foarte scurt, iar desenele foarte expresive. Un brotac, un şarpe, un vultur şi un varan îşi dispută un ou găsit în junglă. Bineînţeles că întâietate nu are cel care l-a găsit primul, ci cel mai mare şi mai puternic. Din cearta lor oul ajunge în capul unui elefant. Speriat de posibile consecințe, nici unul nu recunoaşte că a scăpat oul. Finalul disputei şi finalul poveştii sunt ambele pe cât de neaşteptate, pe atât de amuzante. Copiii se vor distra pentru că le plac surprizele. Mai ales când cele neplăcute se întâmplă altora.

Morala este destul de profundă și i se poate explica prichindelului că o atitudine cooperantă şi asumarea responsabilităţii pot ajuta mai mult decât individualismul şi folosirea forţei.

10. Trolul furios

– de Aprilkind şi Barbara van den Speulhof, ilustraţii Stephan Pricken (editura Univers)

Trolul furios carti copii

Micul trol este un personaj în care copiii se pot regăsi atunci când au crize de furie. Un personaj simpatic, care îi poate ajuta pe copii să-şi înţeleagă emoţiile puternice şi să-şi gestioneze mai bine frustrarea şi furia.

Micul trol este foarte simpatic şi vesel, se bucură de natură şi trăieşte fericit la marginea pădurii, alături de prietenii săi. Dar când ceva nu-i iese cum vrea, începe să se enerveze: căsuţa pe care încearcă s-o construiască se tot dărâmă, bărcuţele pe care le face din hârtie nu vor să plutească. Aşa că micul trol se înfurie. Şi cu cât se mânie mai tare, cu atât mai anapoda îi merge totul. Renunţă repede la iniţiativele sale, dar ajunge să se înfurie pe orice: pe merele care nu vor să cadă din pom când le scutură sau pe bolovanul care îi stă neclintit în cale. De nervi nu vrea să adoarmă, iar oboseala îl face şi mai mânios. Bombăne, ţipă, urlă, tună şi fulgeră. Atitudinea asta îi îndepărtează pe prietenii săi. Rămas singur îşi dă seama că nu-i place singurătatea şi că trebuie să facă ceva să-şi aducă prietenii înapoi.

11. Adevărul gol-goluţ

de Ioana Chicet-Macoveiciuc şi ilustrată de Ionuţ Robert Olaru, (editura Univers)

Adevarul gol golut carti de citit pentru copii

Adevărul gol-goluț oferă într-o manieră jucăuşă răspunsuri la întrebarea cum pregătim copiii mici să se raporteze la propriul corp şi la intimitate.

Evi – un băieţel de 3 ani – și porcuşorul său de pluş devin prieteni nedespărţiţi și trec prin diverse întâmplări în urma cărora Evi își înțelege mai bine corpul şi ce înseamnă spaţiul personal al fiecăruia. Regulile explicate simplu şi clar de purceluş sunt acceptate cu interes de copil pentru că sunt sfaturi venite de la un prieten de încredere. Astfel cartea este un ajutor pentru părinţi în abordarea unor teme delicate cu copiii foarte mici fără a intra în prea multe detalii neadecvate vârstei.

Cartea pregăteşte copiii mici pentru situaţiile riscante în care sunt abordaţi de persoane necunoscute în lipsa părinţilor. Dar aduce în prim plan şi situaţii mai puţin evidente când copiii sunt deranjaţi sau nu se simt în siguranţă din cauza interacţiunii prea apropiate cu alte persoane. Astfel copilul mic învaţă că are dreptul să refuze oricând să fie pupat sau îmbrăţişat, să respecte la rândul său refuzul altora şi să nu ţină secrete faţă de părinţi.

12. Wind-up train book with slot-together tracks (în engleză)

– de Fiona Watt, design Helen Lee, ilustraţii Alistar (editura Usborne)

Wind up Train carti educative

Este o carte interactivă şi educativă cu o locomotivă cu aburi de jucărie inclusă şi ilustraţii de excepţie. Trenul duce călătorii peste munţi şi văi, prin sate şi oraşe, peste poduri şi viaducte, până la destinaţia finală: muzeul trenurilor. Muzeul are expuse trenuri şi locomotive din toate timpurile – de la primele trenuri cu aburi, la locomotive electrice, până la trenuri japoneze de mare viteză şi trenuri cu levitație magnetică. Locomotiva-jucărie acţionată cu cheiţă are patru trasee, care se pot desprinde din carte pentru a construi precum piesele unui puzzle un traseu mai lung.

Interesant este şi faptul că sub planşele detaşabile care conţin explicaţii, sunt alte imagini cu detalii suplimentare despre trenuri şi transportul feroviar. Astfel părinţii pot folosi planşele de deasupra cu copiii mai mici, iar cu copiii mai mari pe cele de dedesubt. Pentru copiii mai mici nu este necesar să le fie citite informaţiile în engleză, pentru că pot povesti cu părinţii despre ce se întâmplă de-a lungul călătoriei în oraşele şi satele întâlnite pe drum.

Carti pentru copii de 5-7 ani

Vă recomandăm câteva carti in engleza pentru copii de 5-7 ani, care sunt și educative. Avem de asemenea o carte pentru copii despre intimidare (bullying), dar și una extraordinar de frumoasă despre puterea imaginației.

13. Harold şi creionul mov

– autor şi ilustrator Crockett Johnson (editura Arthur)

Harold si creionul mov Wind up Train carti educative

Este o carte ingenioasă şi inteligent ilustrată despre puterea imaginaţiei.

Harold este nedespărţit de creionul său magic care îl ajută să-şi imagineze tot felul de aventuri. Harold e inventiv: dacă vrea să se plimbe sub clar de lună, desenează luna şi porneşte la plimbare; dacă i se face foame, desenează câteva plăcinte. Harold e generos: dacă îi mai rămân plăcinte, desenează un elan şi un porc spinos cu care să le împartă. Și e precaut: pentru că nu vrea să se rătăcească în pădure, desenează un singur copac. Are prezenţă de spirit: când cade în apa oceanului, desenează o barcă, iar când alunecă în gol din vârful muntelui neterminat, desenează un balon cu aer cald în care să se salveze.

Mesajul cărţii este puternic: orice copil poate face faţă oricăror obstacole folosindu-şi imaginaţia.

14. Crizantema

– scrisă şi ilustrată de Kevin Henkes (editura Arthur)

Crizantema carti educative

Este o carte încântatoare despre bullying între copii şi cum gestionează adulţii situaţia.

Crizantema este o șoricică care se confruntă la şcoală cu tachinări şi răutăţi repetate din partea colegilor din cauza numelui ei mai aparte. Cuvintele răutăcioase ale celorlalţi copii au un impact emoţional foarte puternic asupra ei şi o fac să se simtă inadecvată şi să aibă coşmaruri legate de propria identitate. Părinţii deşi sunt cât se poate de atenţi şi bine intenţionaţi nu reuşesc s-o ajute să se simtă mai bine. Profesorii au abordări cu totul diferite ale problemei bullying-ului, dar finalul este unul fericit.

Crizantema este o carte simplă, dar nu simplistă. Limbajul simplu, textul scurt, ilustraţiile prietenoase şi situaţiile familiare o fac accesibilă copiilor mici. Şi totuşi se adresează în aceeaşi măsură şi părinţilor, pentru că îi provoacă să se gândească la cât de periculoase sunt pentru copii răutăţile spuse în joacă de alţi copii şi cum ar reacţiona ei în eventuale situaţii similare.

15. Giraffe in the bath and other tales with CD (în engleză)

-autori: Lesley Sims şi Russell Punter, ilustraţii: David Semple (Editura Usborne)

Giraffe in the bath carti usborne

Este o colecţie de istorioare scurte în limba engleză, puse în valoare de ilustraţiile amuzante. Cele şase povestiri cu final neaşteptat au în comun ideea că atât faptele bune, cât şi cele rele sunt întotdeauna recompensate după merit.

O girafă ghinionistă nu are parte de baia cu spumă bine-meritată. Cimpanzeul inventează poveşti de vitejie atribuindu-şi rolul principal. Păianjenul ambiţios îşi împlineşte visul de a zbura. Hiena se visează dansatoare, în timp ce foca vitezomană îşi găseşte în cele din urmă chemarea. Gorila lipsită de perspicacitate îşi zădărniceşte planul de evadare… Toate sunt personaje haioase în situaţii inedite şi oferă prilej de a discuta cu copilul teme precum corectitudinea, adevărul, responsabilitatea, respectul pentru ceilalţi, fructificarea oportunităţilor, tenacitatea, urmărirea aspiraţiilor, găsirea soluţiilor în momente de criză.

Cartea este însoţită de un CD, poveştile pot fi ascultate în lectura unui vorbitor nativ, dar sunt perfecte şi pentru copiii care învaţă să citească în engleză, pentru că are texte scurte, cuvinte simple care rimează. Cartea este recomandată copiilor care au deja cunoştinţe de engleză de nivel mediu.

16. First sticker book Venice (în engleză)

-autor: James Maclaine, ilustraţii: Fermin Solis (Editura Usborne)

First Sticker Book Venice carti usborne

Face parte dintr-o colecţie care prezintă copiilor oraşe celebre. Este o carte interactivă cu multe abţibiluri şi text puţin, plină de culoare şi de detalii simpatice. Copiii au la dispoziţie peste 250 de abţibilduri pentru a anima diverse scene veneţiene. Sunt invitaţi să amplaseze pe harta oraşului principalele puncte de atracţie pentru turişti, să adauge gondole, vaporetti şi alte ambarcaţiuni pe Canal Grande. De asemenea, să populeze piaţa San Marco cu turişti, vânzători de suveniruri, artişti ambulanţi şi porumbei. Dar și să observe turiştii plimbându-se în gondole pe canalele înguste sau mergând agale pe străduţele strâmte. Să urmărească parada gondolelor şi a gondolierilor în timpul festivalului Regata Storica, să admire insula Burano cu magazine de suveniruri şi clădiri colorate. Să viziteze piaţa de peşte Rialto. Sau să admire în faţa Palatului Dogilor costumele şi măştile în culori strălucitoare purtate în timpul Carnavalului veneţian.

 

Carti pentru copii de 7-11 ani

Continuăm să ne distrăm și să ne educăm copiii. Dar cu câteva recomandări de cărți pentru vârsta de  7-11 ani. Fie că sunt cărți Usborne sau cărți de la editurile românești, toate sunt minunate și gata de a fi explorate de copii.

17. Povestea absolut adevărată despre cum a fost creat cel mai minunat lucru din tot universul

-autor: Maja Lunde, ilustraţii: Hans Jørgen Sandnes (editura Univers)

Cel mai minunat lucru carti pentru copii de 9 ani

Este o poveste foarte simpatică însoţită de ilustraţii haioase şi pline de tâlc, despre prietenie şi ingeniozitate. Şi despre ciocolată. 🙂

Ilustraţiile aduc în prim plan un sat liniştit din secolul 16, undeva în Elveţia, între Franţa şi Italia. Ninon, o fetiţă aventuroasă şi inventivă, tânjește după un semn de la prietenul ei Choco. Choco e plecat la celălalt capăt al lumii, tocmai în Mexic. Semnul vine, neaşteptat, în forma unor boabe de cacao, complet necunoscute pe atunci în Europa. În timp ce asistă la o întrecere în care bucătaria franţuzească şi cea italiană se luptă pentru întâietate, lui Ninon îi vine o idee. Așa că prepară cel mai minunat lucru din boabele de cacao primite de la Choco. Ca fapt divers, pare-se că ilustraţiile au fost pictate cu ciocolată adevărată. Bineînţeles că povestea nu este “absolut adevărată” cum indică titlul, dar poate aduce în discuţia cu copiii concepte precum influenţe culturale sau evenimente istorice ca descoperirea Americilor şi interacţiunea europenilor cu “Lumea nouă”.

18. E şi treaba mea!

– autor: Mihaela Coşescu, ilustraţii: Ionuţ Robert Olaru (editura Creştem oameni)

E si treaba mea carti educative

Este în aceeaşi măsură o carte despre puterea fiecăruia de a schimba ceva în comunitatea în care trăieşte, despre implicare civică și despre puterea exemplului bun.

Este o carte pe care orice familie cu copii ar trebui s-o aibă în bibliotecă. Sofia este o fetiţă cu un puternic simţ al dreptăţii care observă situații în care părinții ei nu intervin de teamă, ba chiar îi spun să se uite în altă parte când vede o nedreptate, pentru că nu o priveşte ce se întâmplă în jur. Spiritul de observaţie şi revolta faţă de nedreptate o fac pe fetiţă să ia atitudine, să găsească soluţii şi să-i motiveze şi pe colegii ei să se implice civic. Este o carte despre vocea interioară pe care părinţii o construiesc în mintea copiilor lor prin vorbele şi atitudinea lor în raport cu lumea din jur, precum şi prin implicarea sau neimplicarea socială. Ilustraţiile completează perfect frumuseţea mesajului cărţii.

19. The Odyssey (roman grafic în engleză, 104 pagini)

-autor: Russell Punter, ilustraţii: Fabiano Fiorin (editura Usborne)

Odyssey Graphic Novel Cel mai minunat lucru carti pentru copii de 9 ani

Acest roman în format de bandă desenată este o adaptare a celebrei opere literare Odiseea de Homer.

Regele Ulise a fost blestemat de zei să rătăcească timp de 20 de ani înainte de a ajunge înapoi acasă după războiul troian. Romanul prezintă călătoria plină de aventuri a lui Ulise și a însoțitorilor săi pe drumul de întoarcere acasă. Imaginile detaliate sunt însoţite de texte scurte în bule de dialog. Volumul este potrivit pentru copiii interesaţi de aventură şi de benzi desenate, precum şi pentru cei care sunt începători într-ale lecturii în engleză şi au nevoie de cărţi cu text puţin şi ilustraţii multe. Poate fi de asemenea o primă lectură pentru familiarizarea cu mitologia greacă: zeii răzbunători sau părtinitori, ciclopii, monştrii, sirenele şi nimfele, toţi îi pun beţe-n roate eroului.

20. Pierre, detectiv în labirint

-ilustraţii Hiro Kamigaki, text Chihiro Maruyama (editura Litera)

Pierre, detectiv in labirint Odyssey Graphic Novel Cel mai minunat lucru carti pentru copii de 9 ani

Este o carte interactivă pentru micii detectivi pregătiţi să caute cu răbdare indicii pentru rezolvarea unor enigme.

Cititorul este invitat la o vânătoare de comori şi la descoperiri detectivistice în contexte diferite: pe străzile unui oraş în plin carnaval, într-un muzeu, la un concurs de baloane cu aer cald, într-un port, într-un castel, într-un conac bântuit, într-o mină, într-o pădure. Minuţiozitatea imaginilor şi provocărilor introduce micii cititori în povestea detectivului Pierre, dar în acelaşi timp le provoacă imaginaţia celor mai creativi să-şi imagineze poveşti noi. Detaliile din cele 16 labirinturi pot constitui un punct de plecare pentru observaţii şi discuţii despre vestigii istorice, despre arhitectura, vestimentaţia şi mijloacele de transport din alte vremuri (maşini de epocă, baloane cu aer cald, zepeline, ambarcaţiuni vechi) sau despre specii dispărute.

Povestea este antrenantă, dar punctul forte al cărţii îl constituie grafica. Jocul propus de autori exersează răbdarea, atenţia la detalii şi perseverenţa, de aceea este recomandat copiilor de peste 7 ani. Desenele luate separat pot fi însă explorate şi de copii mai mici. Pe de altă parte ilustraţiile elaborate, ingenioase şi surprinzătoare pot ţine implicaţi în căutarea soluţiilor chiar şi părinţii sau fraţii mai mari, astfel cartea poate aduce toată familia împreună.

Carti pentru copii si adolescenti de 11-14 ani

Deja la vârsta de 11-14 ani vorbim despre mini enciclopedii pentru copii și carti de citit cu destul de multe pagini. 🙂 Haideți să îi ajutăm să învețe cât mai multe despre lume, distrându-se în același timp, cu recomandările de mai jos.

21. Timm Thaler sau râsul vândut

– de James Krüss, ilustraţii de Bilyana Velikova

Timm Thaler carti pentru copii de 13 ani

Timm Thaler sau râsul vândut este un roman despre ce ai de pierdut atunci când renunţi la bucuria de a râde. Concluzia cărţii este surprinzătoare şi plină de optimism: râsul îţi apropie oamenii, dar în acelaşi timp îţi dă libertate interioară pentru că este un antidot împotriva încrâncenării.

Timm Thaler este un băiat sărac, cu un râs fermecător. Rămas orfan, Timm merge pe hipodrom pentru a-şi aminti de duminicile petrecute cu tatăl său. Un bărbat misterios îl urmăreşte de la distanţă în timpul curselor de cai, îl abordează şi îi propune un târg: să poată câştiga orice pariu în schimbul renunţării la râsul său. Fără să înţeleagă consecinţele unui astfel de pact, băiatul acceptă. Pentru că se gândește la banii care i-ar face viaţa mai frumoasă şi mai uşoară. Aventurile care urmează îl transformă pe băiatul naiv într-un tânăr precaut şi cizelat. Face cunoştinţă cu lumea marinarilor, apoi cu cea a afacerilor, călătoreşte pe toate continentele şi învaţă multe despre lume şi despre viaţă.

Deşi tema este una profundă, cartea este uşor de citit, are mult dialog, dinamism, suspans, neprevăzut, răsturnări de situaţie. În ediţia ilustrată desenele calde şi prietenoase surprind scenele mai importante din fiecare capitol. Timm Thaler sau râsul vândut te ţine conectat şi te pune pe gânduri totodată, de aceea este o lectură plăcută pentru adolescenţi, dar şi pentru adulţi.

22. Coco, povestea filmului

– editura Litera, publicată sub licenţă Disney

Coco. Povestea filmului Timm Thaler carti pentru copii de 13 ani

Temele abordate merită să fie discutate cu adolescenţii: legătura cu familia şi legătura dintre generaţii, pasiune versus loialitate, prietenie versus urmărirea interesului propriu.

Coco este povestea tânărului Miguel, un băiat de 12 ani care visează să ajungă muzician. Însă chemarea lui către muzică este împotriva dorinţei familiei sale. În ajunul sărbătorii mexicane dedicate zilei morţilor, Miguel ajunge pe tărâmul morţilor şi întâlneşte spiritele rudelor trecute dincolo. Aventurile care îl aşteaptă prilejuiesc o incursiune în cultura mexicană. Aici există convingerea că strămoşii, deşi trecuţi în nefiinţă, nu mor definitiv dacă urmaşii se gândesc la ei. Protagonistul face cunoştinţă cu o lume simpatică și trece prin situaţii amuzante. Dar în același timp cunoaşte profunzimea lucrurilor şi înţelege care sunt valorile cu adevărat importante pentru el.

În plus, ca în orice creaţie semnată Disney-Pixar, ilustraţiile sunt fără cusur. Sunt pline de culoare şi imprevizibil, iar povestea este foarte emoţionantă.

23. Politics for beginners (în engleză)

-autori: Alex Frith, Rosie Hore, Louie Stowell, ilustraţii: Kellan Stover (Editura Usborne)

Politics for beginners cărți usborne

Este un ghid pe înţelesul copiilor şi adolescenţilor, cu ilustraţii în stil infografic despre concepte politice și evoluţii istorice.

Iată câteva exemple de astfel de concepte: tipurile de guvernare, sistemele politice, democraţia şi dictatura, imperialismul, feudalismul, monarhia absolută, sistemul federal. Dar și constituţia, alegerile şi sistemul electoral, naţionalismul, doctrinele de dreapta şi de stânga. Ca și cenzura, libertatea de exprimare, ştirile false, terorismul, migraţia, corupţia, mitingurile, feminismul, drepturile omului.

Cartea explică simplu concepte complexe, folosind exemple potrivite şi personaje cu care micii cititori se identifică. Arată impactul deciziilor politice în viaţa fiecăruia dintre noi şi include sfaturi despre cum se poate argumenta într-o dezbatere. Mesajul transmis este că indiferent de vârstă toţi cetăţenii trebuie să fie bine informaţi pentru a-şi putea aduce contribuţia.

24. Explorers sticker book și See Inside Exploration and Discovery

Explorers sticker book – de Fiona Watt, ilustraţii: Paul Nicholls. Și See Inside Exploration and Discovery – de Emily Bone, ilustraţii: Steve Scott (ambele în engleză și apărute la editura Usborne)

Sticker Book Explorers carti pentru copii de 13 ani

Cele două cărți aduc istoria şi geografia în faţa ochilor copiilor într-un mod amuzant şi memorabil. Pot fi explorate cu succes împreună cu alţi membri ai familiei, sau împreună cu colegi/prieteni de aceeaşi vârstă.

Au ilustraţii foarte reuşite şi se completează frumos una pe alta. Prima (sticker book) este interactivă şi conţine abţibiluri. Astfel, copiii mai mari pot recrea într-un mod vizual scene din istoria marilor descoperiri. Ca de exemplu: călătoriile vikingilor, Drumul Mătăsii, expediţiile la Polul Sud şi cele în adâncul Pacificului. De asemenea, fac cunoştinţă cu Marco Polo, Vasco da Gama, Cristofor Columb, Ferdinand Magellan, James Cook, Alexander von Humboldt.

A doua carte (lift-the-flap) este mult mai detaliată şi pune într-un context mai larg evenimentele din prima. Exploratori de pe toate continentele şi descoperirile lor sunt urmărite începând din antichitate până la misiunile în spaţiu cosmic. Aceasta mini-enciclopedie are multe informaţii, desene și hărţi pentru a scoate la iveală şi mai multe desene şi detalii interesante.

Nu este niciodată prea devreme pentru a îndrăgi cărţile. Haideți să-i ajutăm pe copii să citească și să se bucure de poveștile și aventurile minunate care îi așteaptă în cărțile dedicate fiecărei vârste.

Citește și

5 carti pentru copilul din tine sau de langa tine

Recenzie – Certificat de virginitate – 26 de povestiri acaparante

Cele 26 de proze scurte incluse în Certificat de virginitate sunt extrem de gratifiante. Îi ademenesc pe cei dornici de a citi o poveste bine spusă. O poveste care să-i ţină captivi. Care să-i amuze, dar într-un mod profund. Care să îmbine hohotele de râs cu empatia și compasiunea pentru fiinţele vulnerabile. Care să fie plină de miez.

Povestirile din volumul Certificat de virginitate te acaparează de la prima până la ultima pagină. Adrian Sângeorzan face parte din categoria medicilor care au reușit și în plan literar. Amestecă priceput umorul, istoriile de viaţă demne de a fi transmise mai departe, amintirile pline de culoare ale personajelor și întâmplările vecine cu fabulosul strecurat în cotidian.

Povestea care dă un sens existenţei

Majoritatea povestirilor au ca punct comun un personaj care se povestește pe sine. Adesea vrea să se dumirească asupra existenţei sale derulând amintiri (unele comice, altele precum un vis bizar). Anumite amintiri ascund mugurii ce anunţau viitoarele crize sau probleme. Dacă nu are el probleme, i le aduc alţii. Niște probleme aberante, hazlii sau de-a dreptul ameninţătoare. Şi cum povestirile sunt pline de medici, problemele intră în viaţa personajului central odată cu pacienţii.

Personajele care poartă halatele albe ajung să traiască veritabile aventuri. Întâlnesc nomazi preocupaţi de fecioria (care trebuie să rămână intactă) a fiicelor. Au iubite ce vin din Asia misterioasă, care dispar la fel de misterios. Au prieteni care s-au rătăcit prin Delta Gangelui. Își pierd memoria apoi și-o regăsesc în compania unei posibile foste iubite din studenţie. Fug de o mamă sufocantă pentru a fi seduși de cea vitregă. Trăiesc situaţii-limită, pline de suspans. Găsesc mereu o salvare în ultima clipă, uneori la graniţa cu absurdul.

Realul halucinant

Foarte mulţi autori de proză scurtă încearcă să-și atragă cititorii extrăgând incredibilul din real, exagerându-i apoi dimensiunile. Adrian Sângeorzan are talentul de a găsi un echilibru între verosimil și fabulos. De a le învecina fără să pară totul tras de păr. Îi dă realului acea notă de absurd necesară. La rândul lui, irealul se prelinge peste o felie de viaţă demnă de a fi povestită mai departe, apoi răstălmăcită iscusit până se împletește credibil cu halucinantul.

Asemenea oricărui povestitor care își atinge ţinta, Adrian Sângeorzan intuiește perfect apetitul cititorului pentru orice poveste îl extrage din cotidian. Introduce personaje secundare trecute prin tot felul de întâmplări ce sfidează explicaţia logică, raţionalul. În același timp, își păstrează personajele centrale în cotidian, tocmai pentru a-i explora mai bine toate măruntaiele.

Personajele sunt privite adesea prin ochii unui medic. Dar nu și analizate prin incizii. Sunt mai degrabă acceptate așa cum sunt. Cu superstiţiile aparent primitive, cu maniile demne de un film suprarealist, cu micile furtuni pe care le stârnesc în cabinet, cu toate așteptările lor care uneori nu se pupă cu modernitatea. Iar acceptarea înseamnă captarea a tot ceea ce le face unice.

Şeherezada la masculin

Prozele din Certificat de virginitate ar putea fi la fel de bine și poveștile unei Şeherezade a zilelor noastre. O Şeherezadă atentă la spectacolul uman oferit de omul metropolelor cu zgârie-nori sau de cel abia fugit din Est. Spectacolul povestit de ea devine o babilonie a naufragiaţilor care încă mai sunt capabili de suprema dovadă a supravieţuirii psihologice: autoironia.

Există o mare doză de autoironie, eficient administrată în aceste povestiri. Una molipsitoare și plină de luciditate. Autorul o scufundă într-un ocean de compasiune. De fapt, compasiunea este un personaj în sine. Unul nevăzut, dar pe care îl simţi în fiecare frază. Dacă ţi-a plăcut recenzia, poţi comanda volumul de pe Curtea Veche, Libris, Cărturești sau Elefant.ro

Citește și Mila 23 – Umanitatea din Delta Dunării

Bulgaria orase de vizitat – 5 oraşe din Bulgaria în 5 zile

Recenzie – Si se auzeau greierii – Femeia emancipata controlata de Partid

Romanul Şi se auzeau greierii va fi receptat diferit, în funcţie de vârsta cititorului. Pentru cei născuţi înainte de anii ’90 va fi o destăinuire tulburătoare. O confirmare a ceea ce știau deja. Pentru cei născuţi după 1989, romanul va avea forţa unei descoperiri ce izbește și naște revoltă.

Emanciparea în epoca socialistă

Corina Sabău a reușit să intre în pielea și în gândurile unei femei emancipate din România comunistă. Era însă o emancipare mereu ameninţată de frică.

În societatea în care trăia protagonista romanului, controlul exercitat de autorităţi devenise de nesuportat. Statul naţionalizase până și corpul. Mai ales pe cel feminin, obligat să procreeze.

Avortul era interzis. La fel și contracepţia. Existau controale în fabrici. Mulţi colegi binevoitori erau gata să raporteze orice abatere, orice suspiciune de avort. Solidaritatea feminină devenise astfel un pariu riscant.

Nevoia de civilizare

Personajul feminin din romanul Şi se auzeau greierii a reușit să iasă dintr-un mediu abrutizant. A părăsit familia dominată de un tată violent. Şi-a găsit un bărbat educat, având gusturi cosmopolite. Era așa cum îl visase – un bărbat care aduce o fărâmă de civilizaţie în oceanul barbariei, crescut cu muzică și cărţi și obiecte frumoase.

Cu acest bărbat părea să trăiască liberă visul familiei perfecte. Totul era așa cum își dorise…până în ziua în care descoperă că ar putea avea al doilea copil. Noua sarcină vine în momentul în care iluzia căsniciei securizante începe să se destrame.

Bărbatul perfect ajunge să se îndepărteze, iar femeia se trezește pe o insulă de singurătate. Simţindu-se abandonată de un bărbat devenit din ce în ce mai distant, ea găsește o soluţie extremă. Vrea să avorteze, printr-metodă riscantă.

Singurătatea într-un furnicar

Citind gândurile acestei femei, ajungi să te întrebi dacă nu cumva regimul comunist dorea să anuleze dreptul omului de a fi uneori singur cu el însuși, cu durerea lui. Protagonista a trăit într-o societate în care doar opinia colectivă mai conta. Totuși, fiinţa umană era mai părăsită ca niciodată de colectivitate.

Protagonista resimte singurătatea cum doar într-o societate comunistă se poate simţi: în mijlocul aglomeraţiei continue, în timpul paradelor organizate pentru a-i umfla egoul marelui conducător sau în fabrica plină de ochi iscoditori.

Corina Sabău surprinde cum nu se poate mai bine o societate în care prezenţa celorlalţi devine opresivă. Propaganda hrănea obsesiv iluzia solidarităţii. Dar solidaritatea era înlocuită de suspiciunea colectivă. Oamenii erau obligaţi să trăiască în mulţimi, dar se temeau mai mult ca niciodată unii de ceilalţi.

Tipologii femine în communism

Impresiile și observatiile personajului central pendulează între propria drama și lumea altor femei. Sunt femeile de care are grijă, în calitate de șefa a unei secţii dintr-o fabrică de textile. De fapt, romanul este o incursiune în universul feminin din timpul socialismului. Bărbaţii apar doar pe fundal, precum niște fotografii voalate din vremuri fericite sau precum niște caricaturi uneori amuzant-pitorești, alteori grotești.

Vei descoperi un contrast accentuat între personajul central și celelalte femei. Protagonista ajunge să depășească limitările unei mentalităţi primitive. Celelalte femei, majoritatea muncitoare venite din medii precare și patriarhale, rămân captive. Unele devin guralive pentru a-și ascunde complexele și neputinţele. Altele sunt mereu temătoare, lăsate de izbeliște în pântecul marelui oraș reprezentat de fabrică. Nu lipsesc nici femeile devenite complice ale regimului, ochii și urechile Partidului.

Un roman precum un film al intimităţii

Corina Sabău s-a implicat și în lumea filmului. A fost coscenaristă pentru pentru Toată lumea din familia noastră (Radu Jude). Scenarista din Corina Sabău evită desfășurarea tipică filmului românesc de la începuturile consacrării noului val. Preferă mai degrabă să introducă aparatul de filmat în mintea protagonistei. Totul este internalizat, analizat, adesea trecut prin filtrele unor flashbackuri întortocheate, în care se amestecă prezentul și trecutul.

Lumea individuală era supusă controlului, dar interioritatea personajului este cât se poate de vie. Evenimentele exterioare sunt aspirate de introspecţie. Unica realitate veritabilă devine cea interioară.

Romanul are spontaneitatea și autenticitatea unei destăinuiri. O destăinuire în ritm alert precum un șuvoi de gânduri imposibil de oprit. Te vei întreba la un moment dacă nu cumva ai în faţă jurnalul unei femei. Un jurnal pierdut și recuperat peste ani de către autoare, apoi expus fără prea mari modificări. Totuși, este un jurnal aparte. Nu oferă lămuriri, ci doar descrieri de stări, fapte, senzaţii, sentimente, dezamăgiri. Ordinea cronologică rămâne suspendată. Este înlocuită de anarhia unor amintiri ce reapar la suprafaţă după bunul plac.

Implicarea emoţională a cititorului

Şi se auzeau greierii este un roman ce se bazează mai mult pe intuiţia cititorului. Pe talentul său de a reasambla subiectiv o existenţă fragmentată în amintiri. Sunt amintiri despre copilăria protagonistei, despre iniţierea erotică, despre o primă dragoste, despre legăturile din secţia unei fabrici de confecţii, secţie de care era și responsabilă.

Deși abia atinge 100 de pagini, romanul devine o experienţă densă. Corina Sabău este capabilă de a condensa o întreagă epocă, o întreagă lume în câteva gânduri și detalii. Construiește printr-o frază sau imagine ambiguă, voalată, cât alţi scriitori în sute de pagini de naraţiune realistă, cu mesaj denunţător la adresa unui regim. Dacă ţi-a plăcut recenzia, poţi comanda romanul de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro

Citește și romanul Deborah – Seducţia feminină ca formă de salvare

Recenzie – Deborah – Seductia feminina ca forma de salvare

 

 

 

Recenzie – Intuitionista – Primul succes al unui scriitor original

Intuiţionista este genul de roman cu mare priză la cititorii aflaţi în căutarea unui autor ingenios. Colson Whitehead este un astfel de autor, care mixeaza inteligent și cu miză alegorică fermă niște elemente aparţinând mai multor genuri.

Cunoscut de publicul român datorită romanului Ruta subterană, Colson Whitehead poate fi considerat un scriitor plin de creativitate. Aceasta creativitate este reflectată de data aceasta prin sursa inspiraţiei. Este o sursă aparent aridă, ce ar interesa mai mult un public de nișă, familiarizat cu elemente din istoria tehnologiei. Colson Whitehead s-a inspirat din istoria lifturilor. Apelând la niște informaţii exacte, autorul trece într-o altă realitate, una vizitată de halucinant.

 Mesajul alegoric

Dacă azi par o banalitate, fiind prezente până și în cele mai sărace mahalale, în carte, lifturile apar ca formă supremă a evoluţiei tehnologice. Ele consolidează măreţia unei cladiri și a unui oraș. Totodată, lifturile îi permit fiinţei umane să viseze la apropierea de ţelul depășirii condiţiei. Inspectorii ce verificau starea acestor lifturi avea o mare importanţă în ierarhia unei metropole.

Liftul are, așadar, și o semnificaţie ce atinge nivelul unei metafore. Reprezintă ascensiunea socială, emanciparea. Despre emancipare este vorba și în istoria de viaţă a personajului central din Intuiţionista – Lila Mae Watson. De fapt, Lila Mae trece printr-o triplă emancipare: una individuală (reușește să-și termine studiile, devenind independentă), o emancipare cu tentă feministă (reușește să avanseze într-o societate a bărbaţilor) și una socială (este prima femeie afro-americană aleasă pentru a fi inspector specializat în lifturi).

Reputaţia de care se bucură Lila Mae este ameninţată de prăbușirea liftului dintr-o clădire importantă. Cladirea purta numele unei femei afro-americane devenite un simbol al luptei pentru libertate și demnitate.

Anchetă riscantă, mistere și mize politice

Liftul prăbusit abia fusese inspectat de Lila Mae, care nu depistase nereguli. Încercarea ei de a înţelege cauzele se împletesc rapid cu ambiţiile politice ale superiorilor săi. Ea făcea parte din grupul Intuiţioniștilor. Aceștia se luptau pentru putere cu Empiriștii. Deoarece prăbușirea ascensorului are loc în plină luptă politică, Lila Mae bănuiește că dreptatea nu este scopul anchetei oficiale.

Tentativa ei de scăpa de acuzaţii și de atitudinile ostile ale unor colegi rasiști o va aduce în preajma unor personaje excentrice sau tenebroase. Pentru a spori plăcerea lecturii, ancheta este dublată inspirat de plăcerea vânătorii de comori. Este comoara ce poate schimba ierarhii și raportul de forţe la nivel inalt.

Comoara este reprezentată de niște documente. În ele se afla planul construirii unui lift cum nu se mai văzuse până atunci. Liftul i-ar fi permis fiinţei umane o nebănuită evoluţie. Inventatorul acestui lift ascundea un secret legat de propria identitate.

O călătorie prin societatea americană

La fel ca-n Ruta subterană, autorul face trimteri la dramele populaţiei afro-americane. Şi tot ca-n romanul ce l-a consacrat (Ruta subterană), rasismul devine de fapt o călătorie halucinant- caleidoscopică prin societatea americană. De data aceasta, călătoria are ceva din fluiditatea graniţelor spaţiale și temporale asociate unei distopii urbane.

Vei fi impresionat și de modul în care autorul proiectează multistratificarea socială asupra imaginii reprezentând structura sau funcţionarea unor lifturi. Informaţiile tehnice sunt deturnate în direcţia conturării unui tablou cu tentă futuristă. Pasajele despre lifturi nu sunt deloc aride. Au forţa asociată unui unui roman orwellian și degajă stranietatea unui tablou suprarealist despre orașul babilonic.

Pasajele despre lifturi se confundă adesea cu progresul metropolei americane. Este metropola aflată între promisiunea bunăstării, a progresului primit cu entuziasm, și angoasa alienării. Poţi spune despre Colson Whitehead că deţine talentul unui regizor avangardist. Ştie din ce unghi trebuie captat un detaliu banal al unui mecanism tehnologic astfel încât să redea insolit amalgamul de stări contradictorii trezite de o metropolă unde omul poate trece de la extazul ascensiunii la disperarea celui strivit de nedreptate.

 Captivanta îmbinare a unor genuri

Succesul atins de Colson Whitehead se bazează pe îmbinarea echilibrată a elementelor aparţinând mai multor genuri. Intuiţionista seduce precum un film noir cu tentă vintage, plasat în New York. Îi mulţumește și pe adepţii experimentelor hibride postmoderne, dornici de a găsi mesaje filosofice sau labirinturi borgesiene. Nu-i lipsesc nici elementele acroșante demne de un thriller cu tentă politică, spioni și trădări.

Atmosfera joacă un rol esenţial. Lui Colson Whitehead nu îi trebuie decât o expunere a elementelor urbane obișnuite pentru a crea straniul acaparat de pericolul nevăzut. Întreţine versatil tensiunea ce îi menţine atenţi pe cei dependenţi de suspans. Dacă ţi-a plăcut recenzia, poţi comanda romanul de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro

Citește și Io contra Statele Unite ale Americii – O satiră cum rar ţi-a fost dat să citești

A Brief History of Seven Killings – Jamaica lui Bob Marley intr-un thriller politic

Recenzie – Baiatul cel nou – Othello in curtea scolii

Tracy Chevalier te invită să-ţi imaginezi furtuna și ravagiile geloziei din perspectiva unor personaje ajunse la pubertate. Băiatul cel nou îl plasează pe Othello într-o sală de clasă din anii ’70. El este elevul cel nou, cu farmec exotic. Este dorit de cea mai frumoasă colegă și urât de moarte de intrigantul școlii.

Băiatul cel nou devine o călătorie spre schimbările din anii trecerii de la copilărie la adolescenţă. Tracy Chevalier a reușit să redea cutremurător problemele specifice vârstei. Personajele sale pendulează între exuberanţa produsă de întâlnirea cu alteritatea și ostilitatea faţă de cel diferit. Se tem de reacţiile celor din jur, apoi se aruncă împotriva curentului. Se îndrăgostesc pentru prima oară. Şi tot pentru prima oară cunosc durerea respingerii conștientizate.

Proiectul Hogarth Shakespeare

Tracy Chevalier faca parte din rândul scriitorilor conteporani invitaţi să reinterpreteze, într-un roman, una dintre piesele celebre ale lui Shakespeare. Băiatul cel nou este una dintre cărţile incluse în proiectul Hogarth Shakespeare. Din proiect mai fac parte și romanele O paranteză în timp (Jeanette Winterson), Shylock este numele meu (Howard Jacobson), Scorpia (Anne Tyler) și Pui de cotoroanţă (Margaret Atwood).

Din Veneţia renascentistă în America segregării

În Băiatul cel nou, Othello nu mai este un maur nimerit în Veneţia femeilor pictate de Tizian. Îl cheamă Osei Kokote și trăiește în America anilor ’70. Provine dintr-o familie originară din Ghana. Tatăl său, de profesie diplomat, se mută în Washington.

La noua școală din Washington, prezenţa lui Osei stârnește reacţii contradictorii. Elevii rasiști abia își ascund indignarea și dispreţul. Cel ce se visează liderul tuturor îl consideră un rival, mai ales datorită calităţilor sportive. În noua școală există însă o elevă care vrea să-l cunoască mai bine. O cheamă Deea. Pentru Osei, Deea este întruchiparea frumuseţii dublate de bunătate.

Deea este captivată de exotismul asociat lui Osei. El simbolizează și dorinţa acesteia de a cunoaște alte lumi. Osei vine dintr-o ţară despre care Deea nu știe prea multe.

Deea se apropie de Osei admirând vestimentaţia mamei lui, inspirată din folclorul african. Apoi încep să discute despre artiștii afro-americani și despre activiștii pentru drepturile civile ale categoriilor discriminate. Încă din primele clipe, Deea îl întâmpină cu multă căldură. Devin prieteni, apoi își dau seama că de fapt se simt atrași unul de celălalt.

Contextul social

Acţiunea se petrece în deceniul asociat cu marile mișcări de emancipare din societatea nord-americană. Una dintre aceste mișcări viza drepturile civile ale cetăţenilor afro-americani. Demersurile comunităţii afro-americane pentru dobândirea libertăţii, a demnităţii și a dreptului de a studia la orice școală erau încă atacate violent.

Efectele segregării erau vizibile și dureroase pentru Osei. Nu avea încăpăţânarea și vârsta surorii sale devenite o activistă pentru drepturile afro-americanilor. Sora lui Osei afișase încrederea în sine a celui ce și-a găsit un drum spre afirmarea identităţii. Osei încă era în perioada formării identităţii și a întăririi stimei de sine.

Dacă sora lui se agăţa de ideile emancipaţilor, Osei era ajutat de bunătatea Deei pentru a supravieţui psihologic. Prezenţa ei devenise una securizantă. Cu atât mai mult cu cât atitudinile rasiste erau vizibile și în randul profesorilor.

Pentru cel mai exigent profesor, Osei putea fi ţapul ispășitor. Era african, așadar trebuia considerat un elev imposibil de integrat într-un colectiv de albi.

Invidia naște monștri

Osei și Deea ar fi avut una dintre cele mai frumoase prietenii din acele timpuri dificile. Osei ar fi fost acceptat mai ușor de ceilalţi elevi. Ei ar fi transferat asupra lui simpatia pe care le-o trezea Deea. La rândul ei, Deea ar fi avut un confident și un prim iubit ce i-ar fi deschis ochii pentru a o face să vadă schimbările sociale.

Relaţia dintre cei doi va fi pusă în pericol de Ian. Acesta provenea dintr-o familie ce dăduse elevi-problemă. Era agresiv și dominator. Plăcerea lui consta în tulburarea armoniei, prieteniilor. Brava, intimida și dorea să fie respectat asemenea unui lider. Toţi îi știau de frică, mai ales noua lui iubită, nimeni alta decât cea mai bună prietena a Deeei.

Apariţia lui Osei este o ameninţare pentru Ian. Până atunci, Ian domina terenul de sport. Osei se dovedește a fi un sportiv mai bun decât el. Astfel, intră fără să vrea pe teritoriul cucerit de Ian. Nu știa că sportul menţinea stima de sine a lui Ian pe linia de plutire.

Ian ajunge să-l urască pe Osei. Ura lui pune în mișcare un întreg mecanism al manipulării cu efecte devastatoare. Deși primitiv, Ian este capabil să facă rău precum un om sofisticat. Calculează cu mare precizie efectele mișcărilor sale, precum un maestru al biliardului. În locul bilelor folosește colegi influenţabili pentru a lovi în inamicul vizat. Speculează înfricoșător de eficient fricile și ezitările fiecăruia.

Stârnirea geloziei

Unul dintre elevii influenţabili de care se folosește Ian este Mimi. Aceasta este considerată cea mai bună prietenă a Deei.

Mimi este atrasă de Ian și face tot ce îi cere el. Având un nivel scăzut al stimei de sine, Mimi devine arma perfectă a lui Ian. Momentul în care ea se lasă convisă de Ian să fure penarul Deei declanșează evenimentele dramatice.

Penarul fusese cadoul lui Osei pentru Deea. Îi aparţinuse cândva surorii acestuia. Cadoul ajunge la un bun prieten al Deei. Dispariţia penarului îl va transforma pe Osei într-un ostatic al geloziei. Ian va fi mereu în preajma lui pentru a hrăni focul acestei gelozii, provocând reacţii explozive.

Răul (timpuriu?)

Tracy Chevalier a scris un roman care te face să îţi pui întrebări despre manifestările timpurii ale machiavelismului. Cât de timpuriu apar de fapt semnele acestui machiavelism? Mai poate fi ajutat un băiat precum Ian? Este la rândul său o victimă transformată în agresor? Este violenţa lui o carapace folosită pentru a înveli o mare vulnerabilitate?

Ian poate fi considerat un personaj insuportabil. Naște dispreţ în rândul cititorilor atașaţi de Osei. Mulţi vor proiecta asupra lui Ian emoţiile trezite de acel elev ce intimida prin bullying. La rândul său, Ian era o victimă a respingerii. Lipsit de afecţiunea părinţilor și a fraţilor, acumulase frustrări. Aceste frustrări deveneau sursa ostilităţii. Ian își crease reputaţia celui violent, iar elevii îl evitau. Simţindu-se respins, respingea la rândul lui.

Îţi va fi aproape imposibil să detectezi copilul vulnerabil din Ian. Lui Ian îi plăcea tortura psihologică aplicată celor din jur. Dar o aplica din umbră. Simţea plăcere mai ales când tulbura legăturile pe care le aveau colegii săi cu prietenii lor. Îi este suficient o singură zi de școală pentru a distruge prietenii și pentru a disemina ură.

Analiza schimbărilor din adolescenţă

O altă întrebare care te va urmări multă vreme după citirea acestui roman este legată de influenţa pe care o poate avea un om asupra celuilalt. Poate un om care manipulează să scoată la suprafaţă partea ascunsă a celorlalţi?

Osei nu era malefic. Primise manifestările rasiste păstrându-și calmul. Însă Ian identificase punctul slab. Acel punct care, odată zgândărit, poate duce la manifestări necontrolate, mai ales în anii pubertăţii, când asaltul noilor sentimente nu este însoţit imediat de mijloace pentru gestionarea lor.

În Băiatul cel nou, Tracy Chevalier a redat empatic temerile și avalanșa de emoţii care pot asalta un preadolescent. Personajele ei sunt vulnerabile, dar pot fi și crude. Încep să își dezvolte o lume a lor, pe care vor să o protejeze de atitudinea intruzivă a unor adulţi. Se tem să dezvăluie adevărul pentru a nu fi respinși de către prieteni. Se tem să poarte dialoguri lămuritoare, imaginându-și răspunsuri dureroase.

Portretul incomod al unei epoci

Băiatul cel nou este genul de roman ale cărui ultime pagini îţi pun un nod în gât. Vei fi asaltat la rândul tău de revoltă. Este o revoltă îndreptată mai ales împotriva unui sistem rasist. Osei nu este primit cu ostilitate doar de Ian. Profesorii se dovedesc a fi la rândul lor niște rasiști. Cei ce ar fi trebuit să deschidă minţi au fost de fapt complici ai segregării.

Au existat profesori care s-au opus cât au putut de mult progresului și integrării celor marginalizaţi. Şi în școala din acest roman existau astfel de profesori, unii având chiar o mare autoritate. Pentru ei, Osei era o prezenţă temporară. Abia așteptau să-l vadă transferat la altă școală. Profesorii contaminaţi de rasism aveau o perseverenţă comparabilă adesea cu a vânătorilor de sclavi. Nu oameni vânau ei, ci greșelile lui Osei, prin care să-și justifice ura.

Dacă ţi-a placut recenzia, poţi cumpăra acest roman de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro

Citește și articolul având un subiect asemănător Altă ţară – O capodoperă

Acum ne despartim – Surpriza pe care o meritau cititorii lui Truman Capote

 

Recenzie – Pui de cotoroanta – Un spectacol al inventivitatii

Shakespeare ar fi adorat-o pe Margaret Atwood! Isteţimea pișicheră și creativitatea acesteia au reușit să îndeplinească dorinţa marelui dramaturg. Mai bine zis, a demonstrat că piesele scrise acum sute de ani își păstrează vie prospeţimea. Că permit o revizitare a lor în ton cu noile vremuri, oricare ar fi acestea. Romanul Pui de cotoroanţă este o revizitare și, în același timp, o revitalizare a piesei Furtuna. Îl vei citi pe nerăsuflate datorită unui amestec irezistibil de suspans, umor, satiră socială de cea mai bună calitate și planuri de răzbunare ingenioase. Toate în numele restabilirii dreptăţii.

Un proiect necesar

Pui de cotoroanţă face parte din faimosul proiect Hogarth Shakespeare. În cadrul proiectului, mari autori contemprani au fost invitaţi să reinterpreteze piesele lui Shakespeare. Piesele trebuie să ia forma romanelor despre omenirea din prezent. O paranteză în timp, Shylock este numele meu, Scorpia sunt câteva dintre cărţile apărute în cadrul acestui proiect.

Așa cum a demonstrat în romane precum Penelopiad, Margaret Atwood deţine un talent aparte în a reinterpreta un clasic. Reinterpretarea acesteia este cu atât mai reușită cu cât este mai ancorată în problemele prezentului. Lupta murdară pentru putere, corupţia politicienilor, dezinteresul autorităţilor pentru cultură, inegalitatea socială sunt câteva dintre temele abordate în Pui de cotoroanţă. O ancorare cum nu se putea mai realistă a unei piese shakespeariene în prezentul nostru, semn că mai toate slăbiciunile umane rămân până la urmă aceleași.

Povestea unui dependent de teatru

Pui de cotoroanţă este genul de roman care te anunţă, încă din primele pagini, că vei avea parte de o lectură palpitantă. Personajul central te va ţine alert pe tot parcursul romanului datorită unui plan de răzbunare bine ţesut. Este un plan imprevizibil, ale cărui elemente se vor schimba de la un minut la altul.

Cine este acest personaj? Nimeni altul decat inovatorul director artistic al unuia dintre cele mai bune festivaluri de teatru. Şi-a dedicat viaţa acestui festival dedicat lui Shakespeare. Felix (personajul central) este apreciat de spectatori și de critici. Ideile sale sunt curajoase, pline de originalitate. Își surprinde mereu publicul prin montări nonconformiste. Spectacolele sale care merg direct la esenţa mesajului.

În ciuda pasiunii și dăruirii sale, Felix, acest director artistic genial, are și dușmani. Sunt niște inamici având functii înalte sau care aspiră la ele. Lipsa lor de scrupule îl vor înlătura pe Felix de la conducerea festivalului. Concedierea vine exact în perioada în care el trece și printr-o criză. Departe de scenă, Felix plutește încă în derivă după moartea persoanelor la care ţinuse cel mai mult.

Un plan de răzbunare imprevizibil

Înlăturat din lumea teatrului, Felix se retrage într-o casă modestă dintr-o zonă rurală izolată. Timp de mai mulţi ani, el urmărește obsesiv asceniunea politică a persoanelor ce i-au sabotat festivalul de teatru. Nedreptatea îl încurajează să-și imagineze un plan de răzbunare.

Răzbunarea lui va fi așa cum îi place unui pasionat de teatru care vrea dreptate: un spectacol uimitor pentru observatori, periculos de interactiv pentru cei vizaţi. Felix alege piesa Furtuna pentru a-și pune în aplicare planul. Îi trebuie însă niște actori dedicaţi și energici, dar care să nu pună întrebări suplimentare. Îi va găsi într-un penitenciar.

Talentul celor marginalizaţi

Să montezi o piesă de Shakespeare într-un penitenciar? O nebunie curată!, ar spune unii. Însă cei ce au mai citit despre Londra lui Shakespeare ar spune că deţinuţii pot înţelege cel mai bine lumea personajelor. Nu numai că teatrele unde erau primiţi dramaturgii revoluţionari precum Shakespeare se aflau în zona rău famată a Londrei, dar nici actorii nu erau chiar ușă de biserică în timpul liber, și nici spectatorii niște rafinaţi.

Felix se va implica, așadar, într-un program educativ adresat deţinuţilor. Va pregăti, cu ajutorul acestora, un spectacol inedit. La premiera lui sunt invitaţi și cei ce i-au distrus lui Felix cariera. Ajunși în funcţii importante, ei vor să taie și finanţarea programelor culturale adresate deţinuţilor. Inamicii lui Felix vor avea parte de o surpriză așa cum doar un fin cunoscător al teatrului shakespearian poate pune la cale.

Apariţia unor personaje simpatice

Momentul în care Felix pășește dincolo de poarta închisorii declanșează o serie de scene și dialoguri pline de umor. De fapt, clipele petrecute de Felix alături de trupa de teatru formată din infractori dau sarea și piperul acestui roman.

Deţinuţii intră în rolurile atribuite de Felix destul de rapid. Văd în personajele create de Shakespeare acele tipologii umane ce le-au marcat și lor existenţa. Mama vicleană, trădătorul, liderul malefic sunt câteva dintre acele tipologii ce le-au influenţat în rău vieţile. Regăsesc așadar în personajele shakespeariene prieteni mincinoși, părinţi agresivi, manipulatori. Ei par să înţeleagă cel mai bine marele talent al dramaturgului de a rămâne mereu actual.

Îmblânzirea celor periculoși

Unele dintre cele mai bune pagini ale romanului descriu încercările lui Felix de a se apropia de sufletul chinuit al fiecărui actor aflat după gratii. Repetiţiile sunt pline de umor. Deţinuţii au replici spontate ce pot deveni aur curat în mâinile unui regizor deschis la minte. Nu le lipsesc nici ideile năstrușnice. Acești marginali se dovedesc a fi cât se poate de loiali când se simt respectaţi.

Ghidarea unor actori respinși de semeni poate părea dificilă. Mulţi dintre ei nu sunt obișnuiti cu disciplina. Detestă regulile. Arta lor este încălcarea normelor, mai mult sau mai puţin sofisticat. Însă Felix devine un bun psiholog, care folosește arta sa pentru a vindeca. Iar vindecarea implică o doză sănătoasă de umor inteligent. O dovedește și în decizia lui de a introduce disciplina învăţându-i pe deţinuţi să înlocuiască înjurăturile actuale cu unele inspirate din replicile personajelor obraznice (vei rade în hohote!).

Suspansul ingenios alimentat

Vei încerca să intuiești ceea ce le pregătește Felix trădătorilor săi din trecut. Însă vei descoperi că te vei înșela de fiecare dată. Atwood se va juca mereu cu presupunerile tale. Va lăsa câte un indiciu menit să-ţi aţâţe interesul, apoi te va surprinde prin următorul indiciu.

Margaret Atwood este cât se poate de iscusită în plasarea ademenirilor și a indiciilor înșelătoare. Este precum un copil pus pe șotii, care inventează jocuri ale minţii ce amână mereu plăcerea asociată rezolvării lor. Multe dintre pagini te fac să anticipezi răsturnări de situaţie și apariţia unor personaje vitale pentru bunul mers al planului.

Nu sunt uitaţi nici cei dornici de a pătrunde în lumea interioară a personajului central. Margaret Atwood are pentru aceștia unele dintre cele mai duioase descrieri ale iubirii parentale și ale încercării de a trăi cu fantoma copilului pierdut.

Un deliciu pentru cei pasionaţi de arta spectacolului

Citind romanul, îţi vine să-i scrii lui Margaret Atwood. Să o rogi să iniţieze ea însăși un festival de teatru. Ideile sale privind scenografia nu sunt deloc mai prejos decât ale unui regizor nonconformist, care îndreaptă avangarda către esenţe.

Prin intermediul protagonistului Felix, scriitoarea montează un spectacol hibrid, ce include ingredientele apreciate de publicul actual. Vei asista la montarea unui spectacol multimedia, interactiv, bazat pe reinterpretarea unor articole vestimentare din prezent astfel încât să devină costumele perfecte pentru mesajul unei piese de teatru scrise cu sute de ani în urmă.

Pui de cotoroanţă reflectă visul multor pasionaţi de lumea lui Shakespeare: acela de a demonstra modernitatea neperisabilă a pieselor de teatru clasice. Din fericire, Atwood evită senzaţionalismul vizat de inovatorii ce vor (doar) să te șocheze atunci când reinterpretează un text consacrat al unui dramaturg venerat în marile teatre ale lumii, adesea doar prin montări convenţionale.

Atwood știe cum să iasa din zona de confort printr-o montare de calitate a unei piese clasice, rămânând în același timp aproape de mesaj. Atuurile ei sunt înţelegerea nevoii unui spectator actual de a-și imagina ce ar fi spus un autor precum Shakespeare despre societatea noastră.

Folosindu-se de ideile personajului Felix, Atwood leagă Furtuna de marile slăbiciuni ale omenirii din prezent. Sunt denunţate coroziv setea de putere, oportunismul politicienilor, lăcomia ce duce la deturnarea fondurilor destinate categoriilor vulnerabile, dispreţul inuman faţă de marginali, obtuzitatea autorităţilor și parazitarea instituţiilor publice de incompetenţii ajunși în funcţii înalte din cauza unei solidarităţi de castă. De fapt, prin ascensiunea socială a celor ce îl urau pe Felix, Atwood amintește de o problemă pe care nici macăr marile ţări civilizate nu au rezolvat-o complet. Problema este reflectată de zicala: Nu contează ce știi, ci mai degrabă pe cine știi.

Dacă ţi-a plăcut recenzia, poţi comanda romanul de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro

Citește articole având subiect asemănător aici.

Recenzie – Vorbea cu patrupedele, cu pasarile si cu pestii – O lectura esentiala

Vorbea cu patrupedele, cu păsările și cu peștii este o carte esenţială pentru iubitorii de animale. Autorul ei, Konrad Lorenz, a revoluţionat modul în care este studiat comportamentul animalelor.

Nu doar comportamentul animalelor devine subiectul cărţii. Konrad Lorenz analizează și comportamentul omului faţă de ele. Discută despre modul în care acesta le îngrijește, emoţiile proiectate asupra lor și miturile atribuite diverselor necuvântătoare.

Vorbea cu patrupedele, cu păsările și cu peștii a fost primită cu multă uimire și entuziasm datorită informaţiilor. Prin aceste informaţii, Konrad Lorenz dărâma prejudecăţi și mituri. Vei descoperi astfel că tocmai necuvântătoarele pe care le credeai nedezvoltate, primitive sau plictisitoare ascund o lume vastă. În schimb, s-ar putea ca animalele pe care le asociai cu puterea, agilitatea sau inteligenţa să-ţi infirme certitudinile.

Când știinţa atrage asemenea unei povești bine spuse

Vorbea cu patrupedele, cu păsările și cu peștii poate fi o replică dată scriitorilor ce preferă să le atribuie animalelor defecte umane. Nu de puţine ori am întâlnit povești în care animalele deveneau personaje în locul oamenilor.

Konrad Lorenz demonstrează însă cât de mult s-au înșelat autorii consacraţi datorită fabulelor. Ce înveţi la orele de literatură va fi contrazis de multe dintre paginile acestui volum. Totuși, Lorenz ar fi putut deveni la rândul său un autor de povești despre animale. Însă poveștile sale ar fi ţinut cont de adevărul animalelor.

Ceea ce te va impresiona la această carte este întâlnirea știinţei cu plăcerea de a povesti. Informaţiile exacte despre animale sunt îmbrăcate în sensibilitatea unui scriitor. Lorenz mai este înzestrat cu darul autoironiei și al naratorului candid.

Vei descoperi pagini ce impresionează prin frumuseţea vizuală. Pasajele dedicate surprinzătoarelor păsări denumite stăncuţe sunt picturale. Descrierile referitoare la zborul acestora împotriva furtunii l-ar fi impresionat până și pe un clasic autor japonez.

Unele dintre cele mai interesante și frumoase pagini le sunt dedicate peștilor exotici. Konrad Lorenz le descrie mișcările, comparându-i adesea cu graţioasele dansatoare asiatice. Dansul împerecherii iniţiat de acești pești amintesc de fluiditatea mișcărilor pe care le admiri la dansatoarele de pe treptele unor temple din Java ori din Thailanda.

Relaţiile dintre pești ar putea inspira un veritabil roman cu personaje necuvântătoare. Geloziile din perioada împerecherii, trădările, conflictele, mișcările (uneori) de neînţeles ajung să ţeasă o naratiune amplă în imaginarul celui ce privește un acvariu.

Cercetătorul pasionat care traiește cu animalele

Konrad Lorenz a fost pasionat încă din copilărie de lumea animalelor. De timpuriu a început să-și populeze locuinţa cu ele. Nu a fost un simplu colecţionar. S-a implicat empatic în relaţia cu acestea. A încercat să le creeze un mediu cât mai plăcut. Le-a salvat pe cele rănite. Le-a fost părinte grijuliu celor orfane. A dormit lângă puiul rămas fără mamă, așa cum povestește duios în capitolul Martina, copilul-gâscă.

Multe dintre animalele despre care vorbește Lorenz i-au fost buni vecini sau chiriași. Le-a observat empatic și fascinat comportamentul, reacţiile, temerile. A învăţat să le descifreze tăcerile. Le-a simţit nevoia de afecţiune și de siguranţă. Nu de puţine ori s-a raportat la ele de parcă ar fi fost părintele reponsabil de creșterea unor copii vulnerabili.

Dorinţa lui Konrad Lorenz de a fi mereu înconjurat de animale a dus la descoperirea unor detalii nebănuite. A trăi alături de animale înseamnă a-ţi revizui mereu părerile, certitudinile.

La rândul tău, vei simţi nevoia de a-ţi reanaliza legătura cu animalele. După ce vei citi paginile acestei cărţi vei interpreta diferit reacţiile unui câine, ale unor pești din acvariu, ale unei lebede sau ale papagalilor amazonieni.

Necuvântătoarele vorbesc

S-ar putea să iei decizia de a renunţa la a folosi termenul de necuvântatoare când te referi la animale. Citindu-l pe Konrad Lorenz vei descoperi cât de multe au de spus animalele. Câte eforturi fac pentru a fi auzite de oameni. Încă din copilărie, Lorenz a învăţat să le traducă mesajele. A descoperit astfel care sunt cele sofisticate sau care imită mai bine gesturile omului.

Te va învăţa și pe tine, printre altele, să interpretezi entuziasmului manifestat de un papagal vorbitor. Vei explora animite asemănări dintre pui și copii atunci când se dezvoltă atașamentul faţă de fiinţa care le protejează în primele zile de viaţă.

Konrad reușește să traducă anunite sunete ale animalelor sau gesturi înșelătoare. Este mereu pregătit să își schimbe opiniile dacă noile descoperiri i-o cer. Poate aceasta este și cea mai importantă lecţie ofertă cititorului: lumea animalelor va fi mereu o sursă de revelaţii imprevizibile.

Ce animal ţi se potrivește?

Cei dornici de a găsi un camarad loial în prezenţa unui animăluţ de casă ar trebui să citească foarte atent capitolul Să nu-ţi iei piţigoi. Nu doar despre piţigoi vorbește Lorenz, ci despre mai multe animale vândute în pet shopuri. Modul în care le prezintă calităţile și reacţiile te vor face să te gândești de două ori la comptabilitatea dintre așteptările și obiceiurile tale și ceea ce îţi poate oferi un animal de companie.

Dacă ţi-a plăcut recenzia despre Vorbea cu patrupedele, cu păsările și cu peștii, poţi comanda această carte de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro

Citește și articolul despre thrillerul Tablou de vânătoare – Răzbunarea animalelor

Tale of Tales – Fantezie renascentista intr-un basm nonconformist

 

Recenzie – Deborah – Seductia feminina ca forma de salvare

Deborah este un răspuns pe care i-l poţi da oricui îţi spune: Zi-mi un roman pe care să nu-l mai pot lăsa din mână, scris de un autor din România! Deborah este genul de roman care se devorează cu poftă. Cătălin Mihuleac stăpânește acel talent rar de a scrie irezistibil despre evenimente cumplite, ţinute multă vreme sub tăcere. Îmbină cameleonic și delicios caricatura, umorul satiric, verva pamfletului și acrobaţiile alegorice. Datorită acestor calităţi, face din personajul feminin central unul de neuitat. Acest personaj este precum eroina unui film cu multe premii. Nu este exclus ca fiecare generaţie de cititori să simtă nevoia de a scrie măcar o recenzie pentru a le povesti și altora despre Deborah.

Marea calitate a romanului Deborah este împletirea unor povești de viaţă derulate într-un ritm antrenant. Aceste povești au consistenţa unor microromane în interiorul unui roman mai mare. Unele stârnesc admiraţia, altele dezgustul. Nici una însă nu te va lăsa indiferent. Sunt niște povești influenţate de contextul istoric din Romania anilor ‘40.

Contextul istoric se fragmentează așadar în mai multe istorii personale. Vei citi despre femei puternice și despre lași deveniţi impostori. Despre luptători împotriva ticăloșiei colective și despre complicii ei. Despre trădători mărunţi și despre șarlatani grandomani, ce au știut să se strecoare pe sub graniţa ce despărţea un regim totalitar de altul. Toate aceste mici istorii se intersectează cu biografia personajului femin central – Deborah.

 Cine este Deborah?

Cătălin Mihuleac a reușit să contureze unul dintre cele mai interesante personaje feminine din literatura contemporană. Deborah era fiica unor evrei din Câmpulung. Era precoce și avea toate calităţile unei viitoare femme fatate inteligente. Frumuseţea, sexualitatea dezarmantă asumată și curajul ar fi făcut din ea o eroină demnă de o poveste Hollywoodiană sau un model de feminitate transformat în mit, imortalizat în fotografiile vintage interbelice, la care suspină mulţi visători din prezent.

Tot de la o fotografie pleacă redescoperirea poveștii ei de către un scriitor aflat în pană de inspiraţie. Ce-i drept, este vorba despre o fotografie deocheată cu Deborah. Genul ce amintește mai degrabă de arta erotică din interbelic sau de fotografiile realizate în Parisul lui Brassai și al lui Henry Miller.

Din păcate, seducătoarea Deborah nu și-a trăit gloria feminităţii în orașele poleite cu glamour. Totuși, farmecele ei nu s-au irosit. Au ajutat-o să scape vie din lagărele unde au trimis-o legionarii. Alături de familia sa, Deborah a trecut prin infernul României devenite aliata naziștilor în anii ‘40.

Deborah alege să reziste în faţa traumelor prin carnalitatea devenită sinonimul salvării de la urâţenia vremurilor. Ea nu se lasă mutilată și nu renunţă, plină de remușcări, la exuberanţa erotică.

Deborah simbolizeaza acel tip de erotism feminin devenit arhetipal. Un erotism care dezarmează inteligent. De apetitul ei lubric se folosește personajul masculin devenit scriitor. Explorează trecutul acesteia pentru a reda opoziţia dintre lejeritatea vieţii și moartea devenită religia fanaticilor din anii ‘40.

Umorul folosit pentru a dezvălui o istorie falsificată

Adolescenţa i-a fost zguduită de istoria nemiloasă cu evreii din Europa. Totuși, Deborah își păstrează două atuuri vitale pentru supravieţuirea ei: feminitatea ispititoare și frenezie erotică. Nici măcar lagărul nu îi distruge talentul de a simţi plăcere, în ciuda unor compromisuri umilitoare. Îi subjugă, rând pe rând, pe bărbaţii care deţin puterea. Se îndrăgostește. Revine din lagăr. Ajunge medic și își urmează cu încăpăţânarea planul de a se pune la adapost de istoria care i-a strivit pe ai ei.

Prin calităţile psihologice ale protagonistei captivante, descoperi un stil diferit de rememora un episod istoric. Unul rușinos pentru naţionaliștii mioritici. Scriitorul Cătălin Mihuleac știe că poţi folosi umorul chiar și pentru a povesti despre tragedii. Pentru a-și prinde în mreje cititorul, a înţeles avantajele acelui comic spiritual, care nu duce în derizoriu. De altfel, poţi spune despre acesta că deţine secretul umorului evreiesc. Este acel umor care poate reda tragediile mult mai profund chiar și decât un ton grav, sumbru.

Vei descoperi un comic nemilos. Acel comic devenit călăul folosit de marea istorie pentru a marca exisţentele pământenilor. Nimeni nu scapă de râsul sarcastic al istoriei. În Deborah, istoria apare sub forma unui carnaval. Acest carnaval este plin de impostori al căror grotesc se apropie de spectacolul satiric având note burlești. Marii ticaloși devin comici, apoi victimele abătute ale propriilor ticăloșii. Dreptatea nu este făcuta de cei drepţi. Pedepsirea ticăloșilor se face prin mâna altor persoaje dezgustătoare, ce le sabotează planurile.

Personajele istorice devenite caricaturi

Cătălin Mihuleac face din caricatura în proză o adevărată artă hibridă. Victimele condeiului ascuţit sunt personajele masculine. Într-o lume patriarhală, ele au decis istoria, iar femeile au fost victime. Deborah a fost o victimă care nu s-a victimizat. Cei ce au diseminat antisemitismul în România au fost în schimb niște călăii lași. Ei s-au victimizat prin toate mijloacele, pentru a scăpa de pedeapsă. Unul îi va deveni chiar iubit, în anii deportării. Fiu de ţăran cu frica lui Dumnezeu, apoi hoţ și arivist, acesta își termină cariera de impostor primind respectul cuvenit unui veritabil gazetar.

Pe cât de generos este cu personajul feminin, pe care aproape l-a zeificat, venerându-i forţa carnală, pe atât de nemilos este cu personajele masculine. Aproape toate personajele masculine din romanul Deborah provoacă silă și revoltă. Scopul acestora este urcușul rapid pe scara socială, căpătuiala prin orice mijloace. Şi cum își puteau atinge scopul? Servind niște regimuri ce puneau mare preţ pe lispa de scrupule. Iar dacă lipsa de scrupule se întâlnea cu talentul de a falsifica propria biografie, ascensiunea și privilegiile venite odată cu ea erau garantate.

Prin aceste personaje ticăloase, Cătălin Mihuleac aruncă o privire cruntă asupra societăţii românești. Demersul său poate fi comparat cu al regizorului Radu Jude: acela de a readuce la suprafaţă crimele din perioada legionară. Însă demersul nu vizează (doar) trecutul, ci prezentul.

Cătălin Mihuleac arată cum ticăloșia este reciclată cinic sub forma eroismului. Totul prin efortul perseverent al falsificatorilor de biografii. Foștii călăi ajung să fie consideraţi martiri în prezent. Sunt botezate străzi cu numele lor (de aceste aspect sunt legate unele dintre cele mai bune pagini satirice ale romanului).

Un semnal de alarmă

Cătălin Mihuleac folosește umorul precum un bisturiu, pentru a face incizii în istoria până atunci interzisă marelui public. Amintește de evenimente prea puţin explorate în manual sau în mass-media. Pogromurile și antisemitismul împotriva sunt câteva dintre temele abordate. Lor li se alătură impostura și toleranţa societăţii noastre faţă de manifestările ei. Necunoscând istoria, riscăm să ne închinăm la idolii ce au fost cândva torţionari sadici sau care au deturnat un talent scriitoricesc în direcţia instigării la ură.

Dacă ţi-a plăcut recenzia despre Deborah, poţi comanda această carte de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro

Citește și articolul cu subiect apropiat – Rugă pentru Katerina Horovitzova

Ruga pentru Katerina Horovitzova – Cenusa din parul balerinei

Recenzie – Lectii americane – O calatorie prin istoria literaturii universale

Lecţii americane este o carte receptată cu multă voluptate. Plăcerea lecturii este stârnită și întreţinută abil de Italo Calvino. Te invită într-o călătorie irezistibilă. O călătorie prin care vrea să reviziteze lumile din cărţile și epocile asociate cu adevărate revoluţii în istoria literaturii.

Vei fi atras de legăturile ingenioase pe care Italo Calvino le descoperă între diferite opere literare și domenii care se intersectează în operele-cult ale omenirii. Așa cum a demonstrat-o în romanele și povestirile sale, Italo Calvino are un stil care te face să-i parcurgi cu nesaţ fiecare pagină. De fapt, cu fiecare pagină ai impresia că se aprind mici scântei generate de revelaţii. Sunt acele revelaţii despre modul în care marile epoci și opere comunică dincolo de timp.

Îi vei redescoperi într-o nouă lumină pe Borges, Joyce, Proust, Musil, Shakespeare, Boccaccio sau Dante. Nu vor lipsi nici observaţiile despre literatura bazată pe oralitate. Calvino arată modul în care poveștile tradiţionale siciliene pot deveni adevărate lecţii despre cum putem scrie azi un text atractiv.

De ce Lecţii americane?

Lecţii americane include conferinţele pe care Italo Calvino le-a susţinut la Harvard, în timpul anului academic 1985-1986. Cu 15 ani înaintea intrării într-un nou mileniu, scriitorul se reîntorcea spre trecutul literaturii pentru a vorbi despre cum va arăta viitorul ei. Însă nu doar istoria literaturii îl preocupa. În viziunea lui Italo Calvino, viitorul literaturii însemna însuși viitorul omenirii.

Invitaţia de a susţine aceste conferinţe face parte dintr-o tradiţie. Fiind primul autor italian invitat să ia parte la tradiţia conferinţelor de la Harvard, Calvino s-a simţit onorat. Era pus în aceeași galerie cu marii scriitori faţă de care dezvoltase un cult. În același timp, a simţit responsabilitatea venită odată cu asumarea unei misiuni. În conferinţele sale a reușit să traseze niște legături fascinante între literatura italiană veche, cea avangardistă și marea literatură universală.

Literatura din trecut și omenirea de azi

Datorită identificării acestor legături între epoci și cărţi, se poate vorbi despre uimitoarea intuiţie a lui Calvino. Precum un vizionar, scriitorul italian anticipase modul în care urma să evolueze relaţia omului actual cu literatura, dar mai ales cu modul de a recepta informaţiile.

Vorbindu-le acum trei decenii studenţilor despre calităţi precum: lejeritatea, rapiditatea, exactitatea, vizibilitatea, multiplicitatea, analizând marile opere literare, Italo Calvino vorbea de fapt despre noi, despre modul în care ajungem să ne conectăm azi la evenimentele din jur, să le transformăm în relatări, în imagini. De asemenea, a prezis modul în care viitorii autori (re)scriu poveștile după care tânjim și care ne influenţează mai mult sau mai puţin subtil. De fapt, conferinţele sale demonstrează capacitatea uimitoare a marilor scriitori și poeţi de a privi dincolo de epoca lor. Leopardi, Shakespeare, Cyrano de Bergerac ori Dante au fost niște precursori ai marilor avangardiști ce urmau să se nască abia peste secole.

Prin exemplele alese din cărţile despre care vorbește în aceste conferinţe, Italo Calvino dărâmă un mit periculos. Este mitul fals al omului de litere ce se rupe de realitate. Contrar prejudecăţilor, scriitorii nu stau deloc departe de restul oamenilor. Paginile din Lecţii americane demonstrează că tocmai scriitorii și poeţii consideraţi aerieni erau de fapt cel mai bine ancoraţi în realitate. Au extras ce avea mai bun epoca lor pentru a prezice viitorul omului în raport cu sine, cu alţii, cu știinţa.

Labirintul marelui roman modern

Unele dintre cele mai frumoase pagini ale cărţii le sunt dedicate autorilor ce și-au dorit să scrie romane vaste, precum o enciclopedie. Este o enciclopedie ce se transformă într-un labirint interminabil în imaginarul unui mare autor.

În acest labirint se intersectează uneori suprarealist informaţii din mai multe domenii. Italo Calvino admiră stilul marilor scriitori ai secolului XX care au scris romane-cult, vaste, alambicate. Pentru Calvino, erudiţia acestor scriitori era forma unui ideal. Prin acest ideal, sperau să aducă împreună acele părţi ale fiinţei umane aflate adesea în conflict: afectivitatea, iraţionalul, raţionalul reprezentat de exactitatea știinţifică. De fapt, în toate conferinţele sale, Italo Calvino amintește de obsesia pentru explorarea contrariilor.

O conferinţă este asemenea unui roman

Ultimul capitol din Lecţii amercane analizează asemănarea dintre o conferinţă și un roman. Ideea asemănării dintre stilul unei conferinţe și arta romanului pleacă de la interesul lui Calvino pentru marele roman postmodern. Acest gen de roman unește plăcerea narativă cu trimiteri savante, într-un stil aparent lejer, ludic, ori, dimpotrivă, contorsionat, precum o casă-labirint.

Pentru a scrie un roman, trebuie ales nu doar subiectul. Trebuie ales un stil aparte. Sunt organizate informaţiile ce aparţin mai multor domenii. Sunt căutate și trasate legăturile dintre aceste informaţii. Apoi trebuie găsite forma și ritmul. Conferinţa presupune același talent cu al povestitorului sau cu al autorului de romane având o amploare enciclopedică. Totodată, conferinţele trebuie să atragă, să trezească pofta de explorare. Acest apetit pentru explorare îţi va rămâne în urma lecturii. Te va împinge în prima librarie sau te va face să cauţi în bibliotecile virtuale globale anumite romane sau eseuri despre care nu știai, însă despre care ţi-a vorbit captivant un scriitor precum Italo Calvino.

Dacă ţi-a plăcut recenzia despre Lecţii americane, poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro

 

Ultimele articole