Editor's pick - Page 5 of 57

Recenzie – Lapte fierbinte – O poveste naucitoare in soarele Andaluziei

Adriana Gionea

March 25, 2021

Recenzie – Lapte fierbinte – O poveste naucitoare in soarele Andaluziei

Lapte fierbinte merită să fie pe lista cărţilor de citit într-o viaţă. Este un roman psihologic excelent și o lecţie despre cum să exprimi atâtea legături emoţionale sofisticate în cuvinte atât de simple. În primele pagini, Deborah Levy te ademenește cu promisiunea unei vacanţe în sudul pitoresc al Spaniei. Pe măsură ce dai paginile, descoperi că înaintezi într-o vară care schimbă destine, limpezește minţi după ani chinuitori, eliberează, maturizează și obligă la ieșirea definitivă din cochilia sufocantă a fricilor.

Descoperirile din vara andaluză

Când ajunge în orasul andaluz cu farmec maur Almeria, Sofia, fiica unui grec din Salonic și a unei mame din Yorkshire, este apăsată de frici și de o relaţie transformată în temniţă de apariţia unei boli misterioase. Este boala mamei ei.

Dornică să-și ajute mama, Sofia părăsește Londra și amână finalizarea doctoratului în antropologie. Ajunge în Almeria, unde se află clinica unui doctor nonconformist, lăudat de mulţi pacienţi. În paralel cu îngrijirea mamei, Sofia se îngrijiește de propriul psihic. Își (re)descoperă sexualitatea și își reanalizează identitatea puternic legată de originile grecești.

Jocul psihologic al bolnavului închipuit?

Romanul Lapte fierbinte va fi apreciat foarte mult de cei pasionaţi de psihologie. Deși nu apelează la termeni specifici și la analize precum o intervenţie chirurgicală, Deborah Levy uimește prin capacitatea de a vedea, precum un psiholog cu multă experienţă, legătura dintre o mamă bolnavă și o fiica devenită sprijinul (și prizoniera mamei sale). Nu este deloc exagerat să afirmi că Sofia devine prizoniera mamei. Vei descoperi că boala care afectează picioarele mamei sale nu are cauze detectabile în urma analizelor. Este mai degrabă o manifestare corporală a nevoii de a-și ţine fiica legată de ea.

Cartea scriitoarei Deborah Levy ar putea fi analizată, ca exemplu, la orele dedicate psihosomaticii. Personajul doctorului Gomez exprimă perfect legătura dintre psihic și corp. Rose, mama Sofiei, se folosește de o boală inexistentă pentru a împiedica o a două plecare din viaţa ei. Prima a fost plecarea soţului. Tatăl Sofiei și-a părăsit familia din Anglia. A preferat să revină în Grecia, unde s-a însurat cu o femeie de vârsta fiicei sale. De atunci, Rose a început să se plângă de slăbiciunea picioarelor. Fiica ei, Sofia, i-a devenit infirmieră.

Ce nu spune mama bolnavă

Cei pasionaţi de psihologie vor afirma că boala devine un joc pus la cale de mama care nu vrea să fie mai fie parasită. Aceasta se folosește de simptomele unei false boli pentru a împiedica plecarea puiului din cuib. Dacă boala lui Rose ar vorbi, ar spune că Sofia trebuie să rămână alături de mama ei. Prin urmare, vindecarea trebuie amânată.

Boala trebuie întreţinută de Rose cu orice mijloace. Însă isteţimea doctorului Gomez îi dă lui Rose planurile peste cap. Totodată, întâlnirea cu doctorului Gomez va fi un imbold pentru Sofia. Asemenea unui tată încrezător în forţele copilului său, o ajută pe Sofia să se redescopere, să devină autonomă.

Scene puternice, demne de un film

Deborah Levy ar fi putut fi și o foarte bună scenaristă. Romanul său nominalizat la Man Booker Prize are scene vii și dialoguri cu mare impact psihologic, demne de un film premiat la marile festivaluri. Îţi dai seama de calităţile și de impactul adânc al replicilor și al tăcerilor ce vorbesc în locul unor cuvinte dureroase mai ales când ajungi la scenele din Atena, orașul unde locuiește tatăl Sofiei, alături de noua sa familie. Dialogurile dintre Sofia și mama vitregă și dintre tată și fiică rămân sumare, dar sunt resimţite precum replicile unui seism puternic, atât de Sofia, cât și de cititor.

În Lapte fierbinte vei descoperi o scriitoare desăvârșită care își propune să te treacă brusc de la o stare copleșitoare la alta. Asemenea unui regizor meticulos ce mimează simplitatea lejeră și a unui scenarist versatil, Deborah Levy știe ce mecanisme să acţioneze pentru a stârni o furtună în interiorul cititorului, deși pe ecran se derulează doar scene reprezentând o zi senină de vară, așa cum apare în reclamele agenţiilor de turism.

Un amalgam de emoţii demne de suspansul unui thriller

Este o adevărată artă să redai sentimentul sufocării vecine cu prizonieratul emoţional și cu presentimentul ratării pe fundalul unei veri andaluze. Să exprimi străfundurile unui ocean al dezolării când totul în jur invită la exuberanţa și la trăirea clipei prezente. Deborah Levy stăpânește această artă. Nu ar fi de mirare dacă romanul ei ar sta la baza unui film realizat de un regizor capabil de a vedea umbre de mister, stranietate și adâncimi tenebroase sub soarele orbitor al verii ce pare să șteargă orice aplecare spre reflecţie și orice tentativă de revenire la ascunzișurile psihologice.

Sofia este un personaj care permite apariţia nuanţelor. La rândul său, mama ei declanșează reacţii contradictorii puternice în rândul cititorilor. Această legătură dintre mama și fiica nu-ţi permite sentinţe ferme, ci doar mirarea în faţa unor dezvăluiri afective nebănuite.

Devierea spre suspansul halucinant

Ajunsă în orașul andaluz căutat de turiștii veseli, Sofia avea sentimentul eșuării. Era precum o naufragiată nevoită să renunţe la viitor. Mama ei nu i-ar fi dat drumul în lume. Ar fi păstrat-o lângă ea, agăţată pentru totdeauna de cordonul ombilical în care se transformase devotamentul fiicei faţă de mama bolnavă. Însă apariţia unor personaje secundare îi arată Sofiei că poate avea propria viaţă. Astfel, ea începe să infrunte opoziţionismul mamei. Își dă seama că mama îi transformă devotamentul într-un șantaj nerostit.

Exact când te lași impregnat de zbaterile Sofiei, devenită precum un pește prins în plasă, gata să se sufoce, apare un gest imprevizibil. Gestul este precedat de reacţiile unui personaj secundar. Influenţa acestui personaj este redată prin scene în care soarele Andaluziei transformă peisajul într-o trecere spre stranietatea alegorică, vecină cu halucinantul. De asemenea, prin acest personaj, Deborah Levy plasează harta interioară a Sofiei la graniţa dintre cotidian și delirul demn de un thriller, bine mascat de realitatea impregnată de o lume psihologică zvârcolită, surmenată.

Spectacolul plin de revelaţii al simbolurilor

Romanul Lapte fierbinte este plin de asocieri simbolice, spre exaltarea cititorului. Se va simţi răsfăţat mai ales cel pasionat de modul în care miturile alimentează alegoric un roman psihologic. Sofia este un antropolog pasionat și de mituri. Așadar, din mintea ei vor ieși dezinvolt niște asocieri uluitoare între zeităţi și anumite situaţii ori stări.

Pe măsură ce te vei apropia de finalul neașteptat, îţi vei da și mai mult seama de talentul scriitoarei. Aceasta îţi demonstează că nici un element nu este pus la întâmplare. Fiecare obiect are o încărcătură simbolică. Etimologia unui cuvânt vechi, trimiterile către mitologie ale desenului de pe o vază ce imită o amforă pictată din antichiatate sau legătura dinte meduze și numele zeiţei cumplite dornice să transforme în piatră muritorii care o priveau în ochi alcătuiesc o ţesătură complicată de simboluri ce ascund mesaje venite din adâncurile inconștientului. Realitatea personajelor devine stranie. Este privită parcă din perspectiva unui pictor suprarealist pentru care nu există obiecte, ci doar mesaje alegorice.

Analizând asociereile dintre semnificaţiile cuvintelor, detaliile privind obiectele și trimiterile către mit, cei pasionaţi de psihanaliză vor simţi cum palpită sensurile ascunse abil sub imaginile banale. Exact ca-ntr-un vis prin care descifrările unui psihanalist demonstrează că nimic din scenele neînţelese ori simple nu este ceea ce pare, că nimic nu poate exista în afara mesajului simbolic dornic de a exprima ceea ce persoana care visează nu are curajul să mărturisească nici faţă de ea însăși.

Freud și Jung ar fi devorat acest roman

Dacă ar fi trăit Freud și Jung, sigur și-ar fi dorit să citească Lapte fierbinte. Apoi să corespondeze cu Deborah Levy. În paginile despre vise ori despre mitologia ascunsă în cotidian ar fi menţionat lumea personajului Sofia. Totodată, prin capacitatea ei de a depista mesajele obiectelor alese inconștient sau al imaginilor în care se întrupează emoţiile neclare, Sofia urmează demersul unui psihanalist.

Sofia este asemenea unui psihanalist care transformă visul într-un material preţios. Doar că-n locul visului, privește atent realitatea. În realitatea ei, detaliile aparent banale, reziduale, devin semne folosite pentru a înţelege abisurile inconștientului. În timp ce doctorul Gomez caută indicii ale bolii mamei sau ale defenselor psihologice adesea deghizate în simptome, Sofia descoperă cum realitatea din jur, cu detaliile ei, (re)organizează într-un tablou coerent tot ceea ce pare haotic, scăpat de sub control.

Zilele petrecute în orașul andaluz alcătuiesc o compoziţie revelatoare. Fiecare detaliu intră în câmpul vizual purtând un mesaj din adâncurile vieţii afective, așa cum imaginile din vis transmit ceea ce a stat prea mult sub tăcere.

Răscolirea care vindecă

Îţi vei aminti de romanul Lapte fierbinte ca de un film pe care-l apreciezi atât datorită calităţilor vizuale, cât și puterii cathartice. În timp ce aparatul de filmat insistă asupra detaliilor ce descriu farmecul peisajului marin, al unui templu antic inundat de soare sau al unui obiect amintind de vastitatea mitologiei grecești, în tine reapar sentimente îngropate în uitare.

Deborah Levy te și răscolește. Este posibil ca personajul Sofia să-ţi amintească de reproșuri înăbușite în tăcerea vinovăţiei. Sau poate îţi amintește de momentele în care îţi venea să urli în faţa unei existenţe nedrepte, apăsătoare, care-ţi dădea impresia că te puteai irosi neputincios, anticipând un viitor care pare să fi fost scris deja de un zeu cinic al neșansei. Totuși, romanul este și unul vindecător.

Sofia este un personaj-pansament. După ce eliberează puroiul sentimentelor nerostite, îţi devine ghid. Un ghid spre o posibilă călătorie de eliberare. Orice sentiment apăsător care nu anticipează decât o veșnică nefericire este flancat de niște revelaţii. Romanul abundă în scene cu întâmplări și dialoguri care arată noi ieșiri din labirintul neputinţei.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Te invităm să citești și articolele:

40 de cărţi poliţiste de neratat

10 cărţi despre artiste interbelice fascinante

40 de carti politiste de neratat

10 carti despre artiste interbelice fascinante

Recenzie – Jurnalul unei iubiri pierdute – Eric-Emmanuel Schmitt scrie despre mama lui

Adriana Gionea

March 25, 2021

Recenzie – Jurnalul unei iubiri pierdute – Eric-Emmanuel Schmitt scrie despre mama lui

În ţările considerate civilizate, rolul pe care îl are literatura în vindecarea problemelor emoţionale și în gestionarea unei traume nu este deloc neglijat. Există mulţi doctori care își încurajează pacienţii să citească. Îi ghidează pentru a-i face să descopere acele romane sau cărţi de nonficţiune care îi ajută să-și înţeleagă mai bine lumea interioară. De foarte multe ori, scriitorii au reușit să dea glas temerilor nemărturisite ale cititorilor. Una dintre marile temeri este pierderea mamei. Pentru unii cititori, frica s-a transformat într-o realitate, apoi într-un doliu. Despre acest doliu și despre încercarea de a continua viaţa în absenţa fizică a mamei vorbește Eric-Emmanuel Schmitt în cartea Jurnalul unei iubiri pierdute.

Retrospectiva unei maturizări afective

Jurnalul unei iubiri pierdute este o destăinuire vindecătoare, atât pentru autor, cât și pentru cititor. Apelând la o sinceritate dublată de mesajele umaniste, Eric-Emmanuel Schmitt îţi face cunoștinţă cu una dintre cele mai iubite mame de scriitor. Mama evocată în această carte atinge perfecţiunea. Include acea îmbinare irezistibilă dintre umorul inteligent, emancipare, candoare, tact, răbdare, pasiune pentru artă și curiozitatea prin care se adaptează mereu la vremurile moderne.

Noua carte a lui Eric-Emmanuel Schmitt este portretul iubirii dintre mamă și fiu. Totodată, este și o retrospectivă afectivă a evenimentelor ce au dus la formarea sa literară. Iar mama deţine un rol vital în această formare. La rândul ei pasionată de literatură și de teatru, își introduce fiul în lumea artei. Îi hrănește pasiunea pentru scris. Pleacă împreună la festivalul de teatru de la Avignon. Astfel, îi oferă băiatului ei sedus de teatru cele mai frumoase veri.

Scriitorul îţi cere să-i fii ascultător

Citind Jurnalul unei iubiri pierdute vei trece prin multe stări. Te vei întrista, apoi te vei agăţa de fiecare rază de lumină răspândită de portretul unei mame care știe să farmece. S-ar putea să-ţi revină amintiri dureroase. Dar, în același timp, vei avea impresia că dincolo de pagini se află o persoană caldă, securizantă, căreia îi poţi mărturisi trăirile tale.

Așa cum face prin toate cărţile sale, fie care își propune, sau nu, Eric-Emmanuel Schmitt se transformă într-un ascultător. Ai impresia că îi poţi încredinţa secrete, că te poate vindeca sau măcar alina prin cuvintele sale. De data aceasta însă este rândul tău să-l asculţi. Scriitorul senin își dezvăluie o durere greu de vindecat. Durerea seamănă cu tentaţia aruncării într-un hău întunecat. Mărturisirea ei conţine o doză incredibilă de francheţe.

I se face dreptate imaginii materne

Eric-Emmanuel Schmitt nu se teme să-și dezvăluie latura vulnerabilă. Îţi dă de înţeles că sensibilitatea și vulnerabilitatea în faţa marilor pierderi sunt cât se poate de firești. Iar acest mesaj este foarte important într-o lume în care machismul continuă să paraziteze definiţia bărbatului veritabil, tranformând-o într-o caricatură primitivă. Bărbatul care a scris această carte nu se teme să-și arate neputinţa. Nu se teme nici de minţile obtuze care l-ar acuza că nu s-a desprins cu adevărat de mamă.

Când își vindecă rănile și traversează mările tulburi ale doliului, Eric-Emmanuel Schmitt iniţiază și un demers al compansaţiei. Îi redă mamei rolul pe care patriarhatul i l-a răpit (cel puţin oficial) în formarea unui bărbat. De foarte multe ori, trecerea de la copilărie la preadolescenţă înseamnă și o separare brutală de mamă. Daca nu este fizică, sigur este una afectivă. Mamei îi revine mai degrabă acel rol de a-și îngriji băiatul, precum o menajeră devotată. Secole de-a rândul i s-a zis că nu trebuie să rămână prea mult în preajma lui. Dacă vrea ca băiatul ei să devină un bărbat adevărat, ea trebuie să se îndepărteze. De la subestimarea prezenţei materne până la modelul masculin toxic, agresiv, nu este decât un pas.

O mama apropiată, dar care nu devine sufocantă

Jurnalul unei iubiri pierdute repune mama în drepturi. Relaţia strânsă cu mama nu trebuie să urmeze neapărat modelul fuziunii sufocante. Mama nu este prezenţa care înlătură alte prezenţe feminine din viaţa bărbatului. Eric-Emmanuel Schmitt amintește de rolul mamei în echilibrul emoţional. Prezenţa ei încurajează exprimarea afecţiunii. Exteriorizarea sentimentelor nu mai este un tabu. Exprimarea stărilor nu mai înseamnă o subminare a masculinităţii.

Paginile din Jurnalul unei iubiri pierdute mai au un rol. Acela de a răsturna mitul care spune că rolul destupării minţii unui băiat îl are mai degrabă tatăl. Mai ales dacă băiatul visează la o carieră de intelectual. Pentru Eric-Emmanuel Schmitt, mama pasionată de artă este cea menită să influenţeze destinul. Ea este capabilă să intuiască adevărata vocaţie a copilului și tot ea îi dă aripi.

Misterul tatălui

Foarte mulţi cititori așteaptă nerăbdători o nouă carte a lui Eric-Emmanuel Schmitt. Motivul nu este legat doar de mesajele umaniste strecurate în poveștile sale. Scriitorul mai are și talentul de a oferi doza necesară de imprevizibil. Majoritatea cărţilor sale te surprind prin devierea neașteptată a deznodământului. Asemenea unui scriitor specializat în thrillere poliţiste, Schmitt reușește să-ţi schimbe perspectiva asupra personajelor. Până la finalul povestirilor sau romanelor sale, ajungi să schimbi de multe ori sentinţa cu privire la personaje. Şi de data aceasta intervine misterul ademenitor. Însă nu este legat de mamă, ci de tată.

La un moment dat, Eric-Emmanuel Schmitt intră în posesia caietelor secrete ale mamei. În paginile acestora se află însemnările care pot oferi un răspuns așteptat zeci de ani. Fiul devenit scriitor speră că mama lui a fost un personaj feminin enigmatic. Un personaj liber, care i-a ascuns taina privind adevăratul tată. Da, Eric-Emmanuel Schmitt a crezut că avea un alt tată. Cochetase perseverent cu derutanta certitudine a existenţei unui tată biologic secret, pe care o au mulţi băieţi care simt că nu urmează modelul patern avut. Că nu sunt sufiecient de virili, de atragători sau de curajoși, așa cum sunt taţii lor.

Tatăl din această carte nu era interasat de artă. Părea distant și era perceput ca neîncrezător în legătură cu talentele fiului său. Părea mereu nemulţumit de performanţele acestuia și incapabil de a se bucura de succesele fiului, așa cum făcea mama.

Între mamă și tată

Povestind nostalgic despre mamă, scriitorul ajunge să-și înţeleagă mai bine tatăl. Dincolo de timp, mama iniţiază marea împăcare a fiului cu tatăl.

Avand profunzimea și fineţea unui psihanalist, Eric-Emmanuel Schmitt reușește să depisteze cauzele relaţiei distante avute cu tatăl. Înţelege de ce a fost mai apropiat de mamă. De ce s-a temut de criticile tatălui și de ce a simţit că acesta ridicase pragul succesului prea sus pentru fiul său.

Jurnalul unei iubiri pierdute este si destainuirea despre împăcarea cu tatăl. Astfel, amintirile despre cei doi ani de îmblânzire a doliului se încheie cu marile revelaţii legate de legătura cu tatăl.

Declaraţia de iubire faţă de viaţă

Romanele și nuvelele scrise de Eric-Emmanuel Schmitt reflectă un autor care iubește viaţa. Pofta sa de viaţă molipsitoare este dublată de optimismul inepuizabil cu privire la o parte bună a fiinţei umane. Această parte bună rămâne intactă chiar și în cazul unor personaje malefice.

După ce vei citit și Jurnalul unei iubiri pierdute vei afirma că de fapt cărţile lui Schmitt au fost scrise la patru mâini. În spatele său vezi o coautoare: mama. Datorită ei, Eric-Emmanuel Schmitt și-a păstrat credinţa în umanitate și în dorinţa acesteia de a se abandona bucuriei de a trăi.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas

Te invităm să citești și articolul:

10 cărţi despre artiste interbelice fascinante

10 carti despre artiste interbelice fascinante

Recenzie – Adio, fantasme – Traversarea afectiva spre Sicilia

Adriana Gionea

March 25, 2021

Recenzie – Adio, fantasme – Traversarea afectiva spre Sicilia

Romanul Adio, fantasme (tradus de Cerasela Barbone la Ed. Polirom) îţi confirmă, încă o dată, că poţi miza pe scriitoarele italiene dacă vrei o carte bună, cu personaje care să-ţi rămână în memorie. Asemenea scriitoarelor meridionale din generaţia sa, Nadia Terranova știe cum să lege viaţa interioară plină de enigme a personajelor feminine de transformările unui oraș istoric, pe care mulţi și-ar dori să-l viziteze.

Urmărind încercările personajului feminin central de a-și lua adio de la un trecut revenit prea des în prezent, ajungi să cutreieri pitorescul oras Messina. Orașul este considerat și una dintre porţile de intrare în Sicilia. Acest personaj feminin pe nume Ida se reîntoarce în orasul natal pentru câteva zile. Trebuie să o ajute pe mama ei să renoveze apartamentul, ce urmează a fi vândut, odată cu amintirile dureroase. Amintirile Idei sunt legate de secretul despre inexplicabila dispariţie a tatălui ei.

Revenirea în Sud

În Adio, fantasme reapare obsesiva legătură dintre feminitate și orașul Sudului. Această legătură pare omniprezentă în romanele scriitoarelor meridionale. Revenirea în Sudul natal se suprapune adesea peste niște afaceri neîncheiate și peste răni transgeneraţionale ascunse.

Messina cea inundată de soare indiferent de anotimp, cu ale sale cartiere pestriţe sau elegante, devine un alt personaj central. Pentru a reveni în Messina, Ida nu ia avionul din Roma, noul său oraș, unde a cunoscut faima datorită emisiunii ei radiofonice. Preferă să ia trenul până-n Calabria, apoi feribotul spre Messina.

Reîntoarcerea acasă, la amintirile fremătătoare despre familie și primele iniţieri erotice din adolescenţă ar trebui să se transforme într-o mare traversare. Reintrarea în Sicilia după două decenii de fugă emoţională trebuie să exprime desprinderea de celelalte ţinuturi ale exilului. Este o desprindere care poate lua forme simbolice dureroase în conștiinţa meridionalilor insulari.

Traversarea e treaba mea, e cel mai personal lucru pe care-l am și vreau s-o fac singură.

Apartamentul fantomelor

Revederea apartamentului în care și-a petrecut primii ani din viaţă devine o revigorare a fantomelor. O revigorare prin flashbackuri sau exprimată mai degrabă simbolic, în scene descriptive. Fantomele sunt îmbăiate în vraja creată de lumina Siciliei, coborâtă asupra orașelor istorice labirintice. În timp ce zugravii greci angajaţi de mama ei se ocupă de modificările necesare apartamentului, Ida petrece ore întregi pe acoperișul blocului, pe care mama ei dorește sa-l transforme într-o terasă luminată discret în orele serii. De pe terasa devenită o prelungire a casei natale vei avea parte de niște priveliști seducătoare ale portului din Messina.

Nu-ţi ia mult până să-ţi dai seama că personajul central are talentul specific unui copil părăsit. Talentul ei constă în a transforma un simplu apartament într-un spaţiu dilatat, ieșit din timp. După dimineaţa în care tatăl despresiv a plecat și nu s-a mai întors, Ida și-a construit un timp diferit. Era un timp inegal, ce i se arăta doar adolescentei care nu primea răspunsuri, dar care le inventa pe ale ei.

Apartamentul este un spaţiu cu graniţe stranii, în care obiectele devin simboluri, vorbesc sau, dimpotrivă, ascund. Te va impresiona modul în care Nadia Terranova a delimitat lumea personală de exterior folosind spaţiul. Mai ales când a exprimat prin metafore imaginea unui tată devenit fantomă. Şi tot de spaţiu se folosește pentru a face o incursiune în mentalitatea sicilianului confruntat cu teama și neputinţa.

Reîntoarcerea năucitoare

Nadia Terranova te ademenește cu promisiunea unui mister și a devoalării frapante. Este misterul ce ţine de plecarea tatălui. Ida și-a tot imaginat motivele din spatele dispariţiei. Golul ce înlocuiește explicaţiile a fost umplut de-a lungul anilor de reproșuri nerostite. Reprosurile i-au afectat legătura cu mama. Nefiind rostite vulcanic, patimaș, s-au transformat în sentimentul vinovăţiei. Ida se gândește că poate ea și mama ei au merităt să fie părăsite.

Pentru a uita de trecut, Ida și-a făcut o altă viaţă, la Roma. S-a căsătorit pentru a găsi o prezenţă masculină securizantă, dar a rămas independentă în același timp, precum o insulă secretă, amintid și de vorbele lui Piradello care afirmă că fiecare sicilian este el însuși o insulă.

Întâlnirea necesară

Ajunsă în Messina, Ida este aruncată în spirală trecutului marcat de abandon. Speră că soţul ei va pleca din Roma pentru a veni să o consoleze. Dar vindecarea îi este adusă de o altă prezenţă masculină. Este vorba despre Nikos, fiul zidarului care ajută la renovarea casei.

Plimbându-se prin cartierul periferic plin de ruine – Maregrosso, Nikos își deschide sufletul pentru a rosti propriul secret. Cuvintele acestuia devin cheia necesară ușii interioare ce oferă acces la sensurile căutate de Ida timp de douăzeci și trei de ani. Sunt acele sensuri fără de care nu poate încheia un doliu.

Un simbol ce leagă orașul de personaje

Întâlnirea dintre Ida și Nikos pe fundalul unui cartier lăsat în paragină este fructificată cu talentul demn de un regizor. Nadia Terranova cunoaște foarte bine potenţialul simbolic al unor locuri mai puţin cutreierate de turiști. Discuţia invadată de nostalgie și de neputinţa de a-l revedea pe cel plecat brusc merită un fundal pe măsură. Așadar, scriitoarea siciliană găsește un reper vital pentru a reda trăirile sfâșietoare ce despart două etape de viaţă. Este un reper înţeles doar de acei locuitori ai Messinei care simt intens fragilitatea clipei efemere reflectate în frumuseţea coșcovită a unei case vechi, ce sparge monotonia unui cartier devenit cenușiu, sau în povestea unui locuitor excentric.

Acest reper este Casa lui Puparo. A fost construită de un zugrav ce reinterpretase în colaje fanteziste miturile și folclorul local. Pasionaţii de artă contemporană l-ar considera un Ion Bârladeanu al colajului în arhitectura de amatori înzestraţi cu talent nativ.

Despărţirile întârziate

Adio, fantasme este un roman al despărţirilor întârziate. Aceste despărţiri nu se pot încheia decât prin reîntoarcerea în locul natal. Revenită în Messina, Ida își dă seama că nu doar de tată va trebui să se despartă. Va trebui să înţeleagă de ce Sara, cândva cea mai bună prietena a ei, s-a îndepărtat.

Reîntâlnirea cu prietena din copilărie îi va arăta Idei o imagine despre sine greu de dus. Sara îi dezvăluie imaginea unei Ide copleșite de propria dramă, incapabilă să mai perceapă și durerile altora. Găsești în drama Sarei o trimitere la imaginea femeii siciliene emancipate, pentru care insula natală poate deveni prevestirea unei nefericiri provocate de imposibilitatea împlinirii visurilor.

Relaţia dintre personaje și cititori

Ne plac scriitoarele italiene deoarece au talentul de a construi acea intimitate vitală între personaje și cititori. Este o relaţie plină de autenticitate, care depășește bariere culturale. Nadia Terranova nu face excepţie. Ţi-o apropie atât de mult pe Ida, încât ai impresia că te vindeci împreună cu ea.

Simţi că ai petrecut o viaţă lângă Ida, în calitate de prietenă sau de soră. Foarte multi cititori se regăsesc în Ida sau în personajele secundare. Astfel, Adio, fantasme întărește opinia conform căreia fiecare lectură devine o călătorie. Una în care speri te îndepărtezi de tine pentru a te apropia de Celălalt, dar care, de fapt, reușește sa te apropie și mai mult de tine însuţi. Vrei să-i asculţi pe Ida și pe Nikos în faţa casei fanteziste ridicate de excentricul zidar Giovanni Cammarata, dar îţi dai seama că i-ai transformat de fapt în ascultătorii tăi, ai secretelor și amintirilor.

Poţi comanda volumul de pe site-urile Polirom, Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Te invităm să citești și articolul:

Cele mai așteptate cărţi în 2021

Cărți de citit în 2021 – Cele mai asteptate carti ale noului an

Recenzie – Ultimele povestiri – Femeile a trei generatii

Adriana Gionea

March 25, 2021

Recenzie – Ultimele povestiri – Femeile a trei generatii

Ultimele povestiri (tradus de Cristina Godun la Ed. Polirom) este un roman despre legăturile feminine transgeneraţionale. Cartea le va plăcea mai ales celor îndrăgostiţi de filmul de artă polonez. Datorită atenţiei pentru detaliile ce transformă realitatea într-o stranie poezie în proză și unei observaţii psihologice sfredelitoare, paginile cărţii scrise de Olga Tokarczuk par scenele unui film având cadre lungi și concluzii necruţătoare la adresa unei societăţi. Ai impresia că s-au întâlnit calităţile vizuale asociate peliculelor lansate de Paweł Pawlikowski și analiza tăioasă dintr-un thriller social semnat de Agnieszka Holland.

Trei femei eliberate

Romanul Ultimele povestiri este structurat în trei părţi. Fiecare parte conţine povestea unei femei. Personajele feminine vin din generaţii diferite. Ele sunt legate de un fir transgeneraţional ce include secrete, concesii făcute în vremuri de război și o nestăvilită dorinţă de a supravieţui, de a trece peste obstacolele puse de istorie în calea omului din Est.

Cele trei femei sunt mamă, fiică, bunică. Prima este povestea mamei, pe nume Ida. O mamă emancipată din Polonia de după război. Este divorţată și trăiește în Varșovia. Ida începe să-și deruleze povestea prin flashbackurile provocate de un accident de mașină. Scapă nevătămată și ajunge să se adăpostească la un cuplu dintr-o zonă rurală unde, așa cum se întâmplă în multe ţări est-europene, pitorescul montan de o frumuseţe răpitoare este poluat vizual de peisajul unei tentative de industrializare eșuate în imagini apocaliptice.

O mostenire transgeneraţională precum o misiune

Ida reprezintă generaţia care face legătura dintre două femei din generaţii diferite. De-o parte este femeia care nu a putut trăi așa cum și-a dorit. De cealaltă parte se află o femeie care a urmat doar firul unei o vieţi dorite. Femeia sacrificată este mama Idei. Aceasta a cunoscut dezrădăcinarea și dispreţul colectiv la care este condamnată femeia dornică de a începe o nouă viaţă alături de un bărbat ales de ea, după ce a trăit alături de un soţ impus de alţii, în vremuri de foamete și nesiguranţă.

Cealaltă femeie, care se poate bucura în sfârșit de libertate, este Maia, fiica Idei. Maia scrie cărţi despre călătorii. Duce mai degrabă o viaţă de nomad, ajungând în locuri îndepărtate. Pare desprinsă total de moștenirea transgeneraţională feminină. Ceva o leagă totuși de mamă și de bunică: dorinţa de a-și lua viaţa în propriile mâini, într-o ţară în care femeia rămâne adesea în umbra bărbatului.

Artă vizuală în proză

Cartea Olgăi Tokarczuk este scrisă într-un stil în care naraţiunea seamănă cu fotografiile având un sens metaforic. Evenimentele puternice din viaţa celor trei protagoniste sunt expuse într-un ritm contemplativ. Ai fi tentat să afirmi că poţi găsi în Ultimele povestiri o mostră de slow cinema în proză.

Asemenea unor maeștri incontestaţi ai filmelor având cadre lungi și poetice, precum Tarkovski, Bela Tarr și Lav Diaz, scriitoarea poloneză pune sub lupă secvenţele banale. Sub această lupă, orice detaliu și obiect, oricât de plictistoare ar fi, capătă niște semnificaţii alegorice uimitoare. Olga Tokarczuk pare să dilate prezentul și rutina unei vieţi banale. Obiectele și gesturile care ajung să acapareze cadrele filmului său în proză vorbesc simbolic în numele personajelor.

Nu există multă acţiune, deși poveștile celor trei personaje ar fi putut deveni scene trepidante. Şi, totuși, cartea nu te plictisește. Olga Tokarczuk te împiedică să lași romanul din mână datorită modului în care îţi creează așteptări. Lentoarea prin care se derulează scenele transformă detaliile nesemnificative. Le acordă o încărcătură simbolică prin care liniștea unui peisaj de iarnă este încărcată de tensiune, asemenea unui thriller cu personaje a căror tăcere este rău-prevestitoare.

Răsfaţ pentru cinefilii răbdători

În loc să te adoarmă, ritmul lent al naraţiunii îţi ascute vigilenţa. Olga Tokarczuk se concentrează asupra detaliilor astfel încât să se joace abil cu așteptările tale. Este precum un fotograf deveni regizor pasionat de umbrele fiinţei umane. Surprinde fiecare detaliu dintr-un unghi ce anticipează un imprevizibil nevăzut, integrat într-un plan alegoric. Acest imprevizibil respiră în detalii ce sporesc încordarea unui privitor ce ghicește eliberarea unor amintiri inconfortabile. Sunt niște amintiri devoalate vag prin cuvinte, dar povestite fără menajamente de acele detalii simbolice.

Dacă îţi plac alegoriile și personajele ale căror tăceri pot răzbate mai departe decât strigatele, vei recomanda Ultimele povestiri. Frumuseţea tarkovskiană a peisajelor sunt demne de arta fotografică. Tăcerea personajelor din mediul rural le apropie de misterul opac al celor dintr-un film de Bresson. Dramele feminine greu de mărturisit amintesc de profunzimea răvășitoare a unui film clasic. Olga Tokarczuk le îmbină într-o stranietate greu de expus în cuvinte. De aceea îţi pătrunde într-o zonă a psihicului dator să converve ambuguitatea. Dar nu risipește ambiguitatea în explicaţii forţate, oferite doar pentru a masca teama în faţa propriului mister. Scriitoarea a respectat graniţele acestei zone afective ce apără profunzimea de tentaţia aplatizării, a obturării unui orizont interior.

Misterul din banalitate

Olga Tokarczuk are acest dar de a te convinge de existenţa mai multor straturi ale realităţii, deși nu recurge la imagini suprarealiste. Mulţi i-au descoperit marele talent și în prozele din Povestiri bizare. Talentul ei constă în a deghiza enigmele în transparenţă, în banalitatea expusă în cadre lente. Privite dintr-un anumit unghi, imaginile banale capătă adâncimea dată de stranietate și de mister. Stranietatea și misterul ţin de lumea interioară a fiinţei umane, care nu își poate traduce sentimentele în totalitate.

Ultimele povestiri te convinge că până și gesturile ce ţin de rutină se pot prelungi într-o imprevizibilă discuţie cu tine însuţi. Poţi deveni oricând asemenea Idei. Vei privi altfel un peisaj sau un obiect dintr-o casă rurală, până începi să pătrunzi într-un timp al tău, într-o memorie pentru care fiecare obiect din prezent este ușa ce duce spre amintirile uitate.

Poţi comanda volumul de pe site-urile Polirom, Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Te invităm să citești și articolul:

Femeile anului în 8 filme de neuitat

Femeile anului, in 8 filme de neuitat

Recenzie – Nepovestitele iubiri. 7 minibiografii sentimentale – Filme de epoca pastrate intr-o carte

Adriana Gionea

March 17, 2021

Recenzie – Nepovestitele iubiri. 7 minibiografii sentimentale – Filme de epoca pastrate intr-o carte

Cele șapte povestiri incluse în volumul Nepovestitele iubiri au intensitatea unor microromane și farmecul unor filme de epocă. Femeile fatale din aristocraţia interbelică, boierii deveniţi protagoniștii unor iubiri neîmplinite petrecute la Paris ori Nisa, luptători aprigi din perioada renascentistă, ţărănci aprige care se razbună pe soţul infidel, secretele rușinoase trecute de la o generaţie la alta, scrisori ascunse, promisiuni implinite abia de următoarele generaţii devin ingredientele unor povești prin care Tatiana Niculescu ne invită la călătorii în epoci netrăite.

Volumul Nepovestitele iubiri include povestiri care te absorb datorită personajelor devenite naratori. Aceste personaje îţi dau impresia că ești un ascultător privilegiat, căruia i se încredinţează, spre a fi păstrate, marile secrete ale unor familii nobile. Iubirile secrete povestite sunt legate de niște personaje care au trăit sau au făcut istoria.

Iubiri la intersecţia micilor istorii cu Marea Istorie

Cele sapte povestiri despre iubiri îţi rămân în memorie. Unele sunt pătimașe, zguduitoare, tenebroase, încât îţi dau fiori. Altele, dimpotrivă, sunt luminoase precum o zi senină pe Coasta de Azur. Însă toate s-au desfășurat în anii de mari schimbări istorice.

Protagoniștii cărţii au trăit două mari schimbări. Una a fost de natură afectivă, ce le-a schimbat până la urmă traiectoria maturizării psihologice. Această schimbare a venit sub forma unei întâlniri ce a deschis calea spre o iubire interzisă. Cealaltă schimbare a fost adusă de evenimentele istorice.

Se poate spune că personajele istorice ale cărţii s-au iubit în vremuri de trecere de la o lume la alta. Nu doar epocile se schimbau, ci și mentalităţile, moravurile. Femeile deveneau mai dezinvolte. Se aruncau în vâltoarea iubirilor interzise cum înaintașele nici nu îndrăzniseră să viseze. Bărbaţii fie le urmau orbește, fie încercau, în zadar, să le domine.

Cititorul se va transforma într-un detectiv

Așa cum ne-a obșisnuit în cărţile recente dedicate personalităţilor istorice, Tatiana Niculescu folosește micile istorii personale pentru a ne trezi curiozitatea legată de marea istorie. Cele șapte povești de iubire din acest volum trezesc apetitul pentru documentare, pentru cercetare. Mulţi cititori vor intra în rolul detectivului care vrea să afle un adevăr acoperit cu straturi de enigme. Acest adevăr nu este o intruziune în viaţa unei familii respectabile de boieri sau prinţi moștenitori. Este mai degrabă o recuperare a memoriei, o salvare a lor de la uitare.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas

Te invităm să citești și articolele:

13 romane despre iubiri pătimașe

10 cărţi despre artiste interbelice fascinante

13 romane despre iubiri patimase

10 carti despre artiste interbelice fascinante

Recenzie – Povestiri bizare – Reinterpretarea firescului

Adriana Gionea

March 15, 2021

Recenzie – Povestiri bizare – Reinterpretarea firescului

Cele zece proze scurte incluse în volumul Povestiri bizare vor fi apreciate mai ales de cei pasionaţi de picturile în care suprarealismul se ascunde în spatele banalului, cum se întâmplă în unele tablouri semnate de Magritte și de Paul Delvaux, sau de cinefilii amatori de filme experimentale ce îmbină tenebrele unui thriller excentric plin de simboluri și metafore opace.

Bizarul este noua realitate

Povestirile Olgăi Tokarczuk (traduse de Cristina Godun la Ed. Polirom) îţi creeză iluzia că bizarul a fost de multă vreme scos din vocabular. Devenise inutil, deoarece tot ce părea ciudat poate fi confundat cu plauzibilul. De fapt, ai impresia că povestirile bizare îţi sunt relatate de o voce sigură. Este vocea unui povestitor stăpân pe el. Unul care nu se îndoiește de veridicitatea celor povestite. Nici un detaliu bizar nu trebuie privit cu suspiciune, fie că este vorba despre castele pline de comori ce frizează sordidul, de călătorii într-un Orient fantasmagoric având accente mistice, de spaţii care fac trecerea dintr-o lume în alta sau de familii în care nu toţi sunt oameni. Atât de natural relatează vocea narativă tot ceea ce pare nenatural, încât nici nu-ţi mai vine să contești bizareriile povestite, pentru a nu părea tu cel anormal.

Între alegorie și profeţie adeverită

Scriitoarea câștigătoare a Premiului Nobel li se alătură marilor autori de proză scurtă care emit profeţii despre un viitor angoasant. Sunt genul de profeţii strecurate inventiv prin suprarealismul mascat de realul banal. Acest suprarealism se va suprapune peste satira la adresa unei societăţi în care democraţia este din ce în ce mai fragilă.

Cele zece proze din volumul Povestiri bizare iau pulsul civilizaţiei occidentale actuale. Însă, în loc să emită concluzii, scriitoarea deschide ferestrele spre interpretări infinite.

Asemenea marilor autori de povestiri ciudate având un mesaj extras din actualitate, Olga Tokarczuk te năucește. Îţi prezintă, la început, evenimente recognoscibile, familiare. Ai putea spune că nimic nu pare ieșit din comun în primele pagini. Apoi se instalează acel ceva straniu, ce apasă peste banal, deși nu este deloc vizibil. Această prezenţă invizibilă schimbă ușor sau, dimpotrivă, brutal, traiectoria cotidianului.

Deghizarea bizarului cameleonic

Vieţile personajelor o iau într-o direcţie în care bizarul devine o normă ușor de acceptat. Nici un personaj nu se mai răscoală împotriva aberantului care îi acaparează existenţa. Acapararea este uneori subtilă, precum o umbra diafană ce aduce schimbări inofensive.

Alteori, bizarul se instalează ca-ntr-un film aflat la graniţa dintre thrillerul psihologic și un horror alegoric. Nu vezi șiroaie de sânge. Angoasa și teama sunt provocate și întreţinute doar prin insistenţa camerei asupra anumitor detalii ce par nelumești, prin dialoguri sau prin captarea decorului din anumite unghiuri nefirești.

Mai multe genuri literare

Datorită cărţii Povestiri bizare descoperi o autoare versatilă, capabilă să abordeze mai multe genuri. Unele povestiri au consistenţa romanelor istorice deviate spre postmodernism. Altele se apropie de povestirile gotice. Nu lipsesc nici povestirile ce par demne de un thriller futurist, SF, sau de un film experimental în care absurdul kafkian este la el acasă.

În anumite povestiri, Olga Tokarczuk recurge inventiv la mit și la realismul magic pentru a demasca și denunţa probleme ce reflectă o realitate social-politică pe care doar cei din Est și din Balcani le pot înţelege. Citind una dintre povestiri, îţi vine să afirmi că modul în care știe să extragă bizarul din real apoi să-l transforme într-o metaforă care bântuie și care te lasă perplex ar putea s-o transforme într-un scenarist care să lucreze la un viitor film prin care Yorgos Lanthimos ar putea vace din nou valuri.

Istoria reflectată excentric

Nu doar amestecul de genuri este punctul forte al volumului Povestiri bizare. O vei admira pe Olga Tokarczuk și datorită modului prin care apropie epocile diferite. În două dintre povestiri ai impresia că prezentul îţi fuge de sub picioare. Că devine o trapă deschisă brusc. Odată deschisă, vei cădea în timpul altcuiva, care a fost martorul unor întâmplări și ritualuri bizare.

Prin deschiderea unei trape secrete, ce duce spre alte secole, Olga Tokarczuk pare să-i ceară socoteala trecutului. Încearcă să pună cap la cap superstiţii, mituri și ceremonialuri primitive pentru a găsi răspunsuri. Însă vor fi niște răspunsuri care mai degrabă răspândesc aluzii, adâncind și mai mult enigmele.

Întâlnirea dintre epoci

Citind anumite povestiri, ai impresia că trecutul medieval și un prezent în derivă se privesc, dar nu își vorbesc. Se întâlnesc, dar nu se contestă reciproc. Mai degrabă convieţuiesc, asemenea unor generaţii care nu se pot schimba una pe cealaltă. Uneori, această convieţuire seamănă cu aceea dintre sacru și profan, dintre claritate și metaforă. Alteori este convieţuirea dintre fantomele unor perioade istorice despărţite de graniţa dintre un primitivism întunecat și modern.

Vei mai găsi un tip de convieţuire în lumea imaginată de Olga Tokarczuk. Este cea dintre cititorul ce digeră greu bizarul neînsoţit de o explicatie ulterioară și cel ce iubește labirintul, șocul.

Călătorii surprinzătoare în lumile afective

Povestirile încep de la situaţii de viaţă în care se regăsesc aproape toate tipurile de cititori. Olga Tokarczuk exprimă empatic nevoia de afecţiune, golul rămas în urma unor pierderi, nevoia de autenticitate din relaţiile umane. Doar că preferă să exprime nevoile firești ale fiinţei umane prin metafore și alegorii.

Ușurinţa prin care autoarea trece de la banal la ireal și de la un gen la altul se păstrează și în trăirile afective redate. Nu este deloc neobișnuit ca povestirea care te-a speriat să-ţi transmită apoi alinarea de care se bucură personajul la final. Sau că tandreţea apropierii și alienarea să se afle la o frază distanţă.

Poţi comanda volumul de pe site-urile Polirom, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Te invităm să citești și articolele:

40 de cărţi poliţiste de neratat

Cele mai așteptate cărţi în 2021

40 de carti politiste de neratat

Cărți de citit în 2021 – Cele mai asteptate carti ale noului an

La verité – Celebritatea ascunde relatii complicate

Adriana Gionea

March 9, 2021

La verité – Celebritatea ascunde relatii complicate

Numele unor actriţe emblematice precum Catherine Deneuve și Juliette Binoche pot face dintr-un scenariu minimalist un film psihologic reușit. Dacă mai afli și că au acceptat să joace în primul film occidental realizat de multipremiatul regizor japonez Hirokazu Kore-Eda, atunci vei deveni și mai curios. Juliette Binoche și Catherine Deneuve transpun relaţia complicată dintre mama devenită o celebritate în lumea filmului și fiica ei din umbră.

Când au aflat știrea despre încercarea unuia dintre cei mai apreciaţi regizori japonezi de a realiza un film având o poveste și niște personaje din Franţa, mulţi cinefili și-au manifestat nerăbdarea până la premieră. Au pariat încrezători pe simbioza cuceritoare dintre sensibilitatea delicat-poetică din cinematografia niponă, în care marile conflicte psihologice sunt expuse prin subtilitate și mister, și eleganţa dialogurilor profunde asociată cinematografiei franceze de la Rohmer încoace. Şi nu vor fi dezamăgiţi.

Un japonez îndrăgostit de cinematografia franceză

Ţi se confirmă încă o dată marele talent al japonezului de a pătrunde tainele și canoanele artei din altă cultură. Le apropie apoi de specificul stilului nipon, adaptând elementele străine la autenticitatea celui ce-și cunoaște rădăcinile. Însă Hirokazu Kore-Eda nu urmărește neapărat această simbioză, deși îi reușește convingător. Dincolo de povestea emoţionantă ce include refacerea legăturii dintre mamă și fiică descoperim de fapt adevărata intenţie a regizorului: aceea de a-și mărturisi iubirea faţă de cultura cinematografică franceză.

De fapt, filmul La verité este o mare declaraţie de iubire faţă de filmul francez și de actorii săi deveniţi iconici. Este mai degrabă o declaraţie de iubire rafinată, elevată, lipsită de patetism. Regizorul preferă tonul ponderat și tandru, în armonie cu acel ritm molcom al cadrelor având lucirile unei nostalgii cum doar în culorile unei toamne pariziene târzii poate exista.

Hirokazu Kore-Eda preferă să pătrundă credibil în psihologia cinematografiei franceze. Ai spune că este asemenea japonezului care intră tăcut într-un templu din ţara natală. Un templu în care veneraţia se manifestă discret, dar în reverberaţii interioare adânci și în comuniuni revelatorii pe cât de răscolitoare, pe atât de discrete cu zeităţile adorate. Hirokazu Kore-Eda este atent la subtilităţi și la detaliile pe care le cunosc și cei avizaţi. Sunt detaliile ce ţin de legendele din culisele marilor filme și de biografia unei actriţe precum Catherine Deneuve.

Imaginile unui timp răbdător

Pentru a-și arăta iubirea, cineastul japonez te răsfaţă, accentuând detaliile simbolice pentru cultura frumuseţii a la francaise. Camera insistă răbdător asupra unor detalii precum un inel demn de o divă aristocrată, niște obiecte decorative ce transformă o casă precum un conac vechi într-un tărâm de vis ieșit din timp și înconjurat de o grădină peste care lumina tomnatică se prelinge mieros, de parcă ar vrea să o înconjoare cu nimbul unei vrăji.

Încă de la primele cadre picturale, îţi este clar că timp de aproape două ore te vei distanţa de propriul cotidian pentru a locui într-o frumoasă casă demnă de Franţa de altădată. Casa pare desprinsă din picturile secolelor trecute. Aici prezentul pare să fie încetinit, să-și fi lepădat la intrarea în grădina luxuriantă toată lăcomia prin care ne devorează clipele de răgaz.

Reîntâlnirea dintre mamă și fiică

Răsfăţul vizual din primele minute anunţă desfășurarea unei povești al cărei fir este acaparat de timpul unei mari actriţe interpretate de Catherine Deneuve. O cheamă Fabienne și este adulată, admirată. Precum o divă capricioasă, este inhibantă, schimbătoare, derutantă. Chiar și în relaţia cu propria fiică, interpretată cu atâta naturaleţe de Juliette Binoche.

Uneori, Fabienne își măgulește admiratorii. O face într-un mod calculat și exersat. Este asemenea zeului care se arată generos, rămânând tot în spaţiul său inaccesibil muritorilor. De cele mai multe ori pare să le ia devotamentul de-a gata, de parcă ar fi un privilegiu cuvenit din naștere. La fel de capricioasă este și în relaţia cu fiica ei, Lumir, pe care nu a mai văzut-o de mulţi ani.

Interpretată de Juliette Binoche, Lumir face parte tot din lumea filmului. A intrat în ipostaza de scenaristă și de parteneră cu capul pe umeri a unui actor fără succes. Acesta este interpretat de Ethan Hawke.

Lumir are o carieră în America, dar a revenit în Franţa, alături de soţ și fiică, pentru a reface tabloul (fals) al familiei perfecte din lumea filmului. Scopul: evenimentul de lansare a cărţii autobiografice scrise de mama ei.

Faţetele unei dive

Imediat aflăm că diva Fabienne și-a rescris viaţa. Autobiografia este falsă. Omite conflictele, egoismul mamei și frustrările fiicei. Reproșurile fiicei readuc fantomele în viaţa lui Fabienne. Una este fantoma lui Sarah, o actriţă cu mare potenţial. Sarah fusese cândva cea mai bună prietenă a lui Fabienne. Însă prietenia ascunde invidie, rivalitate, lipsă de scrupule și trădare.

Fantoma lui Sarah își face loc prin aluziile fiicei lui Fabienne. Sarah devine fantoma care amintește de preţul celebrităţii. Fabienne se confruntă dureros cu vechile reproșuri ale fiicei. Mai nou, diva trebuie să-și infrunte demonii trecutului și pe platoul de filmare. Ea primeste un rol secundar într-un film despre complicata legătura mamă-fiică. În acest film în film, o debutantă care seamănă cu Sarah primește rolul principal. Noul rol care îi permite lui Fabienne să revină pe platoul de filmare oglindește imaginea ei de mamă absentă.

Un film despre film

Folosind reţeta filmului în film sau, mai bine zis, a filmului despre lumea filmului, Kore-Eda își conduce povestea asemenea unui scriitor postmodern care își transformă romanul într-un metaroman, într-o reflecţie asupra artei de a scrie un roman. La verité (Adevărul) este un film ce ajunge să critice delicat, dar ferm, lumea filmului dominată încă de teama de îmbătrânire. Această mare teamă resimţită de Fabienne are ecouri mult mai profunde. Ecourile capătă o notă filosofică, reflectând mitul sacrificiului pe altarul artei.

La verité amintește și de clasica subordonare a existenţei reale, a identităţii în relaţie cu ficţiunea. Subordonarea se va suprapune peste disocierea dintre femeia-actriţă-divă, care se construiește pentru posteritate, din măști suprapuse înșelător și totodată seducător, și femeia din realitate, acea realitate pe care mulţi o consideră o mare vulgaritate, o mocirlă a cotidianului inventat pentru a profana o existenţă olimpiană.

Fabienne este victima acestei subordonări dublate de clasica disociere. La fel și fiica ei, Lumir. Fabienne s-a lăsat absorbită total de lumea filmului. Doar ceea ce se întâmplă în faţa aparatului de filmat este real. Pe când realitatea este doar o anexă, o iluzie.

Confictul ipostazelor feminine

Cei fascinaţi de marile actriţe considerate veritabile zeiţe se întreabă dacă nu cumva decizia lui Fabienne de a scrie o autobiografie convenabilă ascunde un mesaj pișcător transmis celor ce vin în sala de cinema pentru a căuta perfecţiunea, frumuseţea nealterată pe care nu o pot găsi în viaţa reală. Nu cumva teama lui Fabienne de a se dezvălui sincer este întreţinută de așteptările (adesea nerealiste) ale unor adoratori ce nu le permit celor adoraţi să facă greșeli, să trăiască fragmentat, uneori peticiţi cu fășii de contradicţii, cu umbre și neîmpliniri ascunse?

Ai putea crede că vezi o reinterpretare a ideii care susţine că viaţa este o mare scenă. Totuși, filmul nu este despre iluziile create de succesul câștigat în lumea filmului. Este mai degrabă despre asumarea unui rol pentru a rosti din spatele măștii adevărul eliberator. Actriţa Fabienne nu confundă realitatea cu ficţiunea. Ea doar se folosește de rolurile sale ca de niște semnale trimise fiicei. Jucând, ea fuge de realitate, dar se și expune în adevărata lumină.

Deși este un film despre filme și actorie, drama nu trece în plan secund. Filmul în film reflectă stările și conflictele. Astfel, lui Kore-Eda îi reușește camuflarea plină de naturaleţe a mesajului filosofic. Reflecţia despre cinematografia franceză nu îţi dă impresia că naraţiunea minimalistă este doar un pretext pentru discuţiile despre arta filmului. Regizorul nu separă planurile pentru a situa reflecţia deasupra temei arhicunoscute a conflictelor din familie.

Farmecul unui film francez

La verité (Adevărul) a fost lansat într-o perioadă în care asistăm la revirimentul filmelor despre filme. Regizorul nipon pare să le dea o replică elegant-discretă, dar ușor tăioasă, celor de la Hollywood. Când se privește în filmele despre film, adesea Hollywoodul se sărbătoreste pe sine cu fastul narcisist. Se omagiază grandios. Apelează opulent și exuberant la decorurile spectaculoase ce degajă nostalgia după o epocă de aur pierdută, dar care își lasă umbrele fecunde peste prezent. În schimb, filmul francez dialoghează cu sine. Se celebrează pe sine printr-o intimă reuniune cu admiratorii. Este precum gazda elegantă care își păstrează strălucirea trecutului cu stil.

Te vei simţi precum un invitat într-o lume având farmecul dat de patina timpului. Este o lume unde trecutul nu devine un mit, o epocă de aur. Trecutul devine mai degrabă continuitate. O regăsești pe aceeași Catherine Deneuve în rolul marii doamne spirituale care farmecă. Dispune de un întreg arsenal de fidelizare. Din ceremonialul său de seducţie nu lipsește nici ironia chic aruncată cu tact precum fumul degajat de ţigarea cum doar o doamnă din Franţa o poate ţine între degete. La rândul ei, Juliette Binoche își păstrează prospeţimea degajată de ochii plini de luciri acaparante, în care se adună și tristeţea, și speranţa, și vulnerabilitatea, și forţa.

O dublă regăsire

Oferindu-le celor două mari actriţe niște roluri care să le păstreze așa cum le știai, regizorul nu joacă vechea carte a rămânerii într-o zonă sigură, familiară. Acestea exprimă perfect stilul în care un regizor francez face un film despre film: îmbinând contestarea sau simpla demascare a clișeelor cu farmecul regăsirii. Japonezul Kore-Eda amintește de echilibrul păstrat de un cineast francez când întoarce camera dinspre ficţiune spre propria lui artă. Este seducătorul echilibru rezultat dintr-un dialog între dorinţa de nou, de reinventare, și reîntâlnirea cu o mare și veche iubire. Astfel, Hirokazu Kore-Eda le aduce un omagiu și cineastilor iconici din anii ’60 –’70, care și-au transformat multe dintre filme în dialoguri captivante despre artă, despre nevoia de teoretizare, autodezvaluire vs. ficţiune, film de dragul artei vs. film de public.

Cultul filmului francez

Prin La verité (Adevărul), regizorul nipon trasmite un mesaj optimist. Filmul francez nu are nevoie să suspine după o epocă de aur adusă la suprafaţă printr-o desfășurare de butaforii cu aer de carnaval. Îi place mai degrabă intimitatea regăsirilor.

Fiecare generaţie se bucură de frumuseţea aparte a filmului francez așa cum se bucură de imaginea unei case elegante, ce respiră un mister ademenitor în spatele unui parc pitit de noile clădiri moderne. Descoperă, totodată, că viaţa din casa veche nu a încetat să existe, să se reinventeze. Chiar și atunci când privește suspinând către propriul trecut, filmul francez nu pare o doamnă desuetă izolată în conac. Degajă aceeași prospeţime prin care a cucerit lumea răsturnând canoanele, în era iconicilor Nouvelle Vague. Acesta pare să fie ideea ce l-a ghidat pe regizorul japonez când și-a îndreptat atenţia spre cultul filmului francez.

Aici se poate vedea trailerul.

Te invităm să citești și articolele:

Top 20 filme franţuzești pe care să nu le ratezi

10 filme recente, cu acţiunea în Franţa de altădată, care merită văzute

TOP 20 de filme frantuzesti de nota zece pe care să nu le ratezi

10 filme recente cu actiunea in Franta de altadata, care merita vazute

40 de carti politiste de neratat

Adriana Gionea

March 5, 2021

Cărţile poliţiste sunt ideale pentru cei dependenţi de adrenalină, suspans, jocuri psihologice și neprevăzut. Unele au în centru detectivi șarmanţi și asasini la fel de cuceritori. Altele se bazează pe farmecul și enigmele ce plutesc în jurul unor femei fatale, diabolice. Nu sunt de neglijat nici romanele ce îmbină calităţile unui crime thriller cu tensiunile unui roman istoric sau ale unui thriller politic. Noi îţi recomandăm 40 de cărţi poliţiste de neratat. Sunt palpitante și pline de personaje memorabile.

Cărţi poliţiste de neratat, scrise de clasici

Cărţi poliţiste scrise de clasici italieni

1. Excursie la Tindari de Andrea Camilleri

Andrea Camilleri este unul dintre cei mai apreciaţi autori de romane poliţiste. Comisarul Montalbano, personajul său iconic, și-a câștigat multi admiratori printre cititori. Noi îţi recomandăm și romanul Excursie la Tindari. Însorita Sicilie cu ale sale tradiţii și livezi generoase de măslini devine fundalul unei crime. În jurul crimei se învârt mafioţi, un Don Juan local și niște vecini (mult prea) curioși.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Elefant.ro

2. Contextul. O parodie de Leonardo Sciascia

Tot din Sicilia vine și Leonardo Sciascia. Scriitorul este renumit în lumea celor ce preferă niște romane poliţiste enigmatice, profunde. În romanele sale, anchetele nu clarifică, nu dau în vileag, ci adâncesc misterul uman. De fapt, anchetele ascund reflecţii filosofice sau idei politice. Vei putea înţelege mai bine stilul autorului sicilian citind și romanul Contextul. O parodie.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Un clasic portughez pentru care ancheta este un joc al minţii

3. Quaresma, descifrator de Fernando Pessoa

Când alege să abordeze genul povestirilor cu detectivi, Fernando Pessoa ne propune de fapt exerciţii de fitness pentru minte. Volumul Quaresma, descifrator transformă anchetele într-o plimbare prin Lisabona secretă.

Vei descoperi un detectiv nonconformist, pentru care anchetele devin un joc al minţii. Acest excentric detectiv îţi va deveni un ghid prin Lisabona de altădată. De fapt, cartea lui Pessoa are famercul unor filme clasice, prin ale căror scene freamătă un oraș istoric. Vei călători într-o veche Lisabonă precum un cameleon. Aici, cartierele pline de case elegante se învecinează cu maidane sordide. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Cărturești

Cărţi poliţiste scrise de clasici francezi

4. Berurier în Serai de Frederic Dard

Nu există împătimit de romane poliţiste care sa nu fi auzit de seria intitulată San-Antonio (după numele celebrului detectiv). Seria a fost scrisă de Frederic Dard. Multe dintre aceste romane au fost ecranizate. În romanul Berurier în Serai vei descoperi cum suspansul și umorul se îmbină pe fundalul unor decoruri exotice. Nu lipsesc deliciile unui harem dintr-un regat îndepărtat, despre care se știe prea puţin.

Poţi comanda volumul de pe Elefant.ro

5. Zăpada era murdară de Georges Simenon

Nu te poti referi la romanele poliţiste franceze fără a-i aduce un omagiu și lui Georges Simenon. A fost un autor care ne-a dat multe romane și povestiri pline de suspans. Noi îţi recomandăm un roman poate mai puţin cunoscut, dar care merită atenţia datorită calităţilor desăvârșite, demne de un crime thriller psihologic. Este vorba despre Zăpada era murdară.

Acţiunea romanului se desfășoară într-un oraș francez, în timpul ocupaţiei naziste. Pe fundalul unor decoruri ce amintesc de un clasic film noir devenit cult, un tânăr având tendinţe antisociale ucide un ofiţer din armata nazistă de ocupaţie. În paralel, tânărul va încerca să se apropie de fiica timidă a vecinului său, deoarece se simte din ce în ce mai atras de aceasta. Acest vecin a fost singurul martor al crimei. Trecea întâmplător pe strada unde s-a petrecut asasinatul.

Nici mama tânărului nu este străină de lumea întunecată a orașului. Ea și-a transformat apartamentul într-un bordel clandestin. Printre clienţi se află oameni care o pot ajuta să obţină alimente și alte bunuri de pe piaţa neagră.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi politiste scrise de clasici britanici

6. Aventurile lui Sherlock Holmes de Sir Arthur Conan Doyle

Sir Arthur Conan Doyle ni l-a dat pe unul dintre cei mai buni detectivi din literatură. Este vorba despre Sherlock Holmes. Douăsprezece dintre cele mai bune anchete ale sale au fost reunite în volumul Aventurile lui Sherlock Holmes. Urmărind aceste anchete, vei călători în timp. Te vei trezi în Anglia victoriană, cu al său labirint de intrigi. Volumul include și celebrele povestiri: Scandal în Boemia, Frăţia Roșcaţilor, Banda pestriţă și Cei cinci sâmburi de portocală.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

7. Ceasul rău pe strada Hickory de Agatha Christie

Un alt detectiv celebru este Hercule Poirot, venit din imaginaţia Agathei Christie. Una dintre ciudatele sale anchete a fost redată în romanul Ceasul rău pe strada Hickory. Aparent, Hercule Poirot ar fi trebuit să ancheteze un cleptoman priceput. Cleptomanul ar fi vinovat de furturile dintr-un cămin studenţesc. Însă Hercule Poirot are nas fin și adulmecă toate indiciile unei posibile crime. Micile fărădelegi ascund niște intenţii sinistre.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi poliţiste scrise de clasici americani

8. Nu-i usor să spui adio de Raymond Chandler

Traversăm oceanul pentru a-l cunoaște pe detectivul Philip Marlowe din romanele-cult ale lui Raymond Chandler (autorul care l-a inspirat și pe Haruki Murakami). Unul dintre cele mai palpitante este romanul Nu-i ușor să spui adio. Acţiunea te va purta până-n Tijuana, acolo unde se va ascunde prietenul dubios al detectivului. Bănuit de crimă, acest prieten fugit în Tijuana se va sinucide. În biletul de adio va mărturisi crima. Însă exact când se pregătea închiderea cazului, detectivul primește o scrisoare. Autorul pare a fi nimeni altul decât prietenul său tenebros, pe care toţi îl credeau mort.

Poţi comanda volumul de pe Elefant.ro

9. Omul din umbră (Dashiel Hammett)

Pentru cei ce preferă atmosfera unui film noir cu acţiunea în New York, așa cum se făcea odată, poate alege și Omul din umbră. Cartea lui Dashiel Hammett are acţiunea în perioada prohibiţiei. În metropola unde casele ascundeau baruri clandestine frecventate de gangsteri și de femei fatale, planurile de vacanţă ale detectivului Nick Charles vor fi date peste cap. Împreună cu soţia lui Nora se va trezi implicat în anchetarea unei crime. Vinovatul pare a fi un bărbat enigmatic.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas

Cărţi având acţiunea în Orient

10. Fiica negustorului de sake de Kido Okamoto

Dacă Athtur Conan Doyle ar fi fost japonez, s-ar fi numit Kido Okamoto, iar numele lui Sherlock Holmes ar fi fost Hanshichi. Personajul Hanshichi este un faimos inspector înzestrat cu fler. O parte din povestirile ce-l au în centru pe inspectorul Hashichi au fost incluse în volumul Fiica negustorului de sake. Atât de inteligent au fost scrise aceste povestiri, încât îţi trezesc apetitul pentru cărţile poliţiste japoneze.

Pe fundalul pictural din orasele istorice, intrigile amoroase, rivalităţile, secretele de familie și milenarele superstiţii se împletesc în enigme încâlcite. Unele fapte se petrec la graniţa fantasticului, însă vinovaţii nu-l pot duce de nas pe isteţul inspector. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas

11. Cititorul de cadavre de Antonio Garrido

Primul medic legist se numea Ci Song și venea din China medievală. El a fost un vizionar care a scris multe pagini despre anatomia umană. Povestea lui Ci Song poate fi descoperită într-un roman foarte bine documentat. Cititorul de cadavre îmbină suspansul unui thriller poliţist cu atmosfera unui roman istoric și aventurile specifice unei povești despre maturizare. Nu lipsesc nici decorurile fastuoase. Vei citi acest roman cu sufletul la gură. Majoritatea paginilor îţi dau impresia că vezi de fapt un film cu buget colosal.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

12. Imperiul fără de sfârșit de Yi In-hwa

Farmecul decorurilor de la curtea regală din Coreea oferă un cadru perfect pentru cititorii pasionaţi de romanele poliţiste scrise încât să pară niște romane istorice. Imperiul fără de sfârșit reflectă eforturile unui cărturar dornic de a prinde un asasin.

De asasinatul petrecut chiar la curtea regală se leagă manuscrise rare, pline de secrete. Așadar, cei îndrăgostiţi de lectură și de Orient vor savura acest roman. De asemenea, romanul este și o bună introducere în arta și obiceiurile din Coreea. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Romane care amintesc de farmecul vremurilor apuse

13. Ochii jupâniţei de Rodica Ojog-Brașoveanu

Mitul femeii fatale (și diabolice) este adaptat de Rodica Ojog-Brașoveanu la atmosfera din perioada influenţei otomane întinse peste actualul teritoriu al României. Această femeie fatală era domniţa Ralu. De ea se îndrăgostise un turc având o funcţie importantă în administraţia otomană. Pasiunea lor interzisă va duce la o serie de crime având impact politic. În romanul Ochii jupâniţei, rolul anchetatorului îi revine logofătului Andronic. El este varianta autohtonă a marilor detectivi din literatura occidentală clasică.

14. Umbrele din Ada Kaleh de George Arion

Numele insulei Ada Kaleh este asociat cu atmosfera unui paradis exotic dispărut. A fost o insulă pe Dunare, scufundată, sacrificată pentru construirea unei hidrocentrale. Pe această insulă putea fi găsit un mozaic de culturi. Locuitorii insulei se aflau la confluenţa dintre Occident și Orient. În Ada Kaleh domneau tihna și toleranţa. Ar fi fost și azi un loc ales pentru o vacanţă cu aer pitoresc și parfum de altădată.

În cartea Umbrele din Ada Kaleh, insula devine și decorul unei crime legate de o iubire pierdută. Iubirea se înfiripase între pescarul Dragomir și frumoasa Aiseh. Atmosfera de basm oriental este risipită de amintirea unor locuri sinistre, unde erau închiși niște prizonieri. Prin ancheta lor, personajele principale vor încerca să facă lumină după ce au trecut ani de la comiterea faptelor.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Elefant.ro

Romane cu spioni și crime politice

15. Berta Isla de Javier Marias

Javier Marias este un maestru al romanelor cu personaje misterioase, pline de secrete. Un astfel de personaj este și partenerul protagonistei din Berta Isla. Intors în Spania după studiile absolvite în Maria Britanie, acesta începe să ducă o viaţă dublă. Iubita lui din adolescenţă, devenită între timp soţie, va pune întrebări despre activităţile secrete ale sale. Este acesta un spion? De ce este distant, închis într-o lume care pare să o excludă? Sunt întrebările ce vor declanșa evenimentele din roman.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

16. Eu l-am ucis pe Kennedy de Manuel Vasquez Montalban

Cei ce preferă autorii din spaţiul iberic vor citi și romanele scrise de Manuel Vasquez Montalban. Unul dintre cele mai bune romane ale sale este intitulat Eu l-am ucis pe Kennedy. Îl vei descoperi pe marele detectiv Pepe Carvalho, emblematic pentru literatura poliţista spaniolă. El ajunge în preajma celor ce investighează asasinarea președinte american. Marii critici au descoperit, în acest roman, influenţe din opera lui Kafka și a lui Italo Calvino.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

17. Omul nostru din Panama de John le Carre

John le Carre este unul dintre cei mai citiţi autori de romane poliţiste cu spioni. Reprezentativ pentru stilul său este și romanul Omul nostru din Panama. Plin de intrigi suculente, romanul include povestea unui bărbat șarmant, implicat fără voia lui într-un conflict internaţional.

Personajul central este un faimos croitor de lux. Talentul său îl aduce în preajma oamenilor influenţi care fac afaceri în Panama. Le cunoaște secretele, viciile, fărădelegile. Însă tocmai acest mare talent de a obţine informaţii secrete îl va pune în pericol.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

18. Sindicatul poliţiștilor idiș de Michael Chabon

Sindicatul poliţiștilor idis îmbină elementele SF și ritmul trepidant al unui thriller. Multipremiatul autor Michael Chabon oferă un crime thriller politic halucinant. Acţiunea se petrece într-un trecut inventat, în care marile puteri încearcă să-i convingă pe evreii din Europa să-și formeze un stat în Alaska, nicidecum pe teritoriul de azi al Israelului. În paralel cu lupta evreilor împotriva naziștilor se desfășoară și ancheta unei crime. Anchetatorul este clasicul personaj care apelează la metode nonconformiste și a cărui viaţă personală este ameninţată de haosul lumii în care trăiește.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

19. Zulu de Caryl Ferey

Conflictele tribale din Africa postcolonială, intrigile politice, traficul de droguri și atmosfera cartierelor de la periferie sunt elementele unui roman precum un film de acţiune. De fapt, Zulu a stat la baza unui film de succes, cu actorul Orlando Bloom în rolul principal.

Romanul îl are în prim plan pe detectivul Neuman. El trebuie să descopere asasinul unei tinere. Aceasta era fiica unui sportiv admirat. Cadavrul ei a fost găsit în Grădina Botanică din Cape Town. Ancheta va duce spre înaltele cercuri ale puterii, dar și spre infernul marginalilor din Africa de Sud.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi poliţiste cu acţiunea în locuri pe care ai vrea să le vizitezi

20. Nuferi negri de Michel Bussi

Nuferi negri este un roman a cărui acţiune se petrece într-un paradis al celor îndrăgostiţi de pictura impresionistă. Este vorba despre satul Giverny. Acolo unde se află celebra grădină cu nuferi a lui Monet. Viaţa localnicilor pare să graviteze în jurul amintirilor despre Monet și al său rai vegetal.

În acest loc mirific are loc o crimă. Victima este cel mai bogat și dorit bărbat din sat. El avea faima unui mare afemeiat lipsit de scrupule. Ancheta va duce la descoperirea unor istorii de viaţă tulburătoare, ale căror protagoniste sunt niște localnice pline de secrete.

Nuferi negri amintește de atmosfera serialelor poliţiste din spaţiul francofon, în care detectivii locuiesc în zone pitorești. Frumuseţea naturii îţi dă impresia că privești un tablou în care nuanţele prevestesc amănuntele întunecate ce urmează a fi descoperite de anchetatori. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

21. Necunoscuta din Tanger de Christine Mangan

Dacă Hitchcock, Agatha Christie și Patricia Highsmith s-ar fi întâlnit într-o cafenea din cosmopolitul Maroc al anilor ’50, pentru a discuta despre un crime thriller, ar fi scris un scenariu pentru filmul Necunoscuta din Tanger. Labirinticul oraș Tanger ar fi fost decorul perfect pentru imaginaţia lor. În acest labirint, personajele cărţii par să-și piardă minţile. Unul dintre aceste personaje este Alice, prinsă într-o căsătorie nefericită. Ea ajunge într-un Tanger care o sperie. Va fi nevoita să-l străbată, să se scufunde în atmosfera lui incandescentă când prietena ei din studenţie, Lucy, ajunge aici.

Spre deosebire de Alice, Lucy nu se teme de Tanger. Adora să-i exploreze străzile întortocheate, bazarele si cartierele dedicate plăcerilor. Suspansul apare când Alice începe să descopere latura parșivă a celei mai bune prietene. O bănuiește pe Lucy de intenţii criminale. Aceste intenţii se transformă în planul unei minţi diabolice, demne de o seducătoare fără scrupule. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

22. După 7 ani de Guillaume Musso

Din New York ajungi în Parisul boem, apoi în jungla amazoniană, pe umele unui cuplu plecat în căutarea fiului disparut. Cuplul este format dintr-o artistă boemă din Franţa și un bărbat devenit moștenitorul unei familii bogate din New York. După șapte ani de la divorţul furtunos, cei doi se redescoperă pe măsură ce suspansul se amplifică. După 7 ani este un roman ce îmbină thrillerul și povestea de dragoste, scris pentru fanii lui Guillaume Musso.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

23. Printre rânduri (Donna Leon)

Cei îndrăgostiţi de Veneţia ajung și la romanele Donnei Leon. Prin ele a devenit cunoscut detectivul Guido Brunetti. În romanul Printre rânduri, acesta va trebui să rezolve un caz legat de lumea artei și a cărţilor preţioase.

Niște volume rare au fost furate dintr-o importantă bibliotecă. Vinovatul: un profesor aparent inofensiv. Însă ancheta dezvăluie că profesorul avea o identitate falsă, de care se leagă niște întâmplări întunecate. Cazul se va complica după ce un renumit cărturar este asasinat.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Elefant.ro

24. Cabaret Biarritz de Jose C. Vales

Biarritz era una dintre destinaţiile preferate ale oamnilor din înalta societate interbelică. Moartea suspectă a unei tinere, chiar în acest loc al distracţiei, va nuanţa faima locului. Viaţa tinerei și enigmele celor din jurul ei ajung să fie cercetate de un scriitor în vogă din acea perioadă. El dorea să lanseze un roman bazat pe secretele din jurul morţii suspecte.

Cabaret Biarritz este un roman în care suspansul și calităţile unui film de epocă se întâlnesc. Romanul este și un portret al unei epoci asociate cu strălucirea, decadenţa și eliberarea de constrângeri.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi poliţiste despre crime reanchetate

25. O viaţă și trei zile de Pierre Lemaître

Într-un orășel din Franţa, viaţa liniștită a unui medic este tulburată de posibilitatea descoperirii unui secret. Acest mare secret este legat de moartea prietenului său. Când avea doisprezece ani, protagonistul și-a omorat prietenul. El susţine că a fost o moarte accidentală. Nu a spus nimănui despre implicarea lui. Inundaţiile din acea perioadă au oprit căutarea prietenului dispărut.

Secretul nu mai poate fi păstrat dincolo de copilărie. Trecutul ameninţă, peste zeci de ani, să se năpustească asupra vieţii respectabile din prezent. Aceasta este povestea din romanul O viaţă și trei zile. Fanii lui Pierre Lemaître vor descoperi un roman în care ancheta este pretextul pentru formularea unor întrebări despre natura umană.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Cărturești

26. Cu sânge rece de Truman Capote

Truman Capote, ajutat de scriitoarea Harper Lee, îmbină literatura și documentarul în romanul Cu sânge rece. Romanul a fost scris după ce o crima a zguduit America din anii ’50.

Într-un orășel, o familie îndrăgită de comunitate a fost ucisă. Nimeni nu-și explică de ce. Familia nu părea să fi supărat vreodată pe cineva. Pornind pe firul investigaţiilor oficiale, Truman Capote spune povestea victimelor, dar și a criminalilor.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas

27. Un proiect sângeros de Graeme Macrae Burnet

Un proiect sangeros ne poartă în Scoţia rurală din secolul al XIX-lea. Aici, un adolescent este acuzat de un triplu asasinat. Oare a fost el adevăratul criminal? Care i-au fost motivele? Poţi afla răspunsul citind Un proiect sângeros, cartea despre care mulţi spun ca ar fi varianta scoţiană a romanului Cu sânge rece, al lui Truman Capote.

Cartea Un proiect sângeros are la bază o documentare solidă. Totodată, este și o explorare a psihicului uman.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

28. Dispariţia lui Adele Bedeau de Graeme Macrae Burnet

Tot de o explorare a psihicului uman vei avea parte citind și romanul Dispariţia lui Adele Bedeau. Romanul vizează anchetarea unei crime dintr-un orășel francez. Victima este o tânără care lucra la un bar intens frecventat de principalul suspect. Acest suspect era considerat un lup singuratic. Localnicii îl bănuiesc de răpirea frumoasei Adele, pe care el o urmărea intens ori de câte ori se ducea să bea de unul singur.

Cazul este preluat de un anchetator bântuit de un caz nerezolvat din trecut. Oare noul caz are vreo legătură cu precedentul?

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

Cărti poliţiste scandinave recente

29. X feluri de a muri de Stefan Ahnhem

Stefan Ahnhem este noua revelaţie a cititorilor pasionaţi de romanele poliţiste scandinave. În centrul romanelor sale este detectivul Fabian Risk. Noul roman din seria dedicată lui Fabian Risk, X feluri de a muri, reflectă încercarea unei echipe de criminaliști de a găsi un asasin periculos. Acesta este bănuit de mai multe crime, deși, aparent, sunt puţine elemente care să indice o legătură între ele.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

30. Steaua diavolului de Jo Nesbø

Jo Nesbø revine în atenţia fanilor din România cu povestea unui criminal în serie care își marca teritoriul printr-un rubin în forma de pentagramă. Rubine era lăsat chiar lângă corpurile victimelor sale. În Steaua diavolului vei citi despre încă o crimă rezolvată în stil scandinav. Şi, ca-n orice roman poliţist scandinav, ancheta dezvăluie problemele din societate. În paralel cu ancheta, inspectorul care se ocupă de caz va încerca să afle dacă unul dintre colegii săi a fost implicat în asasinarea unei poliţiste incoruptibile.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi poliţiste cu substrat social

31. Patrula djinilor (Deepa Anappara)

Cartea Patrula djinilor poate fi considerată un roman poliţist special, în care vei urmări două anchete. Una este cea oficială, prin care se încearcă mușamalizarea. Cealaltă este ancheta paralelă a unor puști. Aceștia devorează serialele cu detectivi. Ei sunt gata să pună în practică tacticile văzute în filme, după ce un prieten dispare fără urmă. Nu numai prietenul lor dispare. Şi alţi copii ajung să fie de negăsit.

Mergând pe firul investigaţiei, puștii cutreieră o metropolă indiană în timpul nopţii, când părinţii cred că dorm. Ajung astfel la un bazar imens, aflat la capătul unei linii de cale ferată. Se pare că noaptea, bazarul devine un loc unde se întâmplă tot felul de lucuri necurate.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

32. Orfani în Brooklyn de Jonathan Lethem

Orfani în Brooklyn este un roman scris pentru cei pasionaţi de jocurile psihcul uman. Personajul central este un orfan care suferă de sindromul Tourette. Asta nu l-a împiedicat să-și dezvolte abilităţile necesare unui detectiv. Şi le folosește din plin după ce se angajează la agenţia unui renumit mafiot. După ce șeful său mafiot dispare, protagonistul începe o investigaţie pe cont propriu.

Orfani in Brooklyn este considerat și un omagiu adus romanelor și povestirilor clasice despre detectivi. Criticii amintesc de cărţile scrise de Raymond Chandler.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

33. Micile ticăloase de Alex Marwood

Micile ticăloase este un crime thriller despre greșelile din trecut, care ajung să ameninţe prezentul. În centrul romanului se afla două adolescente. Ele ajung într-o instituţie destinată recuperării delicvenţilor, fiind acuzate de crimă. După ce își ispășesc pedeapsa, ajung niște adulte responsabile. Își întemeiază familii și lasă trecutul în urmă. Dar trecutul revine odată cu agresiunile împotriva unor turiste care își petrec vacanţa chiar în localitatea unde protagonistele au sperat să ia viaţa de la capăt, evitând problemele.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești

34. Femeia de marţipan de Radu Ţuculescu

Suspansul se îmbină cu senzualitatea, umorul și călătoriile în romanul Femeia de marţipan. În centrul romanului se află un tânăr care visează să devină un criminalist. Înainte de a urma studiile universitare, el începe să călătorească prin marile orașe europene, pentru a întâlni diferitele tipologii umane. Ajuns în Elveţia, acolo unde studiază prietena lui, acesta ajunge să îi ajute pe niște poliţiști locali în rezolvarea unei crime.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

35. Ultimul cadru de S.J. Watson

Un sătuc liniștit poate ascunde un trecut rușinos. Acţiunea romanului Ultimul cadru se petrece într-un astfel de sat, care în trecut era un cuib al traficanţilor plini de cruzime. Localitatea își recapătă faima negativă după ce niște adolescente dispar. Povestea lor va fi redată de o jurnalistă venită în sat pentru a realiza un documentar.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

36. iPhuck 10 de Viktor Pelevin

Lumea artei contemporane poate fi una palpitantă. O știu cel mai bine detectivul și faimoasa curatoare din romanul iPhuck 10. Pentru a investiga afacerile ilegale din lumea artei, cei doi vor folosi un gadget inovator. Pregătește-te să citești un roman în stilul lui Viktor Pelevin, unul dintre cei mai apreciaţi autori nonconformiști din Est. Probabil că l-ai descoperit și datorită unui alt roman straniu- Omon Ra.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Romane poliţiste sud-americane

37. Cine l-a ucis pe Palomino Molero? de Mario Vargas Llosa

Mario Vargas Llosa a scris un crime thriller bine ancorat în realitatea sud-americană. Acţiunea se petrece într-un loc pitoresc, dar afectat de corupţie și de la afacerile ce nu ţin cont (și) de bunăstarea localnicilor.

Având pasaje ce amintesc de frumuseţea cadrelor demne de un film clasic, romanul Cine l-a ucis pe Palomino Molero? urmărește anchetarea unei crime a cărui victimă a fost un tânăr ce visa la o carieră de chitarist. Iubirea pentru fiica unui bărbat influent din armata i-ar fi adus moartea. Ancheta dezvăluie inechitatea socială și urmările colonialismului. Nu lipsesc informaţii despre cultura locală, umorul, senzualitatea și personajele pătimașe. Fiind un roman scris de Mario Vargas Llosa, vei găsi niște critici acide la adresa machismului suprapus peste efectele colonialismului în mentalul colectiv sud-american. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești

38. Bărbatul din stânga de Alberto Mussa

Bărbatul din stânga este un roman pe care să-l recomanzi datorită unei răsturnări de situaţie imposibil de anticipat. Scris de unul dintre cei mai inventivi autori brazilieni, Alberto Mussa, romanul îmbină suspansul cu psihanaliza și detaliile privind cultura locală având influenţe africane. Personajele te vor purta prin cartierele din Rio, pe măsură ce te vei apropia de secretele din spatele unui bordel de lux. Bordelul era un paravan pentru cercetările unui medic dornic de a-l egala pe marele Freud în materie de observaţii despre sexualitate. Ancheta dezvăluie și detalii picante legate de istoria Braziliei.

Ca-n toate romanele scrise de Alberto Mussa, vei regăsi o lume în care senzualitatea și miturile se întâlnesc. Ancheta nu este decât un pretext pentru a explora adâncimile culturale ale Braziliei, ce includ influenţele aduse de aventurierii veniţi de peste mări și ţări.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

39. Jurnalul unui killer sentimental. Yacare de Luis Sepulveda

Luis Sepulveda este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori sud-americani. A reușit să abordeze cu succes mai multe genuri. Mulţi l-au descoperit datorită romanului plin de sensibilitate – Un bătrân care citea romane de dragoste. În cele două microromane Jurnalul unui killer sentimental și Yacare, autorul din Chile reinterpretează canoanele romanului poliţist, moștenite de la clasicii nord-americani. Personajele care anchetează crimele și asasinii se lasă purtaţi de pasiuni puternice. Îi vei urmări în rătăcirile lor prin Madrid, Paris, Istanbul și Mexic.

40. Detectivii sălbatici de Roberto Bolano

Pentru cei dependenţi de literatura sud-americană, Detectivii sălbatici este o carte de neratat. Roberto Bolano reinterpretează canoanele, asemenea tuturor hispanoamericanilor din generaţia sa. Pregătește-te pentru un roman vast, cu naraţiune halucinantă, ce te va purta în jurul lumii. Vei întâlni boemi enigmatici, poeţi, marginali și personaje excentrice.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Te invitam să citești și articolul 10 romane captivante despre Veneţia

10 romane (si o surpriza) cu actiunea la Venetia, care te vor seduce

42 de carti noi de citit in martie 2021

Adriana Gionea

February 27, 2021

Începutul primăverii aduce o abundenţă de povești. Unele sunt precum niște iubiri pasionale sau tenebroase precum secretele unor familii excentrice. Altele sunt trepidante precum evenimentele istorice din secolul trecut. Vei putea să citești și povești care s-au împletit cu micile istorii ascunse ale marilor orașe. Nu lipsesc nici thrillerele ce te vor ţine cu sufletul la gură. Noi îţi recomandăm 42 de cărţi noi de citit în martie 2021. Lectură plăcută!

Romane pentru cei îndrăgostiţi de Roma, de citit în martie 2021

1. Michelangelo ereticul de Matteo Strukul

După ce te-a invitat în lumea plină de ispite și pericole din Veneţia, prin romanul Giacomo Casanova. Sonata inimilor frânte, Matteo Strukul te arunca direct în universul Renașterii. Michelangelo, ereticul surprinde conflictul dintre artiști și putere, din perioada în care a fost creată sculptura Moise. Titanul Renașterii, Michelangelo, ajunsese într-o Romă în care Biserica Catolică se simţea ameninţată de ideile rebelului pe nume Luther.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

2. Ultima vară în oraș de Gianfranco Calligarich

Fascinanta literatură italiană este reprezentată și de romanul Ultima vară în oraș. Cinefilii vor avea impresia că străbat alături de personajele romanului splendida și decandenta Romă a lui Fellini. Atmosfera din roman amintește de filmul-cult La Dolce Vita. Multipremiatul scriitor italian Gianfranco Calligarich te invită să rătăcești prin Roma alături de personajul central. Acesta este un tânăr boem care pendulează între mediul celor fără căpătâi și vilele prietenilor din înalta societate.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi despre legături pătimașe, de citit în martie 2021

3. Iubire, semne și minuni. 10 povestiri de Kaya de Vos

Kaya de Vos i-a cucerit pe mulţi visători datorită cărţii Jurnalul unei iubiri imposibile, în care perla Renașterii, Florenţa, devenea un personaj important. Prin cele zece povestiri din volumul Iubire, semne și minuni, Kaya de Vos transformă alte orașe în personaje captivante. Vei călători din București până-n Oradea, Barcelona, Stockholm și New York.

Cele zece povestiri vorbesc despre iubiri pierdute sau regăsite, secrete, prietenii. Întâmplările sunt aduse la graniţa dintre real și realismul magic.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

4. Henry și June de Anais Nin

Legătura dintre Anais Nin și Henry Miller va fascina generaţii întregi. Această legătură incandescentă a devenit și o importantă sursă creatoare pentru Anais Nin. Citind Henry și June descoperi legătura dintre erotism, artă și emancipare feminină în perioada interbelică. Cartea amintește și de viaţa boemă a Parisului din anii ’30. Henry și June este primul volum din Jurnalul dragostei.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Romane despre femei seducătoare pline de secrete

5. Verișoara mea Rachel de Daphne de Maurier

De la autoarea celebrului roman ecranizat Rebecca vine încă un thriller despre secretele unor personaje seducătoare. Verișoara mea Rachel spune o poveste despre pasiuni și crime. Pasiunea se învârte în jurul lui Philip, un tânăr orfan, și a lui Rachel. Ea a devenit soţia vărului care l-a crescut pe Philip după ce a rămas orfan. Rachel ar putea fi implicată în moartea subită a soţului ei. Philip va încerca să elucideze misterul din jurul ei. Este Rachel o femeie diabolică sau doar o victimă acuzată pe nedrept?

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

6. Lady L. de Romain Gary

Lady L., romanul scris de Romain Gary, a devenit celebru datorită ecranizării din anii ’60, cu Sophia Loren și Paul Newman în rolurile principale. Romanul te seduce datorită amestecului de mister, personaje pline de umbre, satiră și frescă socială. Acţiunea se petrece în Anglia. Personajul principal este o doamnă din înalta societate victoriană. Pe măsură ce asiști la încercările ei de a-si salva pavilionul de vară, devenit un sanctuar al secretelor, detaliile picante, deloc măgulitoare, despre familia ei respectabilă revin la suprafaţă. La fel și iubirea ascunsă pe care unul dintre personajele masculine o simte pentru de ea, de mulţi ani.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi despre iubiri și relaţii interzise din Berlinul anilor ’40

7. Fiica Reichului de Louise Fein

Poate regăsirea unui vechi prieten devenit iubit să impiedice contaminarea cu ura sinistră propagată în perioada nazistă? Este întrebarea care stă la baza poveștii răvășitoare (și reale) din romanul Fiica Reichului. Personajele centrale sunt o tânără din Germania și prietenul acesteia din comunitatea evreiască. Tânăra devine o simpatizantă a naziștilor, crezând în ideile acestora. Dar când îl reîntâlnește pe Walter, prietenul ei din copilărie, își simte certitudinile ameninţate? Va renunţa la simpatiile naziste? Este întrebarea care te va urmări pe tot parcursul romanului scris de Louise Fein.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

8. În grădina fiarelor de Erik Larson

Tot despre iubiri și război este vorba și în romanul În grădina fiarelor. Popularul autor Erik Larson descrie atmosfera din Berlinul interbelic. Era un Berlin aflat între fastul cosmopolit și ascensiunea antisemitismului. În centrul evenimentelor se află un diplomat american și aventuroasa lui fiică.

În timp ce tatăl ei începe să descopere planurile malefice ale naziștilor, fiica o ţine din petrecere în petrecere. Este atrasă de șarmul unor tineri din lumea bună, ajungând chiar în anturajul primul șef al Gestapoului. Va scăpa familia din iadul nazist? Tatăl și fiica vor deveni complici, sau apărători ai celor vulnerabili?

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

Romane despre secretele de familie

9. Casa Olandeză de Ann Patchett

Casa Olandeză este o poveste transgeneraţională despre noi îmbogăţiţi, despre sacrificii și despre decădrea unei familii de moguli imobiliari. Acţiunea începe în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În anii cumpliţi, unul dintre personajele pricipale primește o informaţie secretă pe care o valorifică în lumea imobiliară. Devine astfel un prosper investitor. Pentru a-și etala noul statut, cumpără una dintre cele mai frumoase case. I se spune Casa Olandeză. Aici va locui împreuna cu familia sa. Însă casa este plină de secrete. Nu după multă vreme, familia începe să fie bântuită de legendele despre foștii locatari.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

10. Trandafiri de Leila Meacham

Trandafiri este o sagă ce reflectă problemele din sudul Statelor Unite. Într-un oraș tradiţionalist din Dud, cele două familii care dominau regiunea decid să devină aliate prin mariajul copiilor. Însă cei doi copii refuză căsătoria aranjată. Refuzul va avea consecinţe resimţite de următoarele trei generaţii. Trandafiri este și un roman despre pasiuni devastatoare și despre inechitate. Acţiunea se petrece pe fundalul expansiunii afacerilor cu tutun și cherestea.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

11. Să nu ne facem de râs în faţa furnicilor de Iv cel Naiv

Iv cel Naiv a început să scrie și proză. Să nu ne facem de râs în faţa furnicilor este primul său roman. Romanul spune povestea Amandei, o fetiţă isteaţă. Ea se transformă în detectiv peste noapte. Amanda vrea să afle de ce părinţii ei nu se mai înţeleg și dacă într-adevăr ei sunt părinţii ei adevăraţi. Pentru a găsi răspunsuri, ea începe să discute cu vecini, rude, prieteni. Indiciile o determină să își pună întrebări despre iubire, familie, identitate, loialitate.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

12. Viaţa care mă așteptă de Julien Sandrel

Viaţa care mă așteptă spune povestea lui Romane, o doctoriţă care descoperă că are o soră geamană. O cheamă Juliette și este proprietara unei librării din Avignon. Renumitul autor Julien Sandrel spune de data aceasta o poveste despre secretele de familie.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

13. Sora dispărută de Dinah Jefferies

Tot despre căutarea unei surori este vorba și în romanul semnat de autoarea Dinah Jefferies. Acţiunea romanului Sora dispărută amintește de filmele de epocă turnate în Orient. Personajele trăiesc în Birmania anilor ’30. În orașele cu temple și palate opulente, Belle se bucură de faima unei cântăreţe occidentale care fascinează. Însă faima îi este umbrită de amintirile despre o soră dispărută. De aceasta soră de care nu mai știe nimic se leagă multe secrete. Admiratorii sus-puși, precum și un american șarmant, o vor ajuta să o găsească.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi pe care să le citești în tihnă

14. “Cu iubire tandră, Elisabeta”. Mereu al tău credincios, Carol”. Corespondenţa perechii regale, volumul II, 1889-1913

Carol I și Regina Elisabeta au rămas în istoria afectivă a românilor și datorită vastei corespondenţe. În volumul al II-lea sunt amintite evenimentele din anii în care era pregătită continuitatea casei regale. Carol I urmărea evoluţia principelui moștenitor, precum și relaţia acestuia cu Elena Văcărescu.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești

15. “Spune-mi că mă iubești…” Eric Maria Remarque – Marlene Dietrich: Mărturii ale unei patimi

Unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului XX, Eric Maria Remarque, și Marlene Dietrich au trăit o intensă poveste de iubire. S-au cunsocut în Veneţia. Ambii fugeau dintr-o ţară pe care naziștii o făcuseră de nerecunoscut. Gândurile scriitorului despre marea lui iubire au fost păstrate în scrisorile incluse în volumul “Spune-mi că mă iubești…” Eric Maria Remarque – Marlene Dietrich: Mărturii ale unei patimi.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Elefant.ro

16. Evanghelia după Pilat de Eric-Emmanuel Schmitt

Evanghelia după Pilat este romanul prin care Eric-Emmanuel Schmitt revizitează mesajele biblice. Acţiunea se petrece în ţinuturi devenite azi loc de pelerinaj și care atunci făceau parte din Imperiul Roman. Evanghelia după Pilat este plin de metafore și de mesaje umaniste.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Thrillere devenite clasice

17. Ceasul rău pe strada Hickory de Agatha Christie

Îţi place stilul Agathei Christie? Dacă răspunsul este afirmativ, poţi alege și romanul Ceasul rău pe strada Hickory. În acest roman, celebrul detectiv Hercule Poirot investighează ceea ce par a fi niște delicte mărunte, comise într-un cămin studenţesc. Sunt mici furturi. Unii spun că ar fi opera unui cleptoman priceput. Însă Poirot miroase pericolul ce duce la o posibilă crimă.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

18. Ape adânci de Patricia Highsmith

Ape adânci este un thriller psihologic oferit de autoarea cărţii Talentatul domn Ripley. Patricia Highsmith a scris un roman despre efectele infidelităţii. Personajul infidel este dezinvolta Melinda. În urma unei înţelegeri, soţul îi tolerează legăturile extraconjugale atâta vreme cât nu vor divorţa. Un divorţ ar fi un dezastru pentru imaginea partenerilor în plan social. Însă un eveniment violent pune capăt înţelegerii, dezvăluind o latură necunoscută a unuia dintre personajele centrale.

Poţi comanda volumul de pe Cărturești

Thrillere actuale

19. Steaua diavolului de Jo Nesbø

Fanii lui Jo Nesbø vor citi și romanul Steaua diavolului. Romanul poliţist urmărește încercarea personajului central de a prinde un criminal în serie. Acesta își marchează teritoriul lăsând chiar la locul crimei un diamant roșu în formă de pentagramă. În paralel cu ancheta, protagonistul va încerca să afle secretele colegului său. Acest coleg este bănuit de asasinarea unei poliţiste dedicate.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

20. Amintirea imperiului de Arkady Martine

Dacă preferi un amestec între cyber punk și thrillerul politic, îţi vei îndrepta atenţia și spre Amintirea imperiului, primul volum din trilogia Teixcalaan. În centrul evenimentelor din roman este o ambasadoare ajunsă pe o altă planetă. Aici va descoperi niște detalii tenebroase legate de misterioasa dispariţie a predecesorului său. Romanul a fost nominalizat la Premiul Nebula și a fost inclus în topul romanelor SF.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

21. iPhuck 10 de Viktor Pelevin

Viktor Pelevin este unul dintre cei mai buni autori contemporani din Rusia. A devenit cunoscut și datorită straniului roman Omon Ra. Noul roman tradus în limba română este iPhuck 10. Romanul îmbină thrillerul poliţist cu detaliile ce îi atrag pe cei pasionaţi de arta contemporană. Personajele cărţii – un detectiv și o curatoare de success – trebuie să descopere dedesubturile murdare din lumea artei devenite o afacere. În ancheta lor apare și gadgetul numit iPhuck 10.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

22. Lasă lumea în urmă de Rumaan Alam

Lasă lumea în urmă este considerat unul dintre cele mai bune romane ale anului 2020, fiind nominalizat la National Book Award. În acest roman suspansul demn de un thriller se îmbină cu mesajul social. Acţiunea se petrece în timpul unei vacanţe. Este vacanţa unei familii din New York. Familia decide să se distanţeze puţin de agitaţia unei metropole închiriind o casă în Long Island. Casa este într-un loc liniștit, izolat. Are piscină și toate calităţile visate de cei ce vor să se relaxeze. Însă tocmai aceste calităţi devin un mare defect atunci când lumea din jur este cuprinsă de haos. Acest haos este produs de o pană de curent. Frica de haos este dublată de teama faţă de necunoscuţi atunci când un cuplu bate la ușa casei de vacanţă.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Elefant.ro, Cărturești

23. Carrie de Stephen King

Carrie este un roman despre o adolescentă specială. Ea se trezește peste noapte cu puterea de a mișca lucrurile cu ajutorul minţii. Își folosește telekinezia pentru a se apăra de cei ce o hărţuiesc sau pentru a se răzbuna. Stephen King reinterpretează în stil propriu drama adolescentei timide, care este victima bullyingului, dar și a unui mediu familial dominat de violenţa mascată prin fanatismul religios.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

24. Soţia perfectă de J.P. Delaney

O femeie se trezește năucită alături de un bărbat de care nu-și mai aminstește. Acesta îi spune că de fapt ea a fost în convalescenţă după ce a suferit un accident. Femeii i se mai spune că este o talentată artistă și o pasionată de surfing. De asemenea, este și o mamă iubitoare.

Bărbatul de care nu își mai amintește este de fapt soţul ei, un important antreprenor din Silicon Valley. A scos-o din comă folosind inovaţiile tehnologice. La un moment dat, ea începe să descopere, datorită amintirilor, o altă versiune a vieţii ei. Bărbatul pare să o manipuleze. Protagonista va încerca să investigheze, pe cont propriu, cauzele accidentului în care a fost implicată.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Elefant.ro, Cărturești

Romane despre fantomele istoriei

25. Așa începe răul de Javier Marias

Fanii lui Javier Marias vor putea alege romanul Așa începe răul. Este un roman ce îmbină o poveste de iubire cu faptele abominabile petrecute în Spania aflată sub dictatura lui Franco. În 1980, la cinci ani de la căderea dictaturii, fantomele trecutului încă bântuie. Juan, personajul central, devine asistentul unui regizor intrat într-un con de umbră. Acest regizor îl roagă pe Juan să cerceteze trecutul murdar al unui bărbat devenit prietenul regizorului. În paralel cu ancheta, Juan începe să își pună întrebări despre căsnicia regizorului. Nu înţelege cum acesta poate forma un cuplu stabil cu o femeie seducătoare, dar atât de diferită de el.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

26. Trieste de Dasa Drndic

Trieste este un roman despre istoria unui oraș cu multiple influenţe culturale, dar și despre oamenii ce au fost prinși adesea în malaxorul nemilos al acestei istorii. Personajul central este o femeie din Italia. Aparţinând comunităţii evreiești, ea a suferit cumplit în timpul războiului. Fiul i-a fost luat de naziști, tatăl acestuia fiind chiar un ofiţer din armata germană. Încercând să dea de urma fiului, ea va descoperi secretele ţării sale.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

27. Omul care a văzut totul (Deborah Levy)

Una dintre cele mai apreciate scriitoare contemporane, Deborah Levy, amintește de efervescenţa anilor ’80 prin romanul Omul care a văzut totul. Pe fundalul unui Berlin despărţit de un zid, istoria recentă și cea personală se împletesc. Personajele romanului încearcă să depășească situatii dificile, traumatizante. Un astfel de personaj este Saul Adler. El a fost accidentat în timp ce poza pentru un fotograf ce urma să omagieze formaţia Beatles.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Elefant.ro, Cărturești

Romane pline de aventuri

28. Patrula djinilor (Deepa Anappara)

Patrula djinilor este un roman plin de suspans, lăudat de Elif Shafak și de Ian McEwan. Splendoarea Orientului și pericolele se îmbină în povestea scrisă de Deepa Anappara. Personajele principale sunt niște puști dintr-o metropolă indiană. Ei își petrec timpul liber devorând serialele poliţiste. Când unul dintre prietenii lor dispare fără urmă, puștii își asumă rolul unor detectivi.

Copiii se strecoară afară din casă la ore târzii din noapte pentru a cutreiera orașul. Investigaţia îi poartă spre un loc periculos. Acest loc este un faimos bazar, care noaptea devine un loc al fărădelegilor. Astfel, protagoniștii vor afla că din ce în ce mai mulţi copii dispar. De asemenea, investigaţia lor va fi sabotată pentru a nu se descoperi secretele murdare. Vor putea ei afla adevărul?

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

29. Vești din lumea întreagă de Paulette Jiles

Vești din lumea întreagă este un film de epocă în proză, din care nu lipsesc aventurile și prieteniile puternice. În centrul romanului se află un bărbat trecut prin multe. La sfârșitul Războiului Civil din America, el își câștigă pâinea citindu-le oamenilor analfabeţi știrile din ziare. Astfel, aceștia puteau afla ce se întâmpla în lumea largă. La un moment dat primește o monedă de aur. În schimbul ei va trebui să ducă o micuţă orfană la rudele ei îndepărtate din San Antonio.

Călătoria este lungă și deloc lipsită de peripeţii. Presupune străbaterea mai multor sute de kilometri, până-n Sudul profund și marcat de tulburări sociale. Micuţa fusese crescută de indienii care îi asasinaseră familia. Cu ea se purtaseră frumos, adoptând-o. Așadar, copila ajunsese să se atașeze de ei. Călătoria va însemna, pentru ea, o nouă dezrădăcinare.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

30. Corabia nebună vol 1. Amintirea aripilor de Robin Hobb

Cei ce preferă stilul fantasy, vor fi atrași de trilogia Corăbiile însufleţite. Volumul Corabia nebună reprezintă a doua parte a trilogiei. Vei citi despre aventuri cu piraţi, insule pline de comori și de animale nemaivăzute sau de iubiri ce amintesc de marile mituri.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Romane ancorate în actualitate

31. Bărbatul din spatele ceţii de Florin Irimia

Mulţi l-au descoperit pe scriitorul Florin Irimia datorită romanului O fereastră întunecată. În 2021 lansează un nou roman, intitulat Bărbatul din spatele ceţii. Este un roman despre explorarea legăturilor semnificative dintr-o existenţă. Vei citi despre iubiri pierdute, studenţie și maturizare.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

32. Iubirea în caz de urgenţă de Daniela Krien

Iubirea în caz de urgenţă poate fi considerat și un portret al femeii occidentale din secolul XXI. Premiat și apreciat în Germania, romanul spune povestea unor prietenii și a unor iubiri din perspectiva femeilor diferite. Cele cinci personaje feminine ale romanului trec prin tot felul de întâmplări care le testează prietenile și certitudinile, dar le și maturizează.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești

Cărţi despre feminitate și cultură evreiască

33. Principiul feminin în Cabala de Moshe Idel

Dacă îţi place să cercetezi alte culturi, s-ar putea să te atragă și cartea Principiul feminin în Cabala. Autorul cărţii, Moshe Idel, este considerat unul dintre marii experţi în Cabala și în cultura iudaică.

34. Neortodox (Deborah Feldman)

Neortodox este cartea de la care a pornit scenariul serialului marca Netflix. Cartea este mărturia lui Deborah Feldman, o tânără care se emancipează. Până la douăzeci de ani, ea a crescut într-o comunitate hasidică. Nu își dorea totuși o viaţă ce urma regulile tradiţionale. Ea dorea să citească, să înveţe, să ducă o viaţă liberă. După nașterea copilului său, în urma unei căsătorii aranjate, decide să plece din comunitatea tradiţionalistă pentru a-și urma visurile.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi pentru cei pasionaţi de psihologie

35. Intimitatea de Gurmeet Kanwal & Salman Akhtar

Ideea de intimitate capătă mai multe sensuri. Aceste sensuri sunt nuanţate în funcţie de vârstă, nevoi sau apartenenţa culturală. Cartea Intimitatea devine o călătorie de-a lungul mai multor vârste și culturi. Pentru cei pasionaţi de psihologie, cartea este o invitaţie la reflecţie. Te vei analiza citind și despre intimitatea în contextul diverselor interacţiuni umane. Există o intimitate în cuplu și alta în legăturile de prietenie, de exemplu. Diferenţele dintre diferitele feluri de intimităţi, dar și intersectările dintre ele sunt analizate în această carte.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești

36. Medicina sentimentelor de Julia Fischer

Cei pasionaţi de psihologie vor trece pe listă și Medicina sentimentelor. Cartea analizează dinamica trăirilor afective și efectele acestora. Ce se întâmplă în creierul nostru când suntem îndrăgostiţi sau dezamăgiţi, plini de speranţă sau temători, strânși în braţe sau însinguraţi? Vei căuta răspunsuri citind această carte.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

37. Polimatul de Peter Burke

Polimatul este o carte despre acei oameni consideraţi enciclopedici și capabili de performanţe remarcabile în mai multe domenii. De la epoca lui Da Vinci până la cea a lui Susan Sontag, profesorul Peter Burke analizează impactul unor personalităţi culturale vaste asupra istoriei.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi pentru cei interesaţi de istorie și de filosofie

38. În ce privinţe se deosebește Aristotel de Platon (de Plethon)

De cărturarul Plethon se leagă revirimentul culturii din Grecia Antică în Bizanţ. Născut la finalul secolului al XIII-lea, Plethon a susţinut reîntoarcerea la scrierile filosofilor greci. În ce privinţe se deosebește Aristotel de Platon este una dintre marile sale moșteniri.

39. Blaga, între legionari și comuniști de Marta Petreu

Cei dornici de a înţelege mai bine România secolului trecut pot alege cartea Martei Petreu – Blaga, între legionari și comuniști. Paginile scrise de Marta Petreu amintesc de multe episoade care au împiedicat evoluţia social-politică demnă de o ţară care visa la democratie. De asemenea, analizează și modul în care mișcările extremiste au afectat viaţa culturală.

Cărţi pentru cei pasionaţi de știinţă

40. Gena sportivă de David Epstein

Gena sportivă este genul de carte pe care o recomandă până și Malcolm Gladwell. Scrisă de jurnalistul pasionat de sport David Epstein, cartea analizează performanţele unor mari sportivi și factorii ce favorizează succesul în lumea sportului. Ce pondere are moștenirea genetică și care este rolul autoeducării și al motivaţiei? Pentru a găsi răspunsuri, autorul a călătorit în jurul lumii, de la Ecuator până dincolo de Cercul Polar.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

41. Luna. O istorie pentru viitor de Oliver Morton

Luna. O istorie pentru viitor explorează legătura omului cu spaţiul cosmic. Nu sunt uitate nici simbolurile atribuite Lunii. Cartea este și o aventurare în imaginarul uman, în visurile devenite mari călătorii.

42. Remarcabila viaţă a pielii de Monty Lyman

După studiile făcute la mari universităţi precum Oxford și după ani petrecuţi în laboratoarele de dermatologie, Monty Lyman oferă un volum captivant. Remarcabila viaţă a pielii include informaţii aflate la intersecţia unor domenii precum istoria, sociologia și medicina.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

Te invitam să citești și articolul:

10 romane captivante despre Veneţia

Blackbird – Marea despartire

Adriana Gionea

February 25, 2021

Blackbird poate fi considerat unul dintre cele mai sensibile filme apărute în ultimii ani, al căror subiect este legătura emoţională din interiorul unei familii. Filmul ce le are în distribuţie pe Susan Sarandon și pe Kate Winslet impresionează prin alternanţa dintre drama sfâșietoare și replicile pline de umor inteligent și pe alocuri spumos precum șampania de la marea cină dinaintea unei mari despărţiri. Este o despărţire pe care Lily, mama familiei, interpretată charismatic și natural de Susan Sarandon, o vrea veselă. Lily a planificat o ultimă cină în atmosfera caldă și plină de luminiţe care să răspândească niște scânteieri tandre în casa aflată pe malul mării. Trailer aici.

O plecare anunţată

În camera luminată discret în timpul cinei dinaintea marii plecări a mamei se râde, se varsă câteva lacrimi, se spun glume la care nepotul ghiduș este complicele bunicii rebele din generaţia Woodstock. Dar se aruncă spontan și niște vorbe ce apasă greu, amintind uneori de rivalităţile dintre sora perfectă și cea devenită oaia neagră, privită precum o adolescentă care nu-și găsește locul.

Marea despărţire, așa cum o vrea mama familiei pe nume Lily, interpretată de Susan Sarandon, este de fapt o sinucidere anunţată. Această sinucidere este considerată o eutanasie. Lily suferă de o boală cumplită. Nu dorește să-și vadă moartea cu ochii, într-o lentă și umilitoare agonie. Soţul ei, Paul (Sam Neill), de profesie medic, îi sprijină decizia. Copiii, deveniţi adulţi, nu au dreptul să intervină. Ei trebuie să accepte decizia extremă, înţelegând motivul. Deși ar fi greu de crezut, acceptarea care înlocuiește cumplita resemnare pare cât se poate de firească, datorită interpretării convingătoare.

Explozii emoţionale amânate

Regizorul Roger Michell a folosit reţeta filmelor despre o reuniune de familie care iniţial colectează nemulţumirile mocnite, secretele și reproșurile nerostite ale membrilor săi pentru a le transforma în mici explozii. Aceste mici explozii ar fi putut nuanţa profunzimile ascunse ale personajelor. Totodată le-ar fi permis actorilor să facă un tur de forţă. Doar că exploziile nu se produc. Furiile se sting asemenea unor scântei care nu au timp să întâlnească sentimentele inflamabile. Totuși, filmul nu plictisește și nu pare mai puţin consistent din punct de vedere psihologic.

Dinamismul filmului se bazează pe momentele în care personajele se apropie. Ele se trezesc faţă-n faţă după ce nu și-au mai vorbit ani de zile. Tensiunile sunt exprimate prin dialoguri sumare, dar în care fiecare replică este bine calculată și eliberată în momentul potrivit. Observi această calitate a filmului mai ales în scenele ce reflectă legăturile dintre cele două surori – Jennifer (Kate Winslet) și Anna (Mia Wasikowska).

**imagine: https://thefilmstage.com/first-trailer-for-blackbird-starring-susan-sarandon-kate-winslet-mia-wasikowska/**

Surorile având personalităţi opuse

Regăsești în Blackbird clasicele neînţelegeri dintre surorile având personalităţi opuse. Însă, pe măsură ce scenele curg, ajungi să te întrebi dacă nu este vorba mai degrabă despre opoziţia ce ţine de strategiile de supravieţuire psihologică, decât de personalitate.

Anna, interpretată de Mia Wasikowska, este sora vulnerabilă. Rebela de care adulţii trebuie să se ocupe chiar și dupa ce devine ea însăși adult. Are mimicile și gesturile copilului marcat de sentimentul inadecvării, devenit un etern rătăcitor neînţeles, care experimentează tot ce are viaţa mai periculos, apoi se reîntoarce în cuib, simţind că nu mai are autonomie, că nu-și mai poate purta singur de grijă. Doar că Anna nu găsește în cuib securizantul confort emoţional care să-i căptușească adăpostul. De fapt, îţi dai repede seama că pentru Anna, familia nu a fost niciodată un cuib.

Cealaltă soră este Jenniffer, interpretată de Kate Winslet. Jennifer este modelul copilului adaptat devenit adultul perfect. Este ordonată și responsabilă. Face pe mama tipicară în relaţia cu sora mai mică și are familia ideală. Acolo unde unii văd maturitatea și perfecţiunea vieţii organizate, alţii ar vedea mai degrabă rigiditatea enervantă ce transformă bunele intenţii ale surorii grijulii în reacţii penibile. Privindu-i interacţiunile avute nu numai cu sora pe care mereu o critică, adoptând rolul părintelui cicălitor spre binele copilului, îţi dai seama că distanţa emoţională nu apare doar între cele două surori, ci și între Jennifer, soţul și fiul ei.

Rezultat diferit, cu aceleași ingrediente

Roger Michell are talentul unui regizor care îţi dă impresia că ai văzut un film diferit, deși nimic nu este original. Personajele principale, cu excepţia mamei interpretate de Susan Sarandon, par construite pe baza unor clișee.

Nimic nou în dinamica rivalităţii dintre surori, în teama lor de a nu fi iubite de mamă în mod egal. Însă momentul cinei de adio, unul în care tandreţea se revarsă peste reproșuri, îţi dă de înţeles că nu personajele centrale vor da sarea și piperul filmului.

Expresivitatea personajelor secundare

Greutatea cade pe cele secundare: iubita Annei (Bex Taylor-Klaus) și fiul adolescent al lui Jennifer, interpretat de Anson Boon. Lor li se alătură cea mai bună prietenă a mamei, interpretată de Lindsay Duncan. Ea este implicată într-o legătură secretă descoperită de Jennifer. Această legătură care produce stupefacţie și o scandalizează pe Jennifer mai revigorează dinamica filmului, promiţând și deconspirarea unui secret care să răstoarne echilibrul și rolurile din cadrul familiei.

Interpretate expresiv și autentic, personajele secundare susţin cele mai frumoase momente ale filmului. Lor le revin acele replici de un farmec spontan, reconfortant, care degajă optimism. Nu este deloc exagerat și nerealist să vedem farmec și optimism într-un film ce anunţă un final tragic programat. Personajul lui Susan Sarandon nu vrea să capituleze în faţa tristeţii.

Personajul central, un dirijor al emoţiilor

Lily se comportă de parcă ultima cină ar fi cea din timpul Crăciunului. Îi are pe cei dragi alături. Întreţine atmosfera precum o cuceritoare amfitrioană ce a exersat îndelung prestanţa unei dive. Uneori spune bancuri fără perdea și le face niște cadouri trăznite rebelilor din familie. Atitudinea ei de un optimism degajat natural devine liantul dintre fiica perfecţionistă și adolescentul boem. Pentru fiica-problemă are pregatită o ultimă (considerată de fapt singura) discuţie deschisă, clarificatoare.

Prin interpretarea ei, Susan Sarandon devine precum un dirijor al emoţiilor. Stabilește ritmul, îl accelerează ori îl temperează. Ştie cum să treacă de la tandreţea gratifiantă la un sarcasm ce-ţi va deveni simpatic. Are o autoironie rafinată, cel puţin egală cu acea ironie îndreptată spre ceilalţi. Datorită acestui personaj care dirijează și redirectioneaza emoţiile, filmul capătă acea notă de unicitate.

Misterioasa lume interioară

Blackbird ar fi putut fi un film precum o furtună sau precum un roman despre secrete transgeneraţionale ieșite asemenea scheletelor din dulapul comun al familiei. Destăinuirile personajelor ar fi permis alianţe și reconfigurări ale graniţelor între surori și părinţi. Personajele s-ar fi putut duce unele pe altele tocmai pe culmile disperării. Iar disperarea ar fi culminat cu scena sfâșietoare în care personajul care pleacă se uită la ultimele imagini cu viaţa pe care o va părăsi. Nimic din toate acestea în filmul lui Roger Michell.

Vei avea tendinţa de a compara Blackbird cu filmele psihologice scandinave având ca subiect legăturile umane. Intimitatea emoţională dintre personaje este redată discret și lent. În locul replicilor care să dea cărţile pe faţă ai parte de un mister oglindit de obiectele unui decor în care operele de artă contemporană și arhitectura geometric-mininalistă vorbesc în locul personajelor.

Nu vei ști ce ascund personajele. Mama nu are de făcut acele ultime dezvăluiri intrate în testamentul afectiv lăsat fiicelor. Nu vei cunoaște nici motivele ce au dus la vulnerabilitatea emoţională a uneia dintre fiice. Totuși, refuzul de a dinamiza scenariul prin dezvăluiri nu devine frustrant. Mai bine zis, tocmai această tendinţă evazivă a personajelor oferă profunzime filmului.

Farmecul decorului, un personaj esenţial

Simţi un mister care plutește precum un personaj invizibil. Un mister în stilul filmelor scandinave în care liniștea și tăcerea capătă formă, se materializează simbolic în decorurile unei case intrate în simbioza de tip expresionist cu peisajul din jur. Doar că nu este misterul cu note vag tenebroase. Mișcările camerei surprind un mister devenit mai degrabă o stranietate luminoasă, nostalgică. Nuanţele calde ale obiectelor și cadrele răspândesc o liniște ce alungă lugubrul.

Cei pasionaţi de arhitectură și design interior vor iubi acest film și datorită modului în care Roger Michell fructifică de fapt elementele decorative. Rar vezi un film în care mișcările camerei pot face atât de bine un spaţiu să vorbească. Ai impresia la un moment dat că asiști la o piesă de teatru. Exact ca-ntr-o piesă de teatru, vaza cu flori nu mai este o simplă vază cu flori, tablourile ce răsfaţă privirile celor pasionaţi de arta modernă par însufleţite când personajele nu mai au cuvinte, iar lumina unui peisaj marin pare să împace protagoniștii.

Pentru cei pasionaţi de arta care vorbește în numele personajelor

Datorită casei alese pentru desfășurarea acţiunii și designului interior, filmul încetează să fie apăsător. Decorul are trei mari roluri. Stabilește legătura emoţională cu personajele, branșând spectatorul la universul lor afectiv. Obiectele și tablourile în culori vii redau setea de viaţă a celei nevoite să plece. Vorbesc în locul ei pentru a exprima discret și demn acele trăiri de neexprimat. De fapt, decorul servește și pentru a evita ca trăirile copleșitoare dinaintea morţii să ia calea umilinţei și a disperării ce însoţește o neputinţă degradantă la care este condamnat bolnavul incurabil ce iubește viaţa prea mult.

Al treilea rol al decorului este cel de pregătire, de trecere de la revolta împotriva unei sorţi nedrepte la acceptare. Există o scenă legată de fotografia de rămas bun, în care decorul și transparenţa luminii sunt surprinse astfel încât să îţi dea impresia că le oferă personajelor o ultimă îmbrăţișare când ele nu mai au forţa să o facă, deoarece această ultimă îmbrăţișare, atât de necesară aduce și confirmarea unei despărţiri imposibil de evitat.

Blackbird va rămâne multă vreme în memorie nu din cauza zgândăririi unei frici (cât se poate de firești) în faţa ideii de moarte, ci datorită posibilităţii de a gestiona această frică. Angoasa este îndulcită prin umor, (re)apropiere afectivă și împăcare cu sine. Este un film în care cel nevoit să plece eclipsează morbidul amintindu-le celor din jur de o frică și mai mare: aceea de a duce o viaţă în absenţa iubirii sau în preajma celei mai înspăimântătoare dintre prezenţe: a certidunii de a fi neiubit, de a fi trăit neacceptat.

Filmul rulează, din data de 19 februarie, la Happy Cinema.

Te invităm să citești și Femeile anului, în 8 filme de neuitat

Femeile anului, in 8 filme de neuitat

Vezi mai multe