Există cel puţin două motive pentru care ar trebui să laşi de-o parte glumele despre Congo şi să citeşti acest roman. Unul este legat de argumentul premiilor literare, care pot valida un autor mai puţin cunoscut şi o aventurare pe acele tărâmuri îndepărtate, dintr-o parte a lumii (considerate, pe nedrept) subdezvoltate. Imediat după ce a fost lansată, cartea scrisă de In Koli Jean Bofane (un autor congolez francofon, stabilit în Belgia) a impresionat criticii şi a primit, printre altele, Le prix des cinq continents de la Francophonie.
Al doilea motiv este legat de calitatea romanului şi de modul ingenios, captivant şi provocator în care autorul foloseşte metaforele, satira inflamabilă, detaliile controversate din subteranele social-economice ale globalizării, elementele tradiţionale africane, simbolurile deturnate în direcţia umorului caricatural prin care zguduie certitudinile ambelor tabere – a neocoloniştilor şi a băştinaşilor, grotescul, empatia şi compasiunea pentru a crea o parabolă contemporană despre natura umană surprinsă între inocenţă, idealuri, speranţă, lăcomie, cruzime, sete de putere, pauperitatea extremă şi violenţa atroce. Vei găsi pasaje năucitoare care te poartă de la realismul brut(al) la un suprarealism izvorât din soluţiile pe care oamenii lăsaţi de izbelişte învaţă să îşi reconstruiască viaţa, părăsind satul ecuatorial în favoarea unei capitale babilonice, pline de contraste, pericole şi tipologii umane care, în imaginarul occidentalului, au densitatea enigmatică a unei păduri expansive din ţinuturile cotropite de clima înăbuşitoare.
Congo Inc., le testament de Bismarck îţi demonstrează că marile bogăţii, maladii sufleteşti lăsate în urmă de luptele absurde, dar şi revelaţiile copleşitoare despre societatea contemporană şi rasa umană se regăsesc, de fapt, în ţările (considerate) mici şi neînsemnate în aritmetica puterii şi a influenţei geopolitice. Poate unora, Congo le pare o ţară măruntă în jocurile mondiale, rătăcită undeva pe drumul dintre progresul adus de armatele ce asigură pacea în ţările devastate de tirania postcolonială şi amintirile unui război civil –unul dintre cele mai sângeroase din istoria recentă a omenirii. Totuşi, în acest roman, Congo este atât un infern al epurărilor în masă, cât şi un paradis al abundenţei mutilat de rapacitatea celor dornici de a-i smulge cu orice preţ resursele preţioase pentru industria ţărilor dezvoltate. Pe tărâmul binecuvantat şi blestemat se întâlnesc visătorii, ariviştii, micii afacerişti, dezrădăcinaţii şi cei care le vând băştinaşilor o pace la suprapreţ, venită la pachet cu binefacerile tehnologiei, ale internetului şi ale viziunii globaliste, ce pot face diferenţa dintre oportuniştii bogaţi şi muritorii de foame din mahalalele capitalei.
Acest Congo al contrastelor halucinante precum un colaj dadaist este văzut prin ochii lui Isookanga, un pigmeu care vrea să renunţe la stilul de viaţă al străbunilor. Nepotul unui şef de trib ce vrea să conserve pădurea ecuatorială sub care zac preţioasele zăcăminte vânate de noii afacerişti răsăriţi după instalarea păcii, el poate fi considerat un extraterestru printre ai săi. Ştie să utilizeze un computer, este un as al jocurilor de strategie, a mers la şcoală, a învăţat cum să folosească motoarele de căutare şi programele ce pot modifica imagini. El nu are de gând să urmeze sfaturile unchiului ce vede numai prapăd acolo unde descurcăreţul nepot Isookanga zăreşte un viitor promiţător odată cu eforturile autorităţilor de a introduce electricitatea în satul tribului său. Nu vrea să îmbătrânească asemenea unchiului său, pierdut în mijlocul sălbăticiei şi înecat în vegetaţia devenită un iad al înapoierii pentru cei ce visează la progres (dacă e să-i dăm crezare visătorului ambiţios ce vrea să ia calea oraşului).
Protagonistul romanului este prins între două lumi, dar se debarasează fără prea multe remuşcări de influenţa uneia dintre ele – cea tradiţională, în mijlocul căreia s-a născut şi a copilărit. Nu mai aude vorbele înţelepte ale unchiului său de când şi-a băgat în cap ideile unei dezvoltări economice bazate pe accesul nelimitat la internet şi pe avantajele oferite de capitalismul global. Visează la o bunăstare ce nu mai poate fi atinsă urmând calea strămoşilor ce au trăit în comuniune cu natura, de aceea decide că trebuie să plece cât mai repede spre Babilonul congolez, găsit în capitala Kinshasa, deşi nici aici nu scapă de blestemul inadecvării pe care o resimţea puternic şi printre ai săi, deoarece pentru orăşenii ce se cred moderni, un pigmeu nu inspiră încredere, fiind un simbol de rău augur ce le aminteşte de Africa primitivă. Dar Isookanga nu se dă bătut. Se dovedeşte a fi cum nu se poate mai tenace, inventiv şi rebel.
Plecat din junglă după ce şi-a atribuit o identitate falsă pentru a se da drept nepotul cuiva important din capitală, ajunge pe străzile controlate de găştile formate din copiii străzii proveniţi din rândul orfanilor de război. Aruncat în furnicarul celor împinşi în zona micilor delincvenţi, intră sub aripioara protectoare a unei adolescente de temut în lumea vagabonzilor ce mişună după lăsarea serii în zona Marii Pieţe din Kinshasa. Printre aceşti marginali ce se încumetă să se ia la harţă chiar şi cu seful poliţiştilor, Isookanga îşi descoperă calităţile de mic întreprinzător. Îi vin primele idei de afaceri şi îşi găseşte şi un asociat – un chinez venit să se îmbogăţească din afacerile cu statul congolez, dar care a fost păcălit de angajatorul său ce l-a abandonat fără un şfanţ în capitala africană. Câştigă încrederea unui comandant vinovat de crime împotriva umanităţii. Alături de acest criminal de război, protagonistul visează să dea marea lovitură explorând pădurea ecuatorială unde locuiesc ai săi, pentru a-i extrage comorile din subsol. Fără a-i păsa de urmările nefaste asupra mediului, pe care le consideră o glumă, Isookanga vrea să vândă resursele pământului natal pentru a face parte din lumea Africii modernizate, cosmopolite şi înavuţite prin industrializarea accelerată, renegându-şi originile şi valorile tribale.
Romanul scris de In Koli Jean Bofane are o desfăşurare alertă şi antrenantă precum un film de aventuri cu substrat social-politic, dar unul regizat pentru a fi prezentat la marile festivaluri dedicate filmelor de artă, unde consistenţa şi originalitatea abat atenţia de la prejudecăţile sau clişeele asociate Africii de abanos. Îi atrage şi pe cititorii avizi de naraţiunea trepidantă, şi pe cei interesaţi de o analiză referitoare la modul în care a evoluat societatea ultimelor două-trei decenii, şi pe cei pasionaţi de istorie, şi pe cei dornici de o călătorie (măcar) literară prin zonele periculoase însă pline de poveşti din ţările exotice, dar mai ales pe cei interesaţi de maşinaţiunile obscure din culisele politicii mondiale.
De fapt, autorul face din aventurile pigmeului Isookanga o satiră corozivă, acuzatoare şi demitizantă la adresa discursului oferit de reprezentanţii unor instituţii vitale din ţările considerate paznici ai drepturilor omului şi ai democraţiei, gata oricând să dea lecţii de pace, deşi colcăie de angajaţi coruptibili odată ajunşi în ţările slab dezvoltate, şi care au alte intenţii decât cele oficiale şi o mare doză de ipocrizie dublată de lăcomie. În romanul său, militarii occidentali veniţi să restabilească pacea şi să stingă viitoarele focare ale unui război civil încep să întreţină ei înşişi un monstru nesăţios, făcând afaceri cu marii criminali de război şi oferindu-le armele ce alimentează măcelul. Cei care propovăduiesc valorile creştine transformă biserica într-o afecere piramidală, cu ajutorul donaţiilor oferite cu generozitate de acei enoriaşi cu dare de mână şi conştiinţa încărcată. La rândul lor, organismele internaţionale îşi apără propriile interese politice, menţinându-şi influenţa în regiune cu preţul amânării unei condamnări necesare vindecării colective odată cu tragerea la răspundere a celor implicaţi în genocidul din Rwanda şi Congo. Militarii şi rebelii care au ras de pe faţa pământului comunităţi întregi ajung peste noapte, în urma tratatelor de pace, falşii protectori ai unor întinderi de vegetaţie considerate plămânii verzi ai planetei, dar care, în secret, sunt vândute noilor afacerişti care până mai ieri au fost şefii rebelilor cruzi.
Tot acest paienjeniş global plin de masacre, minciuni, interese mascate, abuzuri ale colonialismului de tip nou, mult mai bine deghizat, este reprezentat de imagini ce oscilează între scenele unui film realist dur şi colajul metaforic folosit sub forma unei satire ce pune sub lupă atât obsesia pentru dominaţia economică a omului din ţările avansate, emancipate prin democraţie, cât şi metehnele africanilor păcăliţi de mirajul unei îmbogăţiri ale cărei scopuri şi efecte nu o înţeleg. De fapt, In Koli Jean Bofane a formulat un avertisment literar îndreptat spre noi toţi, prinşi într-o complicitate a slăbiciunilor şi a dependenţei de consumul fără limite. Dar o face prin simboluri ce duc obiceiurile omului modern spre zona metamorfozelor inventive, ce sporesc interesul pentru stilul acestui scriitor.
Autorul romanului te va impresiona prin talentul de a pune cap la cap elementele ce au dus la sărăcirea ţării sale, alcătuind mai degrabă o compoziţie efervescentă, în care tot ce bănuiai despre Congo este distorsionat într-un periplu deopotrivă lucid şi delirant. În acest periplu normalitatea se dilată, luând forma neverosimilului devenit, la un moment dat, credibil. Goana după resursele naturale este reflectată de un joc devenit popular la nivel mondial, în care jucătorii trebuie să imite comportamentul militarilor şi ai dictatorilor sângeroşi. Apa congoleză este vândută la un preţ ridicat după ce apare steagul Elveţiei pe sticlă. Nişte copii schimbă soarta capitalei, negociind la sânge cu adulţii influenţi. Apocalipsa venită odată cu progresul este anunţată de moartea unei feline ce stăpânea pădurea unde trăiau strămoşii lui Isookanga.
Pentru acei cititorii din ţările ferite de conflicte sângeroase, capabili să treacă peste câteva pasaje greu de suportat, legate de războiul civil, romanul Congo Inc., le testament de Bismarck are forţa unei revelaţii referitoare la o lume aflată pe alte meridiane, dar atât de aproape de ei. O lume adesea uitată, dar având ramificaţii dincolo de continentul african, şi care palpită în subsolurile întunecate ale multor ţări stabile.
