seriale

Politica este unul dintre subiectele predilecte ale producțiilor americane de film. Iar televiziunile nu puteau să nu se înfructe și ele din mărul politic, privind politica prin ochiul ager și curios al divertismentului. Ambele, politica dar și diverstimentul, având același obiectiv: cucerirea audienței. În topul de mai jos am inclus atât seriale, cât și miniserii și filme de televiziune.

5. Kings – când David îl întâlnește pe Goliat

Plecând de la povestea biblică a Regelui David, dar aducând-o în prezentul războaielor armate și a costumelor scumpe, miniseria Kings urmărește câteva dintre simbolurile, ritualurile și miturile vieții regale. Regele Silas Benjamin, interpretat de Ian McShane, chiar dacă la costum, nu renunță la podoabele care îl fac mai presus de pământeni; însă adevăratul său avantaj este relația directă pe care o are cu divinitatea. Aceasta îl ajută în luarea deciziilor, până când tot ea îi arată înlocuitorul, un anume David Shepherd (înțelegeți voi jocul de cuvinte).

Scenariul este foarte interesant, cu multe întorsături de situație combinate cu trimiteri religioase (neașteptat din partea unei producții americane). De remarcat, prințul este interpretat de românul Sebastian Stan, în film un homosexual împătimit al plăcerilor nocturne.

Miniseria Kings a fost difuzată pe NBC, în 2009, timp de 13 episoade.

4. Political Animals – politica dezbracă de secrete

Nu foarte mulți oameni din lumea politică se pot mândri că au devenit personaje în producții cinematografice. Lăsând realizările profesionale de o parte, Hillary Rodham Clinton este, fără doar și poate, omul politic cel mai prezent în lumea entertainment-ului. Asta pentru că mulți scenariști și regizori încearcă s-o invoce în producții ficționale pentru a-i rezolva misterul vieții personale.

Dacă la început se punea accentul pe legătura sa cu fostul președinte american Bill Clinton, precum în Primary Colors (atât în roman, cât și în film) – unde era portretizat mariajul dintre cei doi – sau în The Special Relationship – o docudramă marca HBO despre relația dintre familia Clinton și Tony Blair – în miniseria Political Animals este vorba despre ambițiile politice ale doamnei Clinton și despre munca sa în calitate de Secretar de Stat. Miniseria tratează și dilema „de ce Hillary a acceptat să rămână alături de soțul său după ce acesta a înșelat-o”.

Personajul principal, Elaine Barrish Hammond, interpretat de actrița Sigourney Weaver, este o fostă primă doamnă cu aspirații la cea mai înaltă funcție în stat, dar care a divorțat. Political Animals a fost nominalizat pentru cea mai bună producție de televiziune la Globurile de Aur, iar din distribuția sa face parte, din nou, și actorul de origine română Sebastian Stan.

Cele șase episoade din Political Animals au fost difuzate în 2012, pe USA Network.

3. Scandal – armata de oameni din spatele politicienilor

Scandal pleacă de la povestea reală a lui Judy Smith. Kerry Washington o interpretează pe Olivia Pope, consilieră care lucrase pentru președintele SUA și fusese amanta acestuia. Când lucrurile din viața personală o luaseră pe o pantă prea abruptă, Pope decisese să își întemeieze o firmă de consultanță, luând alături de ea foști avocați sau criminali plătiți, fiecare cu câte o mare problemă în viața personală.  Obiectivul lor este acela de a rezolva problemele din viețile personale ale clienților, în general oameni politici, înainte ca acestea să devină publice.

Serialul creat de Shonda Rhimes, producătoarea Grey’s Anatomy și Private Practice,  se află aproape de finalul celui de-al doilea sezon pe ABC. La noi, Scandal este difuzat pe Universal Channel, în fiecare marți, de la 22.00.

2. Veep – nu e chiar așa ușor să fii într-o poziție de putere

Veep, comedia HBO care o are în rolul principal pe actrița Julia Louis-Dreyfus,  vorbește despre o fostă senatoare acum în postura de Vice Președinte a Statelor Unite. Însă această nouă postură nu este deloc ceea ce se aștepta aceasta să fie. Fără a fi deloc pregătită pentru ce o așteaptă, le face viața foarte grea celor din echipă. Serialul este o aluzie la senatoarea Sarah Palin și la situația în care aceasta ar fi reușit să ajungă să ocupe a doua poziție în stat.

Bănuiam, dar Veep confirmă: policienii înjură foarte des. Poate e de înțeles că au nevoie să se elibereze după ce în public nu au cum să scape de discursurile alambicate, constipate și pline de platitudini. Așa că, atunci când ușile din lemn masiv se închid, lăsând în urma lor presa și electoratul, politicienii dau frâu liber cuvintelor grele.

Primul sezon din Veep a fost difuzat în 2012, pe HBO. Iar din 14 aprilie începe cel de-al doilea sezon.

1. Game Change – niciodată nu știi ce se ascunde în spatele unui zâmbet larg și a unei mâini întinse

Dacă Julia Louis-Dreyfus o întruchipează într-o latură satirică și ironică pe Sarah Palin, docudrama celor de la HBO, Game Change, aduce o altă perspectivă asupra candidaturii din 2008 a fostei senatoare de Alaska pentru poziția de Vice Președinte a Statelor Unite. Vorbind despre relația dintre un politician și echipa sa de campanie, aceasta aduce în discuție o veche și romantică problemă, cea a loialității și a ajutorului mai presus de propriile interese.

Filmul, câștigător al Globului de Aur 2013 pentru categoria cea mai bună miniserie sau film TV, concurând cu Political Animals, se bazează pe bestseller-ul cu același nume scris de jurnaliștii politici John Heilemann și Mark Halperin. Filmul lasă în urmă amănuntele despre John Edwards, Hillary Rodham Clinton sau Barack Obama și se concentrează pe campania lui Palin, interpretată cu mare finețe de Julianne Moore – câștigătoare a unui premiu Emmy și unui Glob de Aur pentru acest rol.

Game Change reușește să creeze o imagine echilibrată a unei figuri politice contestate și controversate și ne introduce în cercul din spatele politicianului, format din oameni care te pot susține și îți pot consolida victoria electorală sau, din contră, te pot dărâma de pe piedestalul pe care, cel mai probabil, tot ei te-au urcat.

Bazându-se pe serialul israelian Hatufim (Prisoners of War), Homeland urmărește povestea dintre un agent CIA, Carrie Mathison, interpretată de Claire Danes, și un fost soldat american, Nicholas Brody (Damian Lewis), care, pe timpul războiului, a fost ținut prizonier de către al-Qaeda.  Într-o operațiune neautorizate în Irak, Carrie este avertizată de un spion că unul dintre prizonierii americani a trecut de partea al-Qaeda. În același moment, americanii se bucură de salvarea sergentului Brody  dintr-un campus care aparținea teroristului Abu Nazir.

Povestea devine interesantă atunci când Carrie începe să creadă că Brody este prizonierul american trecut în tabăra inamică. Cu toate acestea, superiorii ei de la CIA nu au încredere în judecata ei și îl consideră în continuare pe Brody un erou de război. Povestea se schimbă în sezonul al doilea, atunci când un alt agent CIA, Saul Berenson (Mandy Patinkin), singurul apropiat al lui Carrie, află despre legătura dintre Brody și teroristul Abu Nazir, dar pentru a preveni un alt atac terorist pe pământ american, îl transformă pe acesta într-un colaborator al CIA, lucrând, astfel, împreună cu Carrie.

În mijlocul tuturor acțiunilor politico-strategice făcute, pe de o parte, de CIA și, pe de alta, de Abu Nazir, Carrie și Brody trăiesc o aventură amoroasă, trăirile celor doi punând în pericol familia fostului militar american, devenit acum membru al Congresului Statelor Unite ale Americii și prima variantă pentru postul de Vice-Președinte. Mai mult decât atât, Brody trebuie să facă față și problemelor fiicei sale adolescente Dana Brody (Morgan Saylor).

Fără doar și poate, Howard Gordon (Awake) și Alex Gansa (The X-Files, Numb3rs sau Entourage), creatorii serialului, fac o treabă foarte bună în a ține publicul mereu în suspans, altfel spus, atunci când te întrebi ce poate să se mai întâmple, vin mereu cu o soluție neașteptată. Serialul, câștigător al premiului Emmy și al unui Golden Globe pentru cea mai bună dramă a anului 2012, a cucerit foarte repede și publicul de peste ocean, devenind încă de la primul sezon cel mai urmărit produs al postului Showtime, cel care difuzează printre altele Dexter, Californication, The Tudors, Brotherhood sau Weeds. 

Homeland este mai mult decât o poveste despre un soldat american care nu a putut să reziste tentației de a trece în tabăra cealaltă, mai mult decât o poveste despre cât de greu îi este unui fost soldat să se întoarcă acasă, mai mult decât o poveste despre obsesia americană de a opri acțiunile teroriste care planează perpetuu deasupra țării lor. Este un serial despre oameni cu sentimente diferite, uneori greu de înțeles, alteori clișeistice (soția soldatului american care lăsată acasă are o aventură cu prietenul cel mai bun al acestuia). Homeland nu pune accent pe efecte speciale și nici pe condiții de filmare nemaipomenite, ci pe un scenariu complex și foarte bine scris, fiind o variantă mult îmbunătățită a serialului 24, pentru cei care au văzut drama care îl avea în centrul pe Kiefer Sutherland.

Și mai are un mare atuu: actorii. Atât Claire Danes, cât și Damian Lewis, ambii câștigători ai premiilor Emmy, joacă extraordinar. Sentimentele prin care trece un bolnav mental, sentimentele unei femei care iubește și este rănită și frustrările unui agent CIA care nu este lăsat să-și facă datoria față de țară, toate aceste trăiri sunt vii și foarte bine interpretate de Danes, care are și meritul de a transforma un personaj cu extrem de puține elemente comerciale într-unul pe placul publicului. De asemenea, Lewis reușește să transmită nesiguranța unui om care se întoarce într-o viață pe care nu o mai simte a lui, frica provocată de o situație fără scăpare și frustrarea omului care nu-și poate asuma adevărata identitate sau durerea de a trăi într-o permanentă minciună.

Spre deosebire de alte seriale despre lumea avocaturii, Suits nu se concentrează pe studiul legilor, nici pe construirea discursului actorilor și nici măcar pe viața din tribunalele americane, ci despre șansă, o a doua șansă. Dacă alte seriale cu avocați ne demonstrează că toată lumea care greșește trebuie să plătească, iar oamenii legii se îngrijesc să apere legea, Suits ne arată că această lume a avocaților poate fi foarte ușor păcălită, trebuie să fii inteligent, să fii motivat și să ai pe cineva care să te protejeze, eventual necondiționat.

Suitsurmărește aventurile unui tânăr autodidact care, deși nu a terminat facultatea, a ajuns, printr-un concurs de împrejurări, să lucreze la una dintre cele mai bune firme de avocatură din New York, apreciată printre altele și pentru că toți angajații săi erau absolvenți de Harvard. Mike Ross, interpretat de Patrick J. Adams, și-a câștigat existența dând examenul de barou în locul celor care nu puteau să ia un punctaj de trecere nici dacă erau meditați de însuși Socrate. Și pentru asta îl plăteau pe Ross care avea o memorie fotografică care îl ajuta să recite perfect legile americane. În momentul în care viața lui Ross se împărțea între examene și droguri, acesta îl întâlnește pe Harvey Specter (Gabriel Macht), un avocat cunoscut, care uimit de inteligența și capacitatea de învățare a primului îi oferă ocazia să lucreze pentru el.

Din nefericire, însă, nu prea înțelegem de ce Harvey își pune în pericol cariera pentru a îl proteja pe Rose care, deși îl ajută de mai multe ori să rezolve anumite cazuri, nu demonstrează că este un Dr. House al avocaturii. Argumentul că Harvey se vede pe el în tinerețe în Mike Ross este mai mult romantic decât verosimil. În orice caz, serialul confirmă conceptul de american dream bine implementat și puternic regăsit în producțiile de televiziune de peste ocean, vezi White Collar.

Dincolo de acest cui, Suits cucerește printr-o scriitură amuzantă și inteligentă și printr-o distribuție echilibrată și bine aleasă. Cei doi actori principali Patrick J. Adams și Gabriel Macht sunt foarte carismatici, credibili în rolurile lor de actori din lumea de pe Wall Street și, să recunoaștem, good looking. Mai ales în comparație cu personajul lui Rick Hoffman, Louis Litt, un alt partener al firmei care este mereu în competiție cu Harvey și dedicat total firmei pentru care lucrează este mereu autoritar și obsedat ca toți angajații să fie competenți și mai ales absolvenți de Harvard. Louis Litt se află, astfel, la polul opus față de Harvey și Ross fiind frustrat, deloc carismatic, ba chiar enervant.

Pe lângă diada carismatic-necarismatic ilustrată de cei trei actori, serialul pune accent și pe viața personală a personajelor principale. Astfel, dacă Mike Ross este îndrăgostit de colega sa Rachel Zane, interpretată de frumoasa Meghan Markle, Harvey Specter are mai multe relații amoroase, însă singura prezență feminină constantă din viața lui este secretara sa Donna Paulsen, jucată cu mult umor și ironie de bună calitate de Sarah Rafferty.

Serialul, al cărui al doilea sezon se apropie de final, va reveni pentru un al treilea.  Suits va continua să ne povestească cu umor și ironie despre cum poți trăi încălcând regulile fără să fii descoperit, nici măcar atunci când ești înconjurat de cei mai buni avocați din lume.

Sex. Femei. Prietenie. Feminism. Talent. Idealuri. Dorințe. Într-un cuvând: Girls,replica realistă a anului 2012 pentru serialul Sex and the City. Plecând de la același clișeu al poveștilor unor tinere care vin într-o oraș mare pentru a-și găsi drumul spre o carieră glorioasă, Girls urmărește patru femei fără succes în viața profesională care sunt mai mereu împlicate în relații sexuale nefericite și care, pe deasupra, nici nu trăiesc în Manhattan-ul as cool as it gets.  

Acțiunea se concentrează în jurul personajului principal Hannah, interpretat de Lena Dunham, scenarista și una dintre producătoarele serialului – câștigătoare în acest an pentru acest rol a Globului de Aur pentru cea mai bună actriță într-o comedie de televiziune. Alături de Hannah sunt cele trei prietene: frumoasa Marnie (Allison Williams), virgina Shoshanna (Zosia Mamet) și boema Jessa (Jemima Kirke). Serialul prezintă aventurile profesionalo-amoroase ale celor patru femei care încearcă să supraviețuiască într-o Americă departe de sloganul „țara tuturor posibilităților”, preluând în mare parte stilul din Tiny Furniture- filmul independent pe care l-a scris și regizat Dunham în 2010. 

Girls, câștigător al unui Glob de Aur pentru cea mai bună comedie de televiziune și nominalizat anul trecut pentru cinci premii Emmy (adjudecându-și-l doar pe cel pentru cel mai bun casting), excelează prin realism, naturalețe și un scenariu cu o scriitură amuzantă, inteligentă și cu povești credibile. Niciodată nu îți pui întrebarea, precum în seriale ca Sex and the City, cum de personajul principal care nu are nici job și nici măcar bani de chirie arată întotdeauna impecabil? Așa că niciuna dintre cele patru personaje din Girls nu este Carrie Bradshaw. Niciuna nu are vreo carieră glorioasă: Hannah abia își găsește un site care să îi publice articolele, însă pentru asta are de ales fie să experimenteze un ménage à trois, fie o supradoză de cocaină, iar Marnie este concediată și trebuie să lucreze ca hostess într-un bar de noapte.

Mai mult decât atât, nici viața amoroasă a celor patru nu este prea fericită: Hannah încearcă să scape de Adam (Adam Driver), un actor ratat cu vise mărețe cu care a avut o relație și care acum este obsedat de ea. Marnie încearcă să își revină după ce s-a despărțit de iubirea vieții sale. Shoshanna este implicată într-o relație cu bărbatul cu care și-a pierdut virginitatea, însă acesta la 33 de ani nu are nici casă, nici serviciu. Iar Jessa se căsătorește cu un miliardar pe care l-a cunoscut într-un bar atunci când acesta era în căutare de femei amatoare de un ménage à trois.

E ceva revoltător și în același timp convingător în acest serial, al cărui al doilea sezon va fi difuzat, începând de miercuri, 13 februarie și pe HBO România. Dacă la Sex and the City te uitai pentru că visai ca într-o bună zi să ajungi ca una dintre cele patru femei frumoase și glorioase, la Girls te uiți pentru că te regăsești în ceea ce trăiesc personajele scrise cu inteligență și umor de Lena Dunham. Din nou, HBO arată că este posibil un produs TV  inteligent și deloc superficial.