seriale

Politica este unul dintre subiectele predilecte ale producțiilor americane de film. Iar televiziunile nu puteau să nu se înfructe și ele din mărul politic, privind politica prin ochiul ager și curios al divertismentului. Ambele, politica dar și diverstimentul, având același obiectiv: cucerirea audienței. În topul de mai jos am inclus atât seriale, cât și miniserii și filme de televiziune.

5. Kings – când David îl întâlnește pe Goliat

Plecând de la povestea biblică a Regelui David, dar aducând-o în prezentul războaielor armate și a costumelor scumpe, miniseria Kings urmărește câteva dintre simbolurile, ritualurile și miturile vieții regale. Regele Silas Benjamin, interpretat de Ian McShane, chiar dacă la costum, nu renunță la podoabele care îl fac mai presus de pământeni; însă adevăratul său avantaj este relația directă pe care o are cu divinitatea. Aceasta îl ajută în luarea deciziilor, până când tot ea îi arată înlocuitorul, un anume David Shepherd (înțelegeți voi jocul de cuvinte).

Scenariul este foarte interesant, cu multe întorsături de situație combinate cu trimiteri religioase (neașteptat din partea unei producții americane). De remarcat, prințul este interpretat de românul Sebastian Stan, în film un homosexual împătimit al plăcerilor nocturne.

Miniseria Kings a fost difuzată pe NBC, în 2009, timp de 13 episoade.

4. Political Animals – politica dezbracă de secrete

Nu foarte mulți oameni din lumea politică se pot mândri că au devenit personaje în producții cinematografice. Lăsând realizările profesionale de o parte, Hillary Rodham Clinton este, fără doar și poate, omul politic cel mai prezent în lumea entertainment-ului. Asta pentru că mulți scenariști și regizori încearcă s-o invoce în producții ficționale pentru a-i rezolva misterul vieții personale.

Dacă la început se punea accentul pe legătura sa cu fostul președinte american Bill Clinton, precum în Primary Colors (atât în roman, cât și în film) – unde era portretizat mariajul dintre cei doi – sau în The Special Relationship – o docudramă marca HBO despre relația dintre familia Clinton și Tony Blair – în miniseria Political Animals este vorba despre ambițiile politice ale doamnei Clinton și despre munca sa în calitate de Secretar de Stat. Miniseria tratează și dilema „de ce Hillary a acceptat să rămână alături de soțul său după ce acesta a înșelat-o”.

Personajul principal, Elaine Barrish Hammond, interpretat de actrița Sigourney Weaver, este o fostă primă doamnă cu aspirații la cea mai înaltă funcție în stat, dar care a divorțat. Political Animals a fost nominalizat pentru cea mai bună producție de televiziune la Globurile de Aur, iar din distribuția sa face parte, din nou, și actorul de origine română Sebastian Stan.

Cele șase episoade din Political Animals au fost difuzate în 2012, pe USA Network.

3. Scandal – armata de oameni din spatele politicienilor

Scandal pleacă de la povestea reală a lui Judy Smith. Kerry Washington o interpretează pe Olivia Pope, consilieră care lucrase pentru președintele SUA și fusese amanta acestuia. Când lucrurile din viața personală o luaseră pe o pantă prea abruptă, Pope decisese să își întemeieze o firmă de consultanță, luând alături de ea foști avocați sau criminali plătiți, fiecare cu câte o mare problemă în viața personală.  Obiectivul lor este acela de a rezolva problemele din viețile personale ale clienților, în general oameni politici, înainte ca acestea să devină publice.

Serialul creat de Shonda Rhimes, producătoarea Grey’s Anatomy și Private Practice,  se află aproape de finalul celui de-al doilea sezon pe ABC. La noi, Scandal este difuzat pe Universal Channel, în fiecare marți, de la 22.00.

2. Veep – nu e chiar așa ușor să fii într-o poziție de putere

Veep, comedia HBO care o are în rolul principal pe actrița Julia Louis-Dreyfus,  vorbește despre o fostă senatoare acum în postura de Vice Președinte a Statelor Unite. Însă această nouă postură nu este deloc ceea ce se aștepta aceasta să fie. Fără a fi deloc pregătită pentru ce o așteaptă, le face viața foarte grea celor din echipă. Serialul este o aluzie la senatoarea Sarah Palin și la situația în care aceasta ar fi reușit să ajungă să ocupe a doua poziție în stat.

Bănuiam, dar Veep confirmă: policienii înjură foarte des. Poate e de înțeles că au nevoie să se elibereze după ce în public nu au cum să scape de discursurile alambicate, constipate și pline de platitudini. Așa că, atunci când ușile din lemn masiv se închid, lăsând în urma lor presa și electoratul, politicienii dau frâu liber cuvintelor grele.

Primul sezon din Veep a fost difuzat în 2012, pe HBO. Iar din 14 aprilie începe cel de-al doilea sezon.

1. Game Change – niciodată nu știi ce se ascunde în spatele unui zâmbet larg și a unei mâini întinse

Dacă Julia Louis-Dreyfus o întruchipează într-o latură satirică și ironică pe Sarah Palin, docudrama celor de la HBO, Game Change, aduce o altă perspectivă asupra candidaturii din 2008 a fostei senatoare de Alaska pentru poziția de Vice Președinte a Statelor Unite. Vorbind despre relația dintre un politician și echipa sa de campanie, aceasta aduce în discuție o veche și romantică problemă, cea a loialității și a ajutorului mai presus de propriile interese.

Filmul, câștigător al Globului de Aur 2013 pentru categoria cea mai bună miniserie sau film TV, concurând cu Political Animals, se bazează pe bestseller-ul cu același nume scris de jurnaliștii politici John Heilemann și Mark Halperin. Filmul lasă în urmă amănuntele despre John Edwards, Hillary Rodham Clinton sau Barack Obama și se concentrează pe campania lui Palin, interpretată cu mare finețe de Julianne Moore – câștigătoare a unui premiu Emmy și unui Glob de Aur pentru acest rol.

Game Change reușește să creeze o imagine echilibrată a unei figuri politice contestate și controversate și ne introduce în cercul din spatele politicianului, format din oameni care te pot susține și îți pot consolida victoria electorală sau, din contră, te pot dărâma de pe piedestalul pe care, cel mai probabil, tot ei te-au urcat.

La granița dintre lumea politică și cea a consultanților de imagine, Scandal, Gladiators in Suits reușește să combine dramele de la Casa Albă, printre care agenți CIA capturați de talibani, furturi de voturi sau aventurile amoroase ale președintelui, cu strategiile și tacticile prin care sunt rezolvate scandalurile de imagine ale unor oameni care se află în lumina reflectoarelor. Și ca toate serialele care pun accentul pe viața politică, îți ridică un mare semn de întrebare în ceea ce îi privește pe oamenii pe care îi votăm în Parlament sau îi punem în scaunul de Președinte.

Scandal folosește un ton admirativ pentru lumea politicienilor și mai ales pentru cea a consulatanțiilor care se află în spatele acestora și care se ocupă de imaginea lor. Astfel, serialul abordează dintr-o altă perspectivă o lume dură și plină de cinism – subiect foarte întâlnit în producțiile cinematografice de peste ocean, vezi Game Change, Veep sau Political Animals.

Punând accent pe modul în care echipa de gladiatori condusă de Olivia Pope, interpretată de Kerry Washington (pe care o puteți vedea în mult discutatul Django Unchained), rezolvă scandaluri în care sunt implicate mai multe persoane publice, de cele mai multe ori oameni politici, de la diplomați care se confruntă cu răpirea copiilor lor, la fiul unui important CEO care este acuzat de viol. Scandal tratează foarte serios mașinăria Washington și ne arată cum lumea politică este un joc de imagini create în oglinzi, în care nu contează cine este omul care candidează, ci politicianul pe care îl vedem în declarațiile de presă și în băile de mulțimi. Lumea politică este o mașinărie foarte bine regizată de consilieri care sunt dispuși să facă orice pentru omul pentru care lucrează, chiar să fure voturile pentru prezidențiale, să fure indentitățile unor oameni sau să mătrășească rezultatul unui proces.

Problema serialului este aceea a veridicității, pentru că de cele mai multe ori nu există niciun oponent. Fără doar și poate echipa lui Pope este cea mai bună, iar ea este cel mai cunoscut, respectat și temut consultant de imagine, cu toate acestea pare greu de crezut că toată lumea fuge din calea lor doar din respect, că presa înghite de fiecare dată declarațiile regizate fără să investigheze subiectul.  Și mai mult decât atât, nu știm absolut nimic despre această echipă de „gladiators in suits”, așa cum unuia dintre personaje îi place să spună. Știm că Olivia Pope i-a salvat în trecut, iar acum ei fac orice le cere aceasta, fără să pune vreo întrebare. Echipa, formată din foști avocați și un fost criminal plătit, rezolvă orice problemă, însă serialul nu ne arată, de cele mai multe ori, modalitatea prin care reușesc aceștia să îndeplinească sarcina cu succes.

De asemenea, un alt minus al serialului este accentul pus pe relația sentimentală dintre Pope și Președintele Fitzgerald Grant (Tony Goldwyn). Ca în toate scenariile semnate de Shonda Rhimes, vezi Grey’s Anatomy sau Private Practice, partea emoțională este cea mai importantă, iar acțiunea este centrată pe un personaj feminin puternic, de succes, cea mai bună în breaslă, cu o reputație de invidiat, dar care are mari probleme în viața amoroasă, îndrăgostindu-se de persoana care nu trebuie și devenind amanta acestuia (același lucru l-au făcut la începutul serialelor și personajele Meredith Grey și Addison Montgomery-Shepherd).

Și mai este ceva care ne amintește de cele două seriale medicale amintite mai sus: mai mulți actori care joacă în Scandal au fost prezenți și în echipa lărgită a casting-ului acestora. Dintre ei îi amintim doar pe Jeff Perry care îl interpretează pe Cyrus Beene, primul consilier al Președintelui Fitzgerald Grant și pe Kate Burton care joacă rolul Vice Președintei Sally Langston, cei doi fiind părinții lui Meredith Grey, în Grey’s Anatomy.

Precum în alte seriale ca The Good Wife sau The Firm, fiecare episod din Scandal prezintă un caz nou, pe lângă povestea principală care se dezvoltă de-a lungul întregului serial. În privința acestor cazuri, Scandal păstrează o latură moralizatoare. Bineînțeles, Olivia Pope & Associates pedepsește de fiecare dată ticăloșii și îi salvează pe cei meritorii…

Cel de-al doilea sezon din Scandal este difuzat pe Universal Channel, în fiecare marți, de la 22.00.

Spre deosebire de alte seriale despre lumea avocaturii, Suits nu se concentrează pe studiul legilor, nici pe construirea discursului actorilor și nici măcar pe viața din tribunalele americane, ci despre șansă, o a doua șansă. Dacă alte seriale cu avocați ne demonstrează că toată lumea care greșește trebuie să plătească, iar oamenii legii se îngrijesc să apere legea, Suits ne arată că această lume a avocaților poate fi foarte ușor păcălită, trebuie să fii inteligent, să fii motivat și să ai pe cineva care să te protejeze, eventual necondiționat.

Suitsurmărește aventurile unui tânăr autodidact care, deși nu a terminat facultatea, a ajuns, printr-un concurs de împrejurări, să lucreze la una dintre cele mai bune firme de avocatură din New York, apreciată printre altele și pentru că toți angajații săi erau absolvenți de Harvard. Mike Ross, interpretat de Patrick J. Adams, și-a câștigat existența dând examenul de barou în locul celor care nu puteau să ia un punctaj de trecere nici dacă erau meditați de însuși Socrate. Și pentru asta îl plăteau pe Ross care avea o memorie fotografică care îl ajuta să recite perfect legile americane. În momentul în care viața lui Ross se împărțea între examene și droguri, acesta îl întâlnește pe Harvey Specter (Gabriel Macht), un avocat cunoscut, care uimit de inteligența și capacitatea de învățare a primului îi oferă ocazia să lucreze pentru el.

Din nefericire, însă, nu prea înțelegem de ce Harvey își pune în pericol cariera pentru a îl proteja pe Rose care, deși îl ajută de mai multe ori să rezolve anumite cazuri, nu demonstrează că este un Dr. House al avocaturii. Argumentul că Harvey se vede pe el în tinerețe în Mike Ross este mai mult romantic decât verosimil. În orice caz, serialul confirmă conceptul de american dream bine implementat și puternic regăsit în producțiile de televiziune de peste ocean, vezi White Collar.

Dincolo de acest cui, Suits cucerește printr-o scriitură amuzantă și inteligentă și printr-o distribuție echilibrată și bine aleasă. Cei doi actori principali Patrick J. Adams și Gabriel Macht sunt foarte carismatici, credibili în rolurile lor de actori din lumea de pe Wall Street și, să recunoaștem, good looking. Mai ales în comparație cu personajul lui Rick Hoffman, Louis Litt, un alt partener al firmei care este mereu în competiție cu Harvey și dedicat total firmei pentru care lucrează este mereu autoritar și obsedat ca toți angajații să fie competenți și mai ales absolvenți de Harvard. Louis Litt se află, astfel, la polul opus față de Harvey și Ross fiind frustrat, deloc carismatic, ba chiar enervant.

Pe lângă diada carismatic-necarismatic ilustrată de cei trei actori, serialul pune accent și pe viața personală a personajelor principale. Astfel, dacă Mike Ross este îndrăgostit de colega sa Rachel Zane, interpretată de frumoasa Meghan Markle, Harvey Specter are mai multe relații amoroase, însă singura prezență feminină constantă din viața lui este secretara sa Donna Paulsen, jucată cu mult umor și ironie de bună calitate de Sarah Rafferty.

Serialul, al cărui al doilea sezon se apropie de final, va reveni pentru un al treilea.  Suits va continua să ne povestească cu umor și ironie despre cum poți trăi încălcând regulile fără să fii descoperit, nici măcar atunci când ești înconjurat de cei mai buni avocați din lume.

Sex. Femei. Prietenie. Feminism. Talent. Idealuri. Dorințe. Într-un cuvând: Girls,replica realistă a anului 2012 pentru serialul Sex and the City. Plecând de la același clișeu al poveștilor unor tinere care vin într-o oraș mare pentru a-și găsi drumul spre o carieră glorioasă, Girls urmărește patru femei fără succes în viața profesională care sunt mai mereu împlicate în relații sexuale nefericite și care, pe deasupra, nici nu trăiesc în Manhattan-ul as cool as it gets.  

Acțiunea se concentrează în jurul personajului principal Hannah, interpretat de Lena Dunham, scenarista și una dintre producătoarele serialului – câștigătoare în acest an pentru acest rol a Globului de Aur pentru cea mai bună actriță într-o comedie de televiziune. Alături de Hannah sunt cele trei prietene: frumoasa Marnie (Allison Williams), virgina Shoshanna (Zosia Mamet) și boema Jessa (Jemima Kirke). Serialul prezintă aventurile profesionalo-amoroase ale celor patru femei care încearcă să supraviețuiască într-o Americă departe de sloganul „țara tuturor posibilităților”, preluând în mare parte stilul din Tiny Furniture- filmul independent pe care l-a scris și regizat Dunham în 2010. 

Girls, câștigător al unui Glob de Aur pentru cea mai bună comedie de televiziune și nominalizat anul trecut pentru cinci premii Emmy (adjudecându-și-l doar pe cel pentru cel mai bun casting), excelează prin realism, naturalețe și un scenariu cu o scriitură amuzantă, inteligentă și cu povești credibile. Niciodată nu îți pui întrebarea, precum în seriale ca Sex and the City, cum de personajul principal care nu are nici job și nici măcar bani de chirie arată întotdeauna impecabil? Așa că niciuna dintre cele patru personaje din Girls nu este Carrie Bradshaw. Niciuna nu are vreo carieră glorioasă: Hannah abia își găsește un site care să îi publice articolele, însă pentru asta are de ales fie să experimenteze un ménage à trois, fie o supradoză de cocaină, iar Marnie este concediată și trebuie să lucreze ca hostess într-un bar de noapte.

Mai mult decât atât, nici viața amoroasă a celor patru nu este prea fericită: Hannah încearcă să scape de Adam (Adam Driver), un actor ratat cu vise mărețe cu care a avut o relație și care acum este obsedat de ea. Marnie încearcă să își revină după ce s-a despărțit de iubirea vieții sale. Shoshanna este implicată într-o relație cu bărbatul cu care și-a pierdut virginitatea, însă acesta la 33 de ani nu are nici casă, nici serviciu. Iar Jessa se căsătorește cu un miliardar pe care l-a cunoscut într-un bar atunci când acesta era în căutare de femei amatoare de un ménage à trois.

E ceva revoltător și în același timp convingător în acest serial, al cărui al doilea sezon va fi difuzat, începând de miercuri, 13 februarie și pe HBO România. Dacă la Sex and the City te uitai pentru că visai ca într-o bună zi să ajungi ca una dintre cele patru femei frumoase și glorioase, la Girls te uiți pentru că te regăsești în ceea ce trăiesc personajele scrise cu inteligență și umor de Lena Dunham. Din nou, HBO arată că este posibil un produs TV  inteligent și deloc superficial.

Împotriva regurilor comerciale, a dictaturii cifrelor de audiență și a discursului directorilor de televiziune care ne intoxică cu expresia „asta vrea publicul”, serialul realizat de cei de la HBO, The Newsroom, pleacă de la premisa unei lumi jurnalistice în care profesioniști foarte bine pregătiți urmăresc doar adevărul. 

Serialul care a primit în 2012 două nominalizări la Globurile de Aur pentru cea mai bună dramă și cel mai bun actor într-un rol principal, se concentrează în jurul emisiunii News Night, moderate de jurnalistul Will McAvoy, interpretat de Jeff Daniels. Alături de acest Jay Leno al știrilor, se află producătoarea MacKenzie MacHale (Emily Mortimer), recent întoarsă dintr-o misiune jurnalistică în Irak și Afghanistan. Obiectivul celor doi este acela de a crea un program de știri care să prezinte faptele fără să fie dependenți de cifrele de audiență sau de interesele politice.

Fiecare episod este construit în jurul unui eveniment important, precum uciderea lui Bin Laden sau deversarea de petrol de la Deepwater Horizon. Serialul, a cărui acțiune este plasată în 2010, tratează doar evenimente care au avut loc în realitate pentru ca publicul să fie familiarizat cu ele. Tocmai această idee face serialul să fie interesant pentru că avem senzația că știm mai multe lucruri despre eveniment decât personajele. Însă, acestea au marele avantaj că pot să schimbe modul în care au reacționat ziariștii în acele situații. Parcă peștișorul de aur le-a îndeplinit dorința de a se întoarce în timp și a schimba lucrurile. De aceea jurnaliștii din The Newsroom demasca corupția din politică și arată publicului ce se ascunde în spatele unor afaceri de multe milioane.

Creatorul serialului, Aaron Sorkin, cunoscut pentru pelicula The Social Network, pentru care a câștigat un Oscar pentru cel mai bun scenariu, vine cu o interpretare idealistă și romantică asupra jurnalismului. Tocmai faptul că Sorkin nu vine din lumea mass-mediei, i-a oferit acestuia posibilitatea să scrie, din postura de outsider, despre jurnalismul pe care și-l dorește. Însă poate acest tip de jurnalism să fie fezabil într-o industrie bazată pe interese politico-financiare? Probabil cei din breaslă ar spune că nu. Dacă ne-am uita în presa românească, am argumenta același lucru. Tocmai această lipsă de veridicitate este cel mai mare minus al serialului.

Mai mult decât atât, această ideea a unui jurnalism de calitate care respectă toate normele deontologice se pierde pentru că serialul nu se concentrează doar pe lumea profesională a personajelor sale. Iar acțiunea se învărte cam mult în jurul a două povești de dragoste. Pe de o parte, relația amoroasă dintre McAvoy și MacHale se întoarce în prezent, însă cei doi nu pot să fie împreună pentru că sunt mereu în contra timp: când unul pare dispus să încerce să reia relația, celălalt este împlicat în alta și tot așa. Pe de altă parte, avem un triunghi amoros care o are în centru pe jurnalista Maggie Jordan (Alison Pill), într-o relație cu Don Keefer (Thomas Sadoski), producătorul fostei emisiuni a lui McAvoy, dar îndrăgostită de colegul său Jim Harper (John Gallagher). Acțiunea se pierde în jurul indeciziilor sentimentale cu care se confruntă personajele, iar atenția publicului nu mai este pe cazurile prezentate.

Pe de altă parte, chiar dacă în distribuție întâlnim actori foarte talentați, partitura care le-a fost atribuită nu îi ajută foarte mult tocmai pentru că personajele sunt lipsite de autenticitate: o minte luminată care se află în spatele emisiunii, un jurnalist carismatic care îi face pe toți să îl urmeze fără să se gândească la consecințe, o femeie care își sacrifică viața personală pentru visul unei cariere de succes, un jurnalist indian care, culmea, este un geniu IT, o femeie care nu se poate decide cine este alesul și doi bărbați care se luptă pentru inima ei.

Cu toate acestea, lăsând la o parte personajele stereotipe, poveștile de dragoste tipice serialelor americane, The Newsroom reușește să atragă atenția asupra modului în care se face presă în prezent. 

The Newsroom se întoarce, pentru al doilea sezon, în luna iunie a acestui an, pe HBO România.

Breaking Bad și The Wire sunt serialele cele mai des citate pentru a susține că trecem printr-o "epoca de aur a televiziunii”. Limitându-ne la operele de ficțiune din SUA, afirmația mi se pare cât se poate de corectă. Dacă ultimul impresionează prin realism, Breaking Bad se susține în personajele de o profunzime rar întâlnită în afara mediului literar.  

Producătorul Vince Gilligan intenționa să realizeze o comedie neagră. Deși punctată cu umor subtil, atmosfera sumbră din Breaking Bad se potrivește mai bine unei drame. Iar premisa pare a fi scoasă dintr-o tragedie greaca: Walter White (Bryan Cranston) este un geniu al chimiei care în urma unor decizii nefericite a ajuns un banal profesor de liceu, nevoit să își suplimenteze veniturile lucrând într-o benzinărie. Când află că are cancer decide cu greutate să recurgă la fabricarea methamfetaminei pentru a putea plăti tratamentul costisitor. În această întreprindere se asociază cu Jesse Pinkman (Aaron Paul), un fabricant de droguri care etalează o atitudine "€œde cartier” într-un mod cat se poate de ridicol.  

Alături de avocați, medicii sunt cel mai adesea personaje în serialele americane. De multe ori le idealizăm profesia și cu greu ne-am putea imagina că aceștia, în timp ce operează, discută despre problemele lor sentimentale. Serialele americane ne-au arătat că și medicii sunt human, all too human:

5. Mental, relația doctor – pacient

Serialul difuzat timp de un singur sezon de Fox International (rețeaua de televiziune a postului american Fox pentru America Latină, Europa și Asia), urmărește un doctor psihiatru genial care are mereu dreptate atunci când vine vorba de pacienții lui, dar a cărui viață personală este complet disfuncțională. Îți amintește cumva de o altă producție a Fox, House M.D.?

Dar Dr. Jack Gallagher, personajul principal din Mental, este construit diferit de Dr. Gregory House, producătorii alegând să creeze un personaj care reușește să descopere misterul din spatele fiecărui pacient tocmai relaționând cu aceștia. House, sigur vă amintiți, nici nu se întâlnea cu pacienții săi. Cu alte cuvinte, Dr. Gallagher reușește prin metode outside the box, de exemplu se dezbracă, să relaționeze cu oameni închiși în universul lor.

Serialul a fost difuzat doar în 2009, timp de un singur sezon, și nu a mai fost continuat pentru că nu a avut o audiență extraordinară (aproape 5 milioane de telespectatori).

4. M*A*S*H – a fi medic pe vremea de război

Bazat pe romanul lui Richard Hooker, MASH: A Novel About Three Army Doctors, serialul CBS are în centrul acțiunii echipa medicală a 4077th Mobile Army Surgical Hospital aflată în Coreea de Sud în timpul războiului coreean.

Serialul este bazat pe fapte adevărate și pe povești spuse de doctori care au lucrat în sistemul MASH. Apărut în perioada în care Războiul din Vietnam era în desfășurare, serialul a îmbrăcat mantaua comediei pentru a-și desfășura discursul moralist despre inutilitatea conflictelor militare. Mai mult decât atât, serialul face o radiografie a oamenilor care sunt trimiși pe front, accentuându-se discrepanța dintre cei care consideră că au fost obligați să își părăsească casa și familia pentru a muri în război și cei care văd războiul ca pe o dovadă de patriotism, ca exercitarea datoriei față de țară.

În timpul celor 11 sezoane, M*A*S*H a câștigat atât publicul, având mereu peste 15 milioane de telespectatori, cât și criticii, serialul fiind clasat pe locul 25 în topul celor mai bune 50 de seriale ale tuturor timpurilor, realizat în 2002 de revista TV Guide.

3. Grey’s Anatomy – „pick me, choose me, love me”

Lumea medicală este pusă pe masa de operație și disecată. Grey’s Anatomy este un serial despre viața doctorilor care pe lângă operațiile interesante, uneori exotice – un bărbat însărcinat, un penis fracturat sau diferite transplanturi de organe, au probleme conjugale, trebuie să plătească chiria sau descoperă că părinții au avut relații extraconjugale.

Grey’s Anatomy îmbină umorul și ironia cu drama, iar personajele sale trec repede de la bucuria nașterii unui copil, la moartea unui membru al familiei, de la momentele împărțite cu prietenii, la descoperirea că soția te înșeală cu prietenul cel mai bun. ABC a reușit să creeze dintr-un simplu serial medical un adevărat fenomen, a descoperit actori, precum Katherine Heigl (cel mai recent film al ei este The Big Wedding), a dat replici care ne-au intrat în vocabular ( „pick me, choose me, love me” este una dintre ele) și a dat naștere unei alte producții, Private Practice, care urmărește viața post Grey’s Anatomy a doctorului Addison Montgomery , difuzat imediat după serialul mamă.

Adesea criticat că este asemănător cu serialul ER, Grey’s Anatomy este un show mult mai personal; de altfel, producătoarea Shonda Rhimes povestea că ideea serialului i-a venit atunci când un doctor i-a povestit cât de greu îi este să se epileze în cabina de duș a spitalului unde lucra. Un detaliu complet neimportant și prostesc, la prima vedere…

Grey’s Anatomy este pe Diva Universal, în fiecare zi de marți până joi, de la ora 19.

2. ER – medicina la modul serios

Serialul care ni l-a dat pe George Clooney, ER urmărește viața unei echipe medicale dintr-un spital de urgențe din Chicago. Acțiunea se desfășoară, în general, în spital sau în apropierea acestuia, însă are și o intrigă ce se dezvoltă pe toată durata unui sezon în afara spitalului.

Mai mult decât a creiona o imagine a vieții acestor doctori, serialul a prezentat subiecte sociale, filosofice si morale legate de HIV, tranplantul de organe, rasism, traficul de persoane sau drepturile persoanelor gay. Evident, nimeni nu îi spunea direct telespectatorului să mănânce mai multe legume pentru o viață mai sănătoasă, însă sfatul era ascuns printre cazurile medicale și poveștile personajelor.

Difuzat timp de 15 sezoane, între 1994 – 2009, ER a devenit cel mai longeviv serial medical din istoria televiziunii americane, câștigând nu mai puțin de 23 de premii Emmy, inclusiv cel pentru cel mai bun serial.

1. House M.D. – omul care nu-i iubește pe oameni este iubit de ei

Dr. Gregory House – personajul principal – e interpretat de talentatul britanic Hugh Laurie, deși mulți dintre noi ar jura că actorul nu are pic de accent britanic. House este un doctor diagnostician genial care lucrează la un spital din New Jersey, un medic total nesociabil, neconvențional și cu o altă mică problemă – dependent de droguri. Prin raționamente exotice și neașteptate, educated guesses, o minte deschisă și foarte antrenată, House reușește împreună cu echipa sa să ajungă la diagnosticul corect după ce toate celelalte specialități mediacle au eșuat. De multe ori raționamentele includ informații obținute prin metode neortodoxe: intrări ilegale în domiciul pacienților și minciuni sfruntate, ba chiar si provocarea pacienților în cele mai neetice moduri spre comportamente care să trădeze ceva despre condiția lor medicală.

House nu se luptă doar să găsească diagnosticul corect, ci și să scape de criticile și sancțiunile primite de la directoarea spitalului, Dr. Lisa Cuddy (Lisa Edelstein).

Cel mai urmărit serial al anului 2008, House M.D a câștigat numeroase premii, printre care cinci Emmy-uri și două Globuri de Aur, și l-a trasformat pe Hugh Laurie într-unul dintre cei mai apreciați actori peste ocean.

În România, House M.Deste în fiecare zi, de luni până joi, de la ora 23, pe Euforia Tv.

Chiar dacă nu au intrat în acest top, merită menționate și seriale precum Dr. Quinn, Medicine Woman, Body of Proof, Nurse Jackie sau The Mob Doctor.

Citește și Top 5 seriale cu avocati – unde-i lege, e distractie

Suits – Cand memoria fotografica castiga Wall Street-ul

Michael Clayton – Shiva Distrugatorul

Serialul The Good Wife – in ciuda titlului, cu totul altceva decat Desperate Housewives

5 seriale si fructul interzis al politicii

Top 5 seriale cu avocati – unde-i lege, e distractie

5 seriale si fructul interzis al politicii

Bazându-se pe serialul israelian Hatufim (Prisoners of War), Homeland urmărește povestea dintre un agent CIA, Carrie Mathison, interpretată de Claire Danes, și un fost soldat american, Nicholas Brody (Damian Lewis), care, pe timpul războiului, a fost ținut prizonier de către al-Qaeda.  Într-o operațiune neautorizate în Irak, Carrie este avertizată de un spion că unul dintre prizonierii americani a trecut de partea al-Qaeda. În același moment, americanii se bucură de salvarea sergentului Brody  dintr-un campus care aparținea teroristului Abu Nazir.

Povestea devine interesantă atunci când Carrie începe să creadă că Brody este prizonierul american trecut în tabăra inamică. Cu toate acestea, superiorii ei de la CIA nu au încredere în judecata ei și îl consideră în continuare pe Brody un erou de război. Povestea se schimbă în sezonul al doilea, atunci când un alt agent CIA, Saul Berenson (Mandy Patinkin), singurul apropiat al lui Carrie, află despre legătura dintre Brody și teroristul Abu Nazir, dar pentru a preveni un alt atac terorist pe pământ american, îl transformă pe acesta într-un colaborator al CIA, lucrând, astfel, împreună cu Carrie.

În mijlocul tuturor acțiunilor politico-strategice făcute, pe de o parte, de CIA și, pe de alta, de Abu Nazir, Carrie și Brody trăiesc o aventură amoroasă, trăirile celor doi punând în pericol familia fostului militar american, devenit acum membru al Congresului Statelor Unite ale Americii și prima variantă pentru postul de Vice-Președinte. Mai mult decât atât, Brody trebuie să facă față și problemelor fiicei sale adolescente Dana Brody (Morgan Saylor).

Fără doar și poate, Howard Gordon (Awake) și Alex Gansa (The X-Files, Numb3rs sau Entourage), creatorii serialului, fac o treabă foarte bună în a ține publicul mereu în suspans, altfel spus, atunci când te întrebi ce poate să se mai întâmple, vin mereu cu o soluție neașteptată. Serialul, câștigător al premiului Emmy și al unui Golden Globe pentru cea mai bună dramă a anului 2012, a cucerit foarte repede și publicul de peste ocean, devenind încă de la primul sezon cel mai urmărit produs al postului Showtime, cel care difuzează printre altele Dexter, Californication, The Tudors, Brotherhood sau Weeds. 

Homeland este mai mult decât o poveste despre un soldat american care nu a putut să reziste tentației de a trece în tabăra cealaltă, mai mult decât o poveste despre cât de greu îi este unui fost soldat să se întoarcă acasă, mai mult decât o poveste despre obsesia americană de a opri acțiunile teroriste care planează perpetuu deasupra țării lor. Este un serial despre oameni cu sentimente diferite, uneori greu de înțeles, alteori clișeistice (soția soldatului american care lăsată acasă are o aventură cu prietenul cel mai bun al acestuia). Homeland nu pune accent pe efecte speciale și nici pe condiții de filmare nemaipomenite, ci pe un scenariu complex și foarte bine scris, fiind o variantă mult îmbunătățită a serialului 24, pentru cei care au văzut drama care îl avea în centrul pe Kiefer Sutherland.

Și mai are un mare atuu: actorii. Atât Claire Danes, cât și Damian Lewis, ambii câștigători ai premiilor Emmy, joacă extraordinar. Sentimentele prin care trece un bolnav mental, sentimentele unei femei care iubește și este rănită și frustrările unui agent CIA care nu este lăsat să-și facă datoria față de țară, toate aceste trăiri sunt vii și foarte bine interpretate de Danes, care are și meritul de a transforma un personaj cu extrem de puține elemente comerciale într-unul pe placul publicului. De asemenea, Lewis reușește să transmită nesiguranța unui om care se întoarce într-o viață pe care nu o mai simte a lui, frica provocată de o situație fără scăpare și frustrarea omului care nu-și poate asuma adevărata identitate sau durerea de a trăi într-o permanentă minciună.