Facebook
Acasă Timp liber Recenzii carti bune Pagină 20

Recenzii carti bune

Ultimele

Vis febril – Un roman straniu, din care intelegi ceea ce vrei

Adriana Gionea
-
0
Vis febril – Un roman straniu, din care intelegi ceea ce vrei

Autoarea argentiniană Samanta Schweblin a scris un roman aşa cum le place devoratorilor de filme experimentale sau de thrillere suprarealiste cu accente de horror alegoric stilizat. A creat o lume de o stranietate greu de pătruns, însă localizată într-un spaţiu cât se poate de familiar. Din acest spaţiu banal se ivesc elementele sinistre, înspăimântătoare, care însă nu deformează vizual realitatea, ci o împing discret spre o zonă a lipsei de sens, unde pândeşte un pericol de neînţeles, la fel de anarhic.

În romanul  scurt, dar dens, intitulat Vis febril (finalist al Man Booker International Prize), autoarea se foloseşte abil de misterul nelumesc, de ambiguitatea dusă la extrem şi de realitatea unui spaţiu banal care alunecă brusc într-o irealitate pe care eşti nevoit să o iei ca atare, fără a o înţelege. Tocmai din această realitate a unui loc plasat într-o geografie cunoscută, unde se ascunde însă elementul bizar, ameninţător – o apă contaminată – provine şi genul de suspans care alimentează curiozitatea unui cititor dornic de a experimenta stiluri noi.

De obicei, în filmele horror cu tentă alegoric-suprarealistă, elementul malefic poate fi localizat, chiar dacă îţi este prezentat distorsionat. În romanul Samantei Schweblin, răul se acunde într-un pârâiaş ce a dus la moartea unui cal preţios, ameninţând întregul sat, precum un bluestem. Calul a băut apa otrăvită. Nu se ştie cauza toxicităţii, şi nici despre leacul împotriva ei nu se prea vorbeşte. După ce îţi indică sursa pericolului, autoarea îţi închide orice drum de acces către înţeles, lăsându-te să oferi propriul sens.

Partea dinamică a romanului începe abrupt, în timpul dialogului dintre cele două personaje feminine – Carla şi Amanda. Ele se află într-un sat ales de oamenii din capitală pentru a-şi petrece vacanţele. În timp ce fata Amandei se joacă liniştită, Carla îi destăinuie Amandei un secret morbid şi absurd. Fiul ei, David, suferă de o boală grea şi necunoscută, aparută după ce a venit în contact cu apa din zonă, în clipa în care a fost lăsat nesupravegheat. Singura care mai credea în vindecarea lui era tămăduitoarea dintr-o casă plină de enigme. Această vindecătoare a promis însănătoşirea lui David, dar cu un preţ: acesta va intra în pielea altei persoane pentru a reduce forţa bolii.

Deşi povestea despre vindecarea lui David (spusă de Carla) este neverosimilă pentru orice om ancorat în realitatea ce respinge superstiţiile şi magia, Amanda începe să se simtă ameninţată, de parcă băiatul îmbolnăvit ar deveni un pericol la adresa fiicei sale, Nina. De fapt, multe dintre gândurile şi discuţiile purtate de Amanda fac trimitere la oscilaţia unei mame între dorinţa de încuraja autonomia copilului ei şi teama de a fi prea departe pentru a-i veni în ajutor.

Pentru cei dornici de a citi o poveste închegată, ce respectă vechea structura narativă, Vis febril poate fi un roman frustrant, deoarece atât personajele, cât şi acţiunile acestora se sustrag definitiv oricărei explicaţii logice. Romanul ar putea fi la fel de bine transformat într-o piesă de teatru absurd. De altfel, spaţiul minimalist în care se petrec majoritatea scenelor – o cameră de spital unde se întâlnesc Amanda şi David, băiatul amicei sale – aminteşte de un decor auster, dar ales tocmai pentru a permite infiltrarea aberantului cu miez alegoric inaccesibil.

Aberantul este dublat de o ambiguitate opacă, prin care eşti introdus în atmosfera locului. Această ambiguitate bine dozată planează mai ales asupra dialogului dintre David, băiatul contaminat, şi Amanda, prietena mamei lui. Cei doi vorbesc pentru a derula în faţa ta o succesiune de flashbackuri care să îţi ofere nişte minime repere prin hăţisul absurdului, dar suficiente pentru a-ţi stârni curiozitatea.

David încearcă să o ajute pe Amanda să îşi amintească toate evenimentele ce au adus-o într-o salonul de spital. Amintirile nu sunt lămuritoare, ci au rolul de a întreţine suspansul prin aluzii şi repere dezvăluite doar pe jumătate. Vei afla totuşi despre cum s-a descoperit existenţa unei ape contaminate, despre toate reacţiile Amandei care se temea pentru siguranţa fiicei sale, despre cum a fost moartea ţinută la distanţă pentru a fi salvat David şi despre secretele Carlei – mama lui David.

În lipsa unei naraţiuni care să se ramifice pentru a te ţine atent, scriitoarea Samanta Schweblin se foloseşte abil de personajul aflat la vârsta copilăriei – David. El va insista să aducă la suprafaţă amintirile Amandei, reuşind minima ordonare a evenimentelor, astfel încât cititorul să nu abandoneze lectura odată intrat în această lume de indicii voalate, o lume ce aminteşte mai degrabă de un coşmar incoerent. Vocea lui insinuantă şi perseverentă va exprima şi promisiunea unei dezvăluiri sumbre care să răstoarne aşteptările cititorului şi care să-l determine să îşi schimbe părerile despre semnificaţiile elementelor bizare din acest roman. Poţi comanda acest roman de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti, Elefant.ro

Citeşte şi Corpul ei şi alte desfătări – Erotism şi înfricoşare

Zece Decembrie – Un autor care merită să fie descoperit şi în România

Corpul ei si alte desfatari – Erotism si infricosare

Zece Decembrie – Un autor care merita descoperit si in Romania

Istoria lui Mayta – O calatorie intr-un Peru multistratificat

Adriana Gionea
-
0
Istoria lui Mayta – O calatorie intr-un Peru multistratificat

Peru este destinaţia recomandată celor dornici de a străbate o ţară unde se face brusc trecerea de la cultură la alta, dar mai ales de la o formă de relief accesibilă, plată, la una ce îţi va cere efort şi curaj pentru a o străbate. La fel sunt şi trecerile de la o perioadă la alta din istoria acestei ţări ce a devenit simbolul civilizaţiei incaşe, dar, la un moment dat, şi al războaielor de gherilă înfricoşătoare.

Asemenea unei călătorii de neuitat printr-un Peru mozaicat, Istoria lui Mayta are mai multe niveluri şi tot atâtea straturi cultural-ideologice. Începe aventuros, în zona de coastă, mai bine zis în cartierele mărginaşe din Lima, şi continuă trepidant spre înălţimile tainice ale Anzilor, în legendara Jauja. În Jauja şi în aşezările din împrejurimi se spune că se află de fapt acel Peru autentic (şi dureros), al populaţiilor asuprite de conchistadori, din rândul cărora au provenit cei ce şi-au dorit recuperarea pământurilor furate acum sute de ani de la incaşi.

Tot în legendara Jauja din Anzi va ajunge şi Mayta. În anul 1958, Mayta era hotărât să declanşeze o revoluţie comunistă menită să pună capăt inegalităţilor dintre adevaraţii moştenitori ai ţării natale şi urmaşii celor ce au profitat din plin de pe urma colonialismului sprijinit de teroarea instaurată de Inchiziţia ajunsă până în America de Sud.

Cine era acest Mayta? Părerile sunt împărţite. Comunist violent ajuns un terorist, prieten devotat, nepot idealist ce a devenit victima propriei dorinţe naive de a schimba lumea sau un adolescent cu porniri de sfânt gata să împartă suferinţa cu mărginaşii Limei sau cu acei locuitori din Anzi eşuaţi în mahalalele sordide ale capitalei. Aşa este descris Mayta de către apropiaţi, complici, foşti camarazi de luptă, rude, colegi subversivi sau adversari din cercurile stângii clandestine.

Mario Vargas Llosa tranformă imaginea controversată şi plină de contradicţii a lui Mayta într-un pretext folosit inteligent pentru a vorbi fascinant şi dureros despre Peru. Istoria lui Mayta ar mai putea fi şi un roman scris pentru a exorciza traumele, dezamăgirile şi apăsarea celui ce îşi vede ţara cuprinsă de nesiguranţă şi apoi paralizată de ameninţarea terorii. Asemenea multor ţări din America Latină, Peru lui Mario Vargas Llosa a cunoscut acea teroare ce a fost răspândită atât de extremiştii de stânga, cât şi de adepţii dreptei care sprijineau intervenţia armatei ce putea duce la dictatura militară legitimată de lupta împotriva gherilelor marxiste din Anzi.

Prin talentul de povestitor abil şi de cunoscător al Americii de Sud, Mario Vargas Llosa deschide incomod, însă responsabil şi echilibrat, nişte discuţii fertile despre istoria continentului său. Personajele din roman vorbesc despre comunism şi capcanele idealimsului, despre colonialism, despre segregarea între urmaşii pre-columbienilor şi cei ai conchistadorilor europeni, despre autonomie şi dependenţa de influenţa străină în politica unei ţări cutremurate de lovituri de stat şi de ameninţarea constantă a unei dictaturi feroce.

Datorită viziunii multistratificate asupra unei tentative de a declaşa o revoluţie, Mario Vargas Llosa reuşeşte să se facă auzit de mai multe categorii de cititori. Istoria lui Mayta este un roman pătrunzător precum un eseu, seducător precum un mozaic de legende şi mistere şi dens precum o analiză social-politică necesară. În primele pagini, romanul se devorează alert datorită stilului de a povesti a lui Llosa, apoi solicită parcurgerea lui în paralel cu explorarea unei hărţi a statului Peru şi căutarea unor informaţii despre istoria recentă a ţării.

Povestea lui Mayta capătă ramificaţii ce duc spre istoria statului Peru, dar şi a ţărilor ce au trecut de la pericolul fascist la drogul stalinist. Citind acest roman vei înţelege nu doar societăţile sud-americane, ci întreaga luptă pentru putere dintre taberele celor seduşi de idealurile comuniste, indiferent de ţară. La rândul său, Mayta s-a trezit prins între adepţii staliniştilor şi cei ai lui Troţki, visând însă la o nouă unificare a stângii pentru a duce la capăt revoluţia comunistă începută în Anzi. Mayta visa la o revoluţie extinsă în toată ţara, inclusiv în cosmopolita şi neînduplecata Limă, despre care se tot spunea că de-a lungul secolelor înghiţise resursele incaşilor dezmoşteniţi.

Apelând eficient la darul unui autor sud-american de a spune poveşti reale cu miez atemporal ce amintesc de civilizaţiile străvechi, Mario Vargas Llosa furnizează una dintre cele mai bune lecţii de istorie şi de trezire din idealismul ajuns la graniţa utopiei cu terorismul. În paralel cu datele istorice îţi furnizează şi o analiză a metamorfozelor ce fac trecerea de la puritatea idealistului ce visează la salvarea celor săraci, asemenea unui sfânt, la contaminarea cu germenii extremismului ce adânceşte şi mai mult lipsurile unei societăţi măcinate de colonialism.

Istoria lui Mayta depăşeşte contextul societăţii sud-americane zguduite de marile dictaturi ale secolului XX. Ce s-a întâmplat cu Mayta şi cu tinerii seduşi de comunismul iluzoriu din epoca lui este reprezentativ pentru orice ţară unde revin în actualitate partidele ce propun soluţii radicale (şi de radicalizare) pentru a pune capăt sărăciei şi inegalităţii.

Universalitatea romanului înlocuieşte întrebarea A fost Mayta rău, sau doar un alt idealist neînţeles? cu altă întrebare, valabilă mai ales pentru noi, cei de azi, indiferent de ţara în care ne-am născut: Mai este de actualitate pericolul ascuns în mesajele  partidelor noi, ce se declară a fi împotriva sistemului, promiţând o nouă viziune, mai ancorată în preocupările şi idealurile celor dezamăgiţi de vechile reguli? Cum poate fi depistat extremismul camuflat în promisiunea luminoasă de a schimba lumea, de a corecta nedreptăţile? Investigaţia lui Mario Vargas Llosa despre Mayta nu propune răspunsuri, deoarece adevărul este la fel de volatil precum certitudinile despre adevăratele intenţii ale lui Mayta. Propune în schimb o permanentă vigilenţă care să înlăture instalarea iluziei alimentate de frenezia bunelor intenţii ce nasc fanatismul.

Citeşte şi Climas – Trei femei din Peru

Bunicul (El abuelo) – Vei dori să îţi petreci următoarea vacanţă în Peru

Climas – Trei femei din Peru

Bunicul (El Abuelo) – Vei dori sa petreci urmatoarea vacanta in Peru

32 de carti noi te asteapta in librarie, in aprilie 2019

Adriana Gionea
-
0
32 de carti noi te asteapta in librarie, in aprilie 2019

Jurnalul lui Salvador Dali, destăinuirile Marinei Abramovic, Peru lui Mario Vargas Llosa, New Yorkul noilor boemi din lumea literară, o nouă apariţie din seria dedicată lui Milan Kundera, poveşti de la graniţa Rusiei cu Asia, eseurile lui Jonathan Frazen, surprizele pentru fanii literaturii sud-americane şi africane, un roman inspirat de personalitatea lui Shakespeare, personajele misterioase din lumea bibliotecilor, noi thrillere psihologice şi romane cu tentă suprarealistă au ajuns în librării pentru a face luna aprilie una de neuitat.

Jurnalul unui geniu

 

Salvador Dali continuă să fascineze generaţie după generaţie, la fel şi jurnalul său. Excentric, încrezător în propria genialitate până la graniţa cu narcisismul şi fără teama de a-şi exhiba impresiile şi gândurile incomode referitoare la arta secolului XX, Salvador Dali face un adevărat spectacol din Jurnalul unui geniu.

 

Încălcând toate graniţele. Memoir

Cei interesaţi de arta contemporană sau pur şi simplu intrigaţi de imaginea Marinei Abramovic pot alege memoriile ei, traduse în română sub titlul Încălcând toate graniţele. Amintirile ei despre legatura cu mama obsedată de control, primele încercări artistice prin care a devenit o prezenţă controversată şi marea iubire ce i-a influenţat evoluţia creativă sunt incluse în acest volum inedit.

 

Statut şi anxietate

 

Cei seduşi de stilul lui Alain de Botton vor descoperi o altă selecţie de eseuri cuceritoare, de data aceasta vizând tema anxietăţii ce are la bază fuga de eşec. Explorând personalităţile faimoase care au învăţat să găsească soluţii pentru a diminua teama de a nu atinge statutul dorit în societate, Alain de Botton îmbină informaţii din mai multe domenii precum: arta, psihologia, economia, filozofia şi politica.

 

Olga 

 

Bernhard Schlink are un nou roman! Se numeste Olga şi îţi oferă povestea unei femei ce dovedeşte un mare talent de a supravieţui evenimentelor istorice apăsătoare. Olga are parte şi de o iubire copleşitoare, o iubire care va dura între finalul secolului al XIX-lea şi anii ’70.

 

Viaţa secretă a lui William Shakespeare

 

Biografia lui William Shakespeare şi Londra care l-a inspirat sunt ofertante pentru genul de romane consistente. Un astfel de roman promite să fie şi Viaţa secretă a lui William Shakespeare. Ce este real şi ce este fals în mitologia dezvoltată în jurul vieţii sale misterioase? Cum era el cu adevărat? Sunt câteva dintre întrebările pe care se bazează romanul scris de Jude Morgan.

 

Istoria lui Mayta

 

Mario Vargas Llosa readuce în prezent imaginea lui Mayta, un personaj deopotrivă admirat şi detestat în Peru. Opiniile despre Mayta sunt contradictorii, reflectând o societate polarizată. Pentru simpatizanţii comuniştilor din Peru, Mayta a fost un erou, pentru ceilalţi, un terorist. De fapt, însuşi Mayta a trecut prin multe schimbări, fiind la început un catolic declarat, apoi un tânăr ce a contestat vechile reguli sociale. În calitate de subversiv, şi-a negat valorile inoculate în copilărie, ajungând să-l admire pe Troţki şi încercând să organizeze o revoluţie în Anzi. Istoria lui Mayta este o reanalizare a idealurilor de stânga din Peru anilor ’50, cu mari urmări în anii ’70 şi ‘80.

 

Dacă Strada Beale ar putea vorbi

Unul dintre cele mai bune romane scrise de James Baldwin, Dacă Strada Beale ar putea vorbi a revenit în actualitate datorită filmului cu acelaşi nume intrat pe lista nominalizărilor la Oscar. Singurul roman al lui Baldwin în care evenimentele sunt prezentate prin vocea unui femei, Dacă Strada Beale ar putea vorbi surprinde atmosfera din America segregată, unde un cuplu afro-american este zguduit de o falsă acuzaţie de viol. Personajul feminin central va încerca să dovedească nevinovăţia iubitului ei, pe care speră să îl scoată din închisoare înainte ca fiul lor să se nască.

Sistemul periodic

 

Primo Levi foloseste creativ şi metaforic tabelul lui Mendeleev pentru a îmbina propria istorie de viaţă cu marea istorie a secolului XX, zguduit de fascism. Cele 21 de proze scurte devin o meditaţie asupra umanităţii şi a încercării de a găsi resurse interioare în vremuri ameninţătoare.

 

Vis febril

 

Nominalizat la Man Booker International Prize, Vis febril este un roman care seamănă cu un horror stilizat, având accente suprarealist-alegorice. Surprinzând într-un mod bizar încercarea unor personaje de a scăpa de influenţa un loc unde apa este contaminată, scriitoarea argentiniană Samantha Schweblin te invită într-un univers plin de enigme.

 

Căderea unui sombrero

 

Căderea unui sombrero este un roman absurd cu accente psihedelice. Acţiunea se petrece într-un orăşel din sud-vestul Statelor Unite, unde nu se prea întâmplă evenimente interesante, cu excepţia căderii din cer a unui sombrero. Această cădere va duce la instalarea unei isterii colective printre localnici.

 

Numărul 11 sau Mărturii despre nebunie

 

Fanii lui Jonathan Coe vor avea parte de un roman dens, plin de personaje excentrice şi de mesaje satirice despre societatea contemporană. În centrul romanului Numărul 11 sau Mărturii despre nebunie se află două prietene – Alison şi Rachel – a căror maturizare implică nişte întâlniri cu persoane bizare. Printre acestea se numără o profesoară de la Oxford, al cărei soţ a dezvoltat o morbidă obsesie pentru un film văzut în copilărie, şi un poliţist care investighează asasinarea unor actori de stand-up comedy.

 

Omuleţul din perete

 

Pentru cei ce prefară evadarea în lumea fantasticului, Marian Coman (devenit cunoscut prin romanul Testamentul de ciocolată) a scris povestirile incluse în volumul Omuleţul din perete. Ei vor citi despre nişte personaje năstruşnice nimerite într-un univers ce uneşte lumea aşezărilor de pe ţărmul marii negre de cea din locuri îndepărtate. Sevan, un bătăuş dintr-un sat uitat de lume, Fifi, o bibliotecară ce descoperă mistere, Tanti Teofana, o ghicitoare ce ştie unde se ascund comorile şi Mile, un băiat dintr-un internat, care va afla un secret ciudat, populează lumea prozelor scrise de Marian Coman.

 

Pelerinul vrăjit

 

Literarura rusă are multe bijuterii care nu au fost expuse aşa cum ar fi meritat. Una dintre ele este şi Pelerinul vrăjit, un roman iconic pentru Nikolai Leskov. Scris în secolul al XIX-lea, romanul a fost admirat şi de bookaholicul Alberto Manguel, care a declarat: „Fără Leskov nu ar exista nici Cehov, nici Bulgakov, nici García Marques ori Julio Cortázar. […] Leskov este povestitorul esenţial: el nu înfăţişează viaţa, o creează în întreg miracolul, teroarea şi magia ei.“

 

Sfârşitul bibliotecii mele

Alberto Manguel scrie pe placul dependenţilor de lectură, al celor ce pornesc în căutarea unor comori ascunse prin anticariate. Sfârşitul bibliotecii mele este o declaraţie de iubire pentru cărţi şi o laudă adusă obiceiului de a căuta febril noi titluri interesante. Sfârşitul bibliotecii mele va deveni o călătorie irezistibilă prin bilobliteci personale şi prin cele grandioase, celebre în toată lumea.

 

Misterul Henri Pick

Tot de la o bibliotecă porneşte şi ancheta ce stă la baza poveştii din romanul Misterul Henri Pick. Unul dintre cei mai apreciaţi scriitori din spaţiul francofon, David Foenkinos îşi invită cititorul să urmărească tentativa unui bibliotecar de a recupera manuscrisele nepublicate încă. Printre acest manuscrise este descoperită o viitoare capodoperă, scrisă de un anume Henri Pick, a cărui existenţă ascunde câteva enigme.

 

Asimetric

 

Considerat o revelaţie şi un bestseller în Statele Unite, romanul Asimetric este o călătorie prin lumea bună din New Yorkul anilor 2000. Aici se întâlnesc Alice, o scriitoare aflată la începutul carierei, şi Ezra, un autor cu multe premii literare la activ. În paralel cu povestea lor se desfăşoară cea a lui Amar, un economist ce este supus unui interogatoriu absurd chiar înainte de a zbura spre Irak pentru a-şi întâlni fratele.

 

Taipei

 

Taipei este povestea unui scriitor american de origine taiwaneză a cărui viaţă include un şir nesfârşit de petreceri şi o varietate de droguri la modă printre boemi. Autorul romanului American Psycho îl consideră pe Tao Lin un autor emblematic al generaţiei sale.

 

Sfârşitul sfârşitului lumii

 

Admiratorii lui Jonathan Frazen vor avea de data aceasta ocazia de a-l cunoaşte în ipostaza de eseist. Realităţile actuale şi opiniile sale tăioase despre societatea în care trăim îţi dau ocazia de a călători din Antarctica până în Ghana şi Albania citind Sfârşitul sfârşitului lumii.

 

Istoria albinelor

 

De supravieţuirea albinelor este legată însăşi continuitatea speciei umane. Romanul multipremiat scris de Maja Lunde transformă albinele într-o metaforă care descrie relaţiile interumane. Istoria albinelor vorbeşte de fapt despre legăturile dintre părinţi şi copii, îmbinând literatura alegorică din zona distopiei cu viziunea filosofică.

 

Biblioteca invizibilă

 

Biblioteca invizibilă este genul de roman dedicat celor ce preferă un fantasy distractiv care face referire la basmele Fraţilor Grimm. Personajele centrale – Irene şi Kai, misteriosul ei ucenic – vor pleca în Londra pentru a recupera un exemplar unic scris de Fraţii Grimm. Însă Londra unde ajung ei nu este cea despre care am auzit până acum, ci una cotropită de fiinţe ireale.

 

 

Absalom, Absalom!

 

Considerat unul dintre cele mai bune romane americane, Absalom, Absalom! prezintă ascensiunea socială şi decăderea unui tânăr sărac din Sud, care ajunge să facă parte dintr-o familie influentă în urma unei căsătorii. Acţiunea romanului scris de William Faulkner se petrece înaintea Războiului Civil şi dezvăluie o lume patriarhală, în care un singur om putea stăpâni vieţile celor din familia sa, dar şi o comunitate.

 

Zahhak

Romanul istoric şi thrillerul antrenant cu personaje întunecate se îmbină în Zahhak. Inspirat din istoria recentă a Tadjikistanului abia eliberat de sub dominaţia Uniunii Sovietice, Vladimir Medvedev îşi plasează eroii într-un sat retras, de la graniţa cu Afganistanul. În acest sat, o profesoară din Rusia se refugiază împreună cu doi copii ajunşi la vârsta adolescenţei, după ce soţul ei este ucis în timpul războiului civil din Tadjikistanul anilor ’90. Însă nici aici nu se află în siguranţă, deoarece satul ajunge să fie terorizat de un activist comunist grotesc, ajuns în fruntea unei cete de bandiţi susţinuţi de noua putere.

 

Cântecul stepei, cântecul munţilor

Devenit cunoscut mai ales datorită romanului Djamilia, în care a descris pictural stepa de la graniţa Rusiei cu Asia, Cinghiz Aitmatov te îmbie cu pasaje pline de acel realism magic prin care personajele din Cântecul stepei, cântecul munţilor evadează din istoria unui prezent care le ameninţă. Cartea le va plăcea mai ales celor dornici de a descoperi poveşti, mituri şi basme din alte culturi.

 

Ţinuturi în crepuscul

 

Cei dornici de a înţelege mai bine istoria secolului XX pot alege romanul prin care a debutat J.M.Coetzee, intitulat Ţinuturi în crepuscul. Romanul abordează teme precum rasismul, nedreptatea colectivă şi războiul, unind personaje ce au legătură cu segregarea din Africa de Sud, războiul din Vietnam şi marile crize din Orientul Mijlociu.

 

Cine se teme de moarte

 

Tehnologia şi miturile despre vrăjitorie se împletesc în acest roman ameţitor despre Sudan. Vei descoperi istoria unei ţări şi a unui continent prin aventurile unei adolescente cu pielea de culoarea nisipului. Pe adolescentă o cheamă Onyesonwu (Cine-se-teme-de-moarte). Ea te va purta într-o lume stranie şi fascinantă, unde prezentul, superstiţiile din trecut şi încercările de a scăpa de violenţă alcătuiesc un roman abundent.

 

Spuneţi-mi Zebra

Zebra este numele ultimei descendente a unei familii de iranieni progresişti, care a fugit în America. Ea respectă sfatul de a se refugia în lumea cărţilor pentru a scăpa de fanatismul religios. La un moment dat, Zebra va pleca pe urmele tatătui ei, trecând prin Barcelona în drum spre Iran. Spuneţi-mi Zebra aminteşte de stilul lui Roberto Bolano şi al lui Borges.

 

Emigranţii

 

Cititorii dornici de a descoperi poveştile unor personalităţi care să îi inspire vor fi interesaţi şi de cartea Emigranţii. Folosind un stil captivant, W.G. Sebald prezintă vieţile a patru evrei din secolul XX, care au încercat să reziste în faţa dezrădăcinării venite odată cu ameninţarea nazismului. Emigranţii este considerată una dintre capodoperele autorului inovator devenit cunoscut datorită romanelor Austerlitz şi Inelele lui Saturn.

 

Restul e tăcere

 

Dacă te numeri printre cei îndrăgostiţi de literatura sud-americană, vei fi interesat de romanul Restul e tăcere, semnat de Augusto Monterroso – un autor din Honduras, dar care a preferat să fie considerat un scriitor din Guatemala. Romanul jonglează cu frontierele dintre ficţiune şi realitate datorită modului în care este redată viaţa personajului central – Eduardo Torres. În prima parte a romanului este prezentată biografia lui din perspective multiple, oferite de rude şi prieteni, în a doua parte a romanului apar scrierile acestui personaj, inclusiv eseurile despre capodopera Don Quijote,  iar în cea de-a treia parte sunt amintite zicători şi maxime publicate în suplimentul de duminică al ziarului din orasul unde trăieşte personajul. Istoria de viaţă a lui Eduardo Torres reflectă de fapt istoria unui continent.

 

Îţi vând un câine

 

Plasat în Mexic, romanul Îţi vând un câine este o satiră intelectuală despre un pictor nerealizat, ajuns vânzător de tacos. Acesta este pasionat de Theodor Adorno şi a lui Teorie estetică. Citindu-l pe Adorno, personajul central va încerca să găsească soluţii la toate problemele din existenţa lui şi a vecinilor dintr-o clădire dărăpănată.

 

Gluma

 

Milan Kundera face parte din categoria scriitorilor despre care orice dependent de literatură îţi spune că nu ar trebui ignorat. Scris la începutul carierei sale, romanul Gluma a influenţat atât literatura Estului, cât şi noul val al cinematografiei îndrăzneţe din anii ’60. Romanul îmbină umorul satiric, erotismul şi observaţia amară asupra absurdului din perioada comunistă, într-o poveste despre trădare, deziluzie, seducţie, răzbunare şi marile farse pregătite de ideologiile care au dus la eşecul colectiv.

 

Ceva în apă

 

Catherine Steadman, actriţa londoneză cunoscută datorită rolurilor principale din Downton Abbey şi Tutankhamun şi-a făcut debutul literar printr-un thriller psihologic intitulat Ceva în apă. Având o acţiune plasată în Bora-Bora, cartea reia tema pericolului ce pândeşte în mijlocul paradisului însorit. Pericolul este descoperit de cele două personaje centrale venite aici pentru a petrece o lună de miere perfectă, dar ale căror planuri sunt date peste cap de secretul aflat în timp ce fac scuba diving.

 

Prin ochii ei

 

Un alt roman pe placul celor ce preferă thrillerele psihologice este şi Prin ochii ei. Romanul apreciat de Stephen King prezintă relaţia plină de mister dintre protagonistă şi un bărbat şarmant pe care îl întâlneşte într-un bar şi despre care află apoi că este însurat. Povestea se complică din momentul în care soţia acestuia vrea să devină prietena ei. Thrillerul promite o reinterpretare imprevizibilă a clasicului triunghi amoros în care totul scapă de sub control.

 

 

Homme invisible a la fenetre – Pictura, amintirile si fuga de sine

Adriana Gionea
-
0
Homme invisible a la fenetre – Pictura, amintirile si fuga de sine

Romanul Homme invisible a la fenetre – care a stat la baza filmului Souvenirs intimes (Jean Beaudin) – a fost scris mai ales pentru cei pasionaţi de pictură. Ei vor fi capabili de a vedea culoarea şi voluptatea clipei invadate de flashbackuri anarhice tocmai acolo unde alţii nu ar găsi decât monotonia dezolantă a unui pictor paralizat, ce se înfruptă din gloria amintirilor în timp ce îşi caută inspiraţia.

Vei descoperi o nouă autoare preferată – Monique Proulx – cu a ei scriitură intimă, fluidă şi expresivă, ce îi poate atrage până şi pe aceia care au tot evitat romanul introspectiv. Monique Proulx a creat, într-un mod cât se poate de credibil, un personaj care, în loc să se lase doborât de tristeţea cu nuanţe de cinism, îşi rezervă momente care să îl resusciteze, mai ales atunci când viaţa îi readuce aproape nişte femei care l-au dorit în trecut. Ele par atrase de acesta chiar şi în prezentul aflat sub semnul bolii ce îl face pe artistul cândva adulat să se considere indezirabil. Faţă de aceste personaje artistul Max va oscila între fugă şi reapropiere, într-un mod care face scriitura densă, plină de miez şi de idei pe gustul celor ce adoră discuţiile despre pictură şi relaţii.

Viaţa lui Max se derulează între imaginile străzii pe care o priveşte de la fereastra apartamentului, imaginea femeii de care fuge, dar pe care o redescoperă în clădirea de vizazi, şi dialogurile cu fostele iubite sau cu femeile care se refugiază în apartamentul său pentru a-şi linge rănile cotidiene. Modul în care sunt prezentate dialogurile şi existenţa pictorului aminteşte de scenele unui film francez sofisticat, atractiv datorită reflecţiilor când senzual-intelectuale, când sarcastic-amare despre istoria artei ori despre societate.

Deşi starea de sănătate îi limitează posibilităţile de a se bucura de viaţă, personajul central – pictorul Max – nu transformă romanul într-o lectură împotmolită. Scriiroarea canadiană Monique Proulx ştie cum să introducă în scena reprezentată de apartamentul pictorului nişte personaje imprevizibile prin stările şi amintirile pe care le (re)activează. Datorită acestor personaje şi emoţiilor pe care le stârnesc, romanul va fi greu de lăsat din mână.

Personajele (mai ale cele feminine) şi gândurile profunde îşi fac de fiecare dată o apariţie tulburătoare, stârnind furtuni în conştiinţa protagonistului. Fie că este vorba despre acei prieteni boemi, de muzele rătăcite ce îi tranzitează prezentul sau despre acea femeie specială care îl urmăreşte din clădirea de vizavi, de parcă ar fi o amantă pasională şi obsedată, ce se simte abandonată, prezenţele din viaţa pictorului Max încurajează o trecere abruptă de la un ritm la altul. Anumite scene au intensitatea asociată de obicei unui thriller psihologic elegant, în care un personaj fuge de trecut, dar este urmărit tocmai de o persoană ce vrea să facă din acest trecut un prezent chinuitor. Alte scene amintesc în schimb de lentoarea irezistibilă a unui roman scris la persoana I, în care mărturisirile au farmecul unor clipe savurate pe îndelete într-o cafenea din care priveşti detaşat ritmul oraşului.

Prin romanul Homme invisible a la fenetre, Monique Proulx dovedeşte că are un talent rar: acela de a te seduce printr-o poveste care de obicei inhibă entuziasmul cititorului. Cum reuşeşte să transforme într-o lectură irezistibilă ritmul cotidian al unui artist al cărui trup a fost deformat de boală? Introducând la timpul potrivit personajele secundare şi gândurile incisive despre societate, marginali, artă, corpul reflectat în pictură şi fuga de propriul trecut. Precum o pensulă care lasă în urmă nişte nuanţe puternice, menite să spulbere echilibrul cromatic al unei picturi, propunând nişte contraste neaşteptate şi atipice, fiecare personaj dezvăluie trăsături ale pictorului la care nu te-ai fi aşteptat, promiţându-ţi astfel noi şi noi revelaţii cu privire trecutul acestuia, care la început pare mai degrabă unui voalat, inaccesibil, enigmatic.

Poţi citi şi 10 cărţi interesante găsite în librăria franceză Kyralina

Nimicul – Provocator şi palpitant

10 carti interesante gasite in libraria franceza Kyralina

Nimicul – Provocator si palpitant

Razbunarea iertarii – Tandra si rascolitoare

Adriana Gionea
-
0
Razbunarea iertarii – Tandra si rascolitoare

Compusă din patru nuvele publicate în 2017, cartea Răzbunarea iertării va fi pe gustul celor ce aşteaptă nerăbdători o nouă apariţie din seria dedicată lui Eric-Emmanuel Schmitt. Ei regăsesc acelaşi amestec deopotrivă răscolitor şi reconfortant între acţiuni ce stârnesc reacţii contradictorii, personaje cu secrete ce dau sarea şi piperul unei răsturnări de situaţie şi mesaje ce îndeamnă la compasiune şi la toleranţă, chiar şi în raport cu tipologii umane greu de acceptat şi de îndrăgit.

Cele patru nuvele centrate pe tema iertării – de sine sau a celorlalţi – au consistenţa unor microromane care se citesc pe nerăsuflate datorită stilului cursiv şi amănuntelor neaşteptate ce te fac să-ţi revizuieşti opiniile despre personaje de la o pagină la alta. Două gemene a căror legătură este prinsă între o rivalitate şi o fuziune vecină cu dependenţa emoţională ce-i poate distruge viaţa uneia dintre ele (Surorile Barbarin), un om de afaceri calculat şi dur, care într-un moment de criză îşi aduce aminte de singura femeie care i-a demonstrat că poate avea sentimente (Domnişoara Butterfly), un fost pilot german care descoperă frumuseţea prieteniei şi bucuria lecturii (Desenează-mi un avion) şi o mamă care vrea să descopere partea inocentă a celui ce i-a ucis fiica (Răzbunarea iertării) li se alătură personajelor ce alcătuiesc tipologiile pe care Schmitt le foloseşte adesea în prozele scurte pe care le scrie – personaje ce au suferit pierderi, care manipulează pentru a fugi de propriul gol interior, care au simţit la un moment dat că sunt abandonate, trădate, neiubite sau incapabile de a oferi afecţiune.

Personajele nuvelelor sunt calme la suprafaţă, dar năucite de un zbucium interior gata să explodeze. Au răni ce nu se pot vindeca decât după mulţi de ani, când li se dă şansa de a întâlni o persoană care să le scoată la lumină trauma, dându-i un alt sens. Unele acceptă această şansă, altele se simt asaltate în faţa binelui reprezentat de celălalt.

Succesul de care se bucură nuvelele scrise de Schmitt este legat de modul tandru şi plin de trimiteri psihologice, prin care explorează acţiunile absurde şi condamnabile ale personajelor sale. Îţi vei da repede seama că fiecare pagină aduce un nou amănunt imprevizibil privind cauzele din spatele acţiunilor, prevestind schimbarea bruscă a perspectivei legate de sensul comportamentului, al greşelilor şi al iertării.

Prin aceste patru nuvele pe care fanii săi le vor devora, Eric-Emmanuel Schmitt demonstrează încă o dată abilitatea de a transforma explorarea şi observaţia psihologică deloc pretenţioasă (dar eficientă) într-o puzzle ce aminteşte de enigmele din jurul unei anchete. Asemenea unui suspect încolţit de investigatori, aproape toate personajele derulează un trecut de care nu sunt mândre. Evocarea trecutului poate declanşa nişte emoţii puternice, de care personajele nu se simţeau capabile înainte, cum se întâmplă în nuvela despre afaceristul care descoperă o paralelă între povestea de iubire din Madama Butterfly şi propria poveste de viaţă sau în nuvela despre femeia care vine să-l viziteze pe călăul fiicei sale.

Deşi au fost scrise într-un stil simplu, care îi face adesea pe elitişti să critice succesul autorului, nuvelele ajung într-un punct în care lumea personajelor se ramifică profund chiar şi pentru cei ce-i reproşează lui Schmitt dorinţa de a-i insufla cititorului stări pozitive, o dorinţă asociată de cele mai multe ori cu proza comercială. Această profunzime este legată de răsturnările de situaţie, care sunt eficient plasate astfel încât să revigoreze dinamismul prozei.

Detaliile imprevizibile ajung să zgândărească nişte răni ale cititorului ori să-i amintească de tipologiile umane pe care le detestă, care îi stârnesc revolta. De fapt, nuvelele sunt alcătuite din personaje opuse: unul reprezintă puritatea inalterabilă, celălalt dezumanizarea totală, dispreţul faţă de fiinţa umană. O antiteză veche de când lumea, dar căruia Schmitt a ştiut cum să-i dea o notă imprevizibilă, care să provoace stupefacţie, dar să favorizeze apoi şi o detensionare, prin revelaţia de pe urmă, la care va ajunge fiecare personaj în parte.

Răzbunarea iertării va fi considerată genul de lectură care abordează teme grele într-un stil agreabil, fără a părea însă artificial, deoarece Schmitt nu recurge la o pledoarie tâmpă, nerealistă, pentru de iubirea de aproape, ci la fina ironie legată de contradicţiile uluitoare ce se pot aglomera confuz în psihicul aceleiaşi persoane. Autorul dovedeşte din nou că stie pe ce pedale să apese pentru a stârni reacţiile emoţionale ce întreţin interesul cititorului până la capăt şi cum să ofere un sens care să-l despovăreze pe acesta după ce i-a dat impresia că a trăit alături de personaje nişte drame sufocante, ce pot întrerupe firescul unei existenţe.

Citeşte şi Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată – Înţelepciunea mincinoşilor

Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodata – Intelepciunea mincinosilor

O viata de om – Scrisa pentru cititorii empatici

Adriana Gionea
-
0
O viata de om – Scrisa pentru cititorii empatici

O viaţă de om le va plăcea mai ales cititorilor dornici de a găsi un personaj în care să admire întreaga fragilitate a lumii şi de a cărui bunătate să se ataşeze. Ei vor descoperi în acest roman tipologia personajului care dă ce are mai bun în el şi care ajunge să capete consistenţă abia după ce pierde totul, într-un mediu înconjurat de peisaje devenite un paradis pentru turişti, dar care în anii ’30 năştea mai degrabă perdanţi înăspriţi mult prea devreme.

Actorul Robert Seethaler (ce a jucat şi în filmul Youth al lui Paolo Sorrentino) face parte şi din categoria scriitorilor talentaţi, ce reuşesc în mai puţin de 200 de pagini cât alţii într-un roman-fluviu: să concentreze într-un ritm domol o întreagă existenţă, precum şi esenţa unui secol cu o mie de chipuri, zguduit de schimbări, să te emoţioneze fără sentimentalisme, să te facă să trăieşti alături de personajul său. Şi mai are o calitate: aceea de a te convinge să te ataşezi de un personaj şters, taciturn, stângaci în relaţiile interumane, ce îl obligă de obicei pe un scriitor să aleagă un stil arid pentru a-i face portretul şi pentru a-i descrie traiectoria existenţială, dar şi nu şi pe Robert Seethaler. Acesta scormoneşte încăpăţânat pentru a scoate la suprafaţă o frumuseţe umană chiar şi acolo unde alţii ar fi văzut doar cenuşiul unei tristeţi depresive şi o monotonie infinită.

În centrul romanului se află Egger, un om al secolului XX. Egger poate fi considerat un supravieţuitor, unul discret, lipsit de medalia eroului, care şi-a găsit fericirea într-o singură iubire, mult prea scurtă. A prins modernizarea satului său din creierii munţilor austrieci, unde s-au construit primele teleferice, a iubit, a pierdut, a continuat să trăiască atunci când nu mai avea motive, a cunoscut frontul şi bucuria colectivă provocată de imaginile cu primii paşi pe Lună.

În epoca lui şi în comunitatea izolată unde a trăit, Egger ar fi fost condamnat la nefericirea prin respingere şi inadaptare încă din născare. Fiu al unei femei considerate de obicei oaia neagră a familiei, rămas orfan şi adoptat de o rudă care îl folosea mai degrabă pe post de servitor al familiei sale, lipsit de afecţiune şi de perspectivele oferite de un mare oraş ce i-ar fi permis evadarea din mediul copleşitor, Egger devine un bărbat singuratic, însă deloc plictisitor sau nesuferit, deoarece autorul ştie cum să-i surprindă latura candidă, ghicită în spatele crustei de om neprietenos, incompatibil cu legăturile umane.

După vârsta majoratului, Egger pleacă din casa rudei care i-a traumatizat copilăria şi îşi caută propriul drum, unul nu foarte îndepărtat de satul austriac izolat unde a şi crescut. Îşi construieşte o căsuţă într-o vale (cum atfel decât) singuratică, visează la o mică grădină care să îi asigure strictul necesar şi face tot felul de munci pe care le poate executa de obicei un bărbat solid, harnic şi tăcut, capabil de a duce poveri fără a se plânge.

Pentru Egger, viaţa împărţită între liniştea căsuţei din valea aflată în afara satului şi munca solicitantă este una cum nu se putea mai liniştitoare după anii petrecuţi alături de unchiul care îi aplica nişte corecţii fizice ori de câte ori avea ocazia. Însă va descoperi cât de mult îi poate schimba viaţa apropierea umană când o întâlneşte pe Marie, angajata hanului din sat. După un ritual de curtare năstruşnic, Egger o cere de nevastă, iar Marie acceptă. Pentru a-şi dovedi sieşi că este un bărbat capabil de a se asigura ca femeii iubite să nu îi lipseacă nimic, Egger se angajează la compania de construcţii ce schimbă pentru totdeana vieţile sătenilor după ce transformă satul izolat într-o staţiune extrem de frecventată.

Nu îţi va lua mult până să îţi dai seama că de fapt vei citi un roman despre o fericire sfidător de fragilă, dar care lasă o viguroasă urmă în memoria cititorului datorită plăcerii oferite de lectură. Egger este personajul ce simbolizează omul faţă de care viaţa este crudă, lăsându-l mereu la voia unor evenimente de care nu se poate feri. Totuşi, autorul îi rezervă personajului mult încercat o reîntâlnire stranie cu fiinţa pe care a iubit-o cel mai mult, acea reîntâlnire vindecătoare după o existenţă strivitoare.

În ciuda unei existenţe dramatice, Egger devine simbolul omului capabil de a găsi o cale de supravieţuire psihologică după ce pierde totul, iar stilul cinematografic al scriitorului face din tentativele sale de a suptavieţui nişte pagini care să îţi păstreze viu interesul până la final. De fapt, autorul demonstrează că poate crea o proză vie chiar şi fără o naraţiune dinamică. Totodată, stilul său, care alternează evenimentele dramatic-alerte cu lentoarea descriptivă, îi va da un farmec aparte acestei cărţi, amintind şi de filmele pline de cadre poetice, fotografice. Pasajele descriptive te fac să te simţi precum un călător într-un sat austriac, iar echilibrul stilistic îi atrage până şi pe cititorii speriaţi de pasajele descriptive minuţioase.

Citeşte şi În Calabria – Un pitoresc imprevizibil

In Calabria – Un pitoresc imprevizibil

 

Evolutia barbatului – Fertila pentru discutii provocatoare

Adriana Gionea
-
0
Evolutia barbatului – Fertila pentru discutii provocatoare

Evoluţia bărbatului (tradusă de Oana Maria Zaharia, la ed. Vellant) este genul de carte provocatoare despre care vei dori să vorbeşti cu prietenii, fie că sunt mai apropiaţi de tabăra progresiştilor ce susţin egalitatea, fie de tabăra misoginilor ce deplâng apusul masculinităţii arhaice.

Scriitura expresivă şi la obiect, exemplele nuanţate şi bine alese, trimiterile spre cultura populară din deceniile ce au produs nişte schimbări majore în mentalitatea oamenilor, indiferent de continent, erudiţia accesibilă, tentativele de contestare a legilor vechi de mii de ani, ideile corect argumentate şi tonul confesiv oferă o lectură agreabilă şi fertilă pentru dialogul dintre sexe. Vei găsi o pledoarie molipsitoare, inteligent şi convingător susţinută pentru o renunţare la vechile reguli care sunt introiectate de bărbaţi încă din copilărie şi care le simplifică angoasant lumea emoţională.

Grayson Perry este unul dintre cei mai apreciaţi artişti britanici actuali, cu un Premiu BAFTA la activ. Probabil că apartenenţa la comunitatea artiştilor contemporani, adesea caracterizaţi de uşurinta prin care sfidează regulile machiste, l-a ajutat să exploreze mai confortabil, apoi să vorbească deschis, chiar echilibrat şi relaxat, despre ceea ce alţi bărbaţi ar considera destabilizator şi anxiogen: toxicitatea modelului de masculinitate tradiţională. Aducând în discuţie conformismul masculin ce a dus la înfiinţarea unei instituţii solide şi tiranice – metaforicul Minister al Masculinităţii Standard, populat cu bărbaţi occidentali albi, din clasa de mijloc, dornici de a-şi impune valorile rigide la nivel global, astfel încât nimeni să nu le mai conteste, să le renegocieze – Grayson Perry le propune cititorilor o reconfigurare a valorilor şi a percepţiei (individuale şi colective) asupra idealului masculin şi feminin, dar mai ales a graniţelor dintre feminin şi masculin.

Grayson Perry ne aduce aminte de ceea ce părem să uitam sau mai degrabă suntem ajutaţi să uităm: importanţa influenţei culturale impuse din exterior, pe care o interiorizăm şi o luăm apoi ca un dat înnăscut, natural, ce nu trebuie contestat pentru a nu afecta echilibrul care există de când lumea şi pământul. Ceea ce defineşte masculinitatea nu este bătut în cuie. Este mai degrabă un construct social, ce ajunge să devină constrângător, interzicând orice posibilitate de negociere în numele echilibrului individual şi relaţional.

Apelând mai ales la exemple din cultura britanică a succesului exibat în oraşul spre care se îndreaptă multe fantezii aspiraţionale – Londra – Grayson Perry invită la nesupunerea salvatoare, prin contestarea normelor privind respectarea graniţelor dintre ceea ce este considerat a fi masculin şi feminin. Grayson Perry este el însuşi cunoscut datorită curajului năstruşnic de a experimenta, chiar şi vestimentar, amestecul dintre feminin şi masculin. Pe măsură ce îşi destăinuie propriile experienţe, vei avea parte de trimiteri interesante ce îmbină cunoştinţe din psihologie, antropologie, artele vizuale, cinematografie, moda şi pop culture pentru a te invita la reflecţii sănătoase despre limitele bărbatului arhaic.

Poate cea mai interesantă idee a lui Grayson Perry este legată de modul în care ne-am lăsat influenţaţi de normele impuse de alţii, unele toxice, iar normele despre care vorbeşte insistent în cartea lui vin de la Ministerul Bărbatului Standard, care decide ce este şi ce nu este masculin sau cine merită să fie considerat un bărbat adevărat şi validat social, căruia i se promit doar victorii pe toate planurile, atâta vreme cât este inflexibil, dominator în relaţiile cu femeile şi intolerant cu alţi bărbaţi ce se abat de la standardele ministerului străvechi. Acest minister şi-a exportat concepţiile şi valorile peste tot în lume, atacând virulent creativitatea şi diversitatea, care stau la baza relaţiilor autentice, dezvoltării şi a progresului. De fapt, progresul îi sperie pe bărbaţii validaţi de acest minister, care îşi văd contestat statutul dominator şi utilitatea.

Ai spune că nu aduce nimic nou această carte. S-au scris mii în ultimii ani despre teama bărbatului de schimbările aduse de societatea urban-progresistă, care îi reduce privilegiile. Totuşi, o vei considera o apariţie diferită în peisajul cărţilor traduse la noi deoarece te ajută să descoperi un artist original, apoi să înţelegi mai bine adevărata sursă a problemelor ce ameninţă echilibrul societăţii urbane cosmopolite: lipsa oportunităţilor si ritualurilor sănătoase de explorare a masculinităţii în mediile defavorizate sau în upper-middle class-ul dătător de viitori lideri din mediul financiar-politic, dornici de a perpetua de multe ori mentalităţile toxice ale generaţiilor anterioare, tocmai pentru a-şi păstra intacte privilegiile inaccesibile pentru ceilalţi.

Cele mai interesante pagini ale cărţii sunt acelea în care autorul descrie întâlnirile cu adolescenţii delincvenţi din oraşele britanice vestite pentru nivelul ridicat al infracţiunilor, ca urmare a conflictelor dintre găşti. Lipsa unor modele masculine care să îşi manifeste frustrările prin sport sau artă şi absenţa unor activităţi care să canalizeze combativitatea masculină în direcţii utile sabotează orice program şi efort al ţărilor civilizate de a combate delincvenţa timpurie în spaţiile urbane.

Grayson Perry nu se teme să îşi amintească de anii în care el însuşi a cochetat cu agresivitatea ca răspuns la violenţa paternă. Copleşit de un model al masculinităţii toxice însă cât se poate de valide în plan social, autorul propune o analiză care invită la predicţii pertinente legate de viitorul masculinităţii, de reinventarea percepţiilor colective prin acceptarea alternativelor.

Pentru cei fascinaţi de arta contemporană expusă pe malul Tamisei, de efervescenţa cultural-contestatoare din Londra, cartea lui Grayson Perry mai poate fi şi un manifest acid faţă de actuala clasă politică din Marea Britanie şi la ierarhia socială axată pe combativitatea sofisticată a gulerelor albe, ostilă uneori acelor bărbaţi sensibili, având o mentalitate mai sănătoasă. Citind-o, vei derula în minte schimbările aduse de mişcările sociale care, începând cu anii ’60, au pus ferm semnul egal între youth culture şi contestarea societăţii tradiţional-maschiste.

Citeşte şi Corpul ei şi alte desfătări – Erotism şi înfricoşare

Sfârşitul lui Eddy Bellegueule – Noua voce incomodă a literaturii franceze

Corpul ei si alte desfatari – Erotism si infricosare

Sfarsitul lui Eddy Bellegueule – Noua voce incomoda a literaturii franceze

Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi si consemnate de A.E.Hotchner – O lectura cuceritoare

Adriana Gionea
-
0
Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi si consemnate de A.E.Hotchner – O lectura cuceritoare

Cartea Iubirile lui Hemingway este exact aşa cum şi-au imaginat-o cei dornici de a călători în timp: încântătoare şi plină de nostalgii. Când îşi derulează amintirile, Hemingway este la fel de priceput în a concentra imaginile vii, dialogurile memorabile cu artiştii epocii sale şi trăirile puternice în fraze scurte, dar percutante.

Nu a fost nevoie decât de un ascultător care să pună întrebările potrivite la momentul potrivit pentru a-l face pe Hemingway să readucă la viaţă o întreagă epocă în stilul romanelor ce hrănesc nostalgii după o perioadă netrăită, cum a fost perioada interbelică, devenită o sursă inepuizabilă de personalităţi vizionare. De fapt, paginile acestei cărţi de mărturisiri amintesc de romanele inspirate de biografiile artiştilor ce s-au lăsat şlefuiţi de Parisul anilor ’20.

În acest Paris al anilor nebuni începe adevărata viaţă pentru Hemingway, bulversat de iubirea pentru două femei: domestica Hadley (prima lui soţie) şi mult mai sofisticata Pauline (devenită cea de-a doua soţie a scriitorului). Aici îl va cunoaste şi pe Fitzgerald, care va rămâne cel mai bun prieten al lui Hemingway în lumea artiştilor.

Majoritatea paginilor vor dezvălui un Hemingway care nu se teme să îşi arate latura sentimentală în spatele unei masculinităţi de modă veche, asociată cu vânătoarea, boxul şi cuceririle amoroase (o masculinitate căreia nu i se iartă de obicei sensibilitatea). Amintirile din perioada în care a pierdut-o pe Hadley, prima lui soţie, ce nu a mai tolerat prezenţa emancipatei şi manipulatoarei Pauline în viaţa lui Hemingway, sunt cele mai efervescente, dar şi cele mai dureroase. Deşi a rămas faimos datorită portretelor masculine în care surprindea o sensibilitate şi o vulnerabilitate aparte, cum sunt cele din volumul Men Without Women, Hemingway se dovedeşte a fi la fel de abil în explorarea portretelor psihologice ale femeilor pe care le-a iubit. Le surprinde nuanţele, tertipurile şi mai ales intenţiile secrete în cuvinte simple, cu efecte acaparante pentru cititorul fascinat de scenele din lumea scriitorilor ce au trăit în Parisul interbelic, dar perturbatoare pentru conştiinţa lui Hemingway, amintindu-i de un paradis pierdut.

Când îşi aminteşte de marile sale iubiri, Hemingway oscilează între voluptăţile nostalgiei şi remuşcările celui ce nu a ştiut să păstreze. Această oscilaţie marchează amintirile despre anii parizieni, în care a trăit o viaţă de lux alături de amanta Pauline, moştenitoarea unei familii bogate, fiind obligat să plătească un preţ imens: pierderea lui Hadley, prima lui soţie. Hemingway a cunoscut purgatoriul când s-a perpelit în propria confuzie timp de o sută de zile – răgazul acordat de Hadley pentru a putea alege între ea şi Pauline.

Amintirile despre cele o sută de zile seamănă cu peliculele filmate frumos, în care Parisul devine un decor melancolic pentru straniul periplu al unui scriitor pe care îl prind zorii în faimoasele grădini cutreierate de boemi, şi care îşi îneacă amarul în barurile din zonele rău famate sau în cabaretele de lux unde se ascultă jazz-ul anilor nebuni. Devine antologică scena întâlnirii dintre scriitor şi zeiţa de abanos a cabaretelor elegante – Josephine Baker. Este o scenă în care Hemingway deviază promisiunea unei nopţi toride spre o confesiune despre chinurile prin care trece sufletul unui bărbat nevoit să aleagă între două femei pe care le iubeşte la fel de mult şi care îi alimentează la fel de puternic inspiraţia de scriitor. Josephine se dovedeşte a fi o excelentă ascultătoare, care ni-l redă pe acel Hemingway autentic, tulburător şi tulburat de propriul labirint afectiv, un Hemingway uşor de rănit, din spatele încrederii în sine exibate în fotografiile iconice.

Farmecul acestei cărţi i se datorează lui A.E.Hotchner, jurnalistul devenit un apropiat al lui Hemingway, având astfel acces la cele mai intime amintiri ale scriitorului. De altfel, Hotchner este autorul unei alte cărţi dedicate scriitorului – Papa Hemingway. Hotchner are un talent preţios: acela de a pătrunde în memoria unui scriitor şi de a-i prezenta amintirile într-un mod care să te facă să crezi că ai în faţă un roman autobiografic, nicidecum o carte scrisă de altcineva, după captarea unor amintiri. Nu este intruziv, ci empatic şi răbdător.

Sunt atât de vii scenele evocate de Hemingway, încât ai impresia că te afli alături de el în cafenelele frecventate de boemi sau de acei mecena prosperi din America, vrăjiţi de Paris, că eşti un martor tăcut al conversaţiilor de pe Riviera, în care Fitzgerald îi dădea sfaturi unui Hemingway prins într-un triunghi amoros, că te urci în maşina unor milionari excentrici pentru a călători până în Pamplona ce l-a inspirat pe Hemingway, că ajungi să iei la rând localurile distracţiei din Havana anilor ’20-’30 într-o decapotabilă retro, că asişti la replicile acide schimbate de acesta cu protectoarea artiştilor avangardişti, Gertrude Stein, sau la reproşurile adresate de bogătaşii americani supăraţi că au devenit surse de inspiraţie caricaturală după ce l-au invitat pe Hemingway în Pamplona.

Modul în care Hotchner pune cap la cap amintirile lui Hemingway subliniază apropierea dintre viaţa acestuia şi personajele create, invitându-te să îi reciteşti povestirile şi romanele-cult. De fapt, aceste amintiri sunt o călătorie prin locurile ce l-au inspirat pe Hemingway şi unde a fost însoţit de femeile pe care le-a iubit cel mai mult. Parisul efervescent, Spania intensă, Veneţia nostalgiei senine, Africa marilor aventuri la limita morţii, Cuba inspiraţiei târzii şi Florida rememorării unor legături eşuate sunt expuse în scene care te fac să te simţi tu însuţi oaspetele lui Hemingway, alături de Hotchner.

Volumul Iubirile lui Hemingway nu este o simplă înşirare a unor amintiri cuceritoare. Hemingway face din memorie o cale a ispăşirii, printr-o sinceritate demitizantă. Nu se teme să ţi se arate aşa cum este de fapt când se simte copleşit de amintirea propriilor greşeli. În ciuda perioadei dificile din viaţa lui – Hemingway fusese internat într-un sanatoriu în ultimii ani ai existenţei – amintirile sale degajă umor şi o poftă de viaţă de nestăvilit. Dacă povestirile sale păstrează regula simplităţii, existenţa lui Hemingway a fost descrisă mai degrabă de abundenţă, de perpetua cochetare asumată cu excesele, cu dezordinea.

Citeşte şi Men Without Women – Un Hemingway în cea mai bună formă

The Leisure Seeker – O călătorie spre Florida, pentru fanii lui Helen Mirren şi ai lui Hemingway

Men Without Women – Un Hemingway in cea mai buna forma sau despre istoria barbatului obisnuit

The Leisure Seeker – O calatorie spre Florida, pentru fanii lui Helen Mirren si ai lui Hemingway

20 de carti pentru luna martie

Adriana Gionea
-
0
20 de carti pentru luna martie

Japonia imperială din perioada Heian, una dintre marile iubiri ale lui Hemingway, romanul tulburător al unei scriitoare argentiniene, 12 povestiri ce te poartă între Nigeria şi America, povestea unei pictoriţe din Delft, Iranul unei familii captivante, lumea femeii din umbra lui Nabokov, trei poveşti din Florenţa şi un roman care a inspirat un film nominalizat la Oscar te aşteaptă în librării. Toate au în comun personaje feminine care să te inspire.

Biroul pentru Grădini şi Iazuri

Japonia a devenit o sursă de inspiraţie pentru mulţi scriitori occidentali. Unul dintre aceştia este şi Didier Decoin. El alege epoca Heian, care le-a aparţinut femeilor excepţionale, una dintre ele fiind şi celebra Murasaki Shikibu, doamna de la curtea imperială care a dat primul roman al omenirii. Dar nu despre ea vei citi în Biroul pentru Grădini şi Iazuri, ci despre o anonimă, reprezentativă mai degrabă pentru mica istorie. Numele ei este Miyuki şi are o datorie sacră: aceea de a duce la bun sfârşit o călătorie spre Curtea imperială, împreună cu opt crapi. De ce sunt aceşti crapi atât de importanţi? Deoarece fără cei opt crapi iazul din grădinile împăratului nu ar mai simboliza armonia de care japonezul este atât de legat spiritual. Aceştia sunt ultimii peşti oferiţi de soţul ei înainte de a muri înecat. Dar adevărata călătorie începe abia la curtea imperială, unde protagonista va fi obligată să rămână pentru a lua parte la un concurs de parfumuri.

 

Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov

 

V-aţi întrebat ce altă personalitate feminină interesantă i-a atras atenţia Aurorei Liiceanu? Ei bine, aflaţi că noul volum publicat îi este dedicat Verei – muza şi partenera lui Nabokov. Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov este o încercare de a descifra universul psihologic al Verei, soţia marelui scriitor. Vera a petrecut 52 de ani alături de Nabokov, în calitate de soţie devotată, însă cât se poate de discretă. I-a iertat infidelităţile şi momentele de rătăcire. Ce ascunde enigma acestei femei redescoperite datorită volumului Scrisori către Vera sau confesiunilor făcute de fiul cuplului poţi afla citind noua carte semnată de Aurora Liiceanu.

 

Soţia

 

Soţia este romanul care a stat la baza filmului The Wife, având-o pe Glenn Close în rolul principal, nominalizată la Premiile Oscar şi la Globurile de Aur. Romanul explorează relaţia dintr-un cuplu format dintr-un scriitor multipremiat şi femeia ce a renunţat la propria carieră de scriitoare pentru a-i fi alături. Sătulă de infidelităţile şi egoismul acestuia, ea plănuieşte divorţul chiar în timpul călătoriei spre ţara unde soţul va primi un mare premiu literar, atât de râvnit de contemporanii săi.

 

Hemingway şi cu mine

 

De-a lungul existenţei sale, Hemingway a întâlnit femei captivante, multe dintre ele mult prea emancipate pentru epoca lor. Martha Gellhorn este una dintre aceste femei, de care Hemingway s-a îndrăgostit. Inteligentă şi curajoasă, Martha Gellhorn a devenit corespondentă de război, apoi scriitoare. Povestea ei a fost reinterpretată de Paula McLain, cunoscută datorită romanului Soţia din Paris, dedicat primei soţii a lui Hemingway.

 

Mori, iubitule!

 

Cei dornici de a cunoaşte scrierile noilor voci feminine percutante aleg romanul Mori, iubitule!, nominalizat la Booker Prize în 2018. Scriitoarea argentiniană Ariana Harwicz prezintă o poveste stranie şi imprevizibilă despre o femeie neglijată de soţ, care începe să dezvolte o nouă obsesie pentru unul dintre vecini. Între orele petrecute având grijă de copilul ei şi fanteziile violente ce îl au ca protagonist pe vecin, personajul feminin va lua decizii care vor bulversa viaţa unei comunităţi din Franţa rurală.

 

Ce simţi în jurul gâtului

 

Dacă preferi marile poveşti de viaţă concentrate în povestiri intense, vei căuta şi volumul uneia dintre cele mai apreciate scriitoare actuale, Chimamanda Ngozi Adichie. Cele 12 proze din vomului Ce simţi în jurul gâtului au în centru personaje aflate între două lumi: Statele Unite şi Nigeria natală. Având un stil cursiv, incisiv şi ademenitor pentru cei dornici de a cunoaşte şi alte continente, Chimamanda Ngozi Adichie reuşeşte să exploreze rănile, dar şi resursele psihologice ale africanilor nevoiţi să se adapteze la o altă cultură. Fiecare povestire devine o meditaţie asupra istoriei recente din ţările colonizate, diferenţelor culturale şi ritualurilor de adaptare.

 

Dragă Ijewawele: un manifest feminist în cincisprezece sugestii

 

O altă carte scrisă de Chimamanda Ngozi Adichie îţi deschide o fereastră spre feminismul din ţările ameninţate de regimuri dictatoriale. Draga Ijewawele: un manifest feminist în cincisprezece sugestii are la bază scrisoarea unei prietene care a întrebat-o pe autoare cum să-şi crească mai bine fiica.

 

Dezorientală

 

Iranul începe să capete alte nuanţe în imaginarul cititorilor din România datorită unor voci feminine dornice de a-i reda şi partea sofisticată, liberă şi cosmopolită, pe care fundamentaliştii nu au reuşit s-o distrugă. Din acest Iran al femeilor moderne vine şi protagonista romanului Dezorientală. Povestea ei devine saga unei familii iraniene, ale cărei secrete le descoperi începând cu momentul în care aceasta decide să devină în sfârşit mamă.

 

Jurnalul unei iubiri imposibile

 

Florenţa celor pasionaţi de artă devine locul unde o arhitectă găseşte un jurnal pierdut. Citindu-l, ea va descoperi povestea unei relaţii tulburătoare. Şi nu va fi singura poveste. În Jurnalul unei iubiri imposibile, arhitecta devenită scriitoare – Kaya de Vos – leagă firele complicate a trei istorii de viaţă, cu trei protagoniste imprevizibile.

 

 Albastrul din miez de noapte

 

Tot într-un oraş al artei se petrece şi acţiunea romanului Albastrul din miez de noapte, însă este vorba despre faimosul oraş al ceramicii – Delft. Aici, în 1654, ajunge o femeie care fuge de o căsătorie nefericită pentru a deveni pictoriţă. Când se angajează în casa unor negustori bogaţi, aceasta cunoaşte o lume unde talentul îi poate aduce fericirea atât de mult visată. După ce îi este remarcată pasiunea pentru pictură, ea este primită în manufacturile de porţelan din Delft, unde întâlneşte şi marea iubire, dar şi marile sacrificii.

 

Lumea tăcerii

 

Lumea tăcerii este lectura ideală pentru cei pasionaţi de scufundări şi de lumea oceanelor. Autorul este marele explorator Jacques-Yves Cousteau. Acesta îşi povesteşte primele explorări.

 

Ultimul Ţar

 

Cartea Ultimul Ţar le este dedicată celor pasionaţi de istorie. Vei descoperi evenimente petrecute în ultimul an al Romanovilor. Autorul cărţii, Robert Service, este un istoric renumit, care predă la Oxford.

 

Civilizaţia islamică în 30 de vieţi. Primii 1.000 de ani

 

Istoricul Chase F. Robinson te ajută să cunoşti mai bine civilizaţia islamică prin intermediul a 30 de personalităţi care au şlefuit-o de-a lungul secolelor. Marii cărturari vizionari ce au dezvoltat ştiinţa şi arta devin personajele acestei cărţi menite să deschidă noi ferestre spre viitoare lecturi de aprofundare.

 

Z, oraşul pierdut. Povestea amazoniană a unei obsesii fatale

 

Un aventurier pleacă în jungla amazoniană unde speră să descopere o mare civilizaţie. Nu se mai întoarce. Numele său este Percy Fawcett. Povestea lui a circulat prin anii ’20 şi a fost redescoperită odată cu publicarea volumului Z, oraşul pierdut. Vei citi aşadar despre una dintre cele mai bizare călătorii ale secolului trecut.

 

Sonata Gustav

 

Una dintre cele mai bune autoare britanice te invită să descoperi o poveste cu personaje pline de contradicţii. Romanul explorează lumea lui Gustav, crescut de o mamă severă departe de ororile naziste, în Elveţia neutră. Când Gustav se împrieteneşte cu Anton, un evreu cu talent de pianist, secretele mamei sale încep să iasă la suprafaţă, implicit cel strâns legat de atitudinea ei anti-semită.

 

Prima dragoste, ultimele ritualuri. În aşternuturi

 

Prima dragoste, ultimele ritualuri. În aşternuturi este volumul care include primele povestiri scrise de Ian McEwan. Scriitorul explorează trăirile din adolescenţă, în care sexualitatea este puternic legată de maturizare. Despre aceste povestiri Ian McEwan spunea: Au fost ca o cercetare de laborator pentru mine. Am avut şansa să încerc diferite lucruri, să mă descopăr pe mine însumi ca scriitor.

 

Pacienta tăcută

 

Dacă preferi un roman precum un thriller psihologic, s-ar putea să fii curios în legătură cu Pacienta tăcută. Succesul romanului se bazează pe misterul din spatele unui gest necugetat făcut de o pictoriţă care avea o viaţă de invidiat. Alicia, personajul feminin al romanului, îşi împuscă soţul. După acest gest, refuză orice declaraţie, alegând tăcerea extremă. Ce a determinat-o pe acestă pictoriţă consacrată din Londra să îşi împuşte soţul, un faimos fotograf din lumea bună a modei? Este întrebarea la care vrea să răspundă un psihoterapeut, angajat al clinicii unde a fost internată Alicia.

 

Sfaturi de viaţă

 

O altă femeie bănuită care şi-ar fi ucis partenerul este şi protagonista romanului Sfaturi de viaţă, considerat un crime thriller altert. Nora (personajul central) ajunge pe lista suspecţilor după ce fostul soţ este ucis. Motivul? Ea nu ar fi trecut peste durerea provocată de infidelitatea acestuia şi de furia stârnită când el s-a mutat cu actuala parteneră chiar lângă noul cămin al Norei (recăsătorită).

 

Fiica ceasornicarului

 

Kate Morton a devenit una dintre preferatele cititorilor depedenţi de romanele ce plasează într-un decor demn de un film de epocă misterul, secretele de familie şi iubirile încâlcite. Noul roman tradus în limba română păstrează această reţetă de succes. Acţiunea se petrece între prezent şi anul 1862, când nişte artişti şi muzele acestora plănuiesc o vacanţă de neuitat, dar oaza de huzur le este distrusă odată cu moartea unei femei şi dispariţia alteia împreună cu preţioasa bijuterie de familie. Peste mai bine de un secol, o arhivistă redescoperă evenimentele ce au dat peste cap existenţele acestor boemi din secolul al XIX-lea.

 

Moştenirea

 

Lupta pentru avere dintr-o familie disfuncţională din înalta societate este subiectul romanului Moştenirea. Vei descoperi o serie de personaje ajunse în impas, care îşi pun speranţele în banii tatălui. Ca-n majoritatea familiilor cu probleme, va ieşi în evidenţă oaia neagră – un tânăr carismatic abia ieşit de la dezintoxicare. Acţiunile sale ameninţă reputaţia familiei în cercurile înalte.

 

 

Necunoscuta din Berlinul de Est – Reintoarcerea la femeia disparuta

Adriana Gionea
-
0
Necunoscuta din Berlinul de Est – Reintoarcerea la femeia disparuta

Cartea maltezului Immanuel Mifsud – o voce reprezentativă (şi controversată) pentru literatura ţării natale – te ademeneşte printr-o poveste ce îmbină misterul feminin şi atracţia intensă care uneşte doi străini din spaţii culturale diferite.

În Berlinul anilor ’80, Erik, unul dintre cei mai populari actori din Malta, o întâlneşte pe Jutta, o chelneriţă dintr-o cafenea aleasă de obicei de turiştii care poposesc în Alexanderplatz. Eric este cât se poate de conştient de succesul personal, fiind adulat de publicul iubitor de teatru şi de femeile din jur. Despre Jutta, în schimb, nu ştim prea multe. Singurul detaliu care ne este amintit obsesiv este decizia ei de a nu-şi refuza nişte clipe de plăcere trecătoare alături de marele actor maltez, care să o facă să uite de apăsătoarea închisoare cenuşie în care se transformase Berlinul de Est, când Zidul nu devenise încă un obiectiv turistic.

Jutta şi Erik petrec o noapte împreună, suficientă pentru ca memoria lui Erik să facă din tânăra ce servea la cafeneaua din Alexanderplatz un ideal feminin ce degajă misterul celei dorite, ce dispare brusc din peisaj. Dispariţia ei trasformă o simplă escapadă în obsesia dublată de încercarea unui bărbat de a umple un gol, de a-şi proiecta propriile angoase, dorinţe şi visuri în imaginea unei necunoscute.

Alt scriitor ar fi transformat dispariţia enigmaticei Jutta într-o poveste de iubire având magnetismul unui thriller, mai ales că Jutta şi Erik erau urmăriţi de un bărbat dubios ce venea des la cafeneaua unde lucra tânăra din Berlinul de Est. Însă Immanuel Mifsud preferă să-şi transforme romanul într-o succesiune de flashbackuri ce readuc la suprafaţă nişte frânturi de scene, dialoguri şi senzatii voluptuoase trăite de Erik alături de femeile ce i-au marcat existenţa, încă din preadolescenţă. Amintirile personajului masculin se derulează într-un ritm când lent-melancolic, asemenea unei melodii ce reflectă emoţiile asociate plăcerii urmate de pierderea persoanei iubite, când alert-răscolitor, de parcă un singur detaliu ar încuraja aglomerarea unor scene din trecut în prezentul trăit de Erik.

Punctul forte al romanului, în ochii cititorului din afara spaţiului maltez, nu este nici pe departe intriga. Romanul nu include acele detalii ispitoare cu accente noir despre căutarea unei femei dispărute într-un Berlin ţinut sub teroare şi obturat de un zid devenit un simbol al morţii pentru cei ce doreau să treacă dincolo, în lumea liberă. Ceea ce te atrage de fapt la acest roman este călătoria mult mai autentică într-o ţară pe care o vedem adesea prin lentilele turistului însetat de soarele verii mediteraneene, ce nu pare să se termine vreodată. Dacă trepidaţiile politice ale Berlinului nu îi sunt deloc străine cititorului, dramele colective recente ale Maltei sunt mai puţin cunoscute. Aşadar, nu doar Berlinul tinerei dispărute era prins la răscrucea istoriei, în anii ’80, ci şi însorita Malta.

Ţara scriitorului Immanuel Mifsud şi a personajului Erik a fost în pragul unui război civil în anii ’80, când mişcările de stânga ce susţineau că pot aduce progresul şi conservatorii s-au ciocnit traumatizant. În Berlinul Juttei, teroarea devenise mută, asemenea frigului cenuşiu ajuns până şi în cafenelele boeme. În Malta lui Erik, frica însemna instabilitate, iar ameninţarea se dezlănţuia în revolte înăbuşite brutal (dar care sunt descrise mai degrabă prin aluzii decât printr-un realism ce ar fi trimis ficţiunea la graniţa cu documentarul sau cu fotoreportajul din mijlocul situaţiilor politice fierbinţi).

Fără aluziile referitoare la turbulenţii ani ’80, ce au schimbat vechea ordine social-politică din întreaga Europă, Necunoscuta din Berlinul de Est ar fi fost un roman ce nu ar fi adus nimic nou. S-a tot scris despre bărbaţi pierduţi în trecut din cauze unei iubiri trecătoare dar care a lăsat urme adânci în urma dispariţiei lipsite de motive a femeii ce atrage deaorece vine dintr-un alt spaţiu, cu alte reguli, unde timpul se scurge diferit. Referirile voalate la crizele politice ale Maltei îi oferă aşadar particularitate acestei poveşti deloc ieşite din comun şi atenuează frustrarea celui dornic să citească un roman mai dinamic.

Romanul Necunoscuta din Berlinul de Est va fi apreciat mai degrabă de cititorii ataşaţi de personajele ce îşi rederulează insistent existenţa pentru a încerca să umple golurile afective. Erik face parte din categoria personajelor masculine ce îşi dau seama că trebuie să se reîntoarcă în oraşul unde au pierdut o mare iubire pentru a da un sens final existenţei. Vor empatiza cu personajul masculin Erik, dar şi cu femeile din Malta şi din Sicilia, ce i-au fost alături în calitate de amante înţelegătoare şi generoase, după ce s-a reîntors bulversat din Berlinul ce i-a dat-o, apoi i-a luat-o pe Jutta.

Amintirile despre femeia din Berlin şi despre acelea care i-au urmat seamănă cu scenele dintr-un film în care personajul masculin principal călătoreşte între mai multe decenii ale vieţii sale. Un film în care nu se respectă ordinea cronologică, nici regula coerenţei narative. Se trece brusc de la un deceniu la altul sau de la o perioadă a vieţii lui Erik la alta, chiar şi în acelaşi paragraf, ceea ce poate crea fie confuzie, fie acea plăcere oferită cititorului pentru care memoria devine posibilitatea revizitării unei existenţe prin schimbarea ordinii temporale, prin anularea graniţelor dintre amintiri, evenimente, persoane iubite, epoci ale fericirii şi ale pierderii.

Între o himeră a trecutului volatil şi o prezenţă în carne şi oase, Jutta devine un pretext, acela folosit de Erik pentru a înţelege rupturile din viaţa lui: ruptura dintre el şi familie, dintre el şi ţara natală, dintre el şi cea devenită soţie, dintre el şi fiica sa, dintre el şi amanta alături de care a trăit cea mai lungă relaţie, chiar dacă una clandestină, bazată doar pe atracţia sexuală. Jutta simbolizează legătura dintre individual şi istorie, o relaţie expusă mai degrabă voalat în acest roman, deoarece autorul preferă forţa sugestiilor în detrimentul unui verdict precis.

Citeşte şi Femeia inventată – O adori sau o deteşti

Femeia inventata – O adori sau o detesti

Vezi mai multe

Ultimele articole

© Copyright Postmodern 2026