Facebook
Acasă Timp liber Recenzii carti bune Pagină 23

Recenzii carti bune

Ultimele

Loveste-ti inima! – O carte inselatoare

Adriana Gionea
-
0
Loveste-ti inima! – O carte inselatoare

Amelie Nothomb merge direct la esenţă când explorează mecanismele relaţiilor toxice dintre femei – cea dintre mama distantă şi fiica mult mai inteligentă şi profundă, cea dintre sora ignorată şi cea răsfăţată sau cea dintre studenta perfecţionistă de la Medicină şi profesoara pe care o admiră şi care îi devine mentor.

Tocmai acest preţios talent al scriitoarei de a surprinde în mai puţin de 150 de pagini cât alţi scriitori în romane-cărămidă te face să te raportezi diferit la romanul său. La început îl vei considera superficial şi lipsit de consisenţa observaţiilor psihologice multifaţetate, fiind apoi impresionat de sofisticatele detalii despre viaţa interioară a personajelor, apărute pe parcurs.

Loveşte-ţi inima! este un roman înşelător. Ritmul evenimentelor ce marchează evoluţia protagonistei aminteşte de un film mult prea alert. Îţi vine să afirmi că Nothomb este asemenea unui regizor ce urmăreşte doar să-ţi furnizeze emoţii intense, nefiltrate, la care poţi avea acces imediat şi nu îi permite analizei psihologice să se desfăşoare generos, nici unui spectator profund să reflecteze, să respire introspectiv.

Exact când vei fi gata să-i etichetezi negativ romanul, Amelie Nothomb îţi schimbă total perspectiva. Introduce abil detalii şi observaţii incisive precum concluziile unui psihanalist experimentat, iar aceste concluzii te vor face să îi admiri concizia şi cunoştinţele din domeniul psihologiei.

Titlul îi va face pe cititori să creadă că de fapt romanul este unul siropos, plin de clişee, dacă nu cunosc reputaţia lui Amelie Nothomb şi nu au răbdare să ajungă la pagina în care apare antologica frază: Loveşte-ţi inima, acolo e geniul, formulată de Alfred de Musset. Este fraza care o apropie pe Diane, una dintre cele mai bune studente de la Medicină, de profesoara ei de cardiologie, pe nume Olivia. Diane o venerează pe Olivia, iar Olivia reacţionează aşa cum visează orice student ce îşi doreşte să fie acoperit de admiraţia profesorului considerat zeu, adică ridicând în slăvi inteligenţa studentei sale, Diane.

Până să ajungi să descoperi ce se ascunde sub aparenţele relaţiei perfecte şi gratifiante dintre student şi profesor, Amelie Nothomb îţi prezintă o radiografie a relaţiei dintre Diane şi o altă femeie pe care o venerase ca pe o zeiţă – mama ei, Marie. Relaţia dintre mamă şi fiică este una care intrigă şi revoltă. În loc să câştige admiraţia mamei aşa cum o face de obicei orice copil perfect, Diane cea deşteaptă şi frumoasă ajunge să fie ignorată de mama geloasă pe propria fiica.

Marie, mama Dianei, este tipologia histrionicei seducătoare, care devine o narcisistă ce simte voluptate doar când trezeşte invidia celor din jur. Este cea mai frumoasă fată din oraşul în care locuieşte şi ajunge să se mărite cu – aţi ghicit! – băiatul râvnit de toate fetele din generaţia ei. Ar fi trebuit să fie satisfacută. Cel mai frumos burlac din oraş devine soţul ideal cu statut social demn de invidie, tolerant peste măsură şi uşor de manipulat, aşa cum şi-ar fi dorit o femeie precum Marie. Însă ea nu se poate bucura de ce are. Se simte ameninţată de propria fiică deoarece Marie vrea să deţină monopolul asupra laudelor venite de la cei din jur.

Diane a fost înzestrată de timpuriu cu talentul de a înţelege sofisticata încrengătură de gânduri absurde şi neputinţe personale ce zac în culisele acţiunilor condamnabile. Nu îşi critică mama din cauza lipsei de afecţiune…până când se naşte sora ei, care primeşte din partea egoistei Marie toată afecţiunea la care visase mereu Diane. Salvarea Dianei vine din partea bunicilor şi a unei prietene întâlnite în anii de liceu.

Ajunsă la vârsta adolescenţei, Diane se mută la bunicii ei, care i-au oferit afecţiunea pe care ar fi trebuit să o primească de la Marie. Tot la această vârstă ajunge să lege cea mai importantă relaţie de prietenie din viaţa ei şi îşi canalizează energia pentru a-şi urma visul: acela de a deveni medic.

Facultatea de Medicină îi prilejuieşte Dianei întâlnirea cu femeia ce o va face să înfrunte ispita de a se lăsa prinsă în relaţii toxice. Olivia, profesoara adorată de aceasta va fi o prezenţă salvatoare, însă într-un cu totul alt mod decât te-ai fi aşteptat iniţial, deoarece Amelie Nothomb face parte din categoria scriitorilor pentru care salvarea începe cu bulversantele situaţii de criză. Prin traversarea acestor situaţii dificile, pentru Diane devine posibilă înfruntarea demonilor născuţi din relaţiile de ataşament vitale în copilărie, dar care au fost la un moment dat tulburate, distruse.

În micul ei roman alert, Amelie Nothomb condensează descoperirile făcute de marii psihologi ce au studiat relaţiile dintre fraţi sau efectele patologice ale tulburărilor de ataşement din relaţia mamă-fiică. Scriitoarea adaugă şi o satiră tăioasă la adresa cârdăşiei dintre impostură, snobism, vanitate şi oportunism din anumite medii academice unde complexele de inferioritate sunt acoperite cu titluri înalte şi egourile sunt gonflate prin exploatarea idealiştilor nimeriţi într-un cuib de viespi.

Amelie Nothomb scrie povestea unei existenţe în mult mai puţine pagini decât ar fi avut curajul mulţi scriitori cu pretenţii de mari autori de romane psihologice bazate pe documentare şi erudiţie. Totuşi, ritmul alert este cel care, în loc să te împiedice să te scalzi mai mult în propriile emoţii zgândărite de relaţiile cutremurătoare dintre personaje, te face să intri mult mai bine în contact cu propriile stări, prin intensitatea adeseori copleşitoare a şuvoiului de trăiri ce defilează în viaţa protagonistei.

Derularea într-un ritm mult prea alert a etapelor din viaţa Dianei, încât abia mai sesizezi trecerea firească de la copilărie la viaţa de adult în care aceasta ia deciziile majore bazate pe revelaţia privind semnificaţiile unor legături bazate pe iluzii, te face să te întrebi dacă nu cumva existenţa umană este de fapt povestea unei rapide irosiri provocate de încercarea de a compensa lipsa afecţiunii din copilărie.

Loveşte-ţi inima! este un diagnostic literar dat relaţiilor timpurii destrămate, ataşamentului matern ratat şi urmărilor pe termen lung al acestei ratări. Însă este un diagnostic pus astfel încât să lase loc interpretării, datorită unor detalii ce se vor sustrage de la identificarea unei explicaţii clare. Partea greu de înţeles, legată de relaţia mamă-fiică sau de prietenia feminină din lumea academică, devine punctul forte al romanului, deoarece îi oferă cititorului acel combustibil ce alimentează interesul: amestecul între acţiunile inexplicabile ale personajelor, falsa deconspirare a unor posibile motive, care în loc să domolească starile bulversante mai mult voalează certitudinile, şi imprevizibilul ce se naşte din reacţii aparent absurde.

Datorită acestui roman, o poţi considera pe Amelie Nothomb o maestră a loviturii de graţie date cititorului lipsit de răbdare, gata să eticheteze un roman doar citind primele pagini. O lovitură de graţie ce naşte stupefacţie la final.

Citeşte şi Iubire amară – Elena Ferrante a debutat promiţător

Iubire amara – Elena Ferrante a debutat promitator

 

Baietii strazii (Ragazzi di vita) – Roma care se vrea descoperita din nou

Adriana Gionea
-
0
Baietii strazii (Ragazzi di vita) – Roma care se vrea descoperita din nou

Când scrie, Pasolini rămâne de fapt regizorul capabil să vadă frumuseţea într-o lume pândită de sordid şi deformată de violenţă. Deşi nu ezită să descrie realist universul marginalilor, Pasolini este cât se poate de credibil ori de câte ori invită la compasiunea faţă de cei ce atrag mai degrabă dezgustul şi frica semenilor.

Citind Băieţii străzii (Ragazzi di vita), îl regăseşti pe acel Pasolini ce a regizat Accattone şi Mamma Roma, la care se închină mulţi dintre cei ce şi-au descoperit microbul cinefil prin filmele neorealiştilor. Vei spune că este un roman cinematografic având forţa acelor filme clasice devenite vocea unei lumi ignorate, al căror mesaj depăşeşte graniţele perioadei şi ale spaţiului cultural ce au definit realitatea personajelor.

Controversat în perioada apariţiei şi adulat precum un roman-cult în zilele noastre, Băieţii străzii atrage mai multe categorii de cititori, datorită perspectivelor pe care le deschide. Indiferent de unghiul propriei abordări, fiecare cititor se va considera un explorator aşa cum îşi doreşte să fie de fapt un călător veritabil când ajunge într-un oraş precum Roma.

Faima şi măreţia Romei nu capătă în lumea lui Pasolini încremenirea monumentelor din marmură scumpă, ci sunt însufleţite de pulsaţia umană copleşitoare. Personajele străbat acea Romă a contrastelor, devenită o punte între tabloul renascentist dominat de cupole sau palate opulente şi micile străduţe întortocheate, pline de locuinţe coşcovite, unde viciul şi inocenţa palpită împreună.

Băieţii străzii este un roman pe care îl vor lăuda mai ales cei fascinaţi de metamorfozele pline de contradicţii ale oraşelor babilonice, unde splendoarea şi degradarea coexistă înspăimântător şi ofertant. Romanul îi prinde în mrejele sale pe cei pasionaţi de explorările urbane ale zonelor periferice sau care vor pur şi simplu să se piardă în cartierele mai puţin expuse ale unui mare oraş. Cititorii vor fi asemenea unor arheologi ce ajung să caute amintirile unei lumi dispărute odată cu redefinirea graniţelor neclare ale periferiei cameleonice.

Băieţii străzii este şi genul de roman care te îndeamnă mai degrabă să îl cutreieri, aşa cum personajele îşi cutreieră oraşul. Îţi oferă o lectură care te obligă să te deschizi în faţa unei lumi în care inocenţa şi răul sunt definite de alte reguli, mai ales dacă faci parte din rândul celor dornici de a se lăsa antrenaţi de goana hoinarilor fără viitor şi cu prezent la fel de incert ai lui Pasolini, cărora nu le mai rămâne decât să se creadă regii precoce ai mahalalelor.

Cinefilii pasionaţi de urbanism vor fi de departe cei mai entuziasmaţi în faţa acestui roman. Datorită descrierii unor cartiere devenite martorele tranziţiei de la mahalaua mizeră la noile străzi pline de blocuri ce au răsărit năucitor pe vechile maidane ca urmare a unor planuri de a reface oraşele europene după cel de-al Doilea Război Mondial, paginile au consistenţa unui film aflat la graniţa dintre ficţiune şi un documentar observaţional.

Cartea poate fi interpretată asemenea unui portret deopotrivă tandru şi feroce al Romei văzute prin ochii unor marginali, aşa cum o descoperi în capodoperele neorealiste. Cei interesaţi în primul rând de creaţiile lui Pasolini-cineastul vor considera paginile memorabile un omagiu adus unei Rome periferice a cărei pauperitate a fost expusă într-o lumină poetic-nostalgică, degajând, în ciuda brutalităţii, farmecul melancolic al unei lumi pe cale de dispariţie.

Ţi-l poţi imagina pe monstrul sacru al neorealismului aventurându-se alături de personajele sale prin mahalalele Romei. Pasolini găsea în aceste locuri uitate de speranţă imagini care să-l inspire. A imortalizat ca nimeni altul cartierele unde forfota neîncetată şi oazele formate în acel no man’s land aflat la intersecţia dintre urban şi graniţa rurală a periferiei degajă un farmec inexplicabil. Este un farmec receptat doar de cel înzestrat cu talentul de a scoate la suprafaţă licărul de puritate din adolescenţii delicvenţi, a căror primă lecţie de supravieţuire le-a cerut tocmai renunţarea la puritate, încă din copilărie.

Aceşti adolescenţi marginali devin personajele cărţii. Poartă nume şi porecle ce trimit la pitorescul mahalalei din alte vremuri – Creţu, Caşu, Guriţă, Chioru, Târgşor sau Păduche – şi au o relaţie plină de contradicţii cu marele oraş. Ei trăiesc în umbră, însă par a fi regii neîncoronaţi ai Romei. Îi iau în stăpânire străzile afişând încrederea unui paria nesupus, îi adoră zonele rău-famate, îi schimbă legile supravieţuirii, îi privesc ireverenţios splendoarea şi îi ocupă curajos ruinele.

Urmărind aventurile acestor băieţi ai străzii, vei descoperi un scriitor capabil să ofere unele dintre cele mai reuşite pasaje descriptive ce i-au fost dedicate unui oraş, convingându-te să te aventurezi tocmai în acele cartiere din care frumuseţea a fost extirpată. Vor defila prin faţa ta imagini vii precum nişte fotografii antologice în care nuanţele clădirilor şi ale orizontului ce îţi taie răsuflarea domină straniu magherniţele aproape demolate.

În loc să te descurajeze, pasajele în care este descrisă Roma dezolantă sunt de fapt acelea care te vor împiedica să laşi cartea din mână datorită poftei de viaţă pe care o degajă, aşa cum era pofta de viaţă pentru săracii Romei – un amestec expresiv şi derutant între violenţă şi dovezi de solidaritate, cruzime şi compasiune, forţă intimidantă şi vulnerabilitate extremă.

Mahalalele Romei, de unde vin personajele cărţii, sunt imortalizate exact ca într-un film în care derbedeii au priviri visătoare când nu bravează plini de cruzime sau nu se uită cu ferocitatea speculantului mărunt şi famelic. Paginile devin asemenea unor cadre memorabile, în care străzile murdare inundate de lumina magică a unei după-amiezi de vară sunt trezite din moţăială şi din apatia lipsei de speranţă de vocea unui hoţ care fredonează sentimental un cântec napoletan.

După ce vei citi acest roman, vei rămâne cu dorinţa obsedantă de a lua Roma la pas pe urmele personajelor, de a căuta fotografii şi hărţi ale unei lumi apuse, care atrage pe cât de mult sperie.

Citeşte şi Primăvara la Roma a doamnei Stone – Un foarte bun roman psihologic

Primavara la Roma a doamnei Stone – Tennessee Williams, la fel de bun si atunci cand nu scrie piese de teatru

 

Alte 14 noutati pe care le vom cauta la Gaudeamus 2018

Adriana Gionea
-
0
Alte 14 noutati pe care le vom cauta la Gaudeamus 2018

Unde găseşti cele mai bune cărţi? La Gaudeamus 2018, evenimentul care va avea loc între 14 şi 18 noiembrie la Romexpo. Noi îţi recomandăm următoarele titluri:

M-aş omorâ pentru tine şi alte povestiri pierdute

M-aş omorâ pentru tine şi alte povestiri pierdute le da speranţă celor îndrăgostiţi de prozele scurte ale lui Fitzgerald. Arhivele sale încă mai au comori nedescoperite. O parte dintre prozele nepublicate au fost incluse în acest volum.

 

Tentaţia de a fi fericit

 

Dacă vrei să priveşti viaţa prin ochii unui napoletan, poţi alege romanul Tentaţia de a fi fericit, un bestseller multipremiat în Italia. Romanul prezintă întâmplările comic-tragice din viaţa unui septuagenar care încearcă să se înţeleagă mai bine cu fiul ce alege altă cale decât cea tradiţionalistă, cu fiica nonconformistă, cu amanta prostituată şi cu vecinii de bloc. Întâlnirea cu misterioasa Emma, o femeie abuzată de soţ, îi va schimba viziunea asupra vieţii.

 

Manual pentru femei de serviciu

 

Manual pentru femei de serviciu include unele dintre cele mai bune povestiri scrise de Lucia Berlin, o revelaţie a literaturii contemporane. Multe dintre cele 43 de povestiri au fost inspirate din situaţii reale ce au marcat existenţa scriitoarei.

 

Câteva motive să iubeşti viaţa

 

După ce a înfruntat depresia, scriitorul Matt Haig a scris o emoţionantă pledoarie pentru viaţă. Confesiunea lui Haig nu exclude umorul şi optimismul, fiind o alternativă la cărţile de self-help.

 

Omul în căutarea sensului vieţii

 

Ce-ţi mai rămâne după ce existenţa ţi-a fost devastată de experienţa unui lagăr de concentrare? Să dai un sens durerii, chiar dacă maleficul nazismului nu a avut sens. Pentru a putea supravieţui după oroarea trăită în lagăr, Viktor Frakl a scris Omul în căutarea sensului vieţii, ajungând astfel o prezenţă care a schimbat lumea psihologiei.

 

Sfârşitul lui Eddy Bellengueule

Sfârşitul lui Eddy Bellengueule este un roman despre maturizarea şi descoperirea identităţii sexuale a unui adolescent inteligent, care trăieşte într-o localitate săracă din nordul Franţei. Marele lui vis este acela de a fi admirat de familie şi de vecini în urma unor acţiuni ce l-ar scoate din anonimat. Însă Eddy are un secret: este gay, iar acest secret ar putea atrage blamul comunităţii.

 

Omul fără însuşiri

Omul fără însuşiri este unul dintre romanele-cult ale secolului trecut. Un roman pe cât de voluminos, pe atât de consistent. Musil, considerat un vizionar, abordează tema derutei valorice la graniţa dintre două epoci.

 

Orientalism

Orientalism este o carte esenţială pentru cei dornici de a înţelege modul în care Occidentul s-a raportat la Estul asociat exotismului. Un bestseller în secolul XX printre intelectuali, cartea lui Edward Said explorează modul în care operele mai multor autori, printre care Homer, Eschil, Nerval sau Flaubert au contribuit la imaginea romantic-onirică, deformată, pe care o avea Orientul îndepărtat în imaginarul europenilor.

 

Grădina de piatră

 

După ce s-a întors din Extremul Orient, Kazantzakis a scris Grădina de piatră, în care ademiraţia pentru lirismul japonez şi pofta de viaţţă meditaraneeană se împlestesc. Grădina de piatră este un amestec între un jurnal, un roman psihologic şi un poem.

 

Ubu

Dacă preferi experimentele literare din sfera suprarealismului cu tentă absurdă, poţi miza pe Ubu, romanul-cult semnat de Alfred Jarry. Cartea prezintă peripeţiile comic-halucinante ale unui cuplu şi ale personajelor bizare care îi ies în cale.

 

4,3,2,1

 

Societatea americană din secolul XX este analizată prin povestea a patru personaje având acelaşi material genetic. Romanul lui Paul Auster este o evocare cu tentă suprarealistă a tumultuoşilor ani ’50 şi ’60, care au fost marcaţi de evenimente ce au schimbat lum

 

1793. În umbra morţii

1793. În umbra morţii este un crime thriller de epocă, distins cu premiul pentru debut acordat de Academia Suedeză unui roman poliţist. Cititorii vor călători în timp, ajungând în mijlocul unui Stockholm din secolul XVIII, devenit un labirint al secretelor tenebroase, descoperite unul câte unul pe măsură ce ancheta unei crime îngrozitoare se apropie de final.

În grădina căpcăunului

Libertatea sexuală a femeii devine tema romanului În grădina căpcăunului, scris de Leila Slimani, autoarea distinsă cu Premiul Goncourt datorită romanului Cântec lin. Vei descoperi deciziile imprevizibile ale unui personaj feminin rebel de a duce o viaţă dublă – una ca soţie respectabilă a unui medic, alta ca femeie ce nu îşi refuză nici o plăcere erotică din afara căsniciei, apropiindu-se foarte mult de zona dependenţei de sex.

Un apartament la Paris

 

Un pictor misterios, un Paris ispititor şi un apartament ce aduce împreună două personaje – Madeleine, care lucrase în brigada criminalistică din Manchester, apoi din New York, şi Gaspard, un scriitor ce şi-a pierdut inspiraţia. Acestea sunt elementele noului roman de succes al lui Guillaume Musso. Autorul promite şi de data aceasta un thriller alert.

14 carti interesante pe care le vom cauta la Gaudeamus 2018

Adriana Gionea
-
0
14 carti interesante pe care le vom cauta la Gaudeamus 2018

Între 14 şi 18 noiembrie 2018, cei dependenţi de lectură îşi pregătesc lista ce include titlurile pe care le vor căuta la târgul de carte Gaudeamus. Iată lista noastră:

Scara lui Iakov

 

Ludmila Uliţkaia şi-a câştigat un public fidel şi în România. Acesta va avea parte de traducerea unei noi cărţi. Scara lui Iakov este considereat un roman-parabolă, în care istoria unei familii se întâlneşte cu marea istorie văzută prin ochii unei femei.

 

Zilele abandonului

Dacă îţi place stilul Elenei Ferrante, vei avea încă un motiv de bucurie, deoarece a fost tradus romanul Zilele abandonului. Vei descoperi o nouă poveste despre explorarea feminităţii, de data aceasta din perspectiva unei protagoniste care încearcă să îşi refacă viaţa după o despărţire.

 

Fericire

Fericire este o călătorie spre salvare a unor personaje ce trăiesc într-o Londră actuală, multistratificată. Autoarea cărţii, Aminatta Forna este considerată una dintre noile voci din literatura contemporană.

 

O cameră doar a ei

În anii ’20, Virginia Woolf a scris unul dintre cele mai citite eseuri feministe. O cameră doar a ei a devenit o lectură esenţială pentru cei ce vor să înţeleagă lupta femeii intelectuale împotriva unei societăţi care îi subestimează meritele.

 

Pur şi simplu despre muzică

Poţi spune despre cărţile scrise de Haruki Murakami că au coloană sonoră. Personajele sale iubesc, reflectează, se abandonează sau se caută pe acordurile de rock ale anilor ’60 sau ale muzicii clasice. Aşadar, Pur şi simplu despre muzică se anuţă a fi încă un hit pentru visătorii fani ai lui Murakami, care adoră să se piardă într-o realitate ce dă spre un ireal subtil şi datorită preferinţelor muzicale.

 

Un gentleman la Moscova

Dacă vrei să descoperi un aristocrat şarmant, capabil de a rezista împotriva barbariei bolşevice, poţi alege romanul Un gentleman la Moscova. În centrul întâmplărilor care încep în Rusia anilor ’20 se află contele Rostov, obligat să lucreze ca simplu angajat la un hotel de lux după ce aristocraţia este deposedată de privilegii odată cu schimbările aduse de revoluţia lui Lenin. Amintirile şi forţa contelui seducător devin simbolul unei lumi vechi, al cărei farmec nu a încetat să fascineze nici măcar în perioada unei propagande fără precedent împotriva nobilimii.

 

Cântecul lui Solomon

În Cântecul lui Solomon, scriitoarea Toni Morrison spune o poveste în care vei descoperi un realism magic infiltrat în dureroasa realitate a societăţii segregate. Simbolurile biblice sunt reinterpretate în povestea lui Milkman, un bărbat care fuge în lumea largă pentru a scăpa de un tată ce îl obligă să preia afacerile familiei.

 

Nuvele exemplare

Fascinanta Spanie a lui Cervantes ţi se dezvăluie în aceste nuvele pline de umor satiric, tâlcuri şi personaje expresive. Nuvele exemplare este un volum care te va convinge să te întorci la clasicii vizionari.

 

Persoana întâi

Tema imposturii în literatură a fost explorată în romanul Persoana întâi. Richard Flanagan spune povestea unui autor aflat într-o criză financiară, care acceptă să scrie memoriile unui psihopat. El are şase săptămâni la dispoziţie pentru a termina cartea. Pe măsură ce se apropie de final, ajunge să se întrebe dacă nu cumva existenţa sa începe să semene cu a psihopatului ale cărui memorii le scrie.

 

Tatuatorul de la Auschwitz

Vei auzi vorbindu-se despre această carte multă vreme de acum în colo, deoarace spune nu doar o poveste despre iad, ci şi una despre licărul de iubire găsit în acest iad. Acest licăr ajunge şi în viaţa lui Lale, un tânăr evreu slovac nevoit să îşi tatueze semenii ajunşi în lagărul de concentrare pentru a nu ajunge la rândul său în camera de gazare. Nu se poate uita în ochii oamenilor cărora le tatuează cifrele morţii, dar privirea aruncată de Gita, o tânără abia ajunsă în lagăr, îl face să îşi schimbe planurile de supravieţuire.

 

Fiecare moare singur

În Berlinul anilor ’40, un cuplu încearcă să lupte împotriva sistemului nazist. Povestea acestui cuplu real devine subiectul romanului scris de Hans Fallada.

 

Toamna

Considerat a fi un prim mare roman post-Brexit, Tomna vorbeşte despre nevoia de celălalt, despre întâlniri care alină, despre frumuseţea prieteniei, despre artă şi despre puterea ei vindecătoare. Este totodată primul roman din Cvartetul anotimpurilor scris de una dintre cele mai bune autoare britanice – Ali Smith.

 

Suspine tandre

După traducerea unora dintre cele mai cunoscute romane ale lui Yoko Ogawa – Hotel Iris, Profesorul şi menajera – cititorii interesaţi de literatura japoneză contemporană vor fi răsfăţaţi prin romanul Suspine tandre. Vor descoperi o poveste în care evenimentele sunt declanşate de întâlnirea a trei personaje – Ruriko, o artistă de caligrafie occidentală, Nitta, un constructor de clavecine, şi asistenta lui Nitta, pe nume Kaoru. Umorul, senzualitatea şi violenţa se îmbină într-un mod straniu, în stilul nipon.

 

Despre somn

Despre Matthew Walker am aflat că este profesor de neuroştiinţe şi psihologie la UC Berkeley, director al Sleep and Neuroimagining Lab din cadrul acesti universităţi, şi fost profesor de psihiatrie la Harvard University. Cartea lui, Despre somn, a fost descrisă drept o călătorie fascinantă în creierul uman. Pe cât de complexă, pe atât de accesibilă, cartea include informaţii aflate la intersecţia dintre psihologie, biologie, neurologie şi psihiatrie.

 

17 carti aduse de noiembrie in librarie

Adriana Gionea
-
0
17 carti aduse de noiembrie in librarie

Noiembrie ne va scurta ziua, spre încântarea acelora dintre noi pentru care înserarea devine promisiunea timpului liber dedicat lecturilor, după o agitată zi de muncă. Noutăţile acestei luni propun călătorii empatice în care ghizii vor fi personajele ce s-au opus barbariei. Vei călători în Liban, Egipt, Istanbul, Kazakhstan, Ţările Baltice, Paris, Roma, Napoli, fascinantul Sud, Africa, Bavaria şi în ţinuturile unde Amos Oz susţine literatura în relaţionarea cu alteritatea despre care fanaticii spun că ar fi ameninţătoare.

 

Promisiunea zorilor

Promisiunea zorilor este considerat a fi unul dintre cele mai captivante romane despre relaţia mamă-fiu. Mama scriitorului Romain Gary devine un personaj feminin demn de un roman intens, cu multe călătorii, exiluri şi redescoperiri. Romanul a inspirat două ecranizări. Prima este din anul 1970 şi este semnată de Jules Dassin, având-o Melina Mercouri în rolul principal. Cea de-a doua, din 2017, îi aparţine lui Éric Barbier şi îi are în roluri principale pe unii dintre cei mai iubiţi actori francezi –  Charlotte Gainsbourg şi Pierre Niney.

 

Un anume domn Piekielny

Universul literar al lui Romain Gary este explorat alegoric în romanul devenit alegerea României în 2017 pentru Premiul Goncourt. Este vorba despre romanul Un anume domn Piekielny, scris de noua revelaţie a literaturii franceze actuale – François-Henri Désérable. Fascinat de romanul Promisiunea zorilor, autorul a vrut să rescrie viaţa lui Piekielny, un personaj real din copilăria lui Romain Gary.

Îngerul istoriei

Autorul care a devenit cunoscut datorită romanului Femeia de hârtie le spune cititorilor o nouă poveste, a unui poet din Yemen care, în sala de aşteptare a unui spital, îşi rememorează existenţa. Vei călători alături de acest poet, din Egiptul bordelurilor până în Liban şi nonconformistul San Francisco. În romanul scris de Rabih Alameddine se învecinează moartea cu bucuria vieţii, voluptatea cu poezia răscolitoare ca supremă pledoarie pentru umanitatea fragilă.

Cartea învăţăturilor

Pentru cei dornici de a descoperi culturi din ţări despre care nu se vorbeşte atât de des a fost tradusă cartea unuia dintre cei mai buni autori kazahi. Cartea învăţăturilor este de fapt un periplu spiritual şi cultural în universul uman al Kazakhstanului. În cele 45 de învăţături, Abai Kunanbaev face de fapt un portret interesant al poporului său.

 

Noduri

Noduri este un roman ce are la bază teme precum fidelitatea în cuplu şi căsnicia modernă. În centrul romanului se află un cuplu destrămat după ce el pleacă la Roma, unde se lasă ademenit de alte femei, pe cand ea rămâne în Napoli pentru a avea grijă de copii. Încercarea protagonistei de a-i trimite o scrisoare partenerului infidel, care a părăsit-o în mijlocul unui ocean de furie, neputinţă şi tristete, devine pretextul pentru analiza unei relaţii de cuplu.

 

Oraşul

Trilogia dedicată clanului Snopes include unele dintre cele mai bune romane-cult ale secolului XX. Oraşul este al doilea roman al trilogiei. Citindu-l vei descoperi poveştile Sudului, care a trecut prin schimbările necesare unei modernizări prin care se urmărea ascunderea multor fantome ale trecutului. Faulkner surprinde umanitatea în toate ipostazele ei, de la cele senine la cele dezgustătoare.

 

Copilul lui Noe

Cei îndrăgostiţi de stilulul empatic şi umanist al lui Eric-Emmanuel Schmitt vor putea alege romanul Copilul lui Noe, reeditat toamna aceasta. Vor descoperi o poveste despre solidaitate şi toleranţă într-o perioadă crâncenă, atunci când Europa a fost terorizată de nazism.

 

Teoria generală a uitării

Eduardo Agualusa are toate şansele de a deveni scriitorul preferat al celor pentru care istoria, mesajul umanist şi realismul magic trebuie să fie de nedespărţit în operele cu mesaje puternice. Romanul premiat – Teoria generală a uitării – îmbină farmecul poetic asociat literaturii portugheze, realismul magic sud-american şi cultura africană pentru a-ţi spune o poveste deopotrivă cutremurătoare şi dătătoare de speranţă în puterea umanităţii de a i se opune abrutizării.

Acţiunea romanului se petrece în anii ’70, în care Angola se eliberează de colonialismul portughez. Sunt nişte ani în care haosul, speranţa şi lăcomia se bat pentru supremaţie. Pentru a scăpa de teama celor ce îi urăsc pe occidentali, portugheza Ludovica se refugiază în apartamentul cumnatului ei, situat în cel mai râvnit imbobil de lux din capitala Angolei. Însă baricadarea nu înseamnă izolare, ci întălnirea unui prieten care o va face să se vindece de un trecut dureros, plin de secrete.

 

Împărăţia pământului

Din Liban vine romanul Împărăţia pământului, nominalizat la International Man Booker Prize 2015. Autoarea Hoda Barakat evocă şaptezeci de ani din istoria ţării natale, prin povestea caleidoscopică a personajelor sale. Vei descoperi nişte istorii personale care te vor acapara prin abundenţa întâmplărilor ce îţi vor stârni curiozitatea necesară descoperirii unei alte culturi.

 

Apără-ţi coroana

Elogiat de criticii francezi, romanul Apără-ţi coroana pleacă de la obsesia unui scenarist pentru viaţa lui Herman Melville, apoi devine treptat o alegorie a obsesiilor ce domină existenţa omului modern. Încercările personajului central de a duce la bun sfârşit proiectul unui film se transformă într-o călătorie excentrică din Paris până în New York şi Italia. Yannick Haenel îşi populează romanul cu multe personaje secundare care stârnesc interesul cititorului, printre care  actriţa Isabelle Huppert, zeiţa Diana, un dalmaţian pe nume Sabbat, un vecin diabolic, o portăreasă dubioasă, un şef de sală foarte agresiv, ce pare o sosie a lui Emmanuel Macron.

 

Cum am împuşcat un elefant

Eseurile lui Orwell din volumul Cum am împuşcat un elefant au devenit oglinda secolului XX. Vei descoperi episoade ce reflectă viaţa cotidiană din ţările asiatice devenite colonii, amintirile din Spania Războiului Civil sau lupta pentru suptavieţuire a unui artist nimerit în Parisul şi Londra dintre cele două războaie mondiale.

 

 Ludovic al II-lea al Bavariei sau Regele nebun

Unii regi au avut o biografie demnă de un roman. Ludovic al II-lea al Bavariei este unul dintre ei. Vărul preferat şi confidentul celebrei împărătese pe nume Sissi a beneficiat de faima unui personaj năbădăios, îndrăgostit de artă. Lui i se datorează unele dintre cele mai frumoase castele din Europa, datorită cărora suveranul şi-a căpătat faima de risipitor incurabil.

 

Comandoul Fantomă

Războaiele din fosta Iugoslavie şi modul în care acestea au influenţat relaţiile dintre locuitorii oraşelor asediate sunt reamintite în romanul Comandoul Fantomă. Evenimentele descrise în roman se petrec într-un oraş anonim, unde personajele principale – nişte adolescenţi – se încăpăţânează să îşi îndeplinească visul, acela de a înfiinţa o trupă.

 

Gândirea riscantă

Cărţile scrise de Jonah Sachs au devenit unele de referinţă pentru cere vor să îmbine creativitatea şi eficienţa necesară succesului unor campanii. În Gândirea riscantă vei descoperi idei inovatoare promovate de oamenii de succes din variate domenii precum: business, educație, sănătate şi activism.

 

Zăpada era murdară

 

Zăpada era murdară poate fi considerat un roman aparte din seria celor scrise de Georges Simenon. Este un ro,an apreciat datorită profunzimii psihologice. Vei descoperi povestea lui Frank, un tânăr care şi-a făcut eductaţia sentimentală în bordelul clandestin al mamei sale. Frank îşi descoperă o altă faţetă când ajunge să asasineze un ofiter nazist. După crimă, soarta lui se va afla în mâinile unui bărbat a cărui fiica îi devine lui Frank iubită.

 

Dragi fanatici

Amos Oz a scris o carte necesară timpului nostru. Admiratorii săi vor descoperi trei eseuri ce au la bază o serie de conferinţe susţinute de autor între 1998 şi 2016 în diverse evenimente de la Universitatea din Tübingen, Universitatea Bar Ilan, Institutul Interdisciplinar de la Herzelyah sau în cadrul unor întâlniri private, cu ocazia sărbătorii Shavuot. Portretul psihologic al fanaticului l-a determinat pe unul dintre cei mai citiţi scriitori contemporani să ofere texte incisive dar cu mesaje dătătoare de speranţă.

Oraşul companiei

 

O distopie ciudată, scrisă inteligent, aşa descrie Margaret Atwood romanul Oraşul companiei, finalist al concursurilor pentru mari premii acordate cărţilor SF. Madeline Ashby îmbină atmosfera cinematografică, povestea despre eroi salvatori, decorul urban futurist şi elementele unui neo-noir pentru a reda peripeţiile unei experte în artele marţiale, care îşi antrenează fratele astfel încât acesta să poată salva platforma petrolieră pe care o deţine, dar şi fascinantul oraş New Arcadia.

Cox sau Mersul timpului – China unui ceasornicar genial

Adriana Gionea
-
0
Cox sau Mersul timpului – China unui ceasornicar genial

Considerat unul dintre cei mai buni scriitori austrieci actuali, Christoph Ransmayr te va face să-l confunzi cu personajul său – marele ceasornicar pe nume Alister Cox, deoarece se va dovedi el însuşi un maestru al preciziei îmbrăcate în haina creativităţii fără margini.

Cât timp vei citi romanul, te vei considera oaspetele privilegiat al unui colecţionar de orologii rare, pentru care măsurarea timpului devine doar un pretext de a încerca, prin artă, acea depăşire a limitelor impuse de exactitate. Descrierea mecanismelor care mai de care mai ingenioase te va determina să îţi planifici următoarea vacanţă în funcţie de locurile unde se găsesc muzeele dedicate ceasurilor.

Demne de un muzeu al ceasurilor sunt şi bijuteriile create de faimosul Cox. El ştia cum să îşi fidelizeze clienţii pretenţioşi furnizându-le orologii precum nişte poveşti în miniatură, cu figurine, păsări fantastice sau pietre costisitoare.

Cox se pricepea ca nimeni altul în secolul XVIII la transformarea unui ceasornic într-o preţioasă operă de artă care să alimenteze entuziasmul asociat de obicei unei jucării originale. Datorită personajului creat, scriitorul se dovedeşte a fi el însuşi un magician al mecanismelor palpabile deghizate în iluzii încântătoare, dar cu miez plin de tâlcuri, şi un artist al detaliului ce furnizează voluptatea vizuală oferită de un macanism spectaculos.

Asemenea lui Cox, devenit cel mai bun şi inventiv ceasornicar al vremurilor sale, Ransmayr ştie cum să îmbine imaginile picturale ce furnizează fantezii despre ţinuturi îndepărtate cu ştiinţa ceasornicarului migălos. El este singurul capabil să aşeze nişte imagini ale exotismului fantasmagoric între limitele tehnicii reprezentate de piese ce au nevoie de o minte cât se poate de pragmatică pentru a le asambla.

Ce se întâmplă când se întâlnesc precizia ce impune limitele atribuite unui mecanism, unei vieţi ordonate, şi abundenţa fără margini a unei Chine suprarealiste din imaginarul occidentalului de acum trei secole? Este creat un roman care măsoară temerile, slăbiciunile, visurile şi vanitatea umanităţii precum un ceas de mare precizie, doar că amplifică dimensiunile sublimului şi ale cruzimii, de parcă acestea două s-au sustrage firescului. Totodată, acest roman, asemenea orologiilor din secolele trecute dăruite aristocraţilor ce doreau jucării încântătoare pentru ochi şi ego, ajunge să furnizeze o lume care să îţi dea impresia că timpul real poate fi oricând abandonat în favoarea fanteziei.

Cox sau Mersul timpului abundă în imagini şi ceremonialuri elaborate încât ai impresia că vezi de fapt un film de artă impecabil, în care o mare călătorie a unui ceasornicar occidental la curtea imperială chineză devine un amestec adeseori cuceritor (uneori terifiant) între istorie, basmul pentru oameni mari, alegorie şi mesaje cu tâlc despre setea de putere îmblânzită doar de nevoia de stăpânire a tot ce este de nestăpânit, printre care frumuseţea şi timpul.

Frumuseţea şi timpul le-ar vrea doar pentru el şi împăratul Qianlong din secolul al XVIII-lea (al Luminilor, al lui Casanova şi al goanei după voluptate, recunoscută fără ocolişuri). Qianlong are faima unuia dintre cei mai bogaţi suverani ai timpului său. Când s-a încercat obţinerea bunăvoinţei lui printr-un ceas grandios oferit de negustorii englezi, acest împărat învăluit în aura mitului ce îmbină opulenţa, excentricitatea şi misterul asociate Orientului şi-a descoperit pasiunea pentru ceasuri. Şi cine îi putea întreţine această pasiune dacă nu faimosul Cox şi ai lui manufacturieri de geniu de pe malul Taminsei?

Vei avea iluzia că te-ai îmbarcat în marea călătorie a vieţii tale spre o destinaţie pe cât de fascinantă, pe atât de necunoscută, în momentul în care marele Cox acceptă în final invitaţia de a lucra în Oraşul Interzis, unde ideile şi capriciile lui Qianlong erau adevăratul orologiu care măsura timpul supuşilor.

Cox era singurul capabil de a crea un orologiu pe măsura opulenţei fanteziste din Oraşul Interzis. Imaginaţia lui putea să transforme un ceas într-o adevărată operă de artă, cu figurine, peisaje şi construcţii în miniatură, puse în miscare de mecanisme complicate şi totodată insesizabile precum culisele unui spectacol plin de iluzii şi butaforii extravagante.

Qianlong era pasionat de poezie şi de artele vizuale, transformându-şi palatul de vară de la Jehol într-un adevărat paradis terestru. Aici se armonizau precum piesele şi figurinele unui ceas realizat de Cox tot ce avea natura mai frumos. Vei descoperi aşadar nişte picturi seducătoare în proză, nişte reverii feerice devenite, în ochii lui Cox, un mare orologiu în care sunt puse în mişcare aglomerări umane, iazuri cu nuferi şi fluvii pe malurile cărora şi-au făcut cuiburi zeci de specii de păsări rare, printre care se strecoară litierele în care sunt cărate preţioasele concubine imperiale.

China lui Qianlong este precum o femeie inaccesibilă. Îşi rezervă desfătările doar pentru suveranul suprem. Oamenii de rând tremură când rostesc până şi cele mai simple fraze din cauza fricii de a fi trecuţi prin cazne greu de imaginat, înainte de a a-şi da duhul pe eşafod. Această înclinaţie a Împăratului spre cruzimea sofisticată, nu doar spre arta elaborată, îi este dezvăluită lui Cox imediat ce pune piciorul pe tărâm chinez. El şi cei mai buni meşteri ai săi vor tremura la rândul lor din cauza fricii de a nu fi la înălţimea imaginaţiei imperiale, care plăsmuieşte nişte orologii create pentru a măsura un alt timp decât cel scurs pe malurile Tamisei.

Cititorul se va întreba, pe bună, dreptate, de ce faimosul Cox, adulat de aristocraţia occidentală îndrăgostită de ceasurile-jucării, alege o ţară îndepărtată peste care plutea o teamă de moarte continuă din cauza unui împărat învăţat să dispună după bunul plac de viaţa supuşilor. Vei primi încă de la început un răspuns: Cox dorea să uite de moartea fiicei sale şi de tristeţea de neînlăturat a soţiei lui.

Iubirea pentru soţia şi fiica pierdută îl face să le caute gesturile şi chipurile în favorita împăratului. Favorita era o concubină delicată pe care Alister Cox o consideră mai degrabă o contopire himerică, volatilă, a calităţilor acestora. Amintirea momentelor fericite de pe malul Tamisei îl va inspira să creeze, peste mări şi ţări, un orologiu cum nu s-a mai văzut.

Scriitorul nu te dezamăgeşte când îţi descrie fiecare mecanism al ceasurilor inventate de Cox. De fapt, romanul este un spectacol al imaginaţiei, oferit de un povestitor ce te face să te întrebi dacă nu cumva ar fi fost un ceasornicar de geniu.

Prin ochii personajului Cox vei descoperi lumea unei Chinei imperiale metaforice, transformate într-un ceasornic fabulos, cu mii de figurine. Este un ceasornic menit să redea forfota de pe malurile cu orezării abundente ale fluviilor, plutirea lentă a concubinelor în litierele pictate, mişcările precaute ale cărturarilor şi eunucilor din pavilioanele Oraşului Interzis, agonia înspăimântătoare a condamnaţilor şi curgerea unor ceremonialuri imperiale care, în ochii unui occidental, au o notă de absurd pus în slujba servituţii excesive.

China din acest roman este departe de fanteziile exotice ale ingnorantului. Nu vei găsi idile interzise, erotismul picant sau acele scene ce descriu farmecul şi priceperile unor concubine unse cu toate alifiile. Vei descoperi mai degrabă o Chină alegorică sub forma unui tărâm unde fabulosul pictural se îndepărtează de aşteptările iniţiale pentru a furniza mesaje ce invită la dialoguri filosofice despre natura umană, despre pierdere şi un travaliu de doliu ce evoluează în paralel cu dorinţa de obţinere a nemuririi prin inventarea unui mecanism ce sfidează descompunerea, şi mai ales despre alteritatea care va rămâne inaccesibilă.

Citeşte şi Favorita – China unei concubine legendare

Cei trei regi – O carte esenţială pentru înţelegerea Chinei

Favorita – China unei concubine legendare

Cei trei regi – O carte esentiala pentru intelegerea Chinei

Heather, cu totul – Obsesia pentru adolescenta din Manhattan

Adriana Gionea
-
0
Heather, cu totul – Obsesia pentru adolescenta din Manhattan

Surprinzător precum o poveste simplă ce se dovedeşte a fi până la urmă una multistratificată, romanul Heather, cu totul mai are calităţile unui film psihologic bine dozat. Îţi va menţine viu interesul prin amestecul dintre satira cu accente sumbre la adresa vieţii americane demitizate din upper middle class şi temele specifice unui film cu fata din familia bună intrigată de băiatul cel rău.

Aşteptările pe care le are cititorul de la cartea Heather, cu totul sunt influenţate de notorietatea autorului, nimeni altul decât Matthew Weiner, creatorul multipremiatului serial Mad Men şi producătorul serialului Clanul Soprano. După ce o vei citi, vei spune că Matthew Weiner a debutat printr-un roman scurt (nu are mai mult de 150 de pagini), dar intens precum radiografierea unei existenţe în care se reflectă de fapt întregul spirit al unei epoci.

Dintr-o anumită perspectivă, aşteptările îţi vor fi satisfăcute, mai ales dacă anticipai un roman care să te ţină captiv aşa cum au făcut-o serialele ce-l aveau pe Matthew Weiner în spate. Vei descoperi o scriitură efervescentă, de la prima până la ultima pagină, şi nişte personaje care îţi măresc gradul de implicare emoţională, devenită adesea combustibilul ce întreţine interesul pentru o carte.

Forţa şi calităţile acestui debut literar sunt date de modul în care Weiner ştie să creeze nişte personaje reprezentative. Aparent sunt nişte personaje previzibile, ce se pot plia perfect pe clişeele bine înrădăcinate în percepţia colectiva asupra numeroaselor tipologii ce alcătuiesc societatea americană. Însă, pe măsură ce dai paginile, interpretările ataşate acestor personaje ţi se vor părea mult mai sofisticate.

În centrul romanului se află tipologiile ce reprezintă America divizată între învingători şi rataţi, între locuitorii metropolei şi ai orăşelelor degradate, de tip no man’s land, populate de oameni fără speranţă. Asemenea unui regizor cinic, autorul manipulează destinele personajelor astfel încât de la o pagină la alta să treci de la ţara oamenilor de succes, cu familii de vis, din ale căror apartamente poate fi contemplată o toamnă perfectă în Central Park, la imaginile dezolante ale unei Americi necosmetizate, aşa cum o vezi în filmele despre marginali.

Din America tabloului cu oameni realizaţi vine familia adolescentei Heather. Părinţii ei locuiesc într-un apartament costisitor din Manhattan, în apropiere de Central Park. Ea merge la o şcoală privată de fete, câştigă marile concursuri pentru aşii în debate şi devine raţiunea de a fi a unor adulţi complexaţi şi nesiguri, a căror viaţă de cuplu se diluează pe măsură ce prosperitatea devine consistentă

Heather este însă departe de a fi o fată răzgâiată, arogantă şi ignorantă în privinţa vieţii reale. Ea este la curent cu marile probleme ale omenirii şi se simte vinovată din cauza traiului lipsit de griji pe care îl duce în cea mai elegantă zonă din New York. Gândurile despre viaţa reală, a celor săraci, încep să o acapareze pe Heather în momentul în care sesizează privirea insistentă a lui Bobby, un muncitor angajat pentru a modifica unul dintre apartamentele de lux ale imobilului în care locuieşte familia ei.

Bobby vine din societatea rataţilor, a copiilor nimeriţi în familii din care taţii lipsesc iar mamele sunt dependente de heroină şi îşi schimbă partenerii abuzatori ca pe doze. Dacă Heather este simbolul bunătăţii, al empatiei precoce, al vieţii luminoase, ferite de tot ce are lumea din jur mai urât, Bobby reprezintă America murdară, degradantă, a celor adesea consideraţi irecuperabili, care sfârşesc în celulele rezervate infractorilor ce îşi câştigă rapid faima de recidivişti periculoşi.

Când intră în raza vizuală a lui Bobby, Heather este abia la începutul liceului şi flirteaza cu tentaţia de a părea o fată îndrăzneaţă, fără a deveni una cu adevărat. Bobby a trecut de multă vreme graniţa dintre fantasmele despre o viaţă riscantă şi realitate.

Heather are trăiri confuze faţă de Bobby. El reprezintă pentru aceasta lumea ce îi trezeşte sentimentul de vinovăţie pe care îl au copiii din familiile bune când îi cunosc pe cei din mediile defavorizate. În schimb, fanteziile lui Bobby sunt clare şi dense. Ar vrea să o posede brutal, să o violeze pe adolescenta pe care o consideră o privilegiată, ce îl înnebuneşte cu parfumul ei scump. Totuşi, fanteziile cu posedarea sălbatică a lui Heather nu reprezintă neapărat satisfacerea unei dorinţe de putere, de pângărire a celei din clasa inaccesibilă, ce nu dă doi bani pe amărâţii ca el. Intenţia are substraturi mult mai alambicate, redate într-un mod evaziv.

Deşi Heather şi Bobby par nişte personaje simple, construite după tiparul unor modele pline de clişee, analiza gândurilor şi emoţiilor ce îi îndreaptă unul spre celălalt dezvăluie nuanţe greu de tradus prin explicaţii imediate. Nici Heather nu este prostuţa din lumea bună, tentată erotic de băiatul rău, şi nici Bobby nu îşi eliberează pulsiunile de parcă ar fi prădătorul dezlănţuit dintr-un thriller comercial.

Obscuritatea perversă din mintea lui Bobby, ideală pentru alimentarea unei tensiuni ce trimite spre un thriller psihologic, ascunde motive ce nasc interpretări complicate precum cele atribuite actelor unui psihopat. Portretul lui devine şi mai derutant când se preling şi unele aspiraţii luminoase printre intenţiile brutale ce însoţesc excitaţia provocată de apariţia lui Heather.

Heather, cu totul este un roman dur. Însă duritatea nu se revarsă în imagini insuportabile, ci mai degrabă în observaţiile psihologice, majoritatea succinte, dar având ecouri adânci în mintea cititorului. Totuşi, în ciuda acestor observaţii pe alocuri greu digerabile, romanul îţi oferă plăcerea unei cărţi pe care nu o mai poţi lăsa din mână. Se citeşte într-un ritm alert şi te ţine cu sufletul la gură datorită tensiunii ce se acumulează în momentele imprevizibile.

Plăcerea lecturii este alimentată şi de satisfacţia pe care autorul i-o dă cititorului avid mai ales de romane care dărâmă tabloul Americii perfecte. Heather, cu totul face parte din categoria romanelor care descriu frust, satiric şi cinic imaginea unei societăţi al cărei mit a fost încropit mai degrabă din aspiraţiile şi iluziile celor ce râvnesc la ea, decât din ale celor aflaţi în interiorul ei.

În acest roman scurt încap toate slăbiciunile unei Americi sabotate chiar de idealurile ce au contribuit la reputaţia ei bazată pe măreţie. Autorul li se alătură celor dornici să demonstreze că mitul Americii ofertante se degradează într-un ritm ameţitor. Iar degradarea nu este simbolizată de mediul fetid în care a trăit Bobby, ci de familia lui Heather.

Problemele unei Americi dure, coşmăreşti, se reflectă mai degrabă în obsesiile şi nevrozele familiei ce trăieşte în luxul din Manhattan. Este familia dornică de a păstra aparenţele pentru a nu se descoperi că bărbatul având un job ce îi permite să ducă o viaţă prosperă este de fapt nefericit deoarece nu are parte (şi) de satisfacţia dată de faimă, iar soţia lui devine o casnică de lux plină de regrete şi temeri în relaţia cu fiica adolescentă.

În Heather, cu totul sunt denunţate ipocrizia, politica ineficientă în combaterea marginalizării, inegalitatea alienantă, competitivitatea ce deformează umanitatea şi autoiluzionarea în faţa mitului ce promite o viaţă de succes. Este un denunţ care, spre final, ia forma unui thriller psihologic realizat de un observator înzestrat cu darul acelei lucidităţi dublate de cinism. Dar este denunţul ce mimează superficialitatea, detaşarea şi lejeritatea în faţa unei lumi ce nu se poate ameliora şi care le dă de înţeles personajelor că nu le rămâne decât să îşi accepte rolurile prestabilite conform unei ierarhii decise cu mult înainte ca ele să capete conştiinţa de sine.

Poţi citi şi American Honey – Destrăbălarea care maturizează

American Honey –Hoinareala si destrabalarea care maturizeaza

17 carti noi pe care le gasesti in librarie, in luna octombrie

Adriana Gionea
-
0
17 carti noi pe care le gasesti in librarie, in luna octombrie

Octombrie aduce poveşti din ţinuturile fiordurilor, din Japonia lui Kawabata, din Orientul hipioţilor sau al povestitorilor anonimi, din Magreb, Spania, Mexic, Londra şi Franţa. Când zilele devin mai scurte, lecturile care te scot din cotidian promit să nu se mai termine…

 

Povestiri de ţinut în palmă

 

Povestiri de ţinut în palmă va fi în topul preferinţelor alcătuit de cei fascinaţi de Japonia, acea Japonie subtilă precum florile şi personajele feminine dintr-o stampă. Este Japonia lui Yasunari Kawabata, care îţi este dezvăluită în miniaturi ce te vor scoate din timpul agitat şi te vor învăţa să apreciezi delicateţea strecurată în pasajele picturale. Amintirile din copilărie, scenele bizare, mesajele alegorice şi întâmplările aflate la graniţa dintre vis şi realitate se întâlnesc în povestirile din acest volum.

 

Sălbaticul

 

Fanii lui Arriaga vor avea parte de încă un roman care le promite o lectură intensă, zguduitoare şi plină de neprevăzut, aşa cum sunt romanele scrise de acesta. În Sălbaticul, Arriaga spune povestea unui tânăr din Mexicul anilor ’60 care, după ce îşi pierde familia, va încerca să stea departe de ispita fanatismului religios tipic unei secte. În paralel cu povestea tânărului din Mexic se derulează cea a unui băştinaş din munţii Canadei, plecat pe urmele unui lup special. Iubirea, ura şi căutarea de sine devin temele acestui roman.

 

Istoria cuplurilor regale

 

Poveştile amoroase ale suveranilor ce au schimbat lumea sunt nişte subiecte inepuizabile. Mereu sunt descoperite detalii noi sau cele deja cunoscute sunt reinterpretate dintr-o perspectivă inedită. Unsprezece cupluri regale, din Antichitate până în secolul XX, sunt analizate de Jean-François Solon. Vei citi despre legăturile din cuplurile formate de Iustinian şi Teodora, Nicolae al II-lea şi Alexandra, Isabella de Castilia şi Ferdinand de Aragon, Ludovic al XIII-lea şi Ana de Austria, Ludovic al XVI-lea şi Maria-Antoaneta, Napoleon al III-lea şi Eugenie sau de Franz Josef şi celebra Sissi.

 

Fructul oprit

 

O altă poveste de iubire intensă este şi în centrul romanului Fructul oprit, scris de unul dintre autorii emblematici ai Spaniei – Benito Pérez Galdós, comparat de conaţionali cu Balzac. Madridul din secolul al XIX-lea devine scena unor iubiri interzise trăite de un bărbat care trebuie să aleagă între două femei diferite. Personajul central al romanului, un tânăr având origini andaluze, este îndrăgostit de o femeie căsătorită. După ce aceasta rămâne văduvă şi nimic nu mai poate împiedica apropierea celor doi, protagonistul remarcă prezenţa ademenitoare a unei alte femei.

 

Hippie

 Anii ’70 cu ai lor hoinari visători ce au vrut să schimbe lumea sunt revizitaţi în romanul autobiografic Hippie. Paulo Coelho îşi invită cititorii într-o călătorie pe mai multe continente. Se pleacă din Amsterdam, se străbate Asia Centrală şi se ajunge tocmai în misteriosul Nepal (una dintre destinaţiile preferate ale hipioţilor). Pe drum vei întâlni personaje excentrice şi un cuplu sudat de idealurile unei generaţii care nu încetează să ne fascineze, după zeci de ani.

 

 Zabor sau Psalmii

 

Zabor are un dar special: poate ţine moartea la distanţă scriind. Cărţile îi sunt alinare şi îşi foloseşte marele talent de Şeherezadă pentru a-i salva pe cei din jur. Vei descoperi în Zabor sau Psalmii o lume care atrage şi totodată înspăimântă. Lumea lui Zabor îţi este prezentată la graniţa dintre fabulos şi realism de către unul dintre cei mai buni autori francofoni – distins în 2015 cu Premiul Goncourt pentru debut pentru Cazul Meursault.

 

Cercul mincinoşilor

 

Tot despre puterea poveştilor este vorba şi în Cercul mincinoşilor. Vei savura poveşti vechi din spaţiul buddhist, islamic, hindus, chinez, african, evreiesc sau amerindian, colecţionate de Jean-Claude Carrière. Sun poveşti alegorice, pline de tâlcuri, umor, candoare şi poezie.

 

Consolările filosofiei

 

În stilu-i caracteristic, Alain de Botton adună gândurile şi ideile înţelepţilor filosofi într-o colecţie menită să ne lumineze în zilele proaste. Consolările filosofiei este pariul lui Alain de Botton făcut cu toţi cei ce afirmă că filosofia este demodată în raport cu preocupările omului obişnuit din ziua de azi. Cei ce au citit-o deja afirmă ca au avut parte de o lectură simpatică, antrenantă, nelipsită de abordarea ludică.

 

Loveşte-ţi inima

 

Una dintre cele mai citite autoare contemporane a scris despre relaţiile dintre mamă şi fiică. Loveşte-ţi inima este un roman ce devine o explorare a universului feminin din perspectiva legăturilor sofisticate pe care le are protagonista nu numai cu mama, ci şi cu prietena cea mai bună, cu femeia care îi devine mentor şi cu sora ei. Totodată, Loveşte-ţi inima este un roman despre o mamă care ajunge să se simtă ameninţată de popularitatea fiicei.

 

Corabia zeiţei Ishtar

 

Pentru cei dependenţi de poveştile despre călătoriile fabuloase, octombrie aduce un roman interbelic devenit popular printre iubitorii genului. Corabia zeiţei Ishtar îmbină poveştile zeilor şi călătoriile pline de aventuri pentru a te ajuta să te reîntorci la timpul ce invită la fantezie şi la eliberarea imaginaţiei, de care te bucurai în copilărie.

 

Inima omului

 

Inima omului încheie trilogia islandeză din care mai fac parte romanele Între cer şi pămînt şi Tristeţea îngerilor. Vei fi atras de acest roman dacă preferi o poveste de dragoste dintr-un ţinut aparte, cu fiorduri şi veri care durează puţin. Natura din acest ţinut îi îndeamnă pe îndrăgostiţi la călătorii îndelungi pentru a se întâlni. Sunt călătorii din care nu lipsesc poezia şi pericolele.

 

Sala de bal

 

Dacă vrei o poveste răvăşitoare, poţi alege Sala de bal, un roman apreciat de critici şi de cititorii din Franţa şi Anglia. Scriitoarea Anna Hope îţi spune povestea Ellei Fay, o tânără care ajunge într-un azil unde va cunoaşte un personaj fascinant, dar şi oameni care ignoră drepturile celor vulnerabili. Acţiunea romanului se petrece în anul 1911, într-o Anglie aflată la sfârşitul epocii edwardiene. Anna Hope îşi foloseşte personajele pentru a simboliza o lume a celor ignoraţi, ce au multă nevoie de atenţia celor din jur pentru a se salva.

 

O logodnă foarte lungă

 

Celor dornici de a citi o poveste de iubire care sfidează uitarea, luna octombrie le aduce unul dintre cele mai citite romane din Franţa – O logodnă foarte lungă. Sébastien Japrisot a creat-o pe Mathilde, o tânără care va face totul pentru a-l găsi pe cel iubit, dat disparut în timpul Primului Război Mondial.

 

Heather, cu totul

Creatorul serialului Mad Men şi producătorul executiv al serialului Clanul Soprano a scris un roman despre întâlnirea dintre doi oameni aparţinând unor lumi diferite. Ea, Heather, face parte din genul de familie prosperă dar în care legăturile emoţionale devin din ce în ce mai sărace. El, Bobby Klasky, vine dintr-o familie destrămată, în care drogurile şi marginalizarea par a fi un adevăr de neschimbat. Romanul Heather, cu totul a cucerit prin stilul intens, ce reflectă forţa emoţională a personajelor.

 

De ce mâncăm animale

De ce mâncăm animale este cartea prin care unul dintre cei mai citiţi autori actuali a iscat discuţii în contradictoriu. Jonathan Safran Foer propune o abordare profundă, care ne îndepărtează de răspunsurile categorice, preferând invitaţia la reflecţie, aşa cum face în marile sale romane.

 

Doamna Fletcher

 

Erotismul omului contemporan, presărat cu obsesii şi temeri, este explorat în romanul Doamna Fletcher. Protagonista acestui roman este o femeie atrăgătoare, care se redescoperă într-un mod palpitant şi derutant odată cu plecarea fiului ei la facultate. În vreme ce acesta încearcă să se adapteze unei realităţi studenţeşti diferite de cea închipuită, eroina lui Tom Perrotta intră într-un labirint emoţional unde fanteziile şi pornografia fac legea. Viaţa ei se va schimba când un mesaj obscen o va ispiti să descopere site-uri dedicate celor numite MILF. Ironia, umorul şi observaţia necruţătoare asupra omului contemporan devin ingredientele unei cărţi ademenitoare.

 

Bani extra job

 

Din ce în ce mai mulţi oameni îşi iau al doilea job sau îşi transformă pasiunea într-o colaborare de succes. Lor le este dedicată cartea Bani extra job. Volumul include sfaturi, exemple de reuşită şi mici secrete pentru o mai bună gestionare a unor activităţi suplimentare.

Carnaval – Povestile marelui Oras

Adriana Gionea
-
0
Carnaval – Povestile marelui Oras

Carnaval este un roman cuceritor pentru un dependent de lectură. Nu numai datorită personajului central, un taximetrist care abia mai are loc în apartamentul său din cauza sutelor de volume, ci şi talentului de povestitor erudit al acestuia. Prin vocea personajului său, Rawi Hage te aruncă într-o mare de poveşti ameţitoare, unele candid-melancolice ori sentimental-carnavaleşti precum un film de Fellini, altele demne de un realism urban cinic.

Taximetristul poreclit Muscă ar putea să scrie el însuşi o carte. Are o cultură vastă, un spirit de observaţie incisiv, dublat de umorul spiritual, de apetitul pentru reflecţie şi de compasiunea pentru umanitate. Clienţii lui alcătuiesc o bibliotecă vie. Fiecare lasă urme în memoria, dar mai ales în conştiinţa lui Muscă. Unii îi rămân aproape, alţii sunt apariţii trecătoare ce se dizolvă în metropola nocturnă, având însă poveşti de viaţă fabuloase, cât pentru zeci de curse prin oraşul devorator, cuprins de febra carnavalului.

Celor obişnuiţi cu portretul caricatural făcut taximetriştilor din Bucureşti de clienţii nemulţumiţi, Muscă li se va părea un personaj neverosimil. Imaginea unui taximetrist cu sute de lecturi la activ, care face trimiteri la marile civilizaţii şi meditează asupra naturii umane, li se va părea la fel de îndepărtată de adevăr precum un tablou suprarealist. Însă Muscă este el însuşi un personaj aparte. Nu doar pasiunea lui îl face diferit de mulţi dintre colegii săi. Suprarealismul îl urmăreste încă din copilăria petrecută în mijlocul unei trupe de circ, învăţându-l să fie cât se poate de flexibil în construirea şi mai ales reconstruirea percepţiei asupra sensului vieţii şi a naturii umane.

Muscă ar fi fost candidatul ideal pentru genul de roman cât se poate de realist, dedicat marginalilor inocenţi, care vor să reziste în faţa tentaţiei de a deveni brute pentru a supravieţui. El a pierdut încă din copilărie persoanele dragi, a cunoscut lipsurile şi toate incertitudinile statutului de orfan şi a fost crescut de cei pe care majoritatea îi consideră nişte excentrici neadaptaţi, buni pentru a fi închişi în cabinetul de curiozităţi. Doar că Rawi Hage preferă un realism al marilor oraşe îmbibat de fabulos.

Fabulosul este omniprezent în viaţa lui Muscă, dar nu îl face mai puţin lucid. El este cât se poate de ancorat în realitatea din jur. Paradoxal, apetitul pentru istoriile fabuloase îl ajută să înţeleagă mult mai bine substraturile evenimentelor cotidiene, pe care alţii le-ar lăsa pur şi simplu să treacă neobservate.

Încă de la începutul vieţii Muscă a fost prins între mit şi realitate, iar această oscilaţie se reflectă şi în povestea întâlnirii dintre părinţii săi. Mama lui Muscă îşi câştiga existenţa legănându-se atârnată de nişte frânghii la circ. Tatăl lui era un negustor ce ştia tainele covoarelor zburătoare. După ce tatăl a pleacat, mama lui a murit, iar Muscă a fost crescut de o femeie inimoasă de la circ. Alături de ea a traversat multe ţinuturi şi a cunoscut o altă lume, care l-a învăţat să convieţuiască înţelept cu neobişnuitul, cu bizarul.

Tot sub influenţa bizarului şi a pestriţului se află şi evenimentele relatate în această carte. Vei urmări peripeţiile taximetristului pasionat de citit, în perioada în care metropola pe care o traversează în lung şi-n lat este cuprinsă de exuberanţa carnavalului anual, care atrage mii de turişti şi negustori obsedaţi de căpătuială.

Carnavalul ia forma unei alegorii a umanităţii, în mintea personajului. Clienţii din prezentul invadat de măşti şi de ţinute stridente cheamă amintiri din trecut sau invită la observaţii despre mersul istoriei, despre învinşi, cueritori, libertine, fanatici, orientali şi occidentali, privilegiaţi şi imigranţi respinşi.

Metropola cuprinsă de euforia carnavalului nu îţi este menţionată printr-un nume, deşi anumite indicii te fac să te gândeşti la anumite oraşe celebre. Această atitudine evazivă a lui Rawi Hage faţă de spaţiu şi timp îl face pe cititor să se simtă asemenea unui călător ajuns într-un Babilon atemporal, unde sunt amestecate destine, curtezane, dealeri de placeri interzise, fiinţe efemere, căutători de averi, decadenţi şi inocenţi deveniţi victimele propriilor utopii.

Oraşul care vibrează pe ritmurile carnavalului devine simbolul omenirii, nu doar din prezent, ci din toate timpurile. Muscă se imaginează navigând pe apele învolburate ale marii umanităţi, se lasă absorbit de ea, o povesteşte, o plânge, o iubeşte, o priveşte cu toleranţă şi o captează însetat, asemenea unui mare scriitor. Fiecare client aruncat de carnaval pe bancheta din spate a taxiului său îl inspiră să facă noi trimiteri simbolice spre marile civilizaţii, spre eterna reîntoarcere a seducătorului amestec dintre plăcere, vanitate, zădărnicie şi nevoia de iubire.

Carnavalul are un dublu efect asupra conştiinţei lui Muscă. Îl face să fie cât se poate de ancorat într-un prezent ce îi permite câştigarea pâinii prin tenacitate, dar îl şi aruncă într-un trecut colectiv, devenit un şuvoi abundent de poveşti. De fapt, întregul roman îţi dă impresia că aluneci dintr-o poveste în alta, una mai atrăgătoare şi răvăşitoare decât cealaltă, că te rătăceşti într-o spirală a destinelor tumultuoase, aşa cum îi plac oricărui devorator de poveşti.

Printre aceste poveşti, Musca strecoară, spre deliciul celor pasionaţi de lectură, multe trimiteri spre marea literatură, istorie sau arta subversivă a celor ce preferă să emită observaţii profunde făcând apel la efervescenţa plăcerilor lumeşti, care, sub pretextul luării în derâdere a tuturor lucrurilor sfinte, invită de fapt la sanctificarea libertăţii de a te bucura de minunatul haos îmbrăţişat cu atâta entuziasm ludic şi liric de Muscă. El devine astfel un inamic al celor ce vor să domolească tocmai acest entuziasm în faţa marelui Carnaval în care se transformă umanitatea ajunsă într-un mare oraş.

Citeşte şi 6 filme care te invita la o hoinăreală prin oraş

6 filme actuale care te invita la o hoinareala prin oras

Intimitate si alte povestiri – Infidelitatea necesara

Adriana Gionea
-
0
Intimitate si alte povestiri – Infidelitatea necesara

Intimitate este genul de roman incomod care ajunge să fie liniştitor pentru cititorul actual ce îşi (re)găseşte libertatea personală vitală acolo unde alţii văd egoism, decădere, imaturitate şi dezmăţ.

Prin acest roman-cult, Hanif Kureishi îşi asumă îndrăzneala de a lăuda plăcerea în cea mai sinceră formă a ei: ingrată cu moralitatea, nestăvilită până la anarhie, pregătită să îşi ceară drepturile fără jumătăţi de măsură şi hotărâtă să-l transforme într-un iluminat propovăduitor al sincerităţii faţă de sine însuşi pe cel ce vede în ea o cale spre înţelegerea lumii.

Tot în căutarea plăcerii, devenite sinonimul libertăţii, se află şi protagonistul microromanului Intimitate – un bărbat de vârstă mijlocie din lumea artelor. Primele rânduri îl surprind în faţa unei decizii ce îi va da viaţa peste cap şi îi va răni pe cei din jur: Este seara cea mai tristă, pentru că plec şi nu mă mai întorc. Mâine-dimineaţă, după ce femeia cu care trăiesc de şase ani se va duce la muncă pe bicicletă şi copiii nostri vor fi lăsaţi în parc să bată mingea, voi pune câteva lucruri într-o valiză, mă voi strecura afară din casă, sperând că nimeni n-o să mă vadă…

Cele 100 de pagini ale romanului Intimitate (urmat de alte trei povestiri pe tema libertăţii în relaţia de cuplu) coagulează amintirile, gândurile şi emoţiile protagonistului din orele care despart ultima noapte petrecută în căminul conjugal de prima zi din noua viaţă. În viaţa de după fugă, el speră să o regăsească pe Nina, tânăra a cărui rătăcire i-a devenit noua sursă de frenezie, acea frenezie alungată din relaţia lui cu partenera oficială.

Amintirile şi gândurile acestui bărbat nu sunt noi. Le-ai mai întâlnit şi în alte discuţii sau romane ce prezintă deziluziile şi motivele unui infidel care îşi părăseşte familia. Doar că Hanif Kureishi a ştiut cum să redea vâltoarea de tentaţii, vinovăţii, regrete şi furii acumulate în cuplu astfel încât să îi ofere cititorului său voluptatea de a se lăsa bulversat de o carte despre nişte sentimente vechi de când lumea, de data aceasta reinterpretate dintr-o perspectivă nouă, care îi poate contrazice valorile.

Noua reinterpretare curajoasă (pentru mulţi de-a dreptul revoltătoare) include un joc de impresii, flashbackuri şi dialoguri ce dilată cele câteva ore care despart viaţa conjugală, devenită previzibil de insuportabilă, de noua existenţă a bărbatului fugar. Astfel, Hanif Kureishi îţi creează iluzia că ai citit un roman ce are mult mai multe pagini, un roman cu acţiune fragmentată de gânduri şi amintiri întinse pe zeci de ani.

Începutul romanului este unul care îi va face pe mulţi cititori să îşi formeze o părere fermă despre personajul masculin principal. El pare să se încadreze destul de uşor în categoria egoiştilor iresponsabili, pentru care doar căutarea plăcerii este scopul existenţei. Pentru a pluti fără direcţie în oceanul de plăceri promis de Londra boemă şi neruşinată, moştenită de la tinerii anilor ’70 şi ’80, protagonistul este în stare să îşi abandoneze (şi) copiii pe care, în ultima seară dinaintea fugii, îi pregăteşte (ca un tată preocupat) pentru somnul liniştitor, de parcă nu ar fi ultima noapte în care îi înveleşte înainte de a-i vedea cum adorm. Totuşi, Hanif Kureishi nu se dă bătut şi face totul pentru a răsturna certitudinile tuturor celor aspri cu personajul său.

Deşi pleacă de la imaginea familială, aproape clişeistică, a bărbatului ce plănuieşte să îşi lase partenera stabilă pentru o amantă care îi oferă iluzia renaşterii sexuale, Hanif Kureishi nu scrie un roman previzibil, în care partenerii ajung să se contrazică pe tema infidelităţii. Nu dinamica unui cuplu îl interesează, ci gândurile unuia dintre parteneri, care vrea să revină la individualitate cu preţul individualismului.

Pentru Hanif Kureishi, infidelitatea personajului său este doar un pretext pentru a zgândări ipocrizia colectivă. În viziunea personajului său, ipocrizia este adevărata infidelitate – acea infidelitate a omului faţă se sine, care permite ca sufocarea de dragul aparenţelor, autoamăgirea şi conformismul să fie confundate cu înţelepciunea şi maturizarea. Intimitate nu este imaginea unei nopţi de frământări masculine superficiale, ci un protest cât se poate de zguduitor şi profund împotriva tuturor care sunt gata să condamne beneficiile plăcerii ca formă de sinceritate în relaţia cu sine.

Personajul lui Hanif Kureishi are toate însuşirile celui ce şi-a trăit anii formării unei personalităţi tributare nonconformismului într-o perioadă fertilă pentru expansiunea celor exuberanţi, creativi şi dornici de a experimenta orice, oriunde şi oricând. Un fiu al revoluţiei împotriva sistemului din anii ’60-’70 şi un fin observator al schimbărilor aduse de stridenţii ani ’80, protagonistul infidel îşi transformă escapadele şi deciziile condamnabile într-un seducător elogiu al plăcerii. El apără plăcerea devenită virtutea fără de care împlinirea, trezirea prin autocunoaştere şi creativitatea nu ar putea fi posibile.

Gândurile acestui personaj ce nu îi cruţă deloc pe moralişti ajung să lovească în toate certitudinile epocii sale şi ale lumii amăgite de promisiunea terapeuţilor care glorifică puterea omului de a trăi împăcat cu sine după stăvilirea sau ignorarea părţii anarhice din el, asociate plăcerii. El nu crede în maturizarea care îi cere o renunţare de dragul salvării unui cuplu ce nu mai poate fi salvat. Dar asta nu înseamnă că nu întoarce pe toate părţile consecinţele actelor sale, doar că nu se lasă copleşit de teama de consecinţe.

Hanif Kureishi te va impresiona prin modul în care pune în prim-plan intimitatea afectivă a personajelor sale fără a uita de contextul social, de filosofia epocii în care acestea şi-au conturat personalitatea. Vei descoperi unul dintre cele mai interesante portrete ale celor ce şi-au petrecut adolescenţa în anii ’70, apoi, în ipostaza de adulţi au devenit conştienţi de posibilităţile oferite de libertate în tumultuoşii ani ’80, aşa cum erau ei trăiţi în inima Londrei. De asemenea, vei descoperi un autor care ştie cum să abordeze tema influenţei transgeneraţionale, fără a perturba focusarea asupra intimităţii.

Prin trimiterea la moştenirea emoţională rămasă de la părinţii protagonistului, Hanif Kureishi iniţiază o reflecţie asupra modului în care societatea britanică a modelat idealurile raportate la viaţa de cuplu. Este o reflecţie care denunţă acut şi cheamă la o analiză lucidă prin stările afective considerate de obicei inamicul lucidităţii.

Elogiul dorinţei ca salvator al creativităţii şi al autenticităţii continuă şi în cele trei povestiri incluse în acest volum. Aşa cum demonstrează şi în romanul Intimitate, autorul stăpâneşte un stil care te absoarbe şi te face să trăieşti intens fiecare pagină, încât ai impresia că ai citit sute, nu doar câteva. Bărbatul care se trezeşte într-o cameră de hotel alăturată celei în care îşi petrece nopţile amanta lui cu partenerul ei oficial, regizorul care se lasă atras de cel mai bun prieten în Londra plăcerilor interzise în timp ce face eforturi de a duce la bun sfârşit un proiect cinematografic sau bărbatul acaparat de misterul unei femei pe care o vede în fiecare miercuri pentru relaţii sexuale fără urmări preiau apetitul protagonistului din Intimitate pentru explorarea dorinţei ca ultim refugiu al sincerităţii faţă de sine.

Citeşte şi Femei cu bărbaţi – Fuga de celălalt

Femei cu barbati – Fuga de celalalt

Vezi mai multe

Ultimele articole

© Copyright Postmodern 2026