Facebook
Acasă Timp liber Recenzii carti bune Pagină 32

Recenzii carti bune

Ultimele

Biblioteca Bucuresti – BCU, Biblioteca Nationala, Metropolitana si multe altele

Dana Nicolae
-
0
Biblioteca Bucuresti – BCU, Biblioteca Nationala, Metropolitana si multe altele

Biblioteca Bucuresti? Dacă ești interesat de lectură şi de bibliotecile din București în toate formele lor, venim în întâmpinarea ta pentru a ți le prezenta pe toate, de la cele mai obişnuite – Biblioteca Nationala, Biblioteca Metropolitana, BCU – până la cele neconvenţionale.

1. Biblioteca Naţională
Biblioteca Naţională Română (BNR) o regasim astazi într-o clădire nou construită fix lângă malul Dâmboviţei, la Unirii, dar nu are acelaşi aer distins ca vechea locaţie. Cu toţii avem acces la ea, permisul e gratuit, dar majoritatea cărților nu se pot împrumuta. Astfel că cititorii sunt obligaţi să îşi petreacă timpul acolo dacă doresc să consulte cărţi. Ca urmare nu ți-o recomandăm dacă vrei să citești în intimitatea casei, sau pe drum, sau oriunde altundeva în afara BNR-ului. Totuşi, un plus al acestei biblioteci, ca instituţie, este acela că tinde să organizeaze destul de des evenimente culturale şi conferinţe. Câteva exemple ar fi Nocturna Bibliotecilor, Ipostaze medievale, dar şi Dâmboviţa Smart River.

2. Biblioteca Metropolitana cu filialele ei
Biblioteca Metropolitană este probabil “biblioteca București” prin excelență. Permisul este, de asemenea, gratuit, și este cea mai indicată bibliotecă pentru cei care doresc să împrumute cărţi, dacă sunt din Bucureşti. Dacă nu sunt din capitală, dar sunt studenţi, atunci pot împrumuta cărţi fără probleme. Avantajele acestei biblioteci sunt multiple. Unul din ele, şi poate cel mai important, ar fi că nu este limitată la o singură locaţie mare şi lată, cum are BNR, ci are cel puţin patru filiale în toate sectoarele capitalei, aşa-numitele biblioteci de cartier.

Asta inseamna că oriunde te-ai afla în Bucureşti sunt şanse mari ca la două staţii de autobuz/metrou de tine să fie o filiala a Bibliotecii Metropolitane. Apoi, bibliotecile sunt specializate pe tipuri de utilizatori cum ar fi adulţi, adolescenţi sau copii. De asemenea, nu numai că bibibliotecile pun la dispoziţie cărţi, reviste sau alte tipuri de documente tipărite, ci ai şi CD-uri cu muzică, DVD-uri cu filme şi acces gratuit la internet. În fine, în unele dintre ele poţi găsi console Xbox 360 şi PS4 cum e la filiala numită Spaţiul X (pentru tineri) sau boardgames-uri şi te poţi juca gratis în spaţii special amenajate cum e la filiala Bogdan Petriceicu Haşdeu.

biblioteca Bucuresti - boardgame Catan
Dacă sunteți inventivi, puteti să organizați campionate de Catan dar trebuie să o faceți în foarte mare linişte… (Sursa foto: The Board Game Family)

3. Biblioteca Centrala Universitara – BCU – resursa de bază a tuturor studenţilor
Biblioteca Central Universitară deserveşte în mod primar cadrele didactice din învăţământul preuniversitar şi universitar, cercetătorii şi studenţii universităţii din Bucureşti. Aceasta are filiale de specialitate în toate facultăţile Universităţii din Bucureşti, iar împrumutul este posibil numai in cadrul filialelor.

Altfel, un punct forte al acesteia este faptul că imobilul în care îşi are sediul este superb. Toţi potenţialii abonaţi sunt obligaţi să facă un tur ghidat al bibliotecii înainte să-şi primească, efectiv, abonamentul. Abonamentul costa 25 de lei.

4. Bibliotecile institutelor culturale
Dacă aveţi o afinitate pentru o anumită limbă străină şi o mai şi vorbiţi, probabil că ştiţi de existenţa institutelor culturale străine din oraş. Sigur vă vor suna cunoscute următoarele denumiri: British Council, Institutul Cervantes sau Institutul Francez. Ei bine, trebuie să ştiţi că mai toate aceste instituţii care, de obicei, oferă şi cursuri de limba, oferă şi acces la o biblioteca specializată în limba si literatura culturii lor specifice.

Dintre acestea, biblioteca noastră preferată este cea a Institutului Francez fiindcă acolo am avut ocazia să consultăm benzi desenate franceze, şi, cu ocazia unui eveniment specific, am experimentat un tip de lectură redată prin intemediul unei cabine cu holograme (holograma unui actor narează şi/sau interpretează rolurile dintr-o carte).

Biblioteca Bucuresti - biblioteci cu holograme
Cabina cu holograme… pentru că teatrul convenţional şi cartea tipărită nu mai sunt de ajuns pentru francezi. (Sursa foto: Dinviata.ro)

5. Bibliotecile alternative şi specializate ale asociaţiilor
Dacă te îndeletniceşti cu voluntariatul, probabil ai observat că multe dintre asociaţiile culturale, ecologice sau comunitare au şi o biblioteca specializată la sediul lor. Dacă te interesează materiale din zona lecturii specializate pe subculturi îți recomandăm Biblioteca Urban Collectors – o biblioteca dedicată street-art-ului şi graffiti-ului şi Biblioteca Alternativă, a cărei colecţie este momentan găzduită tot de Urban Collectors şi care oferă cărţi despre mişcări sociale, antropologie sau LGBT.

6. Biblioteci în locuri neconvenţionale
Apoi, putem găsi biblioteci de dimensiuni mici în cafenelele sau, chiar, anticafenelele. Un exemplu pentru cele din urmă ar fi Seneca Anticafe care pune la dispoziţia vizitatorilor şi o biblioteca. Apoi, galeria Make a Point din sectorul 2 deţine şi o bibliotecă de film, istorie industrială şi nu numai.

biblioteca bucuresti - turn
Mai au şi turnul acesta fain de apă în vârful căruia poţi să urci. (Sursa foto: e-zeppelin)

În ultima instanţă, multe din librăriile mai mari din oraş pot servi ca un soi de bibliotecă, pentru că multe oferă un spaţiu cu scaune, fotolii, sau chiar pernuţe unde clienţii pot citi din cărţile care-i interesează. Evident că nu verifica nimeni cât stau oamenii să citească pe acolo. Astfel de spaţii regăsim în Humanitas, Cărtureşti Lipscani şi Diverta.

7. Bookster
Bookster este o bibliotecă corporate, sau pentru corporaţii mai bine zis, care oferă servicii de împrumut strict angajaţilor corporaţiilor care le sunt clienţi. Altfel, nu prea are altcineva acces la ea. Însă, dacă unii dintre voi lucraţi într-o corporaţie interesaţi-vă dacă au contract cu Bookster, pentru că astfel nu va mai fi nevoie să va deplasaţi pentru cărţile care va interesează. Pentru că vi le livrează ei.

8. Biblioteca virtuală de la Victoriei
Dacă ai drum pe la staţia de metrou Piaţa Victoriei şi ai şi un smartphone care se nimereşte să aibă un app care citeşte coduri QR atunci poţi accesa cărţile virtuale si audiobook-urile Vodafone (trebuie doar să găsești posterul ce aduce a biblioteca de pe peretele de la ieşire/intrare al M2). Nu sunt gratuite toate cărţile, mai degrabă o bună parte sunt doar teasere şi toate vin de la Humanitas.

Biblioteca bucuresti
La cât mai multe astfel de biblioteci, dar care să ofere cărți gratuite. (Sursa foto: Vodafone)

9. Biblioteci improvizate cu ocazia unor evenimente
În anii ce au trecut au fost multe evenimente în care spaţiile verzi din Bucureşti cum sunt parcurile sau grădinile deveneau gazde pentru nişte biblioteci de tip pop-up. Aici merită menţionate Grădina din Cărţi care a transformat Grădina Botanică din Bucureşti într-un spaţiu de citit în aer liber cu cărţi puse la dispoziţie de organizatori şi un eveniment aniversar al Editurii Litera care a transformat câteva parcuri (Cişmigiu, Tineretului şi IOR) din Bucureşti în biblioteci improvizate. Ba chiar, şi cu ocazia festivalului Parking Day s-a pus gazon peste asfalt şi s-a creat un spaţiu de citit, iar cărţile au fost puse la dispoziţie de Editura Baroque Books & Arts. Sigur, acestea sunt situaţii temporare, să nu va imaginaţi că noi avem biblioteci permanente în aer liber, dar ar fi fain dacă am avea ceva oficial în acest sens, pe perioada sezonului cald.

10. Bibliotecile Vii.
Acesta e un fenomen aparte, de origine daneză, dar pe care l-au implementat şi câteva asociaţii de la noi cu diverse scopuri, în general de awareness a anumitor situaţii. În mare, se referă la o biblioteca în care oamenii au rol de cărţi şi pot fi împrumutaţi de cititori cu scopul de a dialoga pe o anumită temă. Am participat la două astfel de evenimente în calitate de cititori şi au fost experienţe edificatoare. Prima biblioteca vie la care am participat a fost organizată de Asociaţia Art Fusion şi prima mea carte a fost o tânăra pictoriţă care mi-a povestit despre greutăţile pe care le întâmpina artiştii şi alte câteva aventuri de-ale sale.

Biblioteca Bucuresti - bibliotecile vii
Poţi să-ţi întrebi cartea orice chestie îţi trece prin cap, în limitele decenţei desigur…(Sursa foto: librarynews)

15 carti de beletristica fascinante pe care sa nu le ratezi

Adriana Gionea
-
1
15 carti de beletristica fascinante pe care sa nu le ratezi

Dacă ești în căutare de noi cărți de citit, îţi recomandăm 15 titluri de beletristica. Sunt bine scrise, originale şi pe alocuri excentrice. Așadar de neratat.

1. Shylock este numele meu – Neguţătorul din Veneţia în zilele noastre

Howard Jacobson a reinterpretat Neguţătorul din Veneţia într-un roman savuros. În Shylock este numele meu îmbină umorul erudit, satira, problemele contemporane ale burgheziei britanice în relaţia cu străinul şi legătura dintre tatăl hiperprotectiv şi fiica rebelă. Romanul te adânceşte în reflectare pe măsură ce te zguduie de râs. Nu există pagină care să nu te uimească prin surse nebănuite ale umorului sau prin originalitatea reinterpretării unor probleme vechi de când lumea.

Cartea face parte din proiectul Hogarth Shakespeare, prin care autori contemporani – Jeannette Winterson, Howard Jacobson, Anne Tyler, Margaret Atwood, Tracy Chevalier, Edward St. Aubyn, Jo Nesbø şi Gillian Flynn – revizitează piesele lui Shakespeare. Aceştia sunt invitaţi să transpună subiectele, temele şi personajele în prezent. Poţi cumpăra acest roman de pe LibHumanitas, Libris, Cărtureşti, Elefant.ro

Poţi citi și recenzia cărții.

 

2. Aşteptându-l pe Bojangles – Imaginaţia dezlănțuită

Aşteptându-l pe Bojangles, scris de Olivier Bourdeaut este un debut remarcat de critici, iubit de cititori, multipremiat şi devenit un fenomen editorial în Franţa. Este un roman ce poate fi interpretat în multe feluri. Poate fi povestea stranie a unei familii excentrice. Un portret al unei femei seducătoare şi extravagante, ce nu vrea să cedeze în faţa cotidianului neinteresant. O perspectivă nonconformistă asupra iubirii şi un roman al maturizării. Vei găsi ecouri din muzica Ninei Simone, din fantezia din filmele lui Wes Anderson şi din povestea cuplului visător din romanul suprarealist al lui Boris Vian, Spuma zilelor. Te vei lăsa vrăjit de fiecare pagină, ce te va scoate din rutina zilnică, cea mai urâtă dintre toate pentru familia portretizată în roman. Poţi cumpăra acest roman de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti

Poţi citi aici şi recenzia cărții.

 

3. Io contra Statele Unite ale Americii – Umor la puterea a treia

O satiră socială rară. Primul american ce a primit Man Booker Prize (pentru acest roman), Paul Beatty dezvăluie până unde pot merge acrobaţiile umorului. Modul în care descrie metehnele conaţionalilor, speculate de campania prezidenţială din 2016, este insuportabil de caustic, dar irezistibil pentru voluptatea beletristica. Io contra Statele Unite ale Americii demonstrează că înţelepciunea poate sta în ideile unui personaj ţăcănit ca nimeni altul. El oferă nişte soluţii pe cât de ingenioase, pe atât de şocante. L-ai putea considera un Socrate neînţeles al ghetoului afro-american. Pentru a salva lumea din care provine, condamnată la sărăcie şi marginalizare, el insistă că doar soluţiile nebuneşti mai pot funcționa. Poţi cumpăra acest roman de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti, Elefant.ro

Poţi citi aici şi recenzia cărții.

 

4. Arhipelagul altei vieţi – Umanitate în Siberia

Un grup de bărbaţi vânează un deţinut politic în Siberia. Pe măsură ce se apropie de el, hăituitorii abandonează lupta. Rând pe rând, sunt răpuşi de epuizarea provocată de străbaterea taigalei fără de sfârşit. Arhipelagul altei vieţi este un roman în stilul celor prin care Andrei Makine îşi aminteşte de Siberia natală, aşa cum face şi în Au temps du fleuve Amour: dezvăluind cele două sensuri opuse ale cuvântului sălbăticie – căderea umanităţii în hăul barbarismului şi natura neprofanată, singura evadare a celui vânat de stalinişti. Poţi cumpăra acest roman de pe Libris, Cărtureşti, Elefant.ro

Poţi citi aici şi recenzia cărții.

 

5. Durerea e o făptură înaripată – Povestea care alină trauma

Romanul Durerea e o făptură înaripată a primit numeroase premii pentru originalitate. Inventivitatea autorului a transformat această carte de debut într-un reper pentru cei interesaţi mai degrabă de experimentul literar, decât de povestea în sine (urmează ecranizarea).

Cartea scrisă de Max Porter este un roman despre rezilienţa în faţa traumei cu ajutorul metaforei, un poem în proză sau o revizitare postmodernă a operei lui Ted Hughes, marea (şi toxica) iubire a Sylviei Plath. Îi poţi oferi multe interpretări, în funcţie de interesele şi pasiunile tale pentru anumite domenii, de la teoria literară la psihologie. Autorul a plecat de la povestea unei familii afectate de moartea unuia dintre membri. Folosind un limbaj simplu, amintind de stilul unui basm pentru copii, introduce un personaj salvator nelumesc. La final, obține o mostră de beletristica hibrida, sofisticată prin referinţele intertextuale. Cartea are efectul unei poveşti ce alină suferinţa unei traume prin efectele terapeutice ale artei, ale simbolurilor ce vorbesc în locul unor cuvinte adesea evitate după o traumă. Poţi cumpăra acest roman de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti, Elefant.ro

Poţi citi şi recenzia romanului.

 

6. Aviatorul – Amnezie, iubire şi istorie

 Evgheni Vodolazkin a devenit faimos datorită romanului Laur. După traducerea acestui roman, celelalte au fost primite cu braţele deschise de publicul român. Aviatorul se anunţă un bestseller în rândul pasionaţilor de beletristica din ţara lui Dostoievski, iar Vodolazkin demonstrează că există viitor şi după clasici. Comparaţia cu trecutul nu-l descurajează, nu-l înhibă. Tot despre trecut este vorba şi în noul său roman. Protagonistul romanului suferă de o ciudată amnezie, din care se va trezi doar pentru a da glas istoriei recente a ţării natale şi a unui secol zguduitor pentru întreaga omenire. Aviatorul te va cuceri prin umanism şi candoare, comună tuturor romanelelor scrise de Vodolazkin. Poţi cumpăra acest roman de pe LibHumanitas, Libris, Cărtureşti, Elefant.ro

 

7. Vegetariana – Cum rezişti împotriva curentului

În romanul scris de Han Kang, ce a primit Man Booker International Prize în 2016, personajul principal se decide să renunţe la consumul de carne, brusc, fără explicaţii. Nici soţului autoritar, nici familiei tradiţionaliste extinse. Mirarea celor din jur față de decizia ei devine stupefacţie, stupefacţia se preface într-o indignare disproporţionată, iar indignarea duce la un şuvoi de fapte brutale. Pentru a scăpa de furia celor din jur, protagonista vegetariană se refugiază într-o lume unde legătura amoroasă interzisă, arta contemporană, obsesiile maladive şi absurdul kafkian se întâlnesc.

Deşi este scris de o coreeană, pare o mostră de beletristica psihologică japoneză, în care şi-a băgat coada şi Lars von Trier. Găseşti un personaj feminin enigmatic şi fragil, nimerit într-o lume ce devine sumbră şi vulgară. Latura sumbră este redată prin aluzii şi pasaje suprarealiste şi expresioniste. Dincolo de povestea cu desfăşurare imprevizibilă, găseşti o parabolă despre libertatea umană. Despre cum libertatea este afectată de percepţia colectivă asupra tulburărilor psihice, de statutul ingrat al femeii în anumite familii orientale şi de reacţiile celor din jur, devenite infernul semenilor consideraţi a fi diferiţi. Îţi va plăcea acest roman dacă preferi filmele experimentale şi romanele psihologice ermetice. Poţi cumpăra acest roman de pe Libris, Cărtureşti

Poţi citi aici şi recenzia romanului.

 

8. Antropologie şi o sută de alte povestiri – Miniaturi cuceritoare

Poţi condensa o relaţie de cuplu într-o singură pagină? Se pare că da, iar scriitorul Dan Rhodes este încrezător în tentativa lui de a face acest lucru. La fel şi cititorii dornici de a-şi descreţi frunţile când îşi amintesc de propriile crize de cuplu, asezonate cu gelozii, infidelităţi, mesaje interpretate greşit, înstrăinare, angoasă ori singuratăţi post-despărţire. Vei gusta experimentul sau mai degrabă pariul lui Dan Rhodes cu sine dacă eşti amator de scurtmetraje trăznite, ce nu depăşesc 10 minute. Poţi lua miniaturile din Antropologie şi o sută de alte povestiri într-o cafenea, în metroul ce te duce la job, la plajă sau oriunde vrei să evadezi, dar şi să porţi un dialog cu tine, fără să te iei mereu în serios. Poţi cumpăra acest volum de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti

Poţi citi şi recenzia.

 

9. Până şi câinii – Un Trainspotting cu mai multă empatie

Dacă personajele cu adicţii din Trainspotting încercau să-ţi smulgă şi un hohot de râs, cele din romanul scris de Jon McGregor te izbesc şi te copleşesc prin dramele lor. Până şi câinii este un roman care te invită la compasiune faţă de marginali. În paginile sale ajung să se intersecteze adolescenţi, veterani uitaţi de cei pentru care au luptat şi părinţi însinguraţi.

Toţi au în comun refugiul în drogul ce le oferă iluzia evadării liniştitoare. Formează o familie clandestină. Se ajută unii pe alţii. Îşi împart mai mult sau mai puţin cinstit banii pentru doză. Se ascultă unii pe alţii când viaţa devine apăsătoare, asemenea unor terapeuţi. Le citeşti poveştile desfăşurate în ritmul febril al goanei după o nouă doză care să amâne sevrajul, apoi domolite într-o melancolie dezolantă precum o zi mohorâtă cu orizont de plumb. O carte cu scriitură impecabilă, care are potențialul să te tulbure până-n măduva oaselor. Poţi cumpăra acest roman de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti, Elefant.ro

Poţi citi şi recenzia.

 

10. Istanbul Istanbul – Poveştile salvează oraşul

Dacă povestile spuse de Orhan Pamuk sau Elif Shafak te-au făcut să tresari ori de câte ori vezi o carte dedicată Istanbulului, atunci s-ar putea să fii atras şi de cea semnată de Burhan Sonmez. Considerat unul dintre cei mai buni autori turci ai generaţiei lui şi un luptător pentru drepturile omului, Burhan Sonmez este apreciat datorită modului în care îmbină realismul şi istorisirile cu tentă mitică.

Sunt istorisiri ce alină suferinţele unor prizonieri din temniţele unui Istanbul confiscat de tirani. Prizonierii devin protagoniştii romanului şi autorii unor poveşti cu tâlc. Provin din medii şi zone diferite, însă îi leagă iubirea pentru marele oraş vechi, distrus pentru a-i face loc noului. Este noul care nu înseamnă progres, ci lăcomie primitivă, ce urâţeşte şi mutilează vieţile unor locuitori invizibili. Istanbul Istanbul poate fi un Decameron scris de întemniţaţii de pe malul Bosforului. Poţi cumpăra acest roman de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti, Elefant.ro

Poţi citi şi recenzia.

 

11. Căsătorie de plăcere – Marocul necunoscut

Este posibil să fi auzit despre Tahar Ben Jelloun odată cu traducerea în limba română a titlului ce i-a adus Premiul Goncourt – Noaptea sacră. Noul său roman tradus în limba română este o reîntoarcere în Marocul natal. Un Maroc al povestitorilor cu har şi al negustorilor de modă veche luaţi pe nepregătite de tulburările din ajunul obținerii îndependenţei.

Este şi Marocul femeilor, împărţite în două tabere: a soţiilor oficiale înrăite, pline de resentimente, şi a concubinelor pasionale aduse de pe alte meleaguri. Căsătorie de plăcere este o poveste de dragoste interzisă, aflată între voluptate şi rasism. Este şi o poveste a oraşului Fez, un rai al cărturarilor mauri fugiţi din Spania cucerită de Inchiziţie, dar şi un infern al sclavilor cu piele de abanos.

Descoperi un Maroc deopotrivă îmbietor şi înspăimântător. Cu personaje ce se încăpăţânează să caute fericirea de-a lungul câtorva decenii de încercări dure. Precum ţara unde se petrece acţiunea, lumea protagoniştilor este suspendată între mit şi realitate, între supunere şi emancipare. Poţi cumpăra acest roman de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti

Poţi citi şi recenzia.

 

12.  Mâţa Vinerii – Vrăjitorie culinară

Bucureştiul fanariot este adus în prezent cu ajutorul unor personaje excentrice cu poveşti de viaţă fabuloase. În Mâţa Vinerii, povestea bucătarului domnesc pe nume Silică întrece orice închipuire. Nu datorită biografiei sale, ci reţetelor care se transformă în descrieri ce îţi dau impresia că s-au întâlnit pictura suprarealistă cu realismul magic al lui Salman Rushdie. Dacă ţi-a plăcut Manuscrisul fanariot, noul roman al Doinei Ruşti te va cuceri la fel de repede. Există o deosebire. În locul Bucureştiului devenit un imens timpan în romanul precedent, vei descoperi un Bucureşti al papilelor gustative, al reţetelor ce le iau minţile conducătorilor unşi de Înalta Poartă. Poţi cumpăra acest roman de pe Libris, Cărtureşti, Elefant.ro

Poţi citi şi recenzia.

 

13. Cronicile ultimei revoluţii – Distopia inventată de cei tineri

Antoni Casas Ros este genul de scriitor nonconformist ce şi-a creat un public fidel. Este publicul sedus de experimente literare şi personaje bizare. Tradus recent şi în limba română, Cronicile ultimei revoluţii îi va cuceri mai ales pe amatorii de beletristica distopica sau care preferă autori precum Roberto Bolano.

Acest roman cu desfăşurare alertă este o satiră la adresa establishmentului occidental. Acţiunea lui se învârte în jurul unei grupări clandestine internaţionale, din care fac parte adolescenţi şi tineri ce vor sabota ordinea economică a lumii. Hackeri idealisti, jurnalişti cu identităţi false, anchetatori şi personaje senzuale cu aer nelumesc îşi dau întâlnire în acest roman. Povestile lor întortocheate par să oglindească perfect lumea occidentală acaparată de revolte, nemulţumiri şi o scindare între generaţii. Poţi cumpăra acest roman de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti, Elefant.ro

 

14. Tronul reginei Jinga – Suspans, anchete şi legende africane

 Alberto Mussa este considerat unul dintre cei mai buni scriitori brazilieni contemporani de beletristica. Romanele şi povestirile sale au o structură inedită. Îmbină suspansul, intriga detectivistă, faptele tenebroase, istoria şi miturile africane. Tronul reginei Jinga nu vrea să urmeze un fir coerent, fiind mai apropiat de oniricul asociat ritualurilor tribale. Îţi va plăcea totuşi dacă preferi beletristica enigmatică, cu desfăşurare iraţională, în care se împletesc tradiţii, superstiţii şi obiceiuri captivante, provenite din ţările exotice. Înainte de a citi acest roman, îţi recomand şi povestirile lui Alberto Mussa din Elegbara. Poţi cumpăra acest roman de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti, Elefant.ro

Poţi citi şi recenzia.

 

15. Femeia inventată – Seducţie şi minciuni pe Facebook

Ce face o femeie când vrea să-şi supravegheze iubitul mai tânăr, iar acesta nu vrea să-i accepte cererea de prietenie pe Facebook? Îşi creează o identitate falsă. Ea se va crede o tânără abia ieşită din studenţie şi se va apropia, pe Facebook, de cel mai bun prieten al amantului infidel. Speră astfel să poată avea acces la imaginile din vacanţele masculine, cu escapade interzise ei. Dar lucrurile scapă de sub control, într-un mod greu de bănuit de către cititor.

Femeia inventată este un roman tipic al zilelor noastre. Autoarea vorbeşte despre identităţi false, obsesii, neacceptarea vârstei şi reţele sociale ce distorsionează realitatea. Vei descoperi un stil sofisticat, care îmbină pasiunea pentru beletristica şi interpretările psihologice. Poţi cumpăra acest roman de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti, Elefant.ro

Citeşte şi 3 cărţi dedicate visătorilor din cafenele

3 carti dedicate visatorilor din cafenele

 

3 carti dedicate visatorilor din cafenele

Adriana Gionea
-
0
3 carti dedicate visatorilor din cafenele

O cafea aromată într-un local chic sau boem-studenţesc şi o carte bună sunt două aliate ce pot combate rutina şi gustul amar lăsat de o zi proastă. Îţi propunem 3 titluri pe care să le iei cu tine în cafeneaua preferată.

 

Trenul M (Patti Smith)

Cafea distilată din boabe crescute pe înălţimi, îmbrăţişate de orhidee sălbatice şi pudrate cu polenul acestora – un elixir care nuntea extremele naturii. Patti Smith descrie astfel gustul cafelei din Veracruz, Mexic. William Burroughs i-a spus c-ar fi cea mai bună cafea din lume. Este o descriere poetică îmbietoare, în care poţi regăsi două mari pasiuni ale lui Patti Smith, pe lângă literatură: cafeaua şi periplurile în ţări îndepărtate.

Patti Smith este genul de artist ce îşi avea propria masă în cafeneaua preferată. După închiderea ei, fostul proprietar i-a dat voie să ia o piesă de mobilier ca suvenir. Trenul M îţi va merge la suflet dacă eşti dependent de cafea şi de cărţi, în special de cele scrise de Roberto Bolano, Yukio Mishima, Paul Bowles, Haruki Murakami, Jean Genet sau Rimbaud. Lor le închină Patti Smith multe ceşti de cafea.

Poţi cumpăra volumul de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

Poţi citi şi recenzia.

 

Cel mai frumos loc din lume e chiar aici (Care Santos & Francesc Miralles)

Ce denumire îi poţi da unei cafenele unde se aude vocea lui Leonard Cohen? Răspunsul: Cel mai frumos loc din lume e chiar aici. Nu s-ar fi găsit un nume mai potrivit care să denumească locul de unde începe o nouă existenţă pentru o tânără ce renunţase în ultimul moment la o tentativă de suicid.

Romanul Cel mai frumos loc din lume e chiar aici are farmecul unui film de week-end, care te remontează. Personajele sale cuceritoare te fac să crezi, măcar pentru câteva ore, în acele întâlniri miraculoase, cu oameni ce vin să aducă mesaje potrivite pentru redarea poftei de viaţă. Romanul este precum o cafea bună, ce poate suspenda agitaţia cotidiană pentru o clipă de răgaz, pe care o dilată prin voluptatea aromelor.

Poţi cumpăra volumul de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

Poţi citi şi recenzia.

 

În cafeneaua tinereţii pierdute (Patrick Modiano)

Nu-ţi poţi imagina o cultură a cafenelelor fără Parisul boemilor. Acestor boemi le-a dedicat Patrick Modiano unul dintre cele mai bune romane ale sale. În cafeneaua tinereţii pierdute este o evocare nostalgică a Parisului din anii ’60. Unele rânduri par să recreeze atmosfera din fotografiile lui Doisneau sau Bresson.

Asemenea tuturor cărţilor scrise de Modiano, acest roman este un omagiu adus unui Paris uitat. Acest Paris este suspendat în cărţile sale ca într-o bulă protectoare, unde timpul nu mai curge. Regăseşti astfel mitul eternei reîntoarceri spre un Paris personal, devenit al tuturor, datorită autorilor şi fotografilor celebri. Un Paris al femeilor misterioase care dispar fără să lase un mesaj, femei nelipsite din romanele lui Modiano.

Te vei îndrăgosti de acest mic roman, exuberant, duios, trist. În cafeneaua tinereţii pierdute este un roman aşa cum numai unul dedicat oraşului de suflet poate fi: despre frumoşii nebuni, despre efemer şi continuitate, despre legătura dintre iubire şi timp şi despre voluptatea nostalgiei.

Poţi cumpăra volumul de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

Poţi citi şi recenzia.

 

Citeşte şi Poftă de ciocolată – Barcelona artizanilor sentimentali

Câinele-fantomă – Tăcerea developată în camera obscură

Pofta de ciocolata – Barcelona de altadata si artizanii ei sentimentali

Cainele-fantoma – Tacerea developata in camera obscura

Io contra Statele Unite ale Americii – O satira cum rar ti-a fost dat sa citesti

Adriana Gionea
-
1
Io contra Statele Unite ale Americii – O satira cum rar ti-a fost dat sa citesti

Câştigătorul Man Booker Prize în 2016, romanul Io contra Statele Unite ale Americii are genul acela de umor diliu care te face să întrebi Ce a fumat autorul? Depistezi o ţăcăneală totală în desfăşurarea evenimentelor, în faptele personajelor, dar mai ales în gândurile protagonistului. Iar traducerea oferită de Bogdan Perdivară contribuie la efectul cuceritor al umorului revărsat în cursivitatea zeflemitoare a replicilor antologice (nu m-ar mira să ajungă virale pe blogurile şi conturile de Facebook ale dependenţilor de lectură).

Rar ai întâlnit o asemenea ingeniozitate pompată într-o satiră la adresa celei mai măreţe naţiuni cum este cea din cartea lui Paul Beatty (primul american distins cu Man Booker Prize). Nu degeaba este considerat unul dintre cei mai amuzanţi scriitori ai ţării sale. Totuşi, dacă vei da la o parte gândurile şi actiunile halucinante ale personajelor, vei descoperi un roman consistent, plin de luciditate. Îţi oferă nişte revelatii cum nu găseşti în zeci de tratate şi studii despre efectele segregării, marginalizării, alienării, xenofobiei şi înechităţii sociale pe tărâmul considerat al tuturor posibilităţilor şi al tuturor raselor ce se bucură de libertate, drepturi civile şi mai ales de binefacerile democraţiei.

Acţiunea se petrece într-un oraş inventat, pe nume Dickens – un Macondo cu afro- americani şi hispanici ghetoizaţi într-un satelit al strălucitorului Los Angeles, devenit un iad al criminalităţii. În schimb, toate problemele abordate sunt cât se poate de reale. Doar soluţiile întrec orice închipuire şi logică a bunului simţ. Totuşi, ajung să fie considerate total plauzibile de mintea colectivă a unei comunităţi invizibile pentru cetăţenii caucazieni din zonele civilizate. De fapt, născocirea oraşului Dickens într-un roman cu notorietate vine să inflameze spiritele într-un mod ludic. Pasajele savuroase le dau apă la moară celor ce îi privesc de sus pe nord-americani, mai ales după alegerile din 2016. Personajul lui Paul Beatty devine portavocea oamenilor din interiorul şi exteriorul Statelor Unite ce vor să arate cu degetul spre acea parte a ţării ce şi-a dat în petec în 2016, demonstrând că este împotmolită în primitivism şi rasism.

Romanul este abraziv, caustic şi jignitor până la insuportabil pentru americanul mândru de apartenenţa lui la rasa albă. Pentru acel alb conservator fălos, privit cu silă de europeanul educat, de parcă ar fi ruda troglodită ce nu vede dincolo de plantaţia de bumbac pe care s-a clădit burghezia retrogradă (există un pasaj de tot râsul amar, în care amărâţii din Congo nu vor să traiască într-un oraş înfrăţit cu unul al troglodiţilor din America). Nu-l vezi pe acest alb rasist în romanul populat mai degrabă cu afro-americani şi hispanici. Dar nici pe oropsitul urmaş al sclavilor, ce vrea să lupte cu prejudecăţile combătându-le prin apărarea cu orice preţ a corectitudinii politice. De fapt, găseşti atâtea măscări la adresa măsurilor din sfera corectitudinii politice, încât îl bănuieşti pe afro-americanul plasat în centrul romanului de blat cu duşmanul alb.

Personajul lui Paul Beatty este un Socrate năstruşnic al ghetoului american. Preferă însă acţiunea în locul contemplaţiei şi al dialogurilor. În marea lui înţelepciune, începe să întrevadă nişte soluţii asociate mai degrabă unui neghiob tripat decât unui mare cugetător. Mai întâi demonstrează că există şi o segregare la nivelul victimelor rasismului: hispanicii îi urăsc pe afro-americani, şi invers. Apoi începe să combată mitul eroului provenit din comunităţile marginalizate. Fiind un antierou, el terfeleşte mitul care spune ca toţi cetăţenii din ghetouri pot ajunge cineva în viaţă, dacă au suficientă voinţă. Că până la urmă calităţile personale înving şi ei îşi pot depăşi condiţia, aşa cum a făcut-o un seamăn devenit erou sau vedetă, învingând barierele rasismului şi ale pauperităţii terifiante.

Pentru personajul central – fermier de succes în oraşul ghetou şi fiul unui om de ştiinţă ce nu a depăşit graniţele periferiei – corectitudinea politică mult trâmbiţată este ineficientă şi are credibilitatea unei butaforii ieftine. Nu ezită să-şi bată joc de încercarea unui intelectual de a rescrie marile capodopere ale literaturii americane corectând pasajele ce discriminează.

În mintea protagonistului inventiv, pentru a combate rasismul este nevoie de soluţii originale, nebuneşti. Iar ideea lui întrece toate aşteptările în materie de insolit absurd. Paradoxal, constă tocmai în reinstaurarea segregării şi în refolosirea vechilor plăcuţe ce anunţau că afro-americanii au interdicţie în anumite locuri frecventate de albi (la fel şi albii în zonele afro-americanilor). Ideea îi vine odată cu dorinţa unui vecin, tot afro-american, de redeveni sclav, culmea, pentru a reda vechea demnitate a ghetoului Dickens.

Prima jumătate a romanului îi scoate din pepeni pe cei mândri de supremaţia albă. În a doua jumătate e rândul afro-americanilor să-şi strige indignarea. Ce-o fi avut în căpăţâna lui afectată de atâta marijuana, producţie prorie, acest personaj, culmea!, tot afro-american? Cum să-şi bată joc în halul ăsta de ce are America mai sfânt? Ce-i drept, el ţine la egalitatea între albi şi afro-americani, adică dă de pământ cu simbolurile, orgoliile şi dramele ambelor tabere. Şi o face plin de mândrie. Etalează acel gen de obrăznicie asezonată cu închipuiri şi replici neruşinate, de zici că s-a reincarnat Bukowski de partea cealaltă a orasului său de suflet – Los Angeles – acea parte ocupată de marginalii non-caucazieni.

Până să fie linşat de ambele tabere, într-o descătuşare isterică a maselor sfidate, protagonistul oferă la timp argumentele pentru susţinerea unei segregări benefice tocmai pentru cei oropsiţi. Va oferi nişte argumente ce produc o rafală de hohote de râs, nu lipsite de amărăciunea de după. Râzi cu poftă, zgomotos, citind romanul. Apoi te loveşte din plin imaginea apocaliptică lăsată în urmă după veacuri de rasism, de conştientizarea unor probleme ce nu se lasă combătute cu una, cu două.

Pe cât de amuzant este redată ignoranţa colectivă denunţată de Paul Beatty, pe atât de şocantă poate fi din cauza urmărilor la nivel social. Romanul său este apreciat datorită amestecului năucitor dintre coşmăresc, blasfemie şi umor. Este genul de umor inteligent, care îţi dezvăluie urâţenia lumii cum ar face-o un caricaturist pasionat de graffiti, nicidecum un scriitor adept al realismului. Într-un fel, umorul iconoclast şi ireverenţios are un efect mai mare în constiinţa unui cititor sătul de gravitatea unor filme ce-l traumatizează. Cei ce se tem să vadă filme despre ororile îndurate de sclavi, preferă genul acesta de roman, în care sunt prezentate la fel de şocant, dar pe tonul sarcasmului satiric la adresa unui sistem instaurat de asupritori. Dacă ţi-a plăcut recenzia, poţi comanda romanul de pe Libris, Cărtureşti sau Elefant.ro

Citeşte şi American Honey – Destrăbălarea care maturizează

A Brief History of Seven Killings – Jamaica lui Bob Marley într-un thriller politic

American Honey –Hoinareala si destrabalarea care maturizeaza

A Brief History of Seven Killings – Jamaica lui Bob Marley intr-un thriller politic

 

13 romane despre iubiri patimase

Adriana Gionea
-
1
13 romane despre iubiri patimase

Dacă îţi place amestecul dintre umor, personaje de neuitat şi viziunea plină de originaliate în redarea unei poveşti de iubire, atunci s-ar putea să nu treci nepăsător pe lângă titlurile de mai jos. Vei descoperi 13 iubiri captate de nişte autori contemporani gata să redefinească norocul în dragoste.

O noapte, Marcovici – Pielea celor greu încercaţi miroase a portocale

O noapte, MarcoviciUn debut aclamat de critici şi un roman în care găseşti nişte personaje memorabile, plus o duioşie infuzată de un realism magic tradus în registru olfactiv. Sunt câteva detalii referitoare la una dintre cele mai frumoase cărţi scrise în ultimii ani. Are umor, iubiri dramatice, mesaje umaniste în vremuri dezumanizante şi un protagonist greu de uitat, dar a cărui înfăţisare fadă îl condamnă la uitare şi anonimat. Marcovici are toate şansele de a deveni un personaj emblematic pentru încercarea omului de a căuta frumosul şi iubirea într-o mare de singurătate şi respingeri. Datorită lui, scriitoarea Ayelet Gundar-Goshen se ridică la înălţimea romanelor scrise de Amos Oz, la care adaugă un stil propriu, ce se apropie de vizualul cinematografic. Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti

 

Manuscrisul fanariot – Bucureştiul este un imens timpan 

Manuscrisul fanariot - copertaCe dovadă de iubire poate concura în final cu gestul extrem făcut de protagonistul din Manuscrisul fanariot? Dar ce a făcut el de te uimeşte? A renunţat la statutul de om liber pentru a fi alături de o sclavă aflată în proprietatea unui mare boier din Bucureştiul de altădată. Şi nu e o născocire. Doina Ruşti se află în posesia dovezii –  un document care să ateste această înfiorătoare tranzacţie a sufletelor. Totuşi, romanul ei este departe de a fi considerat înfiorător. Are magie, descrieri fermecate, muzicile răsunătoare ale unei babilonii levantine, un pitoresc abundent precum un festin domnesc, umor cât cuprinde şi mai ales poveşti de neuitat. Poţi comanda romanul de pe Libris, Cărtureşti, Elefant.ro

 

Fata cu fragi – Răzvrătita şi pictorul 

Fata cu fragi - copertaPictorii au fost mereu sursa unor emoţii şi pasiuni incandescente. Prin vraja faimei lor lor, au scos la  suprafaţă pornirile scandaloase ale fetelor de familie bună, pe care le-au corupt. Iar dacă pictorul are personalitatea lui Edvard Munch, sentimentele trezite răspândesc în jurul lor foame de libertate, dar şi multă angoasă. Vei descoperi în Fata cu fragi detalii despre o presupusă iubire a lui Munch, la care se adaugă tabuurile, prejudecăţile unei epoci rigide, frumuseţea prieteniei şi talentul unei autoare capabile de a transforma trăirile personajelor în culori. Romanul este unul cuceritor pentru cei pasionaţi de artă. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Libris, Cărtureşti, Elefant.ro

 

Marele Gorsky – Un Gatsby al celor dependente de lectură

Marele Gorsky - copertaGatsby devine Gorsky, un oligarh slav al zilelor noastre, ajuns în sofisticata şi efervescenta Londră. Are o avere impresionantă şi este gata să i-o pună la picioare Nataliei. Dar Natalia  nu este copia superficialei Daisy. Ei îi plac lucrurile profunde, cu mar fi arta. Pentru Natalia, Gorsky va cumpăra o casă enormă, poate cea mai scumpă din toată Londra. Vrea să o transforme pentru a o recâştiga pe femeia iubită. Nu va fi un paradis hedonist, cu petreceri nebune şi valuri de şampanie, ci un templu închinat artei şi cărţilor.

Natalia lui Gorsky este o cititoare împătimită şi o fină cunoscătoare a noilor tendinţe din arta contemporană. În ajutorul protagonistului vine un librar, fascinat la rândul său de femeia rafinată ce ar face-o şi pe Grace Kelly să pară o precupeaţă. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Libris, Cărtureşti, Elefant.ro

 

Încetează cu minciunile tale – Prima iubire

Inceteaza cu minciunile tale - copertaIubirea apare în multe feluri pentru cei lipsiţi de prejudecăţi în faţa unui roman considerat un Brokeback Mountain a la francaise. Dacă l-ai descoperit pe Philippe Besson datorită cărţii emoţionante Rătăcitori prin Lisabona, atunci s-ar putea să fi impresionat de romanul devenit o confesiune asumată, francă şi plină de sensibilitate despre maturizare. Indiferent de orientarea sexuală a cititorului, romanul Încetează cu minciunile tale va trezi empatia.

Vei rezona cu personajele dacă ai fost un adolescent ce şi-a trăit prima iubire la 17 ani. Despre o astfel de iubire vorbeşte protagonistul romanului. Este o iubire căreia îi datorează începutul maturizării afective, cu toate momentele de extaz, agonie, confuzie, revoltă şi vulnerabilitate, în care şuvoiul de emoţii mătura totul în calea lui. Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti

 

My Tango with Barbara Strozzi – Frumoasa veneţiană

My Tango with Barbara Strozzi - copertaVrei un roman original, în care umorul şi reinterpretarea năstruşnic-fantezistă a ratării poate atenua dulcegăria sentimentalismului? Atunci pariază pe romanul My Tango with Barbara Strozzi. Vei da peste un bărbat îndrăgostit de o femeie din perioada Renaşterii (imortalizată într-o pictură veneţiană). O iubire imposibil de consumat. Dar soarta îi va juca o farsă acestui visător ce se află în perioada scrierii unui roman. Pentru a se reface psihic în urma unui divorţ, se va apuca de tango.

În timpul cursului, partenera de dans va fi o misterioasă ce-i seamănă perfect frumoasei veneţiene din Renaştere. Femeia are un trecut dubios, pe care bărbatul îndrăgostit îl va înfrunta recurgând la ideile furnizate de un film, în care un alt bărbat îndrăgostit îşi apără femeia iubită de un fost partener agresiv. Comic şi plin de originalitate, romanul scris de Russell Hoban îţi va demostra că sentimentalismul, cavalerismul şi romantismul masculin nu sunt desuete, mai ales când sunt expuse într-un mod inventiv. Poţi comanda romanul de pe Cărtureşti

 

Febră în zori – Cum scapi de moarte

Febra in zori - copertaCe face un fost prizonier dintr-un lagăr nazist când medicul nu îi dă mai mult de şase luni de trăit? Scrie mesaje de amor şi le trimite mai multor femei. Una îi va răspunde şi va porni alături de el într-o călătorie la finalul căreia îi va naşte şi un copil. Acest copil este nimeni altul decât scriitorul Peter Gardos. El a descoperit scrisorile secrete ale părinţilor săi, dar şi un trecut al acestora ţinut sub tăcere. Nu vei găsi doar tragedii în romanul său. Protagoniştii nu şi-au pierdut medicamentul preferat al evreilor din toate timpurile: umorul. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Cărtureşti, Elefant.ro

 

Eva – Sex, nuduri şi Lolite punk 

Eva - feature imageRomanul Eva poate fi considerat o declaraţie de iubire pentru nebunii ani ’60-’70. O revizitare a unei perioade ce a scos din ţâţâni limitele, cu sex, rock, filme deocheate, fotografi captivaţi de Lolite, mai ales de cele venite din Paris, degringoladă amoroasă, tabuuri încălcate şi pasiuni mistuitoare. Simbolul unei astfel de perioade poate fi şi Eva, o adolescentă împinsă de mama ei în studiourile fotografilor şi regizorilor captivaţi de Lolite.

Peste ani, revenindu-şi de pe urma unei relaţii mamă-fiică plină de abuzuri, Eva îi va deveni parteneră de viaţă scriitorului Simon Liberati. Îl inspiră să caute surse de inspiraţie într-un un trecut confundat de el cu deceniul marii eliberări sexuale, dar şi al exceselor ce transformau viciile în lanţuri. Povestea Evei s-a transformat într-un film autobiografic, având-o pe Isabelle Huppert pe afiş. Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti, Elefant.ro

 

Camera de Sticlă – Arhitectura unui triunghi amoros

Camera de sticla - coperta

Camera de Sticlă este un roman care îmbină istoria arhitecturii cu mecanismele unui triunghi amoros. În zorii avangardei şi în plină beznă a fanatismului ce ameninţă oaza de linişte a Interbelicului, un bărbat îi cere unui arhitect vizionar să-i ridice un cămin. Locul ideal se află în Cehia, departe de amanta din Viena. Casa trebuie să exprime confortul rupt de trecut, de moda ornamentelor încărcate, care să-i permită luminii să inunde spaţiul. Rezultatul va fi celebra vilă Tugendhat, din Brno, construită în 1929.

Simon Mawer îmbină ficţiunea cu faptele reale. Populează vila din realitate cu personajele sale, ale căror trăiri sunt la fel de sofisticate precum noua arhitectură. Puţine romane au reuşit să redea atât de convingător legătura dintre om şi spaţiu. Modul în care personajele expun idealul din spatele unor idei avangardiste atipice îi va seduce până şi pe cei sceptici sau indiferenţi în faţa laudelor aduse arhitecturii moderne, cu design minimalist. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas

Fără sânge – O altfel de răzbunare 

Fara sange - coperta Alessandro Baricco a transformat o răzbunare într-o legătură vindecătoare. Cei doi protagonişti ai romanului Fără sânge s-au întâlnit prima oară în timpul unui război civil. Ea îl vede pe el cum, alături de alţi bărbaţi, îi ucide tatăl. Era doar o copilă fragilă, rămasă orfană peste noapte. Anii trec şi răzbunarea este pregătită. Dar întâlnirea pentru ducerea ei la bun sfârşit va lua o întorsătură neaşteptată. Astfel, ţi se confirmă, încă o dată, abilitatea lui Baricco de a găsi magia, stranietatea, candoarea şi frumuseţea în cele mai urâte situaţii de viaţă. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Cărtureşti, Elefant.ro

 

Pasiune pură – Femeia care analizează prea mult

Pasiune pura - copertaPasiune pură este un roman în care se vor putea regăsi mai ales femeile ce s-au perpelit în propriile gânduri. Femeile neînţelese de un bărbat cu suflet de artist şarmant, ademenitor, însă devenit distant peste noapte. Sunt acele femei care au întors pe toate părţile motivele despărţirii, replicile partenerului, oscilând între iniţiativă şi masca nepăsătoarei care nu dă primul telefon al împăcării. Ester, protagonista romanului, ajunge să se îndrăgostească de un pictor. El se arată când receptiv şi disponibil, când indiferent şi absent.

Fascinaţia pentru artistul adulat de multe femei devine cauza unei fluctuaţii emoţionale ce o duce de la agonie la extaz. Va ajunge de pe culmile speranţei direct în abisul disperării. Inventând acest personaj feminin, Lena Andersson a scris de fapt despre multe femei captivate de bărbatul inaccesibil tocmai datorită supliciului psihologic adesea confundat cu plăcerea unei provocări ce întreţine interesul. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas

 

Vreme ciudată la Tokio – Delicateţe japoneză 

Vreme ciudata la Tokio - coperta

Hiromi Kawakami face parte din noul val de scriitori japonezi. Totuşi, romanul Vreme ciudată la Tokio aminteşte mai degrabă de apetitul clasicilor niponi pentru detaliile poetice, lentoarea unei reverii şi delicateţea senzuală. Citindu-l, ajungi să afirmi că numai un japonez putea să scrie un astfel de roman despre legătura unui bărbat matur cu o femeie mult mai tânără, ce i-a fost elevă. Că numai un japonez este capabil să transforme impetuozitatea unei veri indiene în calmul subtilităţii şi al amânării.

Personajele se dovedesc a fi răbdătoare cu tăcerile ce spun cât o mie de cuvinte. Îşi acordă răgazul necesar dialogurilor simple, dar profunde, contemplării unui peisaj sau aranjamentului cromatic dintr-o farfurie cu specialităţi tradiţionale. Ele îşi domolesc nerăbdarea şi în preajma dezvăluirii unor sentimente ce ard mocnit de multă vreme. Romanul are imagini poetice asociate prozei lui Kawabata, stranietatea din marile orase, găsită în cărţile scrise de Haruki Murakami şi fluxul nostalgic dintr-un roman al lui Taichi Yamada. Poţi comanda romanul de pe Libris, LibHumanitas, Cărtureşti

 

Poftă de ciocolată – Poveşti condimentate

Pofta de ciocolata - copertaO porţie de ciocolată într-o ceaşcă de colecţie nu ajunge, mai ales când un artizan din Barcelona îi adaugă fructe sau condimente. Aşadar, Care Santos îţi oferă nu una, ci trei porţii. Le condimentează ghiduş cu trei poveşti de iubire pline de peripeţii. Sunt poveştile a trei femei. Ele vin din trei epoci diferite ale oraşului catalan. Sunt legate însă de acelaşi obiect folosit la servirea ciocolatei, provenit dintr-o manufactură dăruită unei amante de la curtea Franţei.

Romanul Poftă de ciocolată începe în actuala Barcelonă, apoi merge înapoi pe firul istoriei până în era francezilor ce au fost atraşi de mirajul un oraş în plină dezvoltare. Scriitoarea Care Santos îmbină ispititor umorul, peripeţiile, relaţiile clandestine şi istoria sau, mai bine zis, istoriile puţin cunoscute. Rezultatul final este un roman cu scene şi personaje ce pot rivaliza în captarea atenţiei tale cu faimosul desert, căruia unii i-au arătat respectul cuvenit unei opere de artă. Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas, Cărtureşti

Citeşte şi Cărţi despre Ele, scrise de Ei

Carti despre Ele, scrise de Ei

 

Inalt este numele tau – Legendele cetatii Bistrita

Adriana Gionea
-
0
Inalt este numele tau – Legendele cetatii Bistrita

În cazul în care vrei să planifici un city break, s-ar putea să-ţi schimbi planurile după ce vei citi Înalt este numele tău. Nu vei mai vâna febril oferte avantajoase pe site-urile ce ademenesc prin imagini picturale cu piaţete italiene, cafenele şi acoperisuri pe fundalul unui apus de soare în Lisabona, Napoli sau Paris. Vei da biletul de avion la preţ derizoriu pe un bilet de tren, care să te ducă la Bistriţa. Vei nimeri astfel în inima unei cetăţi ale cărei legende au fost răstălmăcite şi trezite de Ioana Bradea, un locuitor fidel al ei. Şi vei avea ce vedea! Însă nu te vei opri la reperele prezentului. Vei căuta vremuri necunoscute de tine, dar trăite prea mult de personajele cărţii.

Ajuns şi el în cetatea uitată de rege şi sfinţi, aşa cum îi place Ioanei Bradea să o descrie, prezentul nu este decât o butaforie. Tu vei căuta de fapt un trecut abundent. Din el iese la suprafaţă o atracţie ce poate eclipsa celelalte obiective turistice – un manuscris plin de relatări nemaiauzite. Relatările şi-au pierdut stăpânul, apoi s-au transformat în legende sfâşietoare despre iubiri blestemate, sminteli, vremuri apocaliptice, pedepse grele pentru păcatele uşuraticilor, trădări, fărădelegi, râvniri la bogăţia aproapelui sau catedrale ce nu se mai termină odată pentru a-şi elibera meşterii deveniţi prizonieri.

Toate poveştile cetăţii sunt consemnate pentru vecie de un scrib iscoditor. El adulmecă din umbră slăbiciuni, pofte, decăderi şi încălcări ale tabuurilor. Şi oamenii cetăţii nu întârzie să-i azvârle fapte bune de consermnat. Dar nu vocea lui devine sursa naraţiunii, ci o prezenţă ce pare să plutească deasupra cetăţii. O prezenţă nevăzută, asemenea unui demiurg hotărât să asiste precum un martor detaşat la toate zbaterile muritorilor, ca apoi să-l ia cu asalt remuşcările. Această prezenţă fără chip i se adresează fiecărui suflet chinuit în parte. Sufletului celei ce şi-a căutat perechea hălăduind neruşinat prin ganguri întunecate. Sufletului celui străin, venit să ridice mândra catedrală, prins în capcana unei ctitorii aşa cum erau cele sacre din oraşele medievale – imposibil de terminat în timpul unei singure vieţi. Şi, nu în ulimul rând, sufletului celui ce le consemnează pe toate.

Vei pleca şi tu pe urmele scribului dacă preferi colecţionarea poveştilor uitate. Ioana Bradea ştie cum să resusciteze tot ce are Bistriţa natală mai ademenitor, luminos, dar şi înspăimântător. Şi reuşeşte acest lucru stăpânind mesteşugul scriitorilor capabili de a-şi face născocirile luate drept adevăruri să plutească nestingherite în atemporalitate. Povestile ei alcătuiesc o naraţiune precum un labirint de străduţe unde îşi dau întâlnire toţi cei ce nu-şi pot elibera gândurile şi fricile răscolitoare decât noaptea.

Înalt este numele tău are parfumul unei cronici regăsite într-un anticariat, forfota unei picturi cu târgoveţi şi personaje pestriţe şi fluiditatea poetică a unor scene melancolice. Personajele ei sunt fie stridente şi gălăgioase, fie neclare precum umbrele prelinse pe străzile pitite ale unei aşezări înconjurate de ziduri medievale şi de ochii vigilenţi ai legiuitorilor habotnici. O citeşti de la un cap la altul de parcă ţi-ai sincroniza suflul cu al personajelor, cu al frazelor precum un şuvoi ce ia totul în calea lui. Frazele repezi, pline de fapte grele, nu-ţi lasă prea mult timp pentru a te întreba ce este real şi ce este inventat. Străbaţi lumea Bistriţei cu setea de poveşti ce te loveşte de la primele rânduri. Eşti cutremurat, stupefiat, ispitit şi străbătut de compasiune, revoltă şi dorinţa de a pleca pe urmele personajelor. Nu îţi dezvălui mai mult pentru a nu spulbera vraja lecturii…şi a călătoriei.

Inalt este numele tau - copertaEditura Humanitas, 2017

Citeşte şi Mâţa Vinerii – Bucureştiul fanariot şi realismul magic din bucătăria domnească

Manuscrisul fanariot – Bucureştiul fabulos

Mata Vinerii – Bucurestiul fanariot si realismul magic din bucataria domneasca

Manuscrisul fanariot – Bucurestiul fabulos

Un trandafir pentru Emily si alte povestiri – Cu greu te saturi de istoriile Sudului

Adriana Gionea
-
0
Un trandafir pentru Emily si alte povestiri – Cu greu te saturi de istoriile Sudului

Citind cele opt povestiri scrise de Faulkner, grupate în volumul Un trandafir pentru Emily, îţi dai seama că bătrânul Sud a scos ce are mai bun sufletul unui artist, dar şi ce este mai urât în ceilalţi. Este un Sud al segregării de orice fel, al prejudecăţilor ce taie în carne vie şi al rasismului feroce. Un Sud greu de urnit din loc, dar care începe să cocheteze (superficial) cu modernitatea. Un tărâm bântuit, al poveştilor morbide şi al fiorilor de groază. Dar şi un Sud al fiinţelor luminoase şi al imaginarului fertil. Exact cum este şi pământul mlăştinos pe care zace şi care devine o capcană, dar şi o sursă a vieţii pentru fiinţele adaptabile.

Parcurgând cu sufletul la gură aceste proze, mai ales datorită amestecului dintre furiile pătimaşe, resentimente, derularea imprevizibilă a faptelor, neputinţele umilitoare, reacţiile explozive şi personajele feminine dezinvolte şi curajoase precum nişte amazoane sau discrete şi taciturne, a căror singurătate ascunde un secret înspăimântător, ai impresia că urmăreşti un film. Datorită stilului acaparant şi mai ales personajelor ce stârnesc fie compasiunea, fie groaza, dezgustul sau revolta, prozele sale nu se demodează, nu permit aşezarea prafului ce ameninţă operele unui clasic, adesea abandonate de cititorii noilor generaţii.

Faulkner poate capta perfect atmosfera unui spaţiu unde temerile şi dramele mustesc în peisaje stranii, iar tensiunile şi enigmele dătătoare de suspans şi ambiguitatea fac dintr-o aşezare banală un simbol al insolitului halucinant, ce naşte legende. Alături de Truman Capote şi Toni Morrison, William Faulkner pare să fi avut menirea de a conserva, prin oprele sale, imaginea unui Sud incomod, al extremelor, pe care îl descrie pictural şi incisiv. Este nemilos cu ai săi compatrioţi şi nu ezită să le demasce mărginirea ce duce la acte crude. În schimb, este cât se poate de milos cu marginalii, cu ostracizaţii, amintindu-ţi de prozele timpurii ale lui Truman Capote din volumul Acum ne despărţim.

În centrul fiecărei povestiri din volumul Un trandafir pentru Emily se află un marginal sau un inadaptat ce atrage ura colectivă, devenind o victimă a nedreptăţii. Uneori, acest inadaptat este chiar un membru al unei familii respectabile dar pe care schimbările sociale sau lipsa oportunităţilor conjugale îl plasează în rândul ciudaţilor, al nefrecventabililor şi al oamenilor condamnaţi să traiască mereu cu sentimentul inadecvării, devenit o moştenire transgeneraţională.

Acest volum, datorită varietăţii subiectelor şi a temelor abordate, are de toate pentru toţi. Vor fi absorbiti de lectură şi aceia care preferă suspansul (uneori) morbid (Un trandafir pentru Emily, Câinele, Soarele acela din amurg), şi cei ce aleg drama cu substrat social (Septembrie pârjolit, O toamnă în Deltă, Incendierea hambarului) sau povestirile a căror acţiune se petrece pe fundalul unui război şi care au consistenţa unui microroman despre maturizare (Castor, Mireasma de verbină). Deşi temele abordate sunt diferite, aceste proze au ceva în comun: încăpăţânarea personajelor de a rămâne în acel Sud încremenit în trecut, al cărui spirit retrograd degajă mai degrabă o întunecime primordială, de timp fără schimbări.

Aproape toate personajele se afundă în acest Sud al trecutului, fugind cât pot de mult de realitatea unui prezent cotropit de modernizare, fie ea şi una superficială. Ele devin astfel captive în Sudul a cărui longevitate arhaică, lacomă şi atemporală şi ale cărui reguli nescrise încep să fie ameninţate de lumina unei epoci noi, pe care nu o înţeleg. Iar când nu sunt potopite de căldura sufocantă ori pierdute în tenebrele propriilor minţi împotmolite într-un timp al strămoşilor plini de secrete cumplite, personajele lui Faulkner sunt revigorate de instincte ce nasc acţiuni vindicative sinistre, de orgolii primitive şi de impetuozitatea animalică deseori îndreptată împotriva cei aflaţi la marginea societăţii, de cealaltă parte a zidului construit de rasism.

Un trandafir pentru Emily - featureEditura Art, 2016

Citeşte şi Acum ne despărţim – Surpriza pe care o meritau cititorii lui Truman Capote

Cortegiul umbrelor – Un spaniol care scrie precum un sud-american, adică foarte bine

Acum ne despartim – Surpriza pe care o meritau cititorii lui Truman Capote

Cortegiul umbrelor – Un spaniol care scrie precum un sud-american, adica foarte bine

 

Public library and other stories – Bibliotecile publice, un paradis pierdut (?)

Adriana Gionea
-
0
Public library and other stories – Bibliotecile publice, un paradis pierdut (?)

Ajungi să fii atras de titlul acestei cărţi dacă faci parte din rândul celor dependenţi de lectură. Şi vei fi răsplătit din plin! În fiecare dintre cele douăsprezece povestiri curg referinţe şi enigme literare, pasaje pline de umorul sclipitor al cititorilor împătimiţi şi momente de reverie nostalgică prin care memoria personală este stimulată de versurile poeţilor din alte vremuri sau de explorarea unor amănunte mai puţin cunoscute din trecutul unor artişti având existenţe dramatice.

Fiecare povestire îţi va merge la suflet datorită unui talent special pe care îl stăpâneşte Ali Smith. Talentul scriitorilor care pot lega ficţiunea de eseu, personajele inventate de realitatea personală, trecutul de prezent sau erudiţia sofisticată de amănunte (aparent) mărunte ale vieţii de zi cu zi. Se folosesc de el pentru a demonstra că nu există o prăpastie între ficţiune şi autodezvăluire, între cititorii de azi şi autorii din alte epoci, ori între lumea ce pluteşte în aerul rarefiat, a ideilor abstracte, şi ritualul datoriilor cotidiene, aparent superficial.

Ali Smith ştie că pasiunea ta înseamnă mai mult decât febrila devorare a unor volume. Că ascunde multe amintiri uitate apoi regăsite în experienţele personajelor favorite. Că îţi aminteşti de foşti parteneri, dialoguri şi despărţiri ori de câte ori dai peste un anumit titlu sau volum. Că transformi un anumit autor într-un alter ego mai curajos, dornic de a trăi anumite experienţe copleşitoare, de care tu ai tendinţa să te fereşti, dar la care tânjeşti în tăcere. Că există cuvinte pentru care dezvolţi obsesii şi cărora le asociezi o voluptate sau nişte senzaţii inexplicabile. Dar mai presus de orice, ştie că există o mare probabilitate ca noul său volum de povestiri să-ţi fi atras atenţia deoarece, într-un moment al vieţii tale, ai găsit o uşiţă de scăpare dintr-un orăşel plat şi claustrofob sau dintr-o mahala de capitală pestriţă, deschizând uşa unei biblioteci plublice, atunci când nu aveai bani de cărţi. Acelei biblioteci devenite un loc mitic şi căreia îi datorezi marea ta devenire, curajul de a pune întrebări incomode şi deschiderea spre depărtări ofertante pentru imaginaţie, dar mai ales o salvare din mărginire.

Despre un astfel de loc al salvării şi al evadării pomenesc nişte bookaholici rugaţi de Ali Smith să îşi descrie în câteva rânduri legătura cu bibliotecile publice. Amintirile, mărturiile şi declaraţiile lor de iubire pentru aceste insule aproape părăsite devin un preludiu pentru fiecare povestire din volumul Public library and other stories. Aceste proze scurte au fost scrise într-un moment în care foarte multe librării publice din Marea Britanie au pierdut finanţările venite din partea autorităţilor, fiind închise ori mutate în alte locuri, pentru a nu încurca planurile imobiliare sau de raţionalizare a cheltuielilor.

Una dintre cele mai frumoase declaraţii de iubire pentru bibliotecile publice îi aparţine lui Sophie Mayer şi precede povestirea The Human Claim.  În această povestire Ali Smith prezintă, într-o manieră inedită şi insolită, fascinaţia unei cititoare pentru un anumit detaliu din biografia lui D.H. Lowrence, autorul ce a şocat pudibonda societate a secolului său când a scris Amantul doamnei Chatterlay:

 For me, the public library is the ideal model of society, the best possible shared space, a community of consent – an anarcho-syndicalist collective where each person is pursuing their own aim (education, entertainment, affect, rest) with respect to others, through the best possible medium of the transmission of ideas, feelings and knowledge: the book.

Povestirile din acest volum fac parte din categoria prozelor scurte care la început nu promit ceva spectaculos, care să te zdruncine, să îţi schimbe perspectiva asupra vieţii ori să te izbească prin revelaţiile produse. Însă odată ce treci de jumatatea fiecărei povestiri, descoperi că micile detalii ale vieţii – unele banale, precum o plimbare într-un parc istoric, altele iritante precum dispariţia unei sume de pe cardul de credit pentru o achiziţie inventată, sau o ştire falsă din ziare, ce stârneşte o mică furtună în viaţa unei familii – se prelungesc în descoperiri şi trimiteri literare ce duc la o revizitare a unor scrieri reprezentative.

Legătura dintre literatură şi evenimentele mai mult sau mai puţin dramatice din vieţile personajelor-narator este dovada faptului că Ali Smith îşi păstrează marea promisiune făcuta de tiltu. Promisiunea regăsirii acelei intimităţi dintre cititor şi carte, dar mai ales dintre cititor şi biblioteca publică, locul unde a început, pentru mulţi, marea iubire pentru lectură. O intimitate adesea considerată o complicitate a minţilor emancipate şi vizionare, o societate secretă a idealiştilor sau o comunitate paralelă, tăcută, însă care ajunge să schimbe lumi, fără conflagraţii răsunătoare ori conspiraţii planetare. Tonul plin de compasiune pentru emoţiile trezite de cărţi în personajele sale, frazele cu farmec şi fluiditate poetică, melancolia şi umorul rafinat dulce-amar, aduse împreună în aceste povestiri, sunt o rechemare a timpului pierdut, când aveai timp să uiţi de trecerea orelor într-o bibliotecă sau în colţul preferat de savurare a volumelor împrumutate.

Prinse în momente de criză sau de cotitură ale vieţii lor sau în momentele de răgaz, când recheamă în prezent întâmplări din trecut prin flashback-uri încărcate de trimiteri literare, personajele acestor povestiri fac din cărţile preferate o cheie, un cod al rezolvării unor probleme ce nu par a fi legate de aceste scrieri evocate. Un cod pe care mulţi dintre noi au învăţat să-l descifreze la biblioteca publică, un loc unde angajaţii îşi considerau meseria o menire superioară şi o datorie faţă de libertatea şi evoluţia fiinţelor umane.

Citind fiecare mărturie ce precede povestirile, îţi dai seama că în ţările civilizate biblioteca este locul în care nu există bariere sociale, în care oamenii ce fac parte din categorii defavorizate pot avea acces gratuit la tehnologie, la internet, la site-urile cu joburi, al alte biblioteci virtuale. De asemenea, bibliotecile sunt o reţea în care angajaţii fac totul pentru a putea aduce un volum dintr-un mare oraş într-un sătuc uitat de lume, dacă există cititori interesaţi. Farmecul povestirilor scrise de Ali Smith pluteşte în acea nostalgie voluptuoasă după o lume pierdută, singura în care marginalii şi cei foarte săraci aveau parte de tratamentul şi de privilegiile celor mai norocoşi decât ei.

Public Library and other storiesPenguin Books, 2016

Casatorie de placere – Un Maroc al povestilor greu de uitat

Adriana Gionea
-
1
Casatorie de placere – Un Maroc al povestilor greu de uitat

Vrei să călătoreşti în Maroc, unde să vezi cu ochii tăi frumuseţile unui oraş istoric precum Fes (locul în care se petrece şi acţiunea romanului Căsătorie de plăcere)? Atunci ar trebui să citeşti profund această carte. Vei găsi în paginile ei o împletitură complicată de poveşti şi existenţe ce depind unele de altele, şi o Şeherezadă în varianta masculină. Această Şeherezadă, ascunsă în pielea unui vânzător de istorii năucitoare, venit de nicăieri şi cu privirea îndreptată spre oriunde, va aminti de povestea altui mare negustor, care vindea alt soi de istorii în Fes, dar sub formă de condimente. Negustorul de arome culinare, pe nume Amir, s-a îndrăgostit de o femeie cu piele de abanos din Senegal, ţinutul ce-i alimenta prăvălia de mirodenii cu delicatese greu de găsit în ţara natală. Nu numai plăcerea şi afacerea lui Amir sporeau odată cu drumurile în Senegal, ci şi gelozia soţiei legitime, condimentată abundent cu bârfe rasiste despre cei având o altă culoare a pielii.

De fapt, povestea din roman depăşeşte graniţele unei existenţe individuale, fiind chintesenţa naturii umane, acest labirint al încercărilor şi al patimilor, unde se întâlnesc fascinaţia pentru alteritate, dar şi ura, dorinţa care apropie, dar şi dispreţul pentru ceea ce nu poate fi înţeles, dominat. Este o poveste ce descrie foarte bine Marocul (poate întreg Magrebul) dintre anii ’50 şi secolul reţelelor de socializare. Un Maroc aşa cum este de fapt fiecare ţară greu încercată – ispititor, înfiorător, cosmopolit, dar şi ferecat în faţa străinilor. Cu oameni milostivi şi primitori. Cu oameni haini pe care prejudecăţile, rasismul, ura şi lăcomia (post)colonială îi prefac în monştri. Cu femei captivante şi captive într-o tristeţe fără margini, care fie se transformă în gelozie şi frustrare, fie devine o infinită disponibilitate de a iubi şi de a răbda. O poveste despre oameni care vor să fugă în Europa şi cu oameni ce vor să rămână în ţara lor cu orice preţ. Plină tâlcuri şi de înţelepciune picurată cu tact, într-o lume aberantă şi crudă mai ales din cauza intoleranţei justificate prin credinţa devenită o superstiţie revoltătoare, indiferent de apartenenţa religioasă.

 Tahar Ben Jelloun este un scriitor ce îşi trăieşte din plin gloria de intelectual magrebian în spaţiul francofon. Talentul său a depăşit prejudecăţi şi i-a adus un premiu Goncourt (s-ar putea să-ţi spună ceva numele lui datorită romanului tradus şi în limba română, intitulat Noaptea sacră, distins cu mult râvnitul premiu literar).

Activ în spaţiul cultural francez, unde romanele sale sunt aşteptate cu mare interes, la fel şi cărţile de eseuri dedicate unor mari artişti precum Giacometti sau Matisse, văzuţi prin ochii unui admirator ce îşi aminteste de propria ţară, de pe un alt continent, Tahar Ben Jelloun rămâne profund exotic. Şi nu în sensul peiorativ şi facil al cuvântului incomod, ci prin modul în care îşi asumă şi perpetuează o mare înzestrare a celor veniţi din zări îndepărtate pentru a condimenta un Occident obsedat de încadrarea în curente şi canoane literare – acea înzestrare specifică unui foarte bun povestitor. Căsătorie de plăcere dovedeşte din plin acest talent ancestral ce zace în fiecare scriitor asociat spaţiului arab sau musulman.

Văzând coperta ediţiei din limba română, vei crede că poţi anticipa evoluţia poveştii. Clişeele şi relatările ce îi revoltă pe occidentali, asociate lumii musulmane din ţările ce îşi trimit locuitorii în zona clandestină, fără acte, a ţărilor considerate mai civilizate, pot fi uşor atribuite şi poveştii de iubire ce dă peste cap viaţa lui Amir, un negustor din Fes, cu frica lui Allah. El îşi ia o soţie de plăcere din Senegal, pentru a nu o transforma într-o simplă amantă, cumpărată în lunile petrecute de el departe de casă, în ţinuturile unde căuta mirodeniile preţioase, acele bijuterii gustative din inima continentului african, ce asigurau bunăstarea familiei marocane. Cititorul occidental îl poate acuza pe Amir de ipocrizia bărbatului tradiţionalist, care îşi ia o soţie oficială recomandată de familie, pentru a păcăli vigilenţa habotnicilor şi pentru a se păcăli pe sine, apoi încheie un contract de căsătorie de plăcere, de scurtă durată, cu o femeie aleasă după pofta inimii, de care se simte cu adevărat atras. Acest contract este cale de mijloc între chemarea ispitei, departe de patria căminului conjugal, şi ascultarea faţă de morala religioasă, astfel încât amantlâcul să beneficieze de respectul acordat oricărei relaţii conjugale, iar femeia săracă devenită amantă să nu devină prostituată, ci să se bucure de stabilitatea materială şi de respectul acordat oricărei soţii.

Acestea fiind primele detalii, anticipezi o poveste clasică despre nedreptăţile îndurate de femeile musulmane, într-o societate în care violenţa împotriva lor este justificată printr-o eronată interpretare a Coranului. Despre furia justificată a soţiei oficiale umilite, care începe să ţeasă intrigi, şi despre infernul în care nimereşte amanta devenită cea de-a doua nevastă, luată din dragoste, mult mai educată şi emancipată, care îşi lasă oaza de libertate (sexuală şi emoţioanală) din Senegalul natal (libertate cu greu cucerită, din cauza culorii pielii), pentru a deveni sclava sexuală a bărbatului obtuz şi bătaia de joc a consoartei înveninate. Vei fi tentat să acuzi, să etichetezi şi să schiţezi rapid un deznodământ. Iar la început, autorul, un bun cunoscător al ţării natale, Marocul, sub toate ipostazele sale, dar şi al culturii occidentale (a studiat filosofia), pare să-ţi dea dreptate…până încep să apară nuanţele. Prin apariţia acestor nuanţe, el nu vrea să te contrazică. Dimpotrivă, face un portret dur al Marocului natal, denunţându-i cruzimile şi rasismul, dar o face astfel încât să percepi mult mai profund şi autentic problemele din spaţiul musulman – prins între înţelepciune, toleranţă, deschidere cosmopolită şi ignoranţă, fanatism şi primitivism – pentru a privi mai profund ştirile alarmante despre aşa-zişii imigranţii periculoşi, invadatori, sau despre atrocităţile comise în numele religiei.

Căsătorie de plăcere nu este derularea unei poveşti considerate imposibile, dintre un bărbat însurat şi amanta lui exotică. Nici a unei fascinaţii ce duce la pierzanie, bazate pe dorinţe sexuale neasumate într-o ţară tradiţionalistă sau pe relaţia schizofrenă dintre trup şi latura pioasă a fiinţei umane. Relaţia dintre Amir şi Nabu, soţia de plăcere, va deveni de fapt singura sursă de armonie, de lumină şi candoare din acest roman. Despre altă relaţie imposibilă vorbeste de fapt Tahar Ben Jelloun – aceea dintre semenii diferiţi…nu la nivelul credinţei, valorilor şi al mentalităţilor, ci al epidermei, mai bine zis al culorii ei.

Găseşti în ademenitorul Fes – un leagăn al civilizaţiei islamice, un refugiu al maurilor şi evreilor sefarzi goniţi de Inchiziţia spaniolă, un rai al cărturarilor şi al negustorilor abili – şi multă urâţenie sufletească. După cum îl prezintă Ben Jelloun în romanul său, Fes este de fapt un oraş frumos doar pentru cei având pielea albă. Pentru ceilalţi este un infern, o mare piaţă de sclavi. Vechii săi locuitori, prigoniţi de Inchiziţie şi de colonişti, prigonesc la rândul lor. Victimele preferate sunt cei având piele de abanos, veniţi din acea lume a traumelor coletive şi a vânătorilor de sclavi, denumită şi Africa Neagră. De aici provine şi Nabu, irezistibila şi blamata soţie de plăcere a lui Amir. Pentru localnicele din familiile de vază ale oraşului Fes, ea simbolizează tot ceea ce le este lor interzis de preceptele religioase interpretate după bunul plac de bărbaţi lor– fructul interzis, dar atât de râvnit de soţii ce îşi doresc o amantă dezinhibată. Iar această Africă de abanos, despre care se spunea că este locuită de femei ce au neruşinarea târfelor şi talentele vrăjitoarelor, furniza din plin astfel de amante ce deveneau soţii de rang inferior, datorită legii ce îi permite bărbatului să beneficieze de mai multe consoarte, implicit de un cuib de vipere, pe care el îl considera o sursă a voluptăţii, nu a veninului împroşcat de consoartele geloase.

Amir este conştient că frumoasa Nabu, senegaleza ce l-a învăţat rostul abandonului sentimental şi erotic într-o lume a căsătoriilor oficiale aranjate, nu va fi primită cu braţele deschise în Maroc, mai ales în Fes, un oraş în care africanii cu piele închisă, cărora li se spune în sens peiorativ negri, sunt fie transformaţi în sclavi, fie împinşi la marginea societăţii, unde ajung cerşetori. Lui Amir îi sunt cunoscute poveştile amantelor africane ajunse în stradă odată cu moartea soţului, ca urmare a intrigilor ţesute de răzbunătoarele şi umilitele soţii marocane cu piele albă, care se consideră nişte reprezentante ale unei rase de africani superiori. Începe astfel un joc de putere cu soţia oficială, ce îl face pe Amir să oscileze între bărbatul tolerant şi acel stâlp al familiei omnipotent, ce vrea să se impună prin ameninţări. Epuizat de rivalitatea feminină şi de mişmaşurile celei geloase, el se refugiază în braţele răbdătoarei Nabu, pentru a uita de griji. În paralel, ajunge să înfrunte şi capcanele unui Maroc dornic de a-şi câştiga libertatea negată de colonişti. Îşi măreste familia, odată cu dragostea pentru Nabu, dar şi numărul grijilor de zi cu zi. Cu fiecare pagină, tu, cititorul, îl vei privi în altă lumină.

Aparent, romanul Căsătorie de plăcere are forma unei povestioare din alte vremuri, în care abundă problemele specifice unei iubiri imposibile, gelozii ce dau în clocot, nedreptăţi şi poveţe ascunse în spatele acestora. Fluiditatea scriiturii te face să-l asociezi oralităţii demne de un povestitor oriental decât unui stil sofisticat, atribuit romanului actual. Însă Tahar Ben Jelloun este capabil să creeze mai mult decât un tablou colorat, ieşit parcă din imaginarul pictorilor orientalişti ce îşi reprezentau scene pitoreşti ale lumii musulmane superficial explorate, în atelierele lor din Europa. Introducerea în atmosfera marocană, lăsată în seama unui personaj de meserie povestitor, bogăţia vizuală prin care sunt descrise oraşele, ce aminteşte de un fotoreportaj, modul în care învăluie o deficienţă atribuită unuia dintre fiii lui Amir în stranietatea unei legende, atemporalitatea în care plutesc unele aşezări în timpul nopţii şi apariţia unor necuvântătoare înzestrare cu mesaje prevestitoare sunt câteva elemente ce îţi dezvăluie de fapt un roman cameleonic, mult mai sofisticat decât pare la prima vedere.

La prima vedere, Tahar Ben Jelloun păstrează simplitatea unor povestitori ce nu vor să întrerupă fluxul naraţiunii prin acrobaţii estetice menite să demonstreze talentul de a recurge la o scriitură sofisticată, compatibila cu pretenţiile cititorului occidental. Însă condimentează frazele, jonglează în unele scene şi pasaje cu detaliile ce amintesc de realismul magic sud-american sau de miturile africane revărsate în imagini onirice, şi transformă disperarea într-o rugă suprarealistă, comună deznădăjduiţilor din toate religiile, ce ajung să nu mai creadă în salvarea divină. Căsătorie de plăcere adună într-o poveste cu nuanţe pitoreşti, însă pigmentată cu detalii tragice, tot ceea ce s-ar fi putut prezenta într-un reportaj sau într-un eseu despre mecanismele inegalităţii perpetuate la nivelul societăţilor din toate timpurile şi de pe toate continentele. Mesajul transmis de acest roman pătrunde mult mai adânc şi persistă multa vreme de acum în colo.

Casatorie de placere - copertaEditura Nemira, 2017

Citeşte şi Noaptea de foc – Eric-Emmanuel Schmitt povesteşte despre Sahara tuaregilor

Noaptea de foc – Eric-Emmanuel Schmitt povesteste despre Sahara tuaregilor

Le miel – O intalnire tandra in Balcanii amari

Adriana Gionea
-
0
Le miel – O intalnire tandra in Balcanii amari

Le miel este romanul prin care a debutat sârbul francofon Slobodan Despot. Acesta vorbeşte, prin intermediul personajelor sale, despre nevoia de apropiere umană într-o epocă a dinamitării punţilor dintre popoarele diferite ce au populat fosta Iugoslavie, dar şi despre încăpăţânarea de a rezista dezrădăcinării.

Totul începe într-o zi tensionată, nu din cauza unui război colectiv, ci a unei răfuieli personale. În această zi, Vera îl vede pe Vesko, un bărbat nervos, în timp ce îi arunca nişte cuvinte grele tatălui său. La mijloc era o sumă de bani, pe care ea le-o dă celor doi străini, fără a se aştepta să o mai primească înapoi. Ea voia doar să înceteze asaltul verbal asupra bietului om în vârstă. Dar banii îi vor fi returnaţi, chiar de bărbatul scandalagiu şi irascibil. Ca dobândă, primeşte o mare cantitate de miere, din partea bătrânului apărat de furia copilului său.

Mierea devine salvarea Verei. Aceasta îşi câştigă existenţa preparând leacuri pe bază de plante şi miere, şi se temea de falimentul micii ei afaceri din cauza preţului crescut al acestui medicament produs de albine. Prins în toane mai bune, fiul ce îşi vărsase năduful pe tatăl sau începe să îşi deruleze viaţa în prezenţa Verei. Astfel, vei asista la tulburătoarea lui confesiune, prin care leagă istoriile personale de marea istorie traumatizantă a Balcanilor din anii ’90.

Din confesiunea lui Vesko reiese că nu doar Vera a fost salvată de miere, ci şi Nikola, tatăl acestuia, care locuia în enclava Krajina, ai cărei locuitori au devenit victimele războiului sârbo-croat. Atunci când nu preda la şcoala din localitate, Nikola se retrăgea pe versanţii mai puţini umblaţi ai muntelui, cu albinele de la care obţinea mierea. În cabana improvizată, acesta îşi făcuse un adăpost unde fugea de invazii – a naziştilor, apoi a soldaţilor ce doreau o epurare etnică după dezmembrarea Iugoslaviei. Cu miere îşi răsplătea vecinii croaţi dispuşi să-i tolereze prezenţa după ce sârbii au fost alungaţi din Krajina, şi tot cu miere a dus la bun sfârşit odiseea fiului său, ce a străbătut clandestin teritoriul Croaţiei interzise etnicilor sârbi, pentru a-şi salva tatăl din Krajina cu sate distruse, chiar dacă tatăl său nu dorea să fie salvat de acest fiu stabilit la Belgrad, deoarece îşi găsise deja propria salvare în armonia infailibilă ce se regăsea în viaţa albinelor sale, acolo unde absurdul din universul oamenilor nu putea intra.

Poate vecinii croaţi l-ar acuza pe Slobodan Despot de atitudine părtinitoare atunci când îi prezintă pe sârbi în postura de victime ale răzbunării celor despre care presa internaţională a scris că au fost de fapt doar victime, iar sârbii doar agresori. Poate unii ar merge până într-acolo încât să facă jocuri de cuvinte din prenumele şi numele autorului, amintind de marele despot care a fost Slobodan Milosevic. Totuşi, în ciuda unor detalii răvăşitoare despre călătoria lui Vesko spre satul natal, care a devenit peste noapte o parte dintr-o altă ţară şi dintr-o lume ce îi nega apartenenţa la ceea ce a fost cândva locul său de baştină, găseşti în romanul Le miel nu neapărat un denunţ, ci un tribut adus oamenilor ce au refuzat dezumanizarea, indiferent de tabăra din care au făcut parte, căutând vindecarea în locul vendetei groteşti. Pentru a nu cădea pradă mâniei, tatăl protagonistului s-a retras în lumea albinelor sale. Pentru a nu comite un act nesăbuit, Vesko şi-a permis un răgaz, pentru a derula propria odisee balcanică, transformată într-o confesiune greu de uitat, ce a dus la altă confesiune, de data aceasta a celei intrate în rolul ascultătorului.

De multe ori, picătura de miere lasă urme pe suprafaţa unor obiecte, chiar şi după tentative încăpăţânate de îndepărtare a lor, pentru a nu deveni lipicioase. Tot aşa romanul scris de Slobodan Despot lasă urme de care se lipesc multe idei din mintea ta, despre stabilirea vinovaţilor, despre identitate, dreptate şi percepţia individuală, adesea influenţata de origini etnice, prejudecăţi, miturile sau istoriile transgeneraţionale.

Acest roman te vor face să vezi altfel istoria modernă a Balcanilor. În Balcanii gropilor comune şi a urii abrutizante, dar şi a rezistenţei umanizante, nu există doar agresori sârbi, ci şi victime din rândul acestora, iar fostele victime ale sârbilor pot deveni un pretext al unei răzbunari brutale, nu îndreptate foştilor călăi, fugiţi de multă vreme de la locul faptei, ci împotriva inocenţilor ce au avut ghinionul de a fi legaţi de aceşti călăi prin apartenenţa la aceeaşi etnie.

Le miel - copertaEditura Gallimard (Librăria Kyralina)

Vezi mai multe

Ultimele articole

© Copyright Postmodern 2026