Recenzii carti bune

Recenzie – Autobiografia – Lisabona marilor scriitori

Adriana Gionea

December 20, 2020

Recenzie – Autobiografia – Lisabona marilor scriitori

Un roman într-un alt roman. O poveste care se deschide spre alte povești. O iubire ce te poartă din Lisabona până-n insulele Capului Verde și căutarea unui tată a cărui prezenţă leagă Portugalia de Viena și Goa. Toate acestea se întretaie în Autobiografia, un roman care se joacă fermecător și derutant cu limitele dintre ficţiune și autodezvăluire.

Când zăresc Autobiografia printre rafturile unei librării, cei îndrăgostiţi de Lisabona marilor scriitori jubilează de încântare. Pe copertă văd numele lui Jose Luis Peixoto – unul dintre cei mai importanţi autori portughezi contemporani – și privirea cu mimica pătrunzătoare a lui Jose Saramago. De fapt, Autobiografia este un omagiu adus de Peixoto lui Saramago, precum și unei Lisabone devenite un mozaic.

O propunere de nerefuzat

Primele pagini anunţă povestea unui scriitor aflat în pană de inspiraţie după apariţia primei opere. Incapabil să termine cel de-al doilea roman și împotmolit în datoriile acumulate la jocurile de noroc organizate ilegal în cartierul având străzi cu nume de foste colonii portugheze, tânărul scriitor acceptă să fie autorul unei biografii. Este vorba despre biografia marelui Jose Saramago.

Urmează întâlnirile cu Saramago, însă biografia nu va fi una scrisă într-un stil convenţional. Este mai degrabă o călătorie plină de rute paralele, de drumuri bifurcate, de răscruci. Protagonistul pe care-l cheamă tot Jose (prenumele lui Saramago și Peixoto) are de gând să înceapă un joc demn de literatura postmodernă. Ştie sigur că din mainile sale nu va iesi o biografie previzibilă. Preferă mai degrabă jocul ușor confuz, dar seducător, cu limitele dintre ficţiune și mărturisire.

Două personaje, două călătorii

În jocul literar al personajului central mai sunt implicate două personaje învăluite în mister. Ambele sunt fascinate de opera lui Saramago. Este vorba despre Lidia, o tânără venită din Capul Verde și eșuată la periferia Lisabonei, și despre Fritz, un librar vienez având un tată în Goa. Pentru Lidia, cărţile scrise de Saramago au fost un refugiu. Librarul Fritz și-ar fi dorit ca Saramago să cuprindă povestea familiei sale într-un roman.

Celor două personaje li se mai alătură bărbatul care i-a închiriat protagonistului un apartament. Acest personaj reprezintă ambiţiile coloniale din vechea Portugalie și obsesia burgheziei pentru ordinea impusă pe vremuri de Salazar și a lui dictatură militară. Totuși, nostalgia lui după vremurile regretabile nu-l transformă într-un monstru. Acesta este mai degrabă un personaj inofensiv, care devine o sursă a comicului.

La început, personajele secundare pot fi considerate doar niște apariţii care să dea culoare textului. Sunt asemenea unor mirodenii ce însufleţesc un parfum tern. Modul în care Peixoto le dezvăluie trecutul îi dau textului acel farmec nostalgic, asociat literaturii și cinematografiei portugheze. Fiecare personaj secundar devine o fereastră. Creeaza iluzii senzoriale. Datorită lui ai impresia că dincolo de acoperișurile unei Lisabone picturale se zăresc străzi forfotitoare din Africa sau India portugheză.

O plimbare printr-o babilonie tandră

Regăsești în cartea lui Peixoto acel ritm poetic, răbdător, specific unei plimbări pe străzile din Lisabona. Visătorii adoră acest ritm. Cei mai puţin răbdători vor fi și ei răsplătiţi. Ceea ce începe lent și aparent monoton continuă imprevizibil. Deodată, romanul virează spre labirinturi personale întortocheate, unde Lisabona se varsă în marile ce duc spere Africa sau India. Ai impresia că te plimbi printr-o Lisabonă ce ascunde străzi pitorești mărginite de ziduri ce respiră miresme din ţări îndepărtate.

Fără a folosi acel stil zguduitor prin care un alt scriitor portughez evocă trecutul colonial dătător de traume, Peixoto amintește de fantomele trecutului și de scheletele din dulapul unei ţări asociate mai degarabă cu delicateţea acelui saudade. Doar că transformă denunţul anticolonisalist într-o căutare avidă a celuilalt, într-o împăcare nesperată, încurajată de nevoia de alinare. Portughezul Jose este salvat de la autodistrugere de apariţia tinerei din Capul Verde. Fără să vrea, proprietarul de clădiri, fugit din Angola eliberată, abandonându-și pământurile intinse, devine protectorul imigranţilor pe care-i învinovăţește de răzvrătirea împotriva ordinii firești impuse de colonizatori.

Saramago, un salvator al scriitorului aspirant

Unde este Saramago în tot ghemul acesta de povești? Este întrebarea pusă de mulţi cititori. Ei s-ar fi așteptat să descopere niște detalii inedite despre scriitorul portughez atât de iubit. Îl vor zări și pe Saramago, dar printre rânduri. Vor trebui să își asume rolul unui aventurier numerit pe un teritoriu necunoscut, plin de semne. Dacă vor citi atent poveștile personajelor, cei familiarizaţi cu opera lui Saramago vor descoperi multe referinţe pitite în spatele unor detalii evazive.

Un mare scriitor se vede în miloane de oglinzi. Fiecare cititor devine oglinda lui. Pentru tânarul scriitor Jose (din roman), Saramago este iertător precum un tată. Îl scoate din bucluc de multe ori. Ajuns în cea mai liniștită perioadă a unei vieţi deloc ușoare, Saramago este implicat în cele mai palpitante pasaje din Autobiografie.

Stilul de o stranie frumuseţe

Naraţiunea scursă răbdător precum o amiază de vară iberică din Autobiografie se încheagă din întâlniri la voia hazardului. Este precum o hartă umană a Lisabonei mozaicate. Personajele ce vin din lumi diferite se intersectează fie comic-duios, fie tenebros.

Lăsându-și personajele suspendate între Lisabona și fostele colonii, Jose Luis Peixoto îţi amintește de jocul iluziilor. Mimând epuizarea celui debusolat, ascunde vitalitatea unui povestitor uns cu toate alifiile. Peixoto este un magician alunecos. Îţi oferă totul, apoi îţi arată că te-ai înfruptat din iluziile unei realităţi inventate. L-ai crezut și i-ai urmat personajele, dar el poate schimba oricând harta orașului (și reperele naraţiunii), încât să o facă de nerecunoscut.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Citește și articolul Top cele mai bune carti din 2020

TOP cele mai bune 10 carti din 2020

Recenzie – Nu voi mai vedea lumea niciodata – Scriitorul nu poate fi capturat

Adriana Gionea

December 20, 2020

Recenzie – Nu voi mai vedea lumea niciodata – Scriitorul nu poate fi capturat

Nu voi mai vedea lumea niciodată îi va face pe iubitorii de literatură să o considere una dintre cele mai frumoase cărţi scrise vreodată. Paginile dedicate libertăţii prin artă, amintirile și reflecţiile despre umanitate, libertate, spiritualitate, iubire și rezistenţă psihică sunt nectar pentru suflete. După ce vei citi această carte, vei aștepta cu nerăbdare să fie traduse cât mai curând și romanele scrise de Ahmet Altan. Vestea bună anunţă traducerea volumelor din Cvartetul Otoman.

Paginile cărţii Nu voi mai vedea lumea niciodată demonstrează încă o dată că nici un dictator nu poate frânge libertatea celor îndrăgostiţi de literatură. Pentru un scriitor precum Ahmet Altan, închisoarea este doar un alt spaţiu care poate fi populat cu personaje. Doar trupul se află după gratii. Mintea își continuă nesupusă drumul spre noile cărţi.

Cine este Ahmet Altan?

Ahmet Altan este unul dintre cei mai iubiţi scriitori din Turcia. Asemenea multor intelectuali, a devenit o ţintă pentru actualul președinte. După tentativa de înlăturare a președintelui, din 2016, Ahmet Altan a fost acuzat de colaborare, prin mesaje subversive, cu puciștii. Sentinţa: condamnare la închisoare pe viată. Din ziua condamnării, admiratorii săi nu au încetat să alerteze comunitatea internaţională. Apărătorii drepturilor omului încă mai speră că Ahmet Altan va fi din nou liber.

Ahmet Altan face parte dintr-o familie în care libertatea de exprimare a fost considerată sfântă. În multe dintre paginile cărţii amintește de tatăl său închis ani la rândul, considerat incomod pentru cei aflaţi la putere.

19 mesaje eliberate din închisoare

Volumul Nu voi mai vedea lumea niciodată cuprinde nouăsprezece capitole. Unele se apropie de eseuri. Altele conţin amintiri și reflecţii scrise într-un stil cuceritor. Ahmet Altan a sfidat vigilenţa regimului și a transmis gândurile spre lumea liberă. Așa au ajuns în presa occidentală, apoi în casele iubitorilor de cărţi.

Atunci când evadează imaginar din captivitate, Ahmet Altan scrie niște pagini de o rară frumuseţe. Unele amintesc de un roman introspectiv așa cum doar un scriitor turc poate scrie: vizual, poetic și nostalgic. Pasionaţii de literatura turcă se vor gândi și la personajele captive din romanul Istanbul Istanbul.

Un film de artă în cuvinte

Cinefilii își vor aminti de filmele regizorului multipremiat Nuri Bilge Ceylan. Modul în care Ahmet Altan spune povestea unui deţinut ce a fost cândva un învăţător ce a preferat un trai greu într-un ţinut din Turcia rurală, unde se întâlnesc niște culturi variate și cutume vechi, ar putea fi o veritabilă sursă de inspiraţie pentru scenariul unui film premiat la Cannes. De fapt, Ahmet Altan ar fi putut fi la fel de bine și un scenarist. Multe dintre paginile cărţii au fluiditatea melancolică a unor cadre lungi, poetice. Atenţia pentru detalii transformă pasajele în cadrele unui film de artă derulat într-un ritm introspectiv, cu flashbackuri ce inspiră tandreţe și voluptatea sorbirii amintirilor din vremuri fericite.

Nostalgie, speranţă și umor

În ciuda sentinţei zdrobitoare, Ahmet Altan nu capitulează. Nu recurge la culorile terne, întunecate, pentru a oglindi lumea. Asemenea oricărui fiu al Istanbulului, nu poate descrie lumea fără a-i absorbi frumuseţea. Frumuseţea nu este pentru întemniţat doar un mecanism de aparare furnizat de memoria selectivă.

Pentru Ahmet Altan, frumuseţea vieţii respiră prin tot ce există în jur. În imaginile prin care își închipuie viaţa unui coleg de celulă, în fragmentul de cer strecurat printre gratii, în povestea plină de tâlc a papagalului salvat de la moarte de un alt condamnat. Lui Ahmet Altan îi este suficientă lumea reală pentru a extrage frumuseţea. Nu încearcă să o anihileze prin iluzii. Vrea doar să descopere perspectiva și lumina potrivite, asemenea unui fotograf.

Fără a-și propune să fie un filosof, Ahment Altan înșiră nestemate de înţelepciune. Discret și duios. În paginile sale regăsești spiritul intelectualului cosmopolit istanbulez și abilitatea unui povestitor oriental de a extrage tâlcuri distillate poetic și mucalit. Da, oricât de grea i-ar fi sentinţa, Ahmet Altan și-a păstrat umorul. O dovedește cel mai bine în evocarea unei amintiri în care o doamnă respectabilă dintr-un cartier vechi păstrând umbrele gloriei reflectate de conacele otomane îi dă de înţeles, pe șoptite și ghiduș,, că ea ar fi putut fi acea femeie infidelă dintr-un roman scris de Ahmet Altan.

Imaginaţia și lectura – cele mai bune arme împotriva tiranilor

Venită din austeritatea unei carcere, Nu voi mai vedea lumea niciodată este și un corn al abundenţei pentru cei ce vor să discute despre literatură. Ahmet Altan se transformă într-un ideal partener de discuţii și despre filosofie sau religie. Vei citi unele dintre cele mai frumoase pagini despre modul în care omul se raportează la rai și iad. Însă paginile care ţi se vor scufunda în suflet și în minte sunt cele dedicate legăturii dintre literatură și libertate. Îţi rămân multă vreme în minte cuvintele: Nu m-am trezit niciodată în închisoare – nici măcar o dată (…) Mă puteţi întemniţa, însă nu mă puteţi ţine în închisoare. Pentru că, asemenea tuturor scriitorilor, deţin puteri magice. Pot trece cu ușurinţă prin pereţi.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Citește și recenzia cărţii În ţara celor puri

Recenzie – In tara celor puri – Povestile unui oras legendar

Recenzie – Dora si Minotaurul. Viata mea cu Picasso – Curajul unei artiste interbelice

Adriana Gionea

December 20, 2020

Recenzie – Dora si Minotaurul. Viata mea cu Picasso – Curajul unei artiste interbelice

Când își povestește viaţa, fotografa și pictoriţa interbelică Dora Maar te absoarbe și te face martor al nașterii unei noi lumi artistice. Te pune la aceeași masă de cafenea boemă cu Frida Kahlo, Andre Breton, Man Ray, Brassai, Eluard sau Picasso. Acestuia din urmă i-a devenit muză și amantă damnată. A cunoscut astfel soarta celei alungate din raiul unui mare creator narcisist direct în infernul căderilor nervoase. De această soartă nemiloasă aveau parte mai toate femeile îndrăgostite de Picasso. De fapt, numele cărţii scrise de Slavenka Drakulic amintește de compoziţia semnată de Picasso – Dora și Minotaurul.

Cine a fost Dora Maar?

Statul de muză al Dorei Maar îl depășește, în memoria colectivă, pe cel de artistă vizionară. Încă nu este apreciat destul rolul ei de artistă deschizătoare de drumuri în fotografie. Din păcate, marile artiste care au luptat împreună cu bărbaţii pe baricadele artei inovatoare nu au parte de aceeași popularitate. Viaţa Dorei Maar o dovedește din plin.

Prin captivantele jocuri de lumini și prin experimentul suprarealist în arta fotografică, Dora Maar și-a câștigat același statut cu al lui Man Ray. Preocuparea intensă pentru echitatea socială și pentru universul marginalilor, al dezmoșteniţilor, a purtat-o pe urmele unor fotografi precum Bresson sau Robert Capa. Nu au lipsit nici fotografiile erotice sau dedicate modei, pe care această prezenţă feminină considerată exotică a modelat-o folosind tehnicile fotografiei de artă.

Nu întâmplator este folosit cuvantul exotic atunci când te referi la biografia Dorei Maar. Așa era ea percepută. Mulţi o considerau o peruană ajunsă la Paris. Nu era peruană, dar avea o legătură strânsă cu America Latină. Tatăl ei având origini croate (și purtând stigmatul copilului din flori al unei servitoare) a fost angajat ca arhitect într-un Buenos Aires aflat în plina expansiune, când influenţa marilor capitale europene și modelul grandorii specifice unei metropole nord-americane modelau orașele sud-americane.

Influenţele multiculturale

În Buenos Aires, Dora se îndrăgostește de tango. Datorită acestui dans, comparat cu o febră, Dora își pune primele întrebări despre erotism. Însă mama ei, o franţuzoaică burgheză având veleităţi de creatoare de modă, se teme de influenţa argentiniană asupra Dorei. Mai ales după ce află că franţuzoaicele nu aveau o faimă decentă în Buenos Aires. Cuvântul francesa era legat de lumea bordelurilor. Aici ajungeau multe franţuzoaice plecate să-și caute norocul peste ocean.

Dora a crezut multă vreme că decizia reîntoarcerii în Franţa natală avusese legătură cu seara în care mama ei a surprins-o mișcându-se nerușinat în ritmul tangoului, alături de un partener de dans mai mare decât ea. Mama grijulie nu putea permite ca Dora să ajungă o altă francesa din Buenos Aires.

Ajunsă la Paris, adolescenta Dora lasă în urmă spaniola, dar nu și acel spirit liber șlefuit de o ţară sud-americană. Deși vorbea o franceză impecabilă, Parisul îi amintea de originile considerate exotice. Până și mama ei facea aluzii răutăcioase la firea dificilă a încăpăţânatei Dora. Îi spunea obsesiv că moștenise firea tatălui slav. Din fericire, Dora și-a găsit un aliat în tatăl ei. Acesta i-a încurajat pasiunea pentru fotografie, înscriind-o la o școală de artă și design.

Descoperirea jurnalului pierdut – Îndepărtarea de rădăcini și revenirea târzie

Legătura cu tatăl a fost definitorie pentru evoluţia Dorei. Aceasta și-a definit identitatea artistică schimbându-și numele de familie și devenind Maar, la sugestia lui Man Ray. Însă avea să revină în Croaţia tatălui ei scriind.

În jurnalul său, Dora Maar s-a exprimat în croată. De altfel, jurnalul a fost cumpărat, după moartea artistei, în anii, ’90, de un colecţionar din Rijeka. În prefaţa cărţii Dora și Minotaurul, aflăm că editorul a fost contactat de acest colecţionar. Astfel, vei putea citi gândurile Dorei Maar despre devenirea ei ca artistă în paginile scrise de Slavenka Drakulic.

Semnificaţia psihanalitică a pasiunii pentru fotografie

La baza multor însemnări ale Dorei Maar a stat întâlnirea cu psihanalistul multor artiști emblematici: Jacques Lacan. Dora ajunge pacienta inovatorului Lacan după ruptura de Picasso. Din cauza unei relaţii eșuate, Dora suferă o cădere nervoasă. Lacan va încerca să o vindece, încurajând-o să-și exploreze amintirile.

Când își analizează viaţa, Dora Maar este la fel de profundă și curajoasă precum niște scriitoare interbelice emblematice. Vei fi captivat de gândurile ei referitoare la relaţia dintre copilărie, libertate și arta fotografică.

Revizitarea momentelor ce au dus la cristalizarea unei identităţi artistice ferme și a unei conștiinţe articulate de femeie avangardistă ocupă un loc important în paginile jurnalului. Însemnările încep ca formă de terapie psihanalitică, dar încet, încet devin o explorare de sine stătătoare.

O femeie în lumea bărbaţilor

Dincolo de a fi un material demn de a fi analizat de Lacan, jurnalul Dorei Maar este și o reflecţie vitală asupra condiţiei de femeie printre bărbaţii artiști. Intrată în lumea artei, Dora lasă în urmă timiditatea celei însingurate în anii de școală, fiind considerată o străină. Are încredere în vocaţia ei. Ştie că pasiunea pentru fotografie este un drum în viaţă, nu doar un hobby de burgheză ce se crede rebelă. Investește muncă, tenacitate și acea disciplină a perseverenţei moștenite de la tatăl sau.

Totuși, Dora știe că este o femeie care trebuie să joace după regulile bărbaţilor pentru a fi acceptată în cercurile avangardei. Pentru a fi recunoscută drept o artistă inovatoare, va dori să adopte, uneori ostentativ, un comportament pe care mama ei l-ar considera scandalos.

Pentru a fi credibilă, o femeie avangardistă renunţa la valorile trecutului. Nu pretindea fidelitatea în relaţia de cuplu (ar fi fost prea demondat). Își ascundea nevoia de afecţiune și de stabilitate. Punea curiozitatea sexuală pe primul plan.

O femeie nu avea nevoie doar de talent pentru a fi admirată, ci de acea atitudine degajată a libertinei asumate. Așadar, erau interzise orice semne ale atașamentului ce transformă o aventură într-o legătură ce amintea de rutina conjugală.

Întâlnirea cu Picasso

Dora Maar avea toate șansele de a se face remarcată în lumea artei ce reseta conoanele estetice. Succesul i se datora mai ales capacităţii de a înţelege ceea ce se dorea de la un artist avangardist: să se (re)construiască. Dora Maar se construiește incitant în relaţia cu alţi artiști. Legătura ce avea să-i aducă faima în cercurile avangardiste a fost cea avută cu scriitorul Georges Bataille. A fi amanta lui Bataille însemna acceptarea unei reputaţii erotice demne de excentricitatea unei picturi suprarealiste.

Mulţi credeau că Bataille punea în practică niște fantezii bizare. Femeia care le accepta își câștiga faima de curtezană sofisticată. În jurul Dorei circulau tot felul de zvonuri picante. Coregrafia seducţiei învăţate de la fostul amant i-a fost extrem de utilă în ziua întâlnirii cu Picasso.

Farmecul exotic al Dorei Maar îl inspiră pe Man Ray. Acesta o fotografiază într-un costum demn de un cabaret în decoruri din ţări îndepărtate. Fotografia ajunge și în mainile lui Picasso. Zeul picturii moderne vrea s-o cunoască. Pentru el, Dora va deveni o muză fertilă. Datorită ei, va picta și va desena compoziţii devenite iconice pentru arta inovatoare. Pentru Dora, Picasso devine însă un izvor de nefericire.

O deschizătoare de drumuri

Însemnările Dorei Maar dezvăluie o personalitate cu talente multiple. Ar fi putut deveni la fel de bine și o scriitoare deschizătoare de drumuri. Avea o capacitate ieșită din comun de a se înţelege și de a-și înţelege epoca. Se autoanaliza profund și nemilos. Observatiile care impresionează cel mai mult sunt cele privind simbolurile din arta lui Picasso. Dora Maar te face să vezi cu alţi ochi emblematicile capodopere ale acestuia.

Paginile în care își analizează dependenţa emoţională din relaţia cu Picasso folosind interpretările date compoziţiei Dora și Minotaurul sunt uluitoare. Datorită paginilor în care surprinde mecanismele psihologice ascunse, Dora Maar poate sta alături de scriitoarele curajoase precum Anais Nin. Așadar, paginile autobiografice rămân un document preţios pentru a revizita perioada interbelică prin ochii unei femei ajunse în lumea artei. Multe dintre frazele Dorei Maar demonstrează și mai mult perspectiva ei vizionară. A intuit mișcările de afirmare ale emancipatelor care urmau să conteste răspicat dominaţia maschistă din lumea artei, cerând o reprezentare meritată și justă a feminităţii și a femeii-artist.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Citește și articolul Top cele mai bune cărţi din 2020

TOP cele mai bune 10 carti din 2020

33 de carti pe care sa le citesti in vacanta de iarna

Adriana Gionea

December 20, 2020

33 de carti pe care sa le citesti in vacanta de iarna

Pentru mulţi, vacanţa de iarnă înseamnă cadouri, momente dedicate lecturii sau evadării (măcar imaginare) în ţinuturi exotice. Poate îţi plac poveștile de Crăciun, filmele romantice în proză. Sau poate preferi un thriller plin de suspans în decoruri interbelice. Nu te-am uitat nici dacă vrei să te scufunzi în amintirile scriitorilor preferaţi sau în scenele tandre ale unei cărţi scrise pentru a-ţi reda încrederea în umanitate. De aceea ţi-am pregătit o listă de 33 de cărţi, pentru a avea de unde alege. Lectură plăcută!

Cărţi despre iernile regăsirilor

1. O paranteză în timp de Jeanette Winterson

Jeanette Winterson a reinterpretat piesa lui Shakespeare – Poveste de iarnă. Dramele personajelor, trădările, geloziile, iubirile pătimașe, despărţirile și regăsirile neașteptate sunt plasate în zilele noastre. Paginile despre cuplul format de un bărbat din înalta societate, obișnuit să câștige mereu, și o tânără artistă sunt de o frumuseţe răvășitoare.

Povestea de iubire din roman include un amestec de povești care tulbură, ca apoi să îţi redea încrederea în umanitate. În stilul ei straniu, Jeanette Winterson oferă niște pasaje care te vrăjesc, reamintindu-ţi de nevoia de iubire și de prietenie. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

2. Zile de Crăciun. 12 povestiri și 12 sărbători pentru 12 zile de Jeanette Winterson

Când ne gândim la vacanţa de iarnă, mintea ne fuge spre aromele și poveștile din zilele de Crăciun. Îmbinând povești pentru toate vârstele, amintiri și reţete culinare irezistibile, Jeanette Winterson oferă un cadou memorabil: Zile de Crăciun. 12 povestiri și 12 sărbători pentru 12 zile. Este o carte de care te bucuri cu toate simţurile. Poveștile te vor înduioșa, iar în camera se vor strecura mirosurile unor mâncăruri îmbietoare. Nu uita de un ceainic pentru a completa atmosfera cu parfumul scorţisoarei sau al iasomiei liniștitoare. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi precum niște filme romantice

3. O zi de decembrie de Josie Silver

Iarna este și anotimpul în care până și cei ce se consideră mereu cu picioarele pe pământ își dau voie să creadă în magia unui film romantic. Poţi alege și un film romantic în proză, care să nu te dezamăgească. Noi îţi recomandăm O zi de decembrie.

Povestea începe într-o zi de 21 decembrie. În acea zi, protagonista romanului fugea prin Londra cuprinsă de febra cumpărăturilor de sezon. Deodată, a zărit un tânăr irezistibil. Din păcate, acesta nu reușește să urce la timp în autobuz, pentru a începe o conversaţie cu ea. Tânăra îl reîntâlnește, dar în calitate de iubit al colegei de apartament. Ce urmează? Vei afla citind romanul a cărui protagonistă are drăgălășenia lui Bridget Jones. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

4. Evvie Drake o ia de la capăt de Linda Holmes

Vacanţa de iarnă îţi amintește să faci bilanţul anului ce se apropie de final. De aceea ai nevoie de o carte având un mesaj încurajator, fără a emana un optimism tâmp. O astfel de carte este și romanul Evvie Drake o ia de la capăt. Vei descoperi o poveste tandră și plină de umor. Nu lipsesc nici observaţiile psihologice privind viaţa de cuplu și desprinderea de o relatia toxica.

În centrul romanului se afla Evvie. În ziua în care hotărăște să-și părăsească, în sfârșit, soţul egoist, află că acesta a murit în urma unui accident. Vestea o face să-și privească viaţa într-un mod pesimist. Salvarea ei vine din partea celui mai bun prieten. El o întreabă dacă poate închiria niște camere unui sportiv adulat de femei. Sportivul se află într-o criză afectivă. Nu îţi va lua mult până să te prinzi că între Evvie și acest sportiv părăsit de noroc se va înfiripa o poveste de iubire, precedată de o securizantă prietenie. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Romane irezistibile despre iubiri salvatoare

5. Oameni normali de Sally Rooney

Proaspăt ecranizat, romanul Oameni normali reinterpretează tema unei mari iubiri din adolescenţă. Protagoniștii romanului fac parte din lumi diferite. Ea vine din înalta societate. El este fiul menajerei care îi este apropiată ei asemenea unei mame. El se bucura de popularitatea sportivului râvnit de toate fetele din liceu, în timp ce ea pare o timidă incurabilă, adesea luată peste picior de colegi.

Povestea de iubire este una cu suișuri și coborâșuri, cu dezamăgiri, dar și cu multe scântei de speranţă. Este genul de iubire care se întinde pe mai multe etape din procesul de maturizare al celor două personaje. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

6. În Calabria de Peter S. Beagle

Vacanţele de iarnă sunt și răgazul ideal ce îţi permite să planifici următoarea vacanţă de vară. Pentru mulţi, Calabria este o destinaţie atrăgătoare. Nu întâmplător vor fi atrași de titlul romanului În Calabria. În acest roman se îmbină inspirat pitorescul, suspansul filmelor cu gangsteri, iubirea și realismul magic.

Vei citi despre un bărbat care va avea parte de două mari surprize. Una este reprezentată de iubirea târzie întruchipată de o tânără desprinsă parcă din filmele italiene în decor meridional. Cealaltă surpriză vine de pe tărâmul fantasticului. În grădina bărbatului își face adăpost o licornă. Despre apariţia acestui animal fantastic află și un temut mafiot local. Cum va interveni licorna în lupta împotriva răului și ce se va alege de povestea de iubire? Vei afla citind acest roman ce pare un basm actual, pentru oameni mari. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

7. Iubire cu i mic de Francesc Miralles

Iubire cu i mic îi umple de speranţă pe cei care se simt singuri în perioada sărbătorilor. La fel se simte și personajul romanului. Acesta este un profesor universitar dependent de lectură, pictură, filme clasice și muzică. Are și o pasiune pentru literatura japoneză. Așadar nu te mira când vei afla că noul său prieten, un motan apărut de nicăieri, va fi botezat Mishima.

Motanul nu vine singur. Prezenţa lui va fi o ușa deschisă, pe unde vor intra două femei – una din prezent, alta din trecut. Noua viaţă a profesorului însingurat este povestită astfel încât să-i farmece pe cititorii pasionaţi de artă. Paginile abundă în trimieri la picturi celebre sau la cărţi. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Romane pentru iubitorii filmelor de epocă

8. Aroma timpului de Nuria Pradas

Iarna este și anotimpul în care ne răsfăţăm prin cadouri. Un cadou la care multe femei visează este și parfumul Chanel. Poţi citi și un roman captivant despre epoca lui Coco Chanel. Aroma timpului amintește de întâlnirea dintre zeiţa emancipării și un celebru parfumier. În decorul paradisului olfactiv din Grasse, un parfumier fugit din Rusia cucerită de bolșevici descoperă formula unui parfum revoluţionar. Este parfumul demn de femeia modernă, care vrea să se bucure liber de propria capacitate de seducţie fără a parea o cocotă.

Romanul Aroma timpului mai spune și povestea celui devenit ucenicul parfumierului ce o impresionează pe Coco Chanel. Numele acestui elev este Pablo și vine din Barcelona. Dragostea pentru parfumuri îl va purta în Parisul anilor nebuni, unde va trăi o năucitoare poveste de iubire. Dezamăgirile din culisele gloriei de parfumier nu-l vor ocoli. Din fericire, Coco Chanel este acolo pentru a-i oferi niște sfaturi preţioase în amor. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

9. Amintirea dragostei de Jim Fergus

Tot din Parisul anilor nebuni vine și povestea unei pictoriţe rebele, pe care o vei descoperi citind Amintirea dragostei. Romanul începe de la interesul manifestat de soţia autorului. Aceasta descoperise un tablou incitant, foarte îndrăzneţ, chiar și pentru zilele noastre. Jim Fergus a vrut să afle mai multe despre Chrysis Jungbluth, femeia care l-a pictat. Ajunge să scrie astfel un roman care te aruncă direct în efervescentul Paris al artiștilor care scandalizau. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

10. Femeia din Orient Express de Lindsay Jayne Ashford

Dacă visezi să călătorești în ţările calde alături de cea mai iubită autoare de romane poliţiste, poţi alege cartea Femeia din Orient Express. Având la bază povestea de viaţă a faimoasei Agatha Christie, romanul te seduce precum un film de epocă având ca fundal orașele considerate leagănul civilizaţiei. Te vei plimba prin bazaruri, te vei îmbăta cu arome exotice, apoi vei avea parte de momente palpitante. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

11. Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert

În marile orașe devenite faimoase în perioada interbelică, iarna însemna strălucire, fast, petreceri nesfârșite. De astfel de petreceri se bucurau și vedetele feminine ale unui teatru de variete din New York. În lumea lor va nimeri și o tânără din înalta societate. Teatrul îi apaţine mătușii ei rebele. Culisele spectacolelor devin o invitaţie la un trăi libertin, dar și la maturizare.

Orașul fetelor are toate șansele să atragă interesul unui regizor. Decorurile sunt flamboaiante, personajele sunt expresive, iar poveștile de iubire și maturizare sunt pline de neprevăzut. Așadar, pregătește-te pentru un răsfăţ cu personaje pline de șarm. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Romane pentru iubitorii de pisici

12. Zilele lui Savelie de Grigori Slujitel

Moliciunea unui prieten din lumea felinelor, care se așează lângă tine exact când ajungi la cele mai importante pasaje din roman, este una dintre plăcerile zilelor friguroase de iarnă. Poţi alege să citești Zilele lui Savelie dacă îţi plac pisicile și plimbările prin orașele vechi.

Plimbările îi plac și motanului Savelie. El va străbate cartierele istorice ale unei Moscove mai puţin cunoscute de turiști. Alături de el, vei descoperi istoria orașului, deoarece lui Savelie îi place foarte mult cultura. Atât de mult îi place, încât ajunge să se angajeze ca vânător de rozătoare. Vrea să apere capodoperele picturii de lăcomia șoriceilor ce își fac veacul prin galeriile de pictură. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

13. Memoriile unui motan călător de Hiro Arikawa

Memoriile unui motan călător este unul dintre cele mai sensibile romane dedicate prieteniei dintre om și felinele domesticite. Are acel farmec delicat atribuit romanelor japoneze. Alături de motanul devenit personajul principal vei străbate Japonia, pentru a cunoaște un ţinut de o stranie frumuseţe, aflat în nordul îndepărtat. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi despre apropierea oamenilor diferiţi

14. Mâine poate am să rămân de Lorenzo Marone

Nu vei mai lăsa din mână cartea Mâine poate am să raman dacă preferi niște personaje ce-ţi dau impresia că-ţi devin prietene. Multe scene te fac să te simţi invitat la o cină de niște locuitori veseli din Napoli. Şi, asemenea meridionalilor, aceste personaje trăiesc din plin. Își exprimă sentimentele exuberant. Se aprind când văd nedreptatea. Emană autenticitate și poftă de viaţă prin toţi porii. Sunt pătimașe. Adoră melodiile sentimentale ce străbat cartierele vechi, pline de străduţe înguste și, mai presus de toate, învaţă să meargă înainte, chiar dacă problemele ameninţă să le copleașească.

Vei citi despre o tânără nonconformistă care ajută o femeie să-și păstreze copilul. În viaţa ei apare și un tânăr șarmant, după ce logodnicul o părăsește brusc. Nu lipsesc nici acele personaje secundare adorabile, ce dau sarea și piperul unui roman a cărui acţiune se petrece în sudul Italiei. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

15. Madlena de Aurora Liiceanu

În Madlena, Aurora Liiceanu amintește de frumuseţea prieteniilor dintre femeile având personalităţi diferite. Rememorând vacanţele petrecute la Vama Veche, Aurora Liiceanu îţi va prezenta două artiste rebele. Una îi este prietenă, cealaltă vine din Parisul interbelic. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi despre oamenii care ne salvează în momentele dificile

16. Recunoștinţă (Delphine de Vigan)

Fiind și anotimpul cadourilor, iarna îţi aminește și de oamenii care ţi-au fost alături în momente dificile. Despre astfel de oameni este vorba și în romanul intitulat Recunoștinţă. Vei citi mai multe povești care se intersectează. Sunt povești despre întâlniri salvatoare și prietenii ce pot dura o viaţă. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

17. Felix și izvorul invizibil de Eric-Emmanuel Schmitt

Într-unul dintre cartierele boeme ale Parisului există o cafenea unde te poţi retrage pentru a trăi clipe magice. Localul îi aparţine unei femei din Senegal. Nunele ei este Fatou și este mama lui Felix, un adolescent care se maturizează peste noapte. Motivul? Fatou cade în abisul unei tristeţi adânci. Leacul nu va putea fi găsit decât în Senegal, ţara natală a femeii. Călătoria în Senegal va dezvălui și niste secrete din trecutul mamei lui Felix. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi având mesaje ce invită la reflecţie

18. Ce vrem noi, femeile? de Isabel Allende

În noua sa carte, intitulată Ce vrem noi, femeile? Isabel Allende ţi se destăinuie. Vorbește despre copilăria ei, despre feminism, despre forţa literaturii și despre femeile care au inspirat-o. Nu lipsesc nici detalii ce te vor face să-i înţelegi mai bine ţara natală, de care a fost obligată să se despartă în timpul dictaturii lui Pinochet. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

19. Din ce este făcut un măr? de Amos Oz

Amos Oz este un partener de discuţie irezistibil. Nu te mai saturi să-l asculţi. Întrebările editoarei sale, Shira Hadad, scot la suprafaţă amintiri uitate și gânduri secrete. Din ce este făcut un măr? curprinde unele dintre cele mai frumoase pasaje despre iubire, feminitate, erotism, libertate, legături de famile și literatură oferite de Amos Oz. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi dornice de a te purta departe

20. Kyparissia de Alexandra Niculescu

Dacă preferi prozele scurte care să îţi amintescă de vacanţele mult visate în Grecia, Spania, Malta sau Italia meridională poţi alege și Kyparissia. Vei citi douăzeci de povestiri în care umorul duios, nostalgia, atmosfera unei veri mediteraneene și amintirile despre iubiri trecute se îmbină tandru. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

21. Schiţă de Rachel Cusk

Tot vara mediteraneană este și fundalul romanului Schiţă. Personajele romanului discută despre iubiri pierdute, legături de familie, speranţă și prietenie. Ele pendulează între Atena efervescentă și liniștea unei insule mitice. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

22. Toate vieţile pe care nu le-am trăit de Anuradha Roy

În timp ce lași aromele unui ceai exotic să te învăluie într-o zi geroasă, poţi începe să citești romanul Toate vieţile pe care nu le-am trăit. Este un roman ce te poartă prin ţinuturile parfumate ale Indiei și insulei Bali. Personajul central este o femeie care fuge de o familie tradiţionalistă pentru a-și urma vocaţia de pictoriţă. Se refugiază în Bali, departe de un soţ care nu o înţelege. Peste ani, fiul ei rămas în India va încerca să-i înţeleagă deciziile dureroase.

Toate vieţile pe care nu le-am trăit este un roman plin de sensibilitate. Paginile descriptive întind o vrajă peste timp. Vei avea impresia că te afli alături de pictoriţă din roman într-un paradis luxuriant. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

23. Biroul pentru Grădini și Iazuri (Didier Decoin)

Japonezii venerează grădinile. Iar orice gradină este perfectă doar dacă are un mic iaz cu pești cărora li se atribuie diferite simboluri.

Biroul pentru Grădini și Iazuri descrie o poveste de iubire pentru cei fascinaţi de Japonia. În centrul romanului se află o femeie care trebuie să ducă niște pești spciali, aleși pentru împărat. Așa începe o călătorie plină de amintiri senzuale.

A duce peștii în siguranţă pentru a-l bucura pe împărat când privește iazul din grădina palatului este o declaraţie de iubire făcută de protagonista soţului dispărut. Acesta era unul dintre pescarii apreciaţi datorită peștilor de o rară frumuseţe ce ajungeau la curtea imperială. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

24. Tangoul. Patru conferinţe de Jorge Luis Borges

Una dintre cele mai frumoase cărţi despre tango a fost scrisă de Borges. De fapt, cartea include niște conferinţe dedicate acestui dans. Borges exploează nu doar originile tangoului, ci însăși istoria orașului de suflet. Vei călători într-un Buenos Aires cameleonic, unde s-au contopit mai multe influenţe culturale. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Impresii din călătorii

25. Hoinar prin România de Gregory Rateau

Uneori, străinii care aleg România observă niște detalii de o frumuseţe pe care noi am încetat să o mai percepem. Prin ochii francezului Gregory Rateau vei descoperi o Românie care te va surprinde plăcut. Capitolele au consistenţa unor povestiri care te invită să revezi o lume cu alţi ochi. Hoinar prin România este o călătorie plină de umor, duioșie, curiozitate și empatie. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

26. Grădina de piatră de Nikos Kazantzakis

Nikos Kazantzakis a fost și un mare călător. Impresiile din călătoriile sale asiatice, incluse în volumul Grădina de piatră, îţi dezvăluie o mare capacitate de a înţelege esenţele altor culturi. În vremuri tulburi, când europenii se temeau de China și de Japonia, Kazantzakis le descoperă frumuseţea și le respectă diversitatea. Amintirile din călătoriile sale uimesc și năucesc. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Cărţi având povești pline de mister

27. Femeia cu mască de Miruna Vasiliţă

Dacă îţi plac thrillerele și filmele poliţiste în decoruri interbelice, vei savura povestirile din Femeia cu mască. Femei fatale, bărbaţi trădaţi sau răzbunători, moștenitori prinși în capcane, plimbări prin cartiere vechi, tablouri, oglinzi veneţiene, case pline de secrete. Iată elementele unui crime thriller de epocă. De cele mai multe ori, detaliile asociate decorului rafinat devin indiciile ce pot alimenta suspansul. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești

28. Mâţa Vinerii (Doina Ruști)

Realismul magic se simte ca la el acasă în Bucureștiul fanariot evocat în romanele Doinei Ruști. În Mâţa Vinerii, acest realism magic se ascunde în bucătăria domnească. Povestea bucătarului preferat al nobilimii se împletește cu peripeţiile unei tinere având acces la o lume de legende, secrete și multe superstiţii. Ingredientele acestui festin literar devin misterul, încurcăturile amuzante, pitorescul și doza de suspans corect administrată. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

29. Necunoscuta din Tanger de Christine Mangan

Vrei zile de vară ca-n în Maroc, deși ești în mijlocul iernii? Dacă nu poţi ajunge imediat, vine Marocul la tine, prin thrillerul Necunoscuta din Tanger. Vei citi un thriller psihologic al cărui deznodământ este foarte greu de anticipat. Suspansul este întreţinut de personaje înșelătoare, ce se urmăresc printr-un Tanger labirintic. Romanul are farmecul unui film de epocă având personaje pline de șarm, trădări și rivalităţi feminine. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

30. Jurnalul unei iubiri imposibile de Kaya de Vos

Visătorii ce preferă călătoriile în Toscana pot alege poveștile de dragoste înfiripate în Florenţa. Jurnalul unei iubiri imposibile te farmecă prin oscilaţia între Florenţa prezentului și cea a trecutului. Alături de personaje te vei plimba în cele mai frumoase locuri ale Florenţei, lăsându-te vrăjit de bijuteriile arhitecturii. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Cărti scrise pentru alinare

31. Cel mai fumos loc din lume e chiar aici de Care Santos și Francesc Miralles

O cafenea este mai mult decât un simplu local de socializare. Poate deveni un spaţiu magic în care să poti regăsi persoanele de care îţi era dor și pe care le credeai pierdute într-un trecut îndepărtat. Într-o astfel de cafenea ajunge și protagonista romanului Cel mai fumos loc din lume este chiar aici. Localul devine un spaţiu liniștitor după o tentativă de suicid. Cel mai fumos loc din lume e chiar aici poate fi considerat un roman ce te unge pe suflet dacă vacanţa de iarnă vine după un an dificil. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Libris, Cărturești, Elefant.ro

32. O viaţă mai bună de Anna Gavalda

Preferi o poveste despre dragoste și prietenie ale cărei personaje vin din Parisul boemilor? Atunci merită să încerci și romanul O viaţă mai bună. Anna Gavalda nu dă greș când aduce împreună personaje care nu au, aparent, nimic în comun. Aceste personaje reflectă preocuparile multor tineri, dovedindu-se a fi o sursă de energie, prospeţime și resurse emoţionale imprevizibile. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Un bonus delicios

Poftă de ciocolată de Care Santos

Iarna și ciocolata au o relaţie specială. De aceea îţi recomandăm un roman ce amintește de faimoșii ciocolatieri ai Barcelonei. Poftă de ciocolată mai este și un roman plin de personaje aventuroase. Acestea îţi vor dezvălui istoriile neștiute ale unuia dintre cele mai vizitate orașe. Vei parcurge romanul cu plăcerea celui ce descoperă un obiect vechi, a cărui poveste leagă biografiile a trei personaje feminine curajoase. Te invităm să citești și recenzia.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Citește și

46 de carti noi de citit in decembrie 2020

Recenzie – Ce vrem noi, femeile? – Isabel Allende ti se povesteste

Adriana Gionea

December 16, 2020

Recenzie – Ce vrem noi, femeile? – Isabel Allende ti se povesteste

Ce vrem noi, femeile? este genul de carte apreciată nu doar de fanii scriitoarei Isabel Allende. O vor parcurge cu același interes până și contestatarii scriitoarei, care o tot acuză de păcatul de a vinde milioane de exemplare apelând la povești apreciate de publicul larg, în mare parte format din femei, așadar genul de literatură numită maliţios comercială. În ciuda titlului considerat de mulţi clișeistic, noua carte a lui Isabel Allende atinge subiecte cât se poate de serioase. Abundă în informaţii pretioase despre istoria modernă a statului Chile, despre multiplele straturi ale societăţii sud-americane, despre cauzele sociale, psihologice sau istorice ale inechităţii de orice fel sau despre femeile care au înfiinţat organizaţii specializate în apărarea drepturilor omului.

Pentru fanii lui Isabel Allende, această carte nu are nevoie de multe detalii convingătoare. Intuiţia le spune deja că noul volum autobiografic intitulat Ce vrem noi, femeile? va fi la înălţimea așteptărilor. Şi de data aceasta, Isabel Allende reușește să îmbine talentul de povestitoare, istoria ţării natale și capacitatea de a crea un spaţiu securizant pentru cititorii ei. Este același spaţiu în care domnesc empatia și tolerenţa și unde sunt primiţi cititorii veniţi să caute adăpost din toate colţurile lumii.

O Isabel Allende precoce

Cei ce amplificau prejudecăţi legate de scriitura lui Isabel Allende sau de femeile care scriu bestseller după bestseller vor avea o revelaţie. Isabel Allende nu este doar o povestitoare care vinde bine. Care știe să inventeze istorii de viaţă captivante, mizând pe nevoia cititorului de a evada. În Ce vrem noi, femeile? vor descoperi o Isabel Allende foarte bine informată cu privire la istorie, sociologie și literatura universală de bună calitate.

Scriind această carte, Isabel Allende își împarte biografia în povești despre metamorfozele unei femei născute într-o societate (încă) tradiţionalistă. Până și contestatarii ei vor fi impresionaţi de abilitatea precoce de a se analiza. Când își amintește despre copilărie și adolescenţă, Isabel Allende ţi se dezvăluie în ipostaza celei trezite. Este acea trezire a conștiinţei. O trezire datorată capacităţii timpurii de a sesiza ipocrizia machistă, inegalitatea dintre femei și bărbaţi.

Deși născută în sânul clasei sociale considerate privilegiată, Isabel Allende știa pe ce lume se afla. Nu se hrănea din iluzii. Le spărgea zgomotos, una câte una, ca pe niște baloane de săpun enervante. Moţăirea în puful huzurului burghez nu era pentru ea. Nici nevoia de a se abandona într-o căsătorie perfectă, alături de un bărbat considerat o partidă bună.

Isabel cea revoltată

O vei aprecia pe Isabel Allende mai ales datorită hotărârii ferme de a evita ignoranţa la care erau condamnate adolescentele de condiţie bună. Isabel Allende era o revoltată, nicidecum o tânără burgheză fermecătoare. Mai bine zis, își dezvoltase farmecul aparte (și uneori greu de dus) al inteligentei nesupuse.

După spusele mamei sale, Isabel Allende era feministă încă dinainte de a merge la școală. Rebelă, încăpăţânată, nu accepta nici în ruptul capului normalitatea burgheziei sud-americane. Atitudinea retrogradă a înaltei societăţii respectabile îi alimenta răzvrătirea. În timp ce mama se temea de ideile fiicei rebele, idei născute din lecturile ce ascuţeau simţul observaţiei incomode, bunicul tradiţionalist îi devenise un fidel partener de discuţii. Chiar dacă nu aproba ideile nepoatei, măcar o asculta.

Blestemul dublei măsuri

Vorbindu-ţi despre identitatea feminină și despre conștientizarea propriului feminism, Isabel Allende îţi vorbește despre efectul inechităţii de gen. Este vorba despre dubla măsură în evaluarea abilităţilor unei femei și ale unui bărbat atât în lumea artei, cât și în stabilirea dreptăţii sau a vinovăţiei.

Ceea ce i se permite unui bărbat nu îi este iertat unei femei. Succesul comercial este considerat, de cele mai multe ori, un semn al superficialităţii în cazul unei femei. Citindu-i gândurile, ajungi să conștientizezi multe dintre cauzele din spatele prejudecăţilor legate de calitatea romanelor scrise de femei.

Scriitoarea amintește și de greutăţile prin care au trecut femeile având talent artistic. Mama ei picta, însă lumea tradiţionalistă în care trăise i-a permis doar un hobby, nu o carieră. Femeile își cultivau talentul artistic doar în timpul liber. Nu faceau din el o profesie. Isabel Allende a devenit independentă financiar și datorită romanelor sale. Mama ei nu și-a urmat vocaţia.

Radiografia unei societăţi și a lumii actuale

Pentru cei fascinaţi de America de Sud și de știinţele sociale, Ce vrem noi, femeile? este si o bună sursă de informaţii. Când își amintește despre trecut, Isabel Allende povestește despre un Chile interesant. De la paginile dedicate societăţii chiliene multistratificate și pline de contradicţii, aceasta ajunge să contureze o imagine de ansamblu a lumii prin ochii unei femei.

Vei citi nu doar despre inegalitatea în sociatetatea sud-americană, unde rănile colonialismului nu s-au închis încă. Majoritatea paginilor sunt și un semnal de alarmă asupra unui reviriment al machismului în multe ţări. Numărul femeilor care au acces la educaţie, la funcţii publice, la piaţa editorială este în creștere. Însă numărul celor obligate să trăiască sub teraroare a rămas alarmant de mare.

Inechitatea sprijinită de factori economici, politici și de fanatism a creat o prăpastie fără precendent. De-o parte se află acele femei care au acces la tot ce are progresul mai bun de oferit. De cealaltă parte au rămas femeile exploatate, abuzate, supuse. Ele sunt victimele unor mentalităţi ce amintesc de Evul Mediu întunecat. Şi sunt cu zecile de milioane, din păcate.

De la intimitatea unei mărturisiri la un semnal de alarmă global și zguduitor

Ce vrem noi, femeile? începe cu tonul intim al unei destăinuiri. Apoi vine tonul revoltatei ce își transformă ideile feministe în semnale de alarmă. Cu acest ton rezonează multe femei. Isabel Allende și-a asumat și rolul celei ce se încumetă să se ia la trântă cu misoginii atunci când femeile terorizate anonime nu o pot face. Are propria fundaţie prin care sprijină tinerele vulberabile din comunităţile sărace. De asemenea, a intrat în legătura cu femei recunsocute datorită activităţilor salvatoare din zonele unde abuzurile împotriva femeilor sunt o normă, iar abuzatorii au sprijinul unor lideri politici sau religiosi.

Paginile în care amintește despre dramele unor tinere din zone afectate de războaie civile sau despre secretele unor foste colege de școală îţi lasă un gust amar. Ajungi să te întrebi dacă într-adevăr lumea noastră, considerată una a progresului fără precedent, este și una sigură pentru femei. Cartea lui Isabel Allende are și rolul de a te scoate din bula confortului. Îţi arată, încă o dată, cât de subţire poate deveni graniţa dintre siguranţă și teroare.

Multe dintre cititoare își vor da seama că drepturile femeilor au nevoie de vigilenţa fiecăruia. Asemenea democraţiei, au fost câștigate prin multe sacrificii transgeneraţionale. Tocmai de aceea nu trebuie subestimat nici un mijloc de contestare a lor, indiferent de cât de inofensiv ar părea.

Un mesaj optimist

Pentru mulţi cititori, Isabel Allende este și o sursă de încredere în posibilitatea unui final salvator. Majoritatea romanelor sale ajung să le facă dreptate femeilor subestimate sau celor vulnerabili. Una dintre sursele vulnerabilităţii feminine este neîncrederea alimentată de teama de îmbătrânire.

Trăind o nouă poveste de dragoste, Isabel Allende vorbește despre teama femeilor care pun semnul egal între bătrâneţe și însingurare. Multe femei au fost învăţate să creadă că trecerea anilor înseamnă degradare, urâţire și, prin urmare, izolare. Unele dintre cele mai captivante pagini ale cărţii sunt dedicate iubirii târzii. Isabel Allende vorbește cu exuberanţă, sinceritate și entuziasm despre frumuseţea unei iubiri înfiripate după vârsta de șaizeci de ani. Așadar, cartea ei poate fi considerată și un lifting pentru încrederea în sine, care netezește ridurile produse de temeri ancestrale ce încă mai bântuie prezentul omului modern.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas

Te invităm să citești și recenzia cărţii O lungă petală de mare

Recenzie – O lunga petala de mare – Din Spania pana-n Chile

11 Carti de psihologie ca să te înțelegi mai bine pe tine și pe ceilalți

Ioana Iuliana Cretu

December 11, 2020

11 Carti de psihologie ca să te înțelegi mai bine pe tine și pe ceilalți

De ce să citești cărți de psihologie? Poate pentru că acestea explică modul în care gândim și de ce avem un anumit comportament. Ceea ce e un motiv suficient de bun, chiar dacă nu vrei neapărat să aprofundezi domeniul. Deci, cu cât citești mai mult, cu atât te înțelegi mai mult pe tine, te poate ajuta să iei decizia corectă, te face mai atent, mai inspirat.

Nu doar că ne schimbă modul în care gândim despre noi înșine; de asemenea modifică felul în care ne gândim la ceilalți. Fie că e vorba de prieteni, familie, colegi sau oameni în general.

E foarte probabil ca pentru întrebări ce au legătură cu preocupările noastre de zi cu zi să găsim un răspuns sau o direcție în aceste cărți de psihologie. Iată câteva titluri relevante din domenii cum ar fi psihologia persuasiunii, psihologia copilului, psihologia mulțimilor etc.

1. Introducere in psihologie – Atkinson și Hilgard

Ajunsă la a 15-a ediție, aceasta e o carte de bază pentru inițierea în domeniul psihologiei. Ea se recomandă în primii ani și în facultățile de la noi.

Introducere în psihologie are calități ce au făcut-o să devină unul dintre manualele de psihologie de vârf din ultimii 50 de ani: o abordare accesibilă, o conștientizare profundă a ultimelor evoluții ale cercetării și o înțelegere aprofundată a studiilor de referință clasice.

Acoperind toate domeniile majore ale psihologiei, acest text examinează teoriile, cercetările și ideile care stau la baza subiectului, oferind o introducere riguroasă și captivantă în psihologie. Prin relaționarea constantă a conceptelor psihologice cu evenimente din viața de zi cu zi și utilizarea unei game diverse de cercetări internaționale, această ediție continuă să fie textul introductiv relevant și dinamic pentru studenții din întreaga lume.

2. În 15 minute psiholog – Anne Rooney

Aruncați o privire în spatele cortinei misterioasei minți umane în acest ghid fascinant. Psihologul de 15 minute introduce cititorii în multe aspecte universale ale psihologiei care ne afectează viața de zi cu zi.

În formatul acesta concis reușește să atingă multe aspecte importante, sintetizând dovezile empirice și conturând imaginea câtorva principii de la baza psihologiei.

Limbajul e unul accesibil și stilul plăcut, uneori amuzant, iar pentru o carte de dimensiunile ei îmi pare că își atinge menirea, aceea de a fi o portiță spre aprofundarea cunoștințelor din acest domeniu.

Bazându-se pe teoriile psihologilor precum Sigmund Freud, Jean Piaget și Abraham Maslow, această carte captivantă și accesibilă acoperă visele, psihologia motivației și multe altele. Înțelegând aceste concepte, cititorii vor putea să le aplice propriilor vieți pentru a obține o perspectivă asupra dilemelor comune.

O introducere în psihologie de 15 minute e foarte rentabilă!

Această carte de psihologie e disponibilă pe Libris.

3. 50 de mari mituri ale psihologiei populare – John Ruscio

Cartea servește drept ghid educațional pentru gândirea critică despre psihologie. Se discută și demontează câteva dintre cele mai răspândite și crezute mituri ale psihologiei populare – un tip de psihologie care nu se bazează pe fapte dovedite științific, ci pe convingeri bine cunoscute de publicul larg – și îi ajută pe oameni să învețe cum să identifice afirmațiile false.

Citind-o vei vedea de ce e greșit să crezi lucruri precum „contrariile se atrag”, „oamenii își folosesc doar 10% din creier”, „studenţii şi elevii învaţă cel mai bine atunci când stilurile de predare se potrivesc cu stilurile lor de învăţare” și „scrisul de mână îți dezvăluie personalitatea”, „muzica lui Mozart creşte inteligenţa bebelușilor” și multe alte idei des întâlnite.

O istorie a psihologiei moderne de Duane P. Schultz și Sydney Ellen Schultz poate fi o altă opțiune de lectură, mai ales dacă ești interesat de cum a evoluat psihologia, care sunt școlile de gândire, cu diferențele și asemănările dintre ele.

4. Psihologia persuasiunii – Robert Cialdini

O carte deja clasică despre persuasiune, Psihologia persuasiunii s-a vândut în peste două milioane de exemplare și a fost tradusă în treizeci de limbi. Probabil a pus în practică cele menționate în carte 😉

În ciuda faptului că a fost publicat acum 30 de ani, ideile din acesta sunt valabile și sunt utilizate de către companii și organizații la nivel global.

Cele șase principii universale de influență te vor învăța cum să le folosești pentru a deveni o persoană cu putere de convingere și, la fel de important, cum să te aperi împotriva încercărilor de influență aplicate asupra ta:

Reciprocitate: principiul recunoaște că oamenii se simt datori față de cei care fac ceva pentru ei. Dacă un coleg, de exemplu, ți-a oferit ajutor când ai fost presat să respecți un termen limită, atunci te poți simți obligat să îl sprijini în momentul în care el are nevoie de ajutor. Principiul reciprocității poate fi folosit și pentru a provoca un astfel de schimb, adică cineva poate oferi pentru a cere mai apoi ceva în schimb. Când se întâmplă acest lucru, capacitatea de a decide liber este afectată și oamenii pot fi conduși să reacționeze automat sau involuntar.
Angajament și consecvență: Odată ce facem o alegere sau luăm o poziție, lucrăm să ne comportăm în mod consecvent cu acel angajament pentru a ne justifica deciziile. Chiar dacă se dovedește a avea efectele pe care nu ni le dorim, tindem să persistăm cu alegerea făcută.
Dovadă socială: atunci când nu suntem siguri de ceea ce trebuie să facem ori să gândim, ne uităm la alții asemănători sau apropiați nouă pentru a ne indica acțiunile potrivite. Bineînțeles că nu e întotdeauna corect să ne luăm după alții.
Apreciere: avem tendința de a fi de acord cu oamenii care ne plac și, la fel de important, tendința ca alții să fie de acord cu noi, dacă ne plac.
Autoritate: suntem mai predispuși să-i ascultăm fără a pune la îndoială cele auzite, să spunem „da” celorlalți care reprezintă o autoritate, care dețin cunoștințe, expertiză ori experiență mai mari.
Raritate: dorim mai mult din ceea ce este mai puțin disponibil sau scade în disponibilitate. De ce sunt pietrele „prețioase” prețioase? Pentru că sunt rare (și shiny).

Găsești această carte de psihologie pe Libris.

5. Arta manipulării – Kevin Dutton

Deși mi se pare că dacă citești o carte despre persuasiune e ca și cum le-ai fi citit pe toate, Kevin Dutton duce la alt nivel discuția.

Oamenii încearcă să ne convingă de ceva în fiecare zi. De la știri la Internet, până la colegi și familie, toată lumea vrea să ne influențeze într-un fel. Și, la rândul nostru, sperăm să-i convingem pe ceilalți că așa e mai bine și nu altfel. Înțelegerea dinamicii persuasiunii ne poate ajuta să ne atingem propriile obiective și să rezistăm la a fi manipulați de către cei care nu au neapărat cele mai bune intenții.

Psihologul Kevin Dutton identifică o puternică trăsătură care-i determină pe unii oameni să se folosească de persuasiune imediat, instinctual, fiind o metodă de influență care le permite să dezarmeze cu ușurință scepticismul, să câștige dispute și să încheie acorduri. Având la bază cercetări aprofundate în domeniile psihologiei și a neuroștiințelor, această carte provocatoare îi prezintă super-convingătorii naturali din mijlocul nostru: călugări budiști, magicieni, agenți de publicitate, escroci, negociatori de ostatici și chiar psihopați.

Care sunt totuși caracteristicile lor? Identifică cele cinci elemente ale SPICE (simplitate, interes personal perceput, congruență, încredere și empatie) pentru o convingere instantanee eficientă.

În plus, explică modul în care dinamica grupului din care facem parte ne poate face mai toleranți sau ne poate aprofunda extremismul.

Găsești această carte de psihologie pe Libris.

6. Arta războiului – Sun Tzu

Dacă ați auzit interviurile candidaților la parlamentare luate de cei de la Recorder știți deja că aceasta e cartea cea mai des menționată de către parlamentarii noștri :))

Eu susțin că ar fi bine dacă ar fi adevărat, dar tare mă îndoiesc că nu e atât de răsfoită pe cât se declară. De ce spun asta? Cu toate că este cunoscută drept operă de căpătâi în materie de acțiuni și tactici militare, acest tratat poate fi aplicat oricărui tip de conflict uman. Lecțiile lui Sun Tzu influențează în continuare și strategiile de afaceri, textul său fiind studiat în facultăți de drept și de administrarea afacerilor din întreaga lume.

Arta războiului, alături de Principele lui Machiavelli, ar trebui să se afle în lista de lecturi obligatorii pentru cei aflați la conducere. Poate fi considerată o lectură utilă și importantă pentru oricine își dorește să fie leader.

Găsești această carte de psihologie pe Libris.

O altă mențiune în psihologia persuasiunii: Arta de a avea întotdeauna dreptate – Arthur Schopenhauer (reteța de a câștiga, mai mult sau mai puțin onest, orice dezbatere)

7. Nevoile esențiale ale copiilor – T. Berry Brazelton și Stanley I. Greenspan

„… ajutând familiile în practicile noastre și angajându-ne în studii de dezvoltare a copilului la o scară mai largă, am devenit profund preocupați de nevoile nesatisfăcute ale copiilor…Aici ne-am propus să identificăm nevoile cele mai de bază, tipurile de îngrijire fără de care copiii nu pot crește, învăța și prospera. „Nevoile fundamentale” pe care le vom prezenta sunt experiențe și tipuri de îngrijire la care fiecare copil are dreptul. Cu toate acestea, explicând aceste nevoi, devine clar că în prezent societatea eșuează în îndeplinirea lor.”

Care sunt cele mai elementare lucruri de care copiii au nevoie pentru nu doar a crește și a se dezvolta, ci și pentru a prospera?

Autorii (pediatru, respectiv psihiatru) identifică și discută în această carte de psihologie șapte tipuri de nevoi ale copiilor: (a) nevoia de grijă continuă, (b) nevoia de protecție fizică, siguranță, (c) nevoia de experiențe adaptate diferențelor individuale, (d) nevoia de experiențe adecvate dezvoltării, (e) necesitatea stabilirii limitelor, structurii și așteptărilor, (f) nevoia de comunități stabile, de susținere și de continuitate culturală și (g) protejarea viitorului.

Dacă ai sau vrei să ai copii citește această carte. Puneți-i prietenii să o citească și discutați împreună pe marginea ei. Ideile cuprinse merită cunoscute și aplicate cât mai des, de cât mai mulți oameni.

Găsești această carte de psihologie pe Libris.

8. Orhideea și păpădia – W. Thomas Boyce

Copilul tău e păpădie sau, mai degrabă, orhidee?

Dr. Thomas Boyce, profesor de pediatrie și psihiatrie, a întâlnit copiii care par a fi foarte puțin influențați de împrejurările, de mediul lor – precum și copii care sunt extrem de sensibili la contextul în care cresc. De-a lungul anilor, a început să asemene aceste două tipuri de copii cu două flori foarte diferite: păpădie și orhidee.

În linii mari, spune Boyce, majoritatea copiilor tind să fie ca păpădia, destul de rezistenți și capabili să facă față stresului și adversității din viața lor. Dar o minoritate de copii, cei pe care îi numește „copii orhidee”, sunt mai sensibili și reactivi biologic la circumstanțele lor, ceea ce le face mai greu să facă față situațiilor stresante. La fel ca floarea, spune Boyce, „copilul orhidee este copilul care prezintă o mare sensibilitate și susceptibilitate atât la mediile rele, cât și la cele bune în care se află sau se află”.

„Cei mai mulți copii – din familia noastră, din clasa noastră sau din comunitatea noastră – sunt mai mult sau mai puțin ca niște păpădii care se dezvoltă și cresc oriunde ar fi plantate. Asemenea păpădiilor sunt majoritatea copiilor a căror stare de bine este asigurată de robustețea și forța constituției lor. Apoi sunt ceilalți, care, mai degrabă ca orhideele, pot să se ofilească și să pălească când sunt lipsiți de sprijin și afecțiune, dar care – la fel ca și acestea – pot deveni ființe de o rară frumusețe, complexitate și eleganță, când sunt tratați cu înțelegere și bunătate.”

Mi se pare o carte de bază în psihologia copilului și sper că va deveni mai cunoscută.

Găsești această carte de psihologie pe Libris.

9. Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor – Gary Chapman și Ross Campbell

Cartea are la bază ideea conform căreia copiii, fiind diferiți, ei își pot dori diferite tipuri de atenție și afecțiune. Le apreciează în general pe toate, însă un anumit limbaj de iubire îi face să se simtă cu adevărat iubiți de fiecare dată când li se arată acest lucru.

„Fiecare copil are un fel special de a percepe iubirea. Există, de fapt, cinci modalităţi în care copiii (oamenii în general) exprimă şi înţeleg iubirea. Acestea sunt: mângâierile fizice, cuvintele de încurajare, timpul acordat, darurile şi serviciile.”

Mângâierile fizice reprezintă cel mai ușor (și uneori cel mai incomod) limbaj prin care poate fi exprimată dragostea.
Cuvintele de încurajare exprimă și subliniază ceea ce se află în centrul fiecărui copil sau adolescent. Mai mult decât o laudă generală, acestea indică în mod specific caracteristicile și abilitățile care îi fac pe ei unici.
Timpul de calitate acordat: „Ești important. Îmi place să fiu cu tine.” O mulțime de comportamente necorespunzătoare din copilărie pot reprezenta o încercare de a atrage mai multă atenție de la mama și tata, chiar dacă este o atenție negativă.
Cadourile semnificative sunt simboluri ale iubirii și vor deveni amintiri speciale. Fără îndoială, copiii și adolescenții adoră cadourile, dar nu compensează pentru faptul că părinții nu sunt uneori prezenți și disponibili fizic.
Serviciile sunt lucrurile mari și mici pe care le facem, care dovedesc că ne pasă. O parte din fișa postului unui părinte este să gătească, să facă curățenie, să spele rufele, să repete aceste lucruri. În loc să le vedeți ca pe niște treburi, vedeți-le ca modalități de a arăta iubire.

Pe lângă aceste tipuri de limbaj e foarte interesantă legătura pe care o face Chapman între măsura în care un copil se simte iubit și atenția, efortul pe care-l depune în învățare. Acel sentiment atât de necesar influențează și modul în care se raportează la disciplină. În plus, în a doua parte a cărții de psihologia copilului oferă o mulțime de tehnici de pus în practică. Check them out!

Găsești această carte de psihologie pe Libris.

Alte recomandări: Ferestre către copiii noștri – Violet Oaklander;

Educație fără constrângeri – Michael Thompson;

Inteligența emoțională a copiilor – Lawrence E. Shapiro

Recomandări de cărți de parenting: Ghid esențial de parenting – Gail Reichlin și Caroline Winkler;

Creșterea copilului în era digitală – Elizabeth Kilbey;

Copilul și divorțul – Jacques Biolley;

Burnout-ul mămicilor – Sheryl Ziegler

10. Psihologia mulțimilor – Gustave Le Bon

Le Bon credea că înțelegerea psihologiei mulțimii este esențială pentru o evaluare adecvată a istoriei și a naturii omului. Ce este o mulțime? Un grup de indivizi uniți de o idee, credință sau ideologie comună. Ideea care unește mulțimea nu este aleasă printr-un proces de raționament clar și în urma examinării dovezilor din realitate. În schimb, mulțimile acceptă superficial credințele și ideile și le utilizează ca combustibil pentru acțiuni. Când un individ devine parte a unei mulțimi, potrivit lui Le Bon, el suferă o profundă transformare psihologică: „El nu mai este el însuși, ci a devenit un automat care a încetat să mai fie ghidat de voința sa”.

„Studiul” lui Le Bon despre psihologia mulțimilor, publicat în 1895, este atât de plin de prejudecăți personale, prezentate ca cercetări științifice, încât poate fi dificil de privit dincolo de viziunea sa îngustă și pesimistă asupra lumii. În orice caz, pare a fi un manual despre cum să urci la putere ca dictator prin manipulare psihologică. Nu este surprinzător faptul că se știe că Hitler a studiat cartea și, aparent, și-a implementat ideile cu mare succes. După cum a declarat chiar el: „prin utilizarea abilă și susținută a propagandei, se poate face un popor să considere chiar cerul ca un iad sau o viață extrem de nenorocită ca fiind un paradis”. Prin urmare, merită cunoscute principiile de la baza psihologiei mulțimii pentru a fi mai atenți la cum ele se pot întoarce împotriva noastră.

Găsești această carte pe Libris.

11. Psihologia vârstelor – Tinca Crețu

Suntem aceiași de-a lungul vieții, dar nu suntem aceiași odată cu trecerea timpului? Diversele stadii de dezvoltare presupun caracteristici fizice și psihologice diferite.

Deși cartea din domeniul psihologiei vârstelor abordează mai mult psihologia copilului și adolescentului, totuși oferă o perspectivă unitare asupra transformărilor psihice de-a lungul întregii vieți.

Găsești această carte pe Libris.

Pentru cititorii de limba engleză se găsesc mai multe titluri, cum ar fi: Theories of development – William Crain, Handbook of the Psychology of Aging, 8th Edition – K. Warner Schaie & Sherry Willis

Cele mai bune cărți de psihologie ne învață cum să ne folosim creierul și gândurile la maximă eficacitate. Citind câteva dintre aceste titluri, vei învăța cum să relaționezi mai bine cu ceilalți, să îți schimbi mentalitatea aflând lucruri noi și, în general, să îți îmbunătățești calitatea vieții prin cunoașterea și înțelegerea de sine. Tu ce cărți bune de psihologie ai descoperit?

Vezi și

10 filme psihologice din 2019 pe care să nu le ratezi

Cele mai bune 10 seriale psihologice din 2020

Recenzie – Aroma timpului – Din dragoste pentru Coco Chanel

Adriana Gionea

December 10, 2020

Recenzie – Aroma timpului – Din dragoste pentru Coco Chanel

Un parfumier șarmant pleacă din Barcelona pentru a-și descoperi vocaţia în Parisul lui Coco Chanel. Îl cheamă Pablo și va primi tot ce are interbelicul mai bun de oferit. Pablo trece și prin raiul parfumierilor, celebrul Grasse, unde lasă în urmă o primă iubire, devenită imposibilă. Talentul îi este răsplătit regește, dându-i-se posibilitatea de a crea niște capodopere olfactive, precum și propria casă de parfumuri. Evenimentele politice îl determină să revină în Barcelona pentru a încheia niște vechi socoteli cu sine și pentru a o lua de la capăt. Povestea senzuală, cu note palpitante, ale acestui parfumier catalan adoptat de Parisul anilor nebuni este spusă în romanul Aroma timpului.

Aroma timpului este un roman ce a încântat-o și pe Care Santos, o altă catalană devenită o seducătoare în lumea celor atrași de romane pline de povești de viaţă intense. Așadar, o vei citi pe Nuria Pradas cu poftă dacă îţi place stilul unor povestitoare cum este și Care Santos.

O lecţie de istorie a parfumurilor

După cum ai ghicit și din titlu, Aroma timpului este un roman pentru cei pasionaţi de istoria parfumului. Nu sunt puţine detaliile istorice dedicate unor parfumuri emblematice. De asemenea, vei găsi la finalul cărţii o secţiune despre marile parfumuri, în care vei găsi informaţii privind creatorii lor și ingredientele ce le alcătuiesc. Nuria Pradas nu ezită să dedice numeroase pasaje unor detalii privind compoziţia unui parfum și muncii laborioase a unui parfumier.

Paginile romanului îţi stimulează intens memoria olfactivă. Sunt atâtea arome evocate, încât ai impresia că ajungi să citești într-o parfumerie sau într-un laborator unde ia nastere un parfum unic, revoluţionar, precum faimosul Chanel N° 5.

Naraţiunea este precum structura unui parfum

Pasiunea pentru universul parfumierilor este reflectată nu doar în poveștile intersectate în roman. Acest roman pare să împrumute structura unui parfum. Îţi dai seama de asta ascultându-l pe maestrul lui Pablo. Maestrul din Grasse i-a răsfaţat și pe aristocraţii ruși înainte de venirea bolșevicilor. El îi explică lui Pablo că parfumul are mai multe straturi. Mai întâi sunt notele de vârf, care se simt primele. Urmează inima parfumului, alcătuita din notele de mijloc. Ultimele sunt notele de bază, cu a lor profunzime care își pune amprenta asupra memoriei olfactive.

Şi romanul are niște note de vârf, de mijloc și de bază. Primele note simţite de cititor degajă prospeţimea unei iubiri inocente. Miroase a pere și a câmpuri de lavandă. Este iubirea dintre adolescentul Pablo și Claudine. Această iubire amintește de farmecul unor filme vechi.

Coco Chanel și ale sale sfaturi preţioase

Pablo o întâlneste pe Claudine în Grasse. Aici, Pablo ajunge să fie crescut de mătușa lui, după ce rămâne orfan. Claudine face parte din familia ce deţine farbrica de parfumuri din regiune. La această fabrică lucrează și unchiul lui Pablo. Diferenţa de statut social duce la prima dezamăgire din viaţa lui Pablo. Încercând să revină pe linia de plutire, el se va refugia în muncă.

Fiind recomandat de cel mai important artizan olfactiv din Grasse, Pablo ajunge să lucreze pentru o mare casă de parfumuri din Paris. Înainte de a pleca la Paris, adolescentul Pablo dă lovitura. Participă alături de primul său maestru din Grasse la crearea emblematicului Chanel N° 5. Ajunge astfel să discute cu deja faimoasa Coco Chanel despre tânăra de care se îndrăgostise. Coco Chanel îi va da nu doar cele mai bune sfaturi despre supravieţuirea după o mare iubire pierdută. Zeiţa emancipatelor îi va oferi și un manuscris preţios. Manuscrisul ce datează din perioada Renașterii este folosit inteligent de Pablo. Cu ajutorul lui va crea prima lui capodoperă olfactivă.

Parfumul unei vieţi copleșitoare

Dacă notele de vârf amintesc suav de prima iubire înfiripată în pitorescul Grasse, cu ale sale câmpuri de lavandă și flori ce miros puternic, notele de mijloc îmbină parfumuri ce reflectă emoţii contradictorii. Viaţa lui Pablo va fi marcată de glorie și de pierderi, de căutări, de euforia pasiunii și de îmbătarea cu notele uitării.

În timp ce povestește viaţa lui Pablo, Nuria Pradas te introduce în atmosfera Parisului interbelic. Multe dintre paginile romanului Aroma timpului seamănă cu o fascinantă lecţie de istorie. Pentru mulţi va fi o adevărată desfătare descrierea parfumului ce i-a sporit faima lui Coco Chanel. Nuria Pradas a știut să descopere legătura între noul tip de parfum și noile aspiraţii estetice ale avangardei interbelice. Inovaţia din imaginarul lui Chanel se dezvoltă în paralel cu schimbările din artă.

Crearea lui Chanel N° 5 este comparată inspirat cu trecerea de la arta figurativă la cea abstractă. Pasionaţii de pictură ar asemăna un parfum Chanel cu vraja stranie a unei femei pictate de Tamara de Lempicka, răsărită printre diafanele tinere din tablourile lui Botticelli.

Suspansul, noul ingredient

După notele de vârf ce amintesc de începutul unei iubiri cu iz de romantism adolescentin din alte vremuri și după notele de mijloc, potrivite pentru a descrie maturizarea lui Pablo, cu vârjetul de emoţii si evenimente dramatice aduse, notele de bază devin palpitante. Aceste ultime note ies la suprafaţă când Pablo se reîntoarce la Barcelona. Aici va lucra la un nou parfum, după ce ocuparea Parisului de către naziști l-a alungat din ţara unde a cunoscut gloria (dar și multe dezamăgiri). Ajuns la Barcelona, Pablo va renaște, dar nu înainte de a cunoaște dedesubturile tenebroase ale înaltei societăţi.

Elita afaceriștilor din Barcelona prosperase după ce intrase într-o cârdășie ticăloasă cu adepţii lui Franco. Afaceristul pentru care Pablo va crea un nou parfum deţine o firmă de cosmetice, dar și niște secrete întunecate. Revenirea lui Pablo în Barcelona va devia romanul spre un thriller alert. Notele romantice sunt înlocuite de cele asociate unui film noir, cu gangsteri și femei senzuale. Una reprezintă viitorul lui Pablo, alta vine din trecutul.

Arome imprevizibile

Aroma timpului este un roman precum notele unui parfum cameleonic. Exact când aveai impresia că vezi un film romantic semănând cu melodramele clasice, Nuria Pradas virează imprevizibil în directia unui roman alert, având o intrigă poliţistă. Imprevizibilul se îmbină cu trepidaţiile unui conflict între prezent și trecut. Acest conflict este iscat de o nouă apariţie feminină în viaţa lui Pablo.

Deși pare un roman dedicat Parisului interbelic, pe măsura ce te vei apropia de final vei descoperi o reverenţă făcută Barcelonei. Pablo trebuie să se reinventeze ca parfumier în Barcelona. Povestea lui și compoziţia noului parfum trebuie să redea spiritul unui oraș aflat între mari traume și renașteri, între eleganţă și teroare, între freamătul exuberant al libertăţii artistice și fantomele rămase în urma unor drame (individuale și colective) sfâșietoare.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas

Te invităm să citești și articolul 13 romane despre iubiri pătimașe

13 romane despre iubiri patimase

Recenzie – Sarutul pictat – Muza lui Gustav Klimt

Adriana Gionea

December 7, 2020

Recenzie – Sarutul pictat – Muza lui Gustav Klimt

În spatele multor picturi celebre a stat amintirea unei femei a cărei poveste de viaţă este demnă de un roman. Curiozitatea stârnită de aceste femei considerate muze este mult mai mare dacă ele au inspirat pictori controversaţi, rebeli, al căror stil a dus la schimbări legate de perspectiva asupra artei, scandalizând o societate conservatoare.

Emilie Floge l-a inspirat pe Klimt. A fost mai mult decât o amantă ce i-a servit drept model. Emilie Floge a fost ea însăși o creatoare având idei moderniste, dar exprimate în lumea artei vestimentare. Povestea ei a fost reinterpretată în romanul Sărutul pictat. Titlul amintește de celebra pictură Sărutul, emblematică pentru admiratorii lui Gustav Klimt.

Romanul devenirii feminine

Primele capitole din roman te fac să anticipezi o poveste clasică despre iubirea pătimașă (dar imposibilă), înfiripată între fata de familie bună și pictorul având faimă de cuceritor nonconformist și un comportament nerușinat, de frondă la adresa burgheziei. Însă Elizabeth Hickey a evitat să amplifice siropos legătura intensă dintre Klimt și muza lui. Sărutul pictat nu este un roman al iubirii damnate. Este mai degrabă un roman al devenirii, al emancipării feminine prin contactul fertil cu arta vizionară.

Scris la persoana I, încât pare jurnalul lui Emilie Floge, romanul surprinde mai degrabă metamorfozele unei femei îndrăgostite de artă și de libertate (și apoi de zeul Klimt). Vei citi mai degrabă o retrospectivă a transformărilor interioare. Transformările vor traversa vârste diferite, din preadolescenţă pâna la muturitatea târzie. Emilie Floge și-a definit identitatea feminină și crezul despre viaţă și despre statului femeii în paralel cu schimbările istoriei ce și-au pus amprenat asupra societăţii vieneze, dar și în paralel cu transformările suferite de arta lui Klimt.

O întâlnire care schimbă vieţi

Emilie și Klimt s-au întâlnit în perioada în care o preadolescentă începe să își pună întrebări despre identitatea feminină, despre legătura părinte-copil, despre libertate și îngrădiri. Emilie avea doisprezece ani când tatăl ei l-a angajat pe Klimt pentru a-i învăţa fiica să picteze. În adolescenţă, visătoarea Emilie începea să conștientizeze uimită că admiraţia se transformă în atracţie.

La început, Emilie era captivată de personalitatea bărbaţilor din lumea artei și de femeile ce le pozau. Bărbaţii se bucurau de o viaţă fără constrângeri. Femeile ce le serveau ca modele își asumau libertăţi nemaivăzute până atunci. Majoritatea se bucurau de o faimă controversată, exploatată pentru a fi mereu în centrul atenţiei.

Vizitele secrete în atelierul lui Klimt (ce i-ar fi revoltat părinţii) se înteţesc. Emilie descoperă astfel că nu doar femeile considerate ușoare îmbrăţișează avangarda. În jurul lui Klimt se învârt precum niște fluturi extravaganţi și multe femei din înalta societate burgheză. În prezenţa lui Klimt, ele renunţă la pudoarea femeii respectabile. Unele îi devin chiar amante. Flirtează cu nonșalanţă ostentativă. Ele încep să o considere pe necoapta Emilie o rivală ce n-ar trebui subestimată.

Iubire și complicitate artistică

În adolescenţă, vizitele lui Emilie în atelierul lui Klimt au căpătat o nouă semnificaţie. Miza nu mai era doar perfecţionarea artistică. Prin apropierea de Klimt, Emilie își exprima dorinţa de a fi liberă. Își dorea libertatea unui artist. Ar fi vrut să inoveze fără teamă. Să își câștige singură traiul, să își deschidă propriul atelier de modă.

Klimt o susţine pe Emilie când află de visul ei de a deveni o mare creatoare de modă. Nu sunt doar amanţi, ci niște complici dornici de a schimba mentalităţile. Fiecare încearcă să convingă elitele vieneze să accepte schimbările avangardei. Klimt pictează fresce într-un stil total diferit și adesea neînţeles. Alegoriile sale nu sunt afectate. Frescele nu preamăresc imperiul, gloria trecutului, ci sunt o invitaţie la reinterpretarea canoanelor. Nerespectând stilul clasic, sunt considerate decadente. Personajele feminine degajă o sexualitate enigmatică. Este o sexualitate exprimată simbolic, precum un vis. Femeile pictate de Klimt vrăjesc mai degrabă prin siluetele șerpuitoare și prin ademenitoarea privire languroasă. Nimic vulgar ori strident în frescele sale.

La rândul ei, Emilie inovează prin creaţiile vestimentare. Ar vrea să modernizeze gusturile femeilor vieneze. În locul zorzoanelor ce imită pompa de la curtea imperială și-ar dori să vadă prospeţimea unei eleganţe simple. Să nu uităm că personajele trăiesc într-o epocă a marilor schimbări dictate de avangarda pariziană. Emilie și Klimt erau conștienţi de noul stil propus de artiștii rebeli din Paris. Ambii doreau să pună Viena pe harta avangardei, alături de Paris.

Pasiunea arzătoare expusă discret

Atracţia dintre Emilie și Klimt nu este expusă în ample scene incandescente. Senzualitatea nu este stridentă, ci mai degrabă delicată, misterioasă. Scenele senzuale imită desenele și picturile lui Klimt, în care erotismul, mai ales cel feminin, capătă o eleganţă stilizată, iar decadenţa un aer melancolic, nelumesc.

Elizabeth Hickey nu a vrut să apeleze la abundenţa narativă pentru a descrie o iubire apăsătoare, cu suișuri și coborâșuri. Nici la opulenţa vizuală demnă de un film de epocă grandiose, plasat în Viena mișcării artistice inovatoare denumite Secession. Citind Sărutul pictat, descoperi mai degrabă o serie de tablouri în care subiectul este rezonanţa trepidaţiilor sociale și artistice în conștiinţa unei femei. Sunt genul de tablouri ce reflectă gândurile și trăirile.

Un film de epocă rafinat, orientat spre interior

Viena lui Klimt era un oraș pictural. Arhitectura era un decor ideal pentru genul roman pe care să-l savurezi așa cum ai savura un film de epocă despre o mare iubire născătoare de legende. Totuși, Elizabeth Hickey a pus accentul mai degrabă pe intimitatea interioară.

Decorurile elegante nu sunt ignorate. Vei avea parte și de acele imagini plăcute retinei. Doar că-n locul unor descrieri flamboaiante vei găsi redarea unei eleganţe stilizate, așa cum vezi în picturile lui Klimt. Farmecul unei încăperi rafinate, al unui salon devenit locul organizării unei petreceri unde se întâlnesc artiștii și protectorii lor din înalta sociatate este prezentat minuţios, însă nu pentru a uimi, ci pentru a reda lumea interioară a personajelor.

Tabloul unei lumi apuse

Sărutul pictat este mai degrabă genul de film de epocă în proză în care frumuseţea se dezvăluie răbdător. Imaginile picturale nu se impun, ci lasă detaliile lumii interioare să respire nostalgic-suav. În locul fastului vienez, al strălucirii evidente, admiri mai degrabă interiorul unui atelier de modă sau de pictură.

Frumuseţea detaliilor vizuale nu asaltează. Nu se impune exuberant. Este fragmentată în detalii ce stimulează toate simţurile. Viena din acest roman este un oraș care miroase a prăjituri irezistibile, a fructe și a mirodenii, a pensule îmbibate în pigmenţi rari. Este Viena epidermelor ce se înfioară sub atingerile clandestine, după ce simte frigul din atelierul unui pictor decadent sau din lumea tristă al unui model feminin lipsit de noroc. Această Viena are frumuseţea unei lumi aflate între epoci, nevoite să își schimbe cutumele și valorile.

Sărutul pictat nu este doar povestea unor artiști care ajung să rezoneze, a două minţi care simt împreună adierea schimbării. Romanul este și povestea unui oraș dispărut. Paginile degajă melancolia poleită cu strălucirea ultimelor zvâcniri ale fastului. Klimt și Emilie privesc apusul unei epoci. Ei devin martorii ultimelor clipe în care Viena mai putea fi considerată o capitală imperială. Atentatul de la Sarajevo avea să ducă la destrămarea Imperiului Austro-Ungar. Odată cu destrămarea, gusturile se vor schimba radical, impetuos. La fel și dorinţele vienezilor.

Orașul feminin

Autoarea se concentrează mai mult asupra schimbărilor interioare prin care trece Emilie. Pentru a descrie aceste schimbări psihlogice, Elizabeth Hickey apelează inteligent la istoria artei. Metamorfozele prin care trece respectabila burgheză sunt puternic sincronizate cu evoluţia artei. Deși nu este un roman cu acţiune dinamică, te atrage tocmai prin farmecul acestei sincronizări intime.

Cei pasionaţi de istoria artei vor aprecia orientarea autoarei către interioritatea personajelor. Această interioritate simte și absoarbe ecourile revoluţiilor din lumea artei. Romanul Sărutul pictat este și un omagiu adus artei ce a permis emanciparea feminină și deschiderea minţilor.

Detaliile din istoria artei nu sunt o simplă înșiruire de picturi, de titluri de capodopere. Arhitectura interioară a personajelor conţine efectele produse de noua estetică. Deciziile lor si îndrăzneala sunt dictate de curajoșii artiști. La rândul ei, lumea exterioară devine oglinda nevoii de a impune un alt stil în pictură și în arhitectură. Viena se schimbă deoarece lumea interioară a unor deschizători de drumuri nu a mai este aceeași.

Puterea artei

Deși recunoaște că multe detalii ţin de imaginar, de ficţiune, Elizabeth Hickey atinge scopul oricărui scriitor care se înspiră din lumea artei. A reușit să te facă să revezi picturile lui Klimt, pentru a descoperi sensuri noi, ascunse. De asemenea, a reușit să demonstreze, încă o dată, că arta nu doar încântă. Arta nu este un capriciu, un element decorativ. Pentru Emilie și Klimt, arta devenise o continuă provocare, un manifest cizelat și un dialog nesfârșit. Mai presus de toate, arta este o călătorie. Pictura mai înseamnă o asumare a curajului de a merge pe un alt drum.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Te invităm să citești și articolul 13 romane despre iubiri pătimașe

13 romane despre iubiri patimase

Recenzie – In tara celor puri – Povestile unui oras legendar

Adriana Gionea

December 6, 2020

Recenzie – In tara celor puri – Povestile unui oras legendar

În ţara celor puri este un roman înșelător. Kenize Mourad stăpânește arta strămoșilor turci și indieni de a înșira istorii captivante, jonglând iscusit cu așteptările celui însetat de povești din alte colţuri ale lumii.

Între ficţiune și reportaj

Scriitoarea te ademenește printr-o poveste de iubire imposibilă, într-un oraș exotic potrivit pentru filmele de epocă turnate în Orient. Povestea se întinde pe două continente și de-a lungul a două epoci. Şi tocmai din această pendulare între continente, epoci și culturi se hrănește acea calitate a romanului ce-i va convinge să-l citească până și pe cei ce nu ar vrea încă o poveste siropoasă, cu iz de melodramă. Romanul deviază povestea de dragoste în directia unui thriller cu accente geopolitice.

Fiecare capitol te va surprinde prin revelaţiile avute. Kenize Mourad știe cum să-ţi explice istoria actuală a Indiei și a Pakistanului, precum și intrigile politice internaţionale. Scriitoarea are talentul unui reporter abil, încât ajungi să afirmi că în sfârșit înţelegi cauzele multor conflicte și tulburări sociale produse de radicalizare.

Talentul povestitoarei cameleonice

Pentru cei mai mulţi cititori, Kenize Mourad este autoarea unor cărţi axate pe istoriile unor personaje din locuri exotice, din vremuri îndepărtate. Odată cu apariţia romanului În ţara celor puri, mulţi au descoperit-o și pe jurnalista Kenize Mourad. Aceasta a fost nelipsită din zonele fierbinţi ale Orientului, exact când se întorceau paginile istoriei recente.

Jurnalistă independentă, absolventă de sociologie și psihologie la Sorbona și urmașa unui sultan turc (pe linie maternă) și a unui rajah (pe linie paternă), Kenize Mourad este ea însăși un creuzet de influenţe profesionale și culturale. Influenţa orientală face din ea o excelentă povestitoare, atentă la detaliile de atmosferă. Studiile umaniste sunt reflectate de modul în care structurează și apoi îi prezintă publicului occidental informaţiile istorice și geopolitice la fel de încâlcite precum liniile șerpuitoare ce împodobesc un palat opulent lăsat moștenire de un împărat mogul sofisticat. Ipostaza de jurnalistă i-a ascuţit abilitatea de a pune sub lupă mica istorie fragmentată în comunităţile diferite ce alcătuiesc Pakistanul, astfel încât să-i ofere cititorului informaţii de calitate, demne de un reportaj extrem de bine documentat.

Descoperirea unui oraș înfloritor

Revelaţiile avute citind acest roman cuprind mai multe planuri. O parte le sunt rezervate celor pasionaţi de istorie și de artă. Vorbind prin cuvintele unui personaj masculin plin de secrete, Kenize Mourad va fi un ghid îndrăgostit de orașul Lahore.

Lahore a fost considerat cândva un Paris al Indiei. A fost revendicat de Pakistan, după desprinderea de India, la finalul anilor ’40, în aceeași perioada în care India se declară independentă de coroana britanică.

Timp de secole, mult râvnitul Lahore a fost un simbol al prosperităţii cosmopolite, al artelor, al pluralismului cultural și religios. Hindușii, musulmanii, creștinii și cei de religie iudaică trăiau în pace. Femeile educate își împărtășeau nestingherite ideile progresiste. Oamenii din religii diferite împărţeau aceeași masă în saloanele de ceai sau în cafenele boeme, unde se întâlneau minţi luminate, doldora de idei inovatoare.

Între gloria cu aer cosmopolit și decăderea cu iz de război civil

Lohore a fost unul dintre marile orașe istorice ale Indiei. Fondat de Imperiul Mogul (cu ai săi împăraţi ce au promovat la rândul lor pluralismul religios), orașul ajunsese renumit pentru grădinile înmiresmate și grandioase și pentru fastul ce domnea în palate. Acest paradis al păcii și al prosperităţii dublate de spiritul cosmopolit a devenit un infern odată cu divizarea Indiei. O parte din India a devenit actualul Pakistan, locuit proponderent de populaţia musulmană fugită din India.

Divizarea a dus la multe acte sângeroase, demne de un război civil având urmări cumplite, marcând generaţii. Una dintre aceste urmări a fost distrugerea, pentru o perioadă, a spriritului cosmopolit. Deodată, între musulmani și hinduși a fost infiltrată ura dublată de suspiciune și dorinţa de răzbunare. Hindușii au fost alungaţi din Lahore, iar musulmanii din India s-au simţit alungaţi. Ei au devenit refugiaţi, nevoiţi fiind să se mute pe teritoriile actualului Pakistan. Au trecut ani până când vechii locuitori hinduși alungaţi să poată reveni în Lahore, acolo unde regăseau prieteni vechi sau rude având altă religie.

Fantomele unei povești de iubire

Odată cu distrugerea vechiului Lahore au fost destrămate prietenii și iubiri. O astfel de iubire i-a avut ca protagoniști pe o adolescentă din elita musulmană cosmopolită a orașului și un tânăr diplomat francez, aflat la prima lui misiune. S-au întâlnit în timpul unei petreceri burgheze, apoi diplomatul a început să frecventeze intens familia din Lahore.

Tatăl fetei era impresionat de manierele și de erudiţia diplomatului. Pentru el, prezenţa diplomatului era o bună oportunitate de a stabili niște legături cu lumea occidentală. Își crescuse până și propria fiica în spirit occidental. Nu se aștepta însă ca diplomatul să devină mai mult decât un oaspete ales, un bun partener de discuţii elevate al fiicei respectabile care ţine la onoarea familiei. Nu își dorea un ginere de altă religie, așadar iubirea se consuma în secret. Divizarea Indiei a transformat frumosul Lahore într-un oraș al violenţei de nedescris. Spriritul elevat a fost alungat de barbarie. La fel a fost și familia fetei.

Un prezent ce vrea să vindece niște răni din trecut

Din trecutul poveștii de iubire pe fundal exotic revenim într-un prezent încă marcat de rănile deschise acum zeci de ani. Nepoata diplomatului francez – Anne- ajunge în orașul de suflet al acestuia, Lahore. Vrea să descopere ce s-a întâmplat cu fosta iubită a bunicului său. În paralel, Anne trebuie să livreze o serie de reportaje. Va scrie despre situaţia politică din Pakistan și despre oamenii vizionari, care apără drepturile omului. Însă pe șeful ei din Paris îl interesează senzaţionalul și impactul planetar. Vrea ca prin Anne publicaţia să prezinte în exclusivitate articole despre pericolul reprezentat de posibilitatea ca armele nucleare dezvoltate în Pakistan să ajungă pe mâna teroriștilor fanatici.

Lunile petrecute de Anne în Lahore se dovedesc a fi o serie de aventuri, pline de adrenalina alimentată de suspans. Pe măsură ce ea va străbate orașul în lung și-n lat, dar și ţara, pentru a face anchete jurnalistice riscante, tu ajungi să cunoști o lume prinsă între strălucirea gloriei de altădată și tulburările nemiloase din prezent.

Orașul cu multe straturi

Lahore este un oraș în care încap mai multe orașe. Cartierele sale ajung să reflecte mozaicul de culturi din Pakistan. Totodată, o traversare a orașului dezvăluie acea stratificare socială cu efecte zdrobitoare pentru cei fără privilegii.

Ajunsă în Lahore, Anne cunoaște un tânăr fascinant, misterios, având un aer de rebel preocupat de soarta celor săraci. Îl cheamă Karim și a fost educat în spririt occidental. Nu trăiește însă în bula securizantă a burgheziei ce imită viaţa din Vest. Karim este bine ancorat în problemele acute ale Pakistanului sărac, ameninţat de fanatici având concepţii arhaice.

Prin Karim, Anne va cunoaște o femeie specială, din vechiul Lahore. Este vorba despre bunica lui Karim, o emancipată din anii ’40. Ea îi arată lui Anne rafinamentul cartierelor locuite cândva de elita având idealuri nobile. În schimb, datorită lui Karim, Anne cunoaște un Lahore (și un Pakistan) al prezentului efervescent. Va fi impresionată de nonșalanţa progresistă a tinerilor din cafenele și totdată șocată de urmările crâncece ale polarizării economice. Polarizarea are niște rădăcini adânci. Descoperirea lor este legată atât de istorie, cât și de conflictele pentru supremaţie ale diferitelor populaţii ce alcătuiesc provinciile din Pakistan, mai ales cele de la graniţa cu Afganistanul.

Călătoria între paradisul orașului istoric și infernul fundamentaliștilor

Karim o va însoţi pe jurnalista Anne în peripeţiile de care are parte încercând să afle secretele politice, dar și dorind să ajute comunităţile vulnerabile prin reportajele ei. Karim îi va arăta cartierele istorice, unde palatele și grădinile par desprinse din basme. O va duce și în zonele unde sărăcia capătă proporţii infernale. Aici, machismul îmbină ispita radicalizării cu sclavia zilelor noastre.

Personaje (reale) curajoase

Datorită lui Anne și lui Karim vei admira curajul femeilor din Pakistan. În ciuda sărăciei din mediul rural, acestea încep să își ceară drepturile și să-și încurajeze fiicele să meargă la școală. În Lahore, Anne va descoperi femei cu mintea deschisă, care încearcă să le scoată din marasmul sărăciei și al lipsei de educaţie pe cele mai puţin norocoase.

Mergând în satele din Pakistan, unde încă domnește tradiţia tribal-feudală, ce amintește de Evul Mediu întunecat, Anne descoperă profesoare și activitiste înzestrate cu mult curaj și perseverenţă. Datorita lor, femeile analfabete află ca mai au și drepturi. Sfidând sau ignorând privirile intimidante ale bărbaţilor deveniţi stăpâni peste vieţile soţiilor și ale fiicelor, aceste femei asistă la piese de teatru cu mesaj educativ. La finalul reprezentaţiilor, ele prind curaj și povestesc despre abuzuri. Unele în soaptă, doar în prezenţa activistelor, altele în grupuri, alături de vecine și rude.

Jocul dublu al scriitoarei

Suspansul demn de un thriller începe să acapareze ritmul naraţiunii în momentul în care Anne este bănuită că face jocul dublu al spioanei. La rândul său, Karim are o identitate ascunsă. Asemenea personajelor sale principale, Kenize Mourad are mai multe ipostaze. Una de povestitoare a Orientului, alta de jurnalist uns cu multe alifiile și dependent de adrenalină, ce nu prea are timp de stat în mijlocul pernelor moi dintr-un palat mogul transformat în casă de oaspeţi străini, care visează la un Orient pictural, potrivit pentru butaforie.

Povestitoarea Kenize Mourad îţi oferă partea seducătoare a romanului, care echilibrează detaliile apăsătoare. Datorită ei, vei trece Lahore pe harta locurilor unde ai vrea să ajungi. Descrierea orașului vechi, a fortului construit de moguli, a centrului istoric plin de cartiere ale meșteșugarilor sau a cartierului adesea considerat un oraș interzis, unde erau școlite faimosele curtezane ale Indiei mogule, este îmbietoare. Nu doar privirea îţi este răsfăţată. Kenize Mourad- povestitoarea îţi aţâţă inteligent toate simţurile. Lahore, ca mai toate orașele din Orient, se vizitează cu toate simţurile, dar mai ales cu cel gustativ și olfactiv.

Lahore susură și clipocește în ritmul apelor ce întreţin viaţa din grădinile însetate ale vechilor palate. Miroase intens. Este generos cu aventurierii gurmanzi. Descrierea orașului stimulează în primul rând epiderma. Pielea simte cel mai bine ameţitoarele senzaţii provocate de contrastul dintre dogoritoarele ore ale amiezii și clipele de tihnă în grădinile înmiresmate, în așteptarea tăvilor de argint pline de licori din fructe, de ceaiuri, de amestecuri de mirodenii și dulciuri demne de un ospăţ imperial, ce anticipează un ritual de curtare al Annei, regizat de enigmaticul nonconformist Karim.

Capitolele devin reportaje necesare

Când nu vrea să te prindă în vraja unui vis oriental, Kenize Mourad te trezește așa cum o fac marii jurnaliști ce zguduie mentalităţi înţepenite în ignoranţă. Pentru mulţi, Pakistanul este un cuib al teroriștilor, o pepinieră de fundamentaliști. Însă Kenize Mourad îţi arată un Pakistan al oamenilor ce își riscă viaţa pentru a-și scoate semenii din zona de influenţă a teroriștilor.

Personajele secundare ale romanului ascund identităţi reale. Călătoria lui Anne prin marile orașe ale Pakistanului și prin satele de la graniţa afgană devine un pretext. Când Anne își face meseria de jurnalista, devine un alter ego al jurnalistei Kenize Mourad.

Mizand pe o cultură vastă și pe o documentare fertilă, Kenize Mourad își fragmentează romanul în reportaje și portrete de personalităţi istorice sau anomine, ce amintesc de articolele unei publicaţii specializate în jurnalism social, internaţional și în analize ce ţin de geopolitica. La un moment dat, ai impresia că fiecare capitol ia forma unui reportaj ce îmbină observaţiile sociale, cauzele istorice ale unei probleme și efectele politice.

Stilul este irezistibil pentru cei ce vor să fie informaţi

Kenize Mourad are empatia jurnalistului ce reușește să mobilizeze comunitatea internaţională ce sare în sprijinul celor din zonele unde sunt încălcate drepturile omului. Ştie să coreleze informaţiile din istorie și politică pentru a te face să înţelegi tulburările dintr-o anumită regiune și are flerul celui ce înţelege dedesubturile și mizele jocurilor politice alambicate.

În ţara celor puri va deveni un roman de referinţă pentru cei care, dincolo de savurarea unei povești intense, palpitante, vor să cunoasca o lume. Kenize Mourad te uimește cu fiecare informaţie despre Pakistanul neștiut. Este genul de scriitoare care te face să te declari mai puţin ignorant după ce termini cartea. Acest roman poate deveni și punctul de plecare al unei discuţii ample. De asemenea, te invită să cauţi și alte informaţii despre Orientul actual.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

Te invităm să citești și recenzia cărţii despre Imperiul Mogul, intitulată Putere și sânge. O aventură indiană

Top 5 filme despre India

Recenzie – Kyparissia – Calatorii pentru visatori

Adriana Gionea

December 1, 2020

Recenzie – Kyparissia – Calatorii pentru visatori

Prin cele douăzeci de proze scurte din Kyrapissia, Alexandra Niculescu ţi se bagă pe sub piele. Te vei lăsa prins ca de-o vrajă dacă faci parte din acea lume a visătorilor ce nu se plictisesc alegând un sat grecesc (nu chiar lângă mare) neinclus în circuitul turistic sau privind ore întregi un peisaj aparent monoton. Alexandra Niculescu a știut să se apropie de voluptatea amintirilor precum un artist fotograf care surprinde stranietatea în clipa trecătoare din unghiul celui ce se scaldă la nesfârșit în propriul timp.

Unii scriitori transpun o existenţă tumultuoasă într-o povestire mai scurtă de zece pagini. Talentul lor constă în abilitatea de a te arunca direct în lumea personajelor. În schimb, Alexandra Niculescu face parte din rândul celor ce înlocuiesc acţiunea cu îmbăierea în langoarea emoţiillor asociate stării de vacanţă eternă pe o plajă unde rămâi singur cu amintirile tale.

Starea de vacanţă continuă

Alexandra Niculescu are curajul de a încetini ritmul naraţiunii. Evită ispita spectaculosului de umplutură. Nu injectează dinamism acolo unde nu este nevoie de el, așa cum fac uneori cei care se tem că vor pierde cititorii deoarece se simt mai confortabil când mizează pe fluiditatea molcomă demnă de cadrele unui film pentru contemplativi.

În Kyparissia, lumea personajelor este compusă mai degrabă din stări, din amintiri inundate de soarele Greciei, al Spaniei sau al Maltei. Plăcerea lecturii nu constă într-o acţiune intensă, concentrată într-o povestire cu final care să te lase fără suflare, ci în farmecul scufundării sau al plutirii în memorie. Majoritatea povestirilor te îndeamnă să te lași în voia plutirii într-un timp dilatat. Recuperezi acel timp ce amintește de farmecul amiezilor trândave, când rătăcești prin cartierele vechi ale propriului oraș ori pe străduţele unei așezări pitorești de pe ţărmul Mediteranei.

Te vei atașa de povestitoarea ce întinde pe aţa memoriei afective cele douăzeci de proze din Kyparissia dacă rezonezi cu pasiunea ei pentru vacanţele cu farmec mediteranean sau pentru cărţile scrise de Orhan Pamuk, Julio Cortazar sau Alessandro Baricco. De fapt, prozele din volum abundă în trimiteri la scriitorii sud-americani sau la Orhan Pamuk. Din această pasiune pentru literatură se naște una dintre cele mai reușite și frumoase proze din volum – Cirque Amar.

Titluri ademenitoare și invitaţia de a pluti în amintiri luminate senin

Citind titlurile celor douăzeci de proze incluse în volum, afirmi că ai descoperit o autoare ce știe cum să te ademenească. Titlurile ei îmbină aluzia ghidușă cu tentă picantă și nostalgia. Descoperi acea nostalgie solară asociată unei veri infinite, când orele moţăie în amiezile refugiate prin cotloane umbroase. Citind, simţi că te îndepărtezi de malul realităţii impuse de ceilalţi pentru a revizita lumea propriilor amintiri.

Fiecare povestire este de fapt o revizitare a memoriei. Personajele se agaţă de evenimente din trecut. Din unele nu au mai rămas decât stările, urmele asemenea unui ecou, senzaţiile sau replicile diluate asociate unei iubiri pierdute. Din altele, mai dramatice, a dispărut apăsarea durerii emoţionale. În locul disperării, al amărăciunii asociată dezamagirilor, au rămas imaginile devenite asemenea unei fotografii artistice. Ori de câte ori simt că memoria zgândărită le poate copleși, personajele devin asemenea fotografului care s-a jucat inteligent cu efectele luminii astfel încât misterul contururilor neclare să dea impresia unei certitudini voalate, învelite în pâcla ambiguităţii.

O legătură intimă între personaje și cititor

Deși nu s-a mizat pe ingredientele care să ofere certitudinea că prozele vor obliga cititorul să le ţină minte, Kyparissia te va împiedica să o lași din mână. Este genul de carte pusă pe raftul suvenirurilor ce securizează activând stări. Te vei atașa de ea datorită intimităţii pe care o stabilește autoarea în relaţia și cu tine, cititorul. Alegând personaje care își amintesc de ipostazele lor de la vârste diferite, construiește o punte emoţională așa cum o face o melodie în care te regăsești.

Fiecare proză din volum este asemenea unei melodii confortabile. Începe cu versurile și acordurile recognoscibile, pentru a primi, apoi, cu tandreţe și curiozitate, acorduri (uneori disonante) venite din depărtările unde nu ai ajuns, dar care-ţi vorbesc pe un ton umitor de familiar.

Povestirea-oglindă

Ai trecut și tu prin ce au trecut personajele. Îţi sunt cunoscute visurile, dezamăgirile, iubirile adolescentine sau din anii studenţiei. Regăsești în lista lor de lecturi cărţile tale preferate. Frecventaţi probabil aceleași locuri boeme. Preferaţi aceleași destinaţii unde vara împrăștie miresmele unui ţinut meridional. De aceea ai fi tentat să crezi că nu vei citi pentru a fi surprins, ci pentru a fi oglindit. Pentru a ţi se confirma autenticitatea și valabilitatea propriilor tale experienţe.

În Kyparissia ai parte mai degrabă de oglindirea în care se vor strecura și nuanţele sau umbrele imprevizibilului. Însă imprevizibilul nu asaltează prin forţa narativă, ci se strecoară lent și eficient în detalii. Alexandra Niculescu știe foarte bine cum să potenţeze detaliile care alcătuiesc de obicei fundalul. Le dă glas imaginilor nesemnificative. Amplifică sunetele adierilor ce oferă perfecţiunea unui peisaj estival. Recunoaște meritul tăcerilor din amiezile dogoritoare, al sensurilor evazive strecurate discret între frazele rostite ferm precum niște sentinţe. Această plăcere de a face detaliile evazive și imaginile vizuale să vorbească, să transmită delicat stări volatile, îţi amintesc de cadrele unui film franţuzesc independent, regizat de un tânăr influenţat de stilul lui Rohmer, cu ale sale cadre succedate într-un ritm răbdător pentru a sincroniza emoţiile personajelor cu peisajele ce absorb graţios lumina de la graniţa anotimpurilor.

Pagini liniștitoare

Kyparissia este și o invitaţie la răgaz. Te imaginezi citind această carte într-un hamac, pe malul mării, pe o plajă mai puţin populată. Dacă lectura te găsește într-o perioadă a epuizării, paginile devin un refugiu. Te vei trezi folosind cartea sub forma unui paravan emoţional când zgomotele agitaţiei din jur devin mult prea intruzive.

Poţi comanda volumul de pe Libris, LibHumanitas, Cărturești, Elefant.ro

Citește și recenzia cărţii Schiţă

Recenzie – Schita – Apropieri sub soarele Greciei

Vezi mai multe

O propunere de nerefuzat

Două personaje, două călătorii

O plimbare printr-o babilonie tandră

Saramago, un salvator al scriitorului aspirant

Stilul de o stranie frumuseţe

Cine este Ahmet Altan?

19 mesaje eliberate din închisoare

Un film de artă în cuvinte

Nostalgie, speranţă și umor

Imaginaţia și lectura – cele mai bune arme împotriva tiranilor

Cine a fost Dora Maar?

Influenţele multiculturale

Descoperirea jurnalului pierdut – Îndepărtarea de rădăcini și revenirea târzie

Semnificaţia psihanalitică a pasiunii pentru fotografie

O femeie în lumea bărbaţilor

Întâlnirea cu Picasso

O deschizătoare de drumuri

Cărţi despre iernile regăsirilor

1. O paranteză în timp de Jeanette Winterson

2. Zile de Crăciun. 12 povestiri și 12 sărbători pentru 12 zile de Jeanette Winterson

Cărţi precum niște filme romantice

3. O zi de decembrie de Josie Silver

4. Evvie Drake o ia de la capăt de Linda Holmes

Romane irezistibile despre iubiri salvatoare

5. Oameni normali de Sally Rooney

6. În Calabria de Peter S. Beagle

7. Iubire cu i mic de Francesc Miralles

Romane pentru iubitorii filmelor de epocă

8. Aroma timpului de Nuria Pradas

9. Amintirea dragostei de Jim Fergus

10. Femeia din Orient Express de Lindsay Jayne Ashford

11. Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert

Romane pentru iubitorii de pisici

12. Zilele lui Savelie de Grigori Slujitel

13. Memoriile unui motan călător de Hiro Arikawa

Cărţi despre apropierea oamenilor diferiţi

14. Mâine poate am să rămân de Lorenzo Marone

15. Madlena de Aurora Liiceanu

Cărţi despre oamenii care ne salvează în momentele dificile

16. Recunoștinţă (Delphine de Vigan)

17. Felix și izvorul invizibil de Eric-Emmanuel Schmitt

Cărţi având mesaje ce invită la reflecţie

18. Ce vrem noi, femeile? de Isabel Allende

19. Din ce este făcut un măr? de Amos Oz

Cărţi dornice de a te purta departe

20. Kyparissia de Alexandra Niculescu

21. Schiţă de Rachel Cusk (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});

22. Toate vieţile pe care nu le-am trăit de Anuradha Roy

23. Biroul pentru Grădini și Iazuri (Didier Decoin)

24. Tangoul. Patru conferinţe de Jorge Luis Borges

Impresii din călătorii

25. Hoinar prin România de Gregory Rateau

26. Grădina de piatră de Nikos Kazantzakis

Cărţi având povești pline de mister (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});

27. Femeia cu mască de Miruna Vasiliţă

28. Mâţa Vinerii (Doina Ruști)

29. Necunoscuta din Tanger de Christine Mangan

30. Jurnalul unei iubiri imposibile de Kaya de Vos

Cărti scrise pentru alinare

31. Cel mai fumos loc din lume e chiar aici de Care Santos și Francesc Miralles

32. O viaţă mai bună de Anna Gavalda

Un bonus delicios

Poftă de ciocolată de Care Santos

O Isabel Allende precoce

Isabel cea revoltată

Blestemul dublei măsuri

Radiografia unei societăţi și a lumii actuale

De la intimitatea unei mărturisiri la un semnal de alarmă global și zguduitor

Un mesaj optimist

1. Introducere in psihologie – Atkinson și Hilgard

2. În 15 minute psiholog – Anne Rooney

3. 50 de mari mituri ale psihologiei populare – John Ruscio

4. Psihologia persuasiunii – Robert Cialdini

5. Arta manipulării – Kevin Dutton

6. Arta războiului – Sun Tzu

7. Nevoile esențiale ale copiilor – T. Berry Brazelton și Stanley I. Greenspan

8. Orhideea și păpădia – W. Thomas Boyce

9. Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor – Gary Chapman și Ross Campbell

10. Psihologia mulțimilor – Gustave Le Bon

21. Schiţă de Rachel Cusk

Cărţi având povești pline de mister