Hit and Run

0

Hit and Run (Loveste si fugi), care ajunge in cinematografe pe 21 septembrie, este un film de actiune lejer care imbina si comedia si romantismul pe undeva pe drum.

Sinopsisul integreaza toate aceste elemente: Charlie Bronson (Dax Shepard) , inscris in Programul de Protectie a Martorilor, traieste linistit intr-un mic orasel american impreuna cu prietena lui Annie (Kristen Bell). Charlie decide sa riste totul pentru dragoste, atunci cand se angajeaza sa o duca pe Annie la un interviu in Los Angeles. Calatoria nu este ceea ce se asteptau, cei doi ajungand in mod ridicol si periculos sa fie urmariti atat de agenti federali, cat si de vechii parteneri criminali ai lui Charlie.

Chimia dintre Dax Shepard (Idiocracy) si Kristen Bell (Forgetting Sarah Marshall, serialul Veronica Mars) e asigurata de faptul ca formeaza un cuplu si in realitate. In film evolueaza si Bradley Cooper (The Hangover, LimitlessThe Words) sau Tom Arnold.

Hope Springs: dragoste reinnoita

0

Comedia-drama Hope Springs trezeste reactii preponderent pozitive, mai ales datorita interpretarilor actorilor, care creeaza un discurs legat asupra raporturilor de cuplu si mai putin o insiruire de momente amuzante.

Hope Springs (Terapie de cuplu)este povestea unui cuplu casatorit de peste 30 de ani, pentru care viata sexuala nu mai reprezinta o preocupare notabila, insa Kay (Meryl Streep) nu e pregatita sa renunte la aceasta parte a casniciei ei cu Arnold (Tommy Lee Jones). Kay spera ca un psihiatru specializat in terapie de cuplu (Steve Carrell – intr-un rol nesolicitant, dar reusit) ii poate ajuta relatia, asa ca forteaza nota si plateste in avans o saptamana de consiliere intensiva.

Cu toate ca Hope Springs pare sa aiba toate ingredientele unei comedii usoare, in scurt timp descoperim ca scenariul face loc unui sir de observatii sincere despre psihologia cuplului Kay – Arnold si te trezesti incercand sa intelegi de ce relatia nu functioneaza si daca merita sa fie salvata.

Desi nu constituie preocuparea centrala a filmului, umorul nu lipseste. Principalul responsabil pentru rasetele publicului este Tommy Lee Jones. Factorul necooperant al sedintelor de consiliere, Arnold este un zid in exprimare si gandire si, pus in situatia de a-si discuta deschis sexualitatea, reactiile sale sunt hilare. 

Datorita performantelor lui Meryl Streep si, mai ales as spune, a lui Tommy Lee Jones –  parte din credit revenindu-i si regizorului, David Frankel (Marley and Me) – filmul cuprinde un element surprinzator: autenticitatea abordarii subiectului, care iti directioneaza empatia in directia cuplului aproape pe nesimtite, fara sa iti placa in special vreunul dintre personaje. Incompatibilitatea dintre Arnold si Kay e cat se poate de perceptibila, mai ales in scenele stanjenitoare de apropiere fizica dintre ei. 

Din pacate, ritmul nu se mentine si ceea ce acum e greu de anticipat, in minutul imediat urmator devine subinteles si bifat. 

A Royal Affair

0

Pe 28 septembrie ajunge pe marile ecrane filmul castigator al Ursului de argint pentru scenariu si pentru cel mai bun actor (Mikkel Følsgaard) la Festivalul International de Film de la Berlin, editia 2012: A Royal Affair (O afacere regala).

Evenimentele descrise sunt bazate pe fapte reale si se petrec la sfarsitul secolului al 18-lea, cand infidelitatea unei tinere regine (Alicia Vikander) devine agent provocator pentru un proces de  liberalizare profunda a politicilor daneze.

Numitorul comun al intrigilor este medicul regal (Mads Mikkelsen), amantul reginei si sfatuitor al sotului ei – regele considerat nebun Christian al VII-lea (Følsgaard). Exercitand o influenta crescanda asupra cursului politic al regatului, medicul isi face dusmani notabili.

Intre actori se regaseste si Mads Mikkelsen, cunoscut din filme ca The Green Butchers sau Casino Royale, si castigator al premiului pentru cel mai bun actor la editia 2012 a Festivalului de Film de la Cannes pentru rolul din Jagten/The Hunt.

Regia o semneaza Nikolaj Arcel, co-scenarist al productiei suedeze a The Girl With The Dragon Tattoo ( 2009).

Looper

0

Looper: Asasin in viitor, unul dintre cele mai asteptate filme ale anului este un noir SF care ii reuneste pe Joseph Gordon-Levitt si Bruce Willis in interpretarea a doua varste ale criminalului Joseph Simmons. Filmul va ajunge in cinematografele romanesti pe 5 octombrie

In viitor, calatoria in timp este noua metoda a mafiei de a se debarasa fara urma de personajele nedorite. In anul 2072, victimele atacurilor mafiote sunt trimise 30 de ani in trecut pentru a fi ucise de criminali specializati – looperi. 

Unul dintre cei mai buni asasini, Joseph Simmons, ajunge insa in situatia de a se ucide pe sine. Ezita cand isi vede versiunea din viitor in postura de victima si situatia ii scapa de sub control.

Din distributie fac parte si Jeff DanielsPiper Perabo (Coyote Ugly), Emily Blunt (The Adjustmeant Bureau, The Five Year Engagement) sau Paul Dano (Being Flynn, Ruby Sparks).

Looper a avut premiera in cadrul Festivalului International de Film de la Toronto si nu a dezamagit, fiind primit cu entuziasm atat din partea publicului, cat si din perspectiva criticilor.

Bicycle Thieves – identitate pierduta

0

Regizat de Vittorio De Sica, una dintre figurile importante ale cinematografului italian, Ladri di biciclette (Bicycle Thieves) este o drama neorealista ce nu lipseste din topul all-time al niciunei publicatii serioase de film.

Filmul are toate insusirile care caracterizeaza neorealismul italian (cu alti reprezentati ca Visconti, Rossellini sau De Santis): o poveste cotidiana despre oameni obisnuiti si cu incarcatura tragica, in care individul este zdrobit de greutatile vietii, contra carora va lupta pana la capat, sfarsind insa intr-un mod ironic si nedemn.

Hotii de biciclete, filmat in 1948 pe strazile din Roma cu o echipa de actori amatori, este povestea lui Antonio, un muncitor care infrunta alaturi de familia sa greutati financiare uriase. Atunci cand situatia pare a se indrepta dupa ce gaseste un loc de munca ca lipitor de afise, bicicleta ii este furata. Pierderea bicicletei inseamna automat si pierderea locului de munca, dar Antonio mobilizeaza ajutoare pentru a incepe o cursa disperata de cautare a hotilor si a bicicletei.

De Sica transforma aceasta poveste spusa fara melodramatism si fara a manipula emotiile spectatorului intr-un film devastator si emotionant. Trecem impreuna cu personajele prin amuzament, speranta, deznadejde si tristete, dar fara sa scapam niciun moment de apasarea (pe care o simte si Antonio din prima secunda a filmului) a faptului ca totul e in zadar.

Este de asemenea esential de luat in considerare si actualitatea orasului Roma in anul in care a fost produs filmul – 1948 – la trei ani dupa incetarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Multiple scene sunt implantate ca semne de protest la adresa Razboiului. Notabila este secventa in care un grup de calugari germani se adapostesc din calea ploii langa Antonio si fiul sau.

Neavand niciun indiciu solid de la care sa porneasca, insotit in permanenta de fiul sau Bruno, cautarea haotica ne dezvaluie un oras crispat de greutatile vietii cotidiene, alteori viciat de excese, in care oamenii stau ascunsi in spatele identitatii grupului din care fiecare face parte. Tatal si fiul vor intra in contact cu alte echipe, care la randul lor isi urmaresc, cat de bine pot si cu orice pret, supravietuirea.

Prezenta lui Bruno care seamana cu un om mic mai degraba decat cu un copil intensifica elementul dramatic al filmului. El este singurul sprijin pe care tatal sau poate conta cu adevarat, dar de multe ori este doar inca o povara in spatele acestuia – un exponent al neputintei care, treptat, devine agonizatoare pentru tata. Mai mult decat un simplu jaf, furtul afecteaza identitatea personajului care trece, odata cu derularea filmului, printr-o metamorfoza bizara. Antonio va renunta in final la orice fel de principiu moral si va incerca sa fure, la randul sau, o alta bicicleta.

Poate ca acest gen de filme, din cauza viziunii sumbre si frustrante in care omul este mereu infrant de mediu, a iesit de ceva timp din gustul publicului larg, care a migrat spre o zona mai entuziasmanta a cinematografului – cea a filmului american; dar acest gen a reusit sa capteze perfect spiritul vremii si o naturalete cenusie specifica clasicei pelicule alb-negru, ce nu poate fi astazi recreata de nici un fel de realitate supraplasticizata, proiectata in full HD.

Brutele / Savages – un Oliver Stone secat de idei

0

Nu as indemna pe nimeni sa vada Brutele (Savages) nici macar ca sa treaca vremea. Este o strutocamila hidoasa: nici blockbuster, nici film care are ceva de zis, l-as defini ca pe un ghiveci de violenta plus aer de documentar care ne invata cum sta treaba cu cartelurile de droguri in America, plus jucat de actori slabi, cu dialog prost etc etc. Nu gasesc niciun argument pro Savages, nici chiar o mare dragoste de fan pentru regizorul Oliver Stone nu cred ca e suficienta pentru a indura doua ore de Brute

In paranteza spus, filmul are si actori buni, cum sunt Benicio Del Toro sau Salma Hayek, dar nu-l salveaza. Si jocul lor cade repede in derizoriul intregului scenariu. 

In primul rand Savages greseste fatal pentru ca se ia prea in serios si nu isi vede lungul nasului, nasul fiind o poveste saracuta si dialoguri slabe. Doi tinerei oarecare, unul cu studii serioase in biologie, celalalt fost luptator in Irak, cresc cea mai buna marijuana din California. In ani si-au construit o retea de distributie si se imbogatesc nederanjati de politie, in timp ce unul (Ben) face acte de caritate prin tari uitate de lume (dar nu si de crescatorii bonomi de marijuana) si impart aceeasi femeie, O. Cat timp Ben construieste scoli sau face nu stiu ce fapta buna in tarile din lumea a treia, Chon si O fac sex pe unde apuca in casa californiana aranjata in stil hippie. In acest tablou ideal, probabil maximul de romantism contemporan pe care Oliver Stone si l-a putut imagina, intervin niste carteluri mexicane de droguri avide sa isi extinda sfera de putere. Cam asta e scena care se va transforma intr-un asa-zis thriller. Din acest moment violenta grafica si gratuita, pentru ca nu construieste deloc suspans, ne explodeaza in fata. 

De partea cealalta, "baietii" rai sunt Elena (Salma Hayek) si Lado (Benicio Del Toro). Elena este cea mai mare bruta din film, dar are si ea, ca mai toate brutele, niste sensibilitati. In cazul asta fiica adolescenta ce traieste in America. In timp ce oamenii Elenei in frunte cu Lado o rapesc pe O, baietii descurcareti americani si cu nimic mai buni decat brutele mexicane – Chon si Ben – se descurca si ei cum pot: o rapesc pe fiica Elenei pentru a o da la schimb cu O.

Nu te gandi totusi ca Savages se multumeste sa spuna aceasta poveste cu toate minusurile ei (simplismul ar fi primul care imi vine in minte). Pentru ca tinerii americani, intre reprizele de violenta, urmariri de masini, jafuri armate, vizionat filmulete cu oameni decapitati etc, au timp sa filosofeze, sa discute despre Buddha si spirit, iar filmul are timp sa ne predea lectii despre dihotomii ca pamant – apa, sa ne imbogateasca cultura generala despre carteluri si alte tampenii. Ca sa aduca si mai multa greutate filmului, Oliver Stone il alege pe Brahms sa contribuie la coloana sonora, un deserviciu total pentru cel din urma.

Peste tot, se adauga un stil prafuit de a filma, à la anii '90 (si nu cred ca a fost vintage cu intentie), cu imagine granulata si povestire prin fotografii rulate cu viteza.

In general, filmul iti da senzatia unui serial de actiune slab, la care se adauga o cireasa: sfarsitul dublu. Primul, dezastruos de prost, se dovedeste a nu fi cel adevarat. Probabil Oliver Stone, dandu-si seama cat de prost este finalul, s-a gandit sa suprapuna unul si mai prost, ca privitorul sa fie recunoscator pentru al doilea, slab si el dar nu o calamitate. 

Savages este unul din cele mai proaste filme pe care le-am vazut in 2012. Nici Rock of Ages sau Magic Mike nu marcheaza la fel de jos, pentru ca se salveaza prin autoironie.

Leul de Aur al Festivalului de la Venetia a fost castigat de regizorul Kim Ki-duk, cu Pieta

0

Juriul editiei cu numarul 69 a Festivalului de Film de la Venetia, condus de regizorul american Michael Mann, a anuntat in aceasta seara castigatorii.

Leul de Aur

Marele premiu a fost castigat de filmul regizorului coreean Kim Ki-duk, Pietá. Foarte apreciatul regizor a fost in acest an pentru a patra oara invitat la Venetia. Kim Ki-duk, regizor deja cult la 51 de ani, este cunoscut pentru 3-Iron, The Isle, Samaritan Girl, Spring, Summer, Fall, Winter…and Spring, Arirang, Breath.


LYTE video
 

Leul de Argint si premiul pentru cea mai buna interpretare masculina

Leul de Argint pentru cea mai buna regie a fost castigat de regizorul american Paul Thomas Anderson, prezent la Venetia cu The Master, a carui imagine este semnata de romanul Mihai Malaimare Jr. Actorul Philip Seymour-Hoffman, unul din personajele principale ale filmului, a castigat Coppa Volpi, premiul pentru interpretare masculina. Regizorul Paul Thomas Anderson a realizat  There Will Be Blood, Magnolia sau Boogie Nights.


LYTE video

Premiul special al juriului

Regizorul austriac Ulrich Seidl, prezent la Cannes 2012 cu prima parte a trilogiei Paradisul, a primit la Venetia premiul special al juriului pentru cea de a doua parte din aceeasi trilogie, Paradies: Glaube (Paradise: Faith).


LYTE video
 

Premiul pentru cea mai buna interpretare feminina

Coppa Volpi a fost primit de Hadas Yaron, actrita din filmul Lemale et ha'chalal (Fill The Void), al regizoarei israeliene Rama Bursthein.

Premiul pentru cel mai bun scenariu

Filmul Après Mai (Something In The Air), al regizorului si scenaristului francez Olivier Assayas, a avut cel mai apreciat scenariu din Festival.


LYTE video

Premiul pentru cea mai buna imagine

Singurul italian premiat, regizorul Daniele Cipri, a primit pentru imaginea din È stato il figlio premiul pentru cea mai buna imagine, semnata tot de Cipri.


LYTE video

Pentru a vedea detalii despre toate filmele aflate in competitia din acest an de la Venetia, consulta Festivalul de la Venetia 2012: filmele care se lupta pentru Leul de Aur.

 

Lawless – “facut” de personaje si mai putin de actiune

0

Lawless (In afara legii)e genul de film care aduce o sala plina de cinematograf pe aceeasi lungime de unda. Responsabile pentru aceasta empatie/energie/numeste-o oricum sunt personajele, o serie de caractere apropiate spre spectator, care isi pastreaza concomitent dimensiunile eroice si valoarea de entertainment.

Scenariul semnat Nick Cave bazat pe romanul The Wettest County in the World  urmareste povestea semi-fictiva a lui Jack Bondurant (Shia LaBeouf) si a fratilor sai Forrest (Tom Hardy) si Howard (Jason Clarke), contrabandisti notorii din perioada Prohibitiei anilor 1930. Pentru ca refuza sa cedeze o parte din profituri agentului special Charlie Rakes (Guy Pearce), un functionar corupt, cele doua parti se intalnesc in mai multe inclestari ce duc spre o confruntare decisiva.

Personajul lui Tom Hardy este conducatorul ursuz si impunator al „haitei”, al doilea frate, jucat de Jason Clarke, are rolul nebunului cu gust si talent pentru violenta, in timp ce pe treapta cea mai de jos il regasim pe Shia LaBeouf, oaia neagra a familiei. Relatia dintre cei trei, creionata fugitiv, ii arata pe primii doi intr-o permanenta intelegere tacita, profunzime care il ocoleste pe neexperimentatul Jack. Influentat de orgoliu, el este principalul motor al actiunii, incercarile sale impulsive de a se afirma provocand mai mult probleme decat solutii.

  

Guy Pearce tine cu brio unisonul personajelor in tabara negativa, printr-un joc si o infatisare atipice celor cu care ne-a obisnuit. Pot spune ca are cea mai reusita persona din film: snobul mediului prafuit de provincie. Cu pretentii bombastice de superioritate, Charlie Rakes (Guy Pearce) isi intensifica atitudinea dezagreabila prin cochetaria personala. Jucat excelent de Pearce in gesturi, mimica si tonalitate, am simtit ca privirea aruncata asupra cruzimii si frustrarilor amuzante ale acestui personaj a fost prea scurta.

Lawless are o partitura scurta si pentru Gary Oldman. Insa, in timpul care i se acorda, actorul convinge ca ar fi putut duce mult mai departe personajul unui alt gangster legendar, Floyd Banner.

    

Jessica Chastain si Mia Wasikowska aduc in Lawless doua romante inserate cu abilitate, neobosind actiunea si intregind portretele extremelor trio-ului Bondurant – liderul absolut (Tom Hardy) si copilul impulsiv (Shia LaBeouf).

Paradoxal, desi ne plac, critica majora pentru Lawless tine de personaje: vrem sa le vedem mai mult. Gandul l-am pastrat pe tot parcursul filmului si tot cu el am parasit sala. Nemultumirea acestui sentiment de preview al intamplarilor care urmeaza este minusul major al scenariului.

        

Privind in urma, insirarea previzibila pe care Nick Cave o face intamplarilor, spre final grabind si rastalmacind concluziile, nu satisface indeajuns. Aceasta cumintenie a structurii si evenimentelor e o trasatura pe care scenariul Lawless o imparte cu anteriorul The Proposition, tot o colaborare intre Cave si regizorul John Hillcoat.

Insa chiar daca The Proposition nu promitea ceva deasupra pragului de western acceptabil, scenariul a fost mai profund prin abordarea conflictelor interioare, dand ocazia actorilor sa isi desfasoare mai adanc personajele. In Lawless care, cel putin prin distributie, se arata a fi o productie cu ambitii mai mari –  aceasta dimensiune lipseste cu desavarasire.

Dincolo de imperfectiuni, Lawless este o cursa dinamica, distractiva si plina de emotie deopotriva.

The Best Exotic Marigold Hotel

0

Daca te tenteaza o comedie atipica in aceste zile in care actiunea si thriller-ele ocupa mare parte a proiectiilor cinematografice, poti incerca filmul britanic The Best Exotic Marigold Hotel.

Un grup de pensionari britanici, doritori de atmosfera exotica dar si de o destinatie economicoasa, decide sa isi petreaca vacanta in India. Brosura hotelului-palat Marigold pare sa le aiba pe toate, inclusiv un grad de confort ridicat. Odata ajunsi acolo, insa, lucrurile nu stau roz. Cu toate acestea, calatoria nu se va dovedi a fi un esec, ba dimpotriva.

Distributia filmului nu lasa deloc de dorit, energia grupului de varsta a treia fiind sustinuta de actori precum Judi Dench (Notes on a Scandal, seria James Bond), Chris Wilkinson (NormalMichael Clayton), Maggie Smith (seria Harry Potter, Gosford Park) sau  Bill Nighy (Pirates of the Caribbean, Hot Fuzz). Il regasim aici si pe Dev Patel (Slumdog Millionaire), in rolul de manager hotelier.

Regizorul John Madden este responsabil si pentru filmele  Shakespeare in Love sau The Debt.

The Best Exotic Marigold Hotel – “the elderly and the beautiful”

0

O calatorie este un prilej de descoperire si reinventare. Afirmatie cu atat mai valabila atunci cand destinatia este India, spatiu care copleseste cu un val de senzatii cu totul noi: daca incerci sa ii opui rezistenta, vei fi rapus; daca te lasi purtat, te va duce el la mal, asa cum observa Evelyn, personajul rafinatei Judi Dench din The Best Exotic Marigold Hotel. La aceasta concluzie vor ajunge si ceilalti turisti seniori ai Hotelului Marigold, interpretati de actori unul si unul: Maggie Smith, Tom Wilkinson sau Bill Nighy. Alaturata si eu turistilor ajunsi in India, am calatorit placut intr-o comedie cu o poveste destul de complicata, interpretari perfecte si umor fin, britanic.

 

The Best Exotic Marigold Hotel (titlu in romana Hotelul Marigold) ar trebui sa fie un paradis al relaxarii, o oaza unde cei de varsta a treia, the elderly and the beautiful asa cum sunt numiti in subtitlu, sa poata petrece o vacanta splendida. Bineinteles ca promisiunile din brosura nu se intalnesc cu ceea ce gasesc turistii la fata locului: hotelul care trebuia sa semene cu palatul unui maharajah este, in realitate, o ‘galbenea’ (marigold) cat se poate de ofilita, relicva invadata de tot felul de zburatoare, cu instalatii nefunctionale si un administrator inzestrat cu flerul managerial al unui pictor de pe malul Senei. Pentru rolul tanarului si bombasticului manager producatorii au mers la sigur cu Dev Patel din Slumdog Millionaire.

 

Iar turistii vin fiecare cu ‘bagajul’ sau: Evelyn (Dench), eleganta si analitica, s-a bazat toata viata pe sotul ei, trezindu-se aproape fara nicun ban dupa moartea acestuia si pusa astfel in situatia de a-si cauta o slujba;   Muriel (Maggie Smith), la inceput doar o britanica acra, mare amatoare de biscuiti HobNobs, dar nu si de persoane de alte etnii, este paradoxal obligata sa accepte o operatie in India;   sotii Douglas si Jean, faliti in urma esecului afacerii fiicei lor, se vad incet-incet obligati sa recunoasca un alt esec iminent, cel al casniciei lor;    pasionala Madge (Celia Imrie) se hotaraste ca nu e prea tarziu pentru a-si cauta un sot, in timp ce Norman (Ronald Pickup), cuceritorul acum speriat de singuratate, refuza sa se impace cu ideea ca zilele sale de glorie au apus. Ceva mai profunda este povestea lui Graham, interpretat cu finete de Tom Wilkinson. Acesta incearca sa regaseasca o persoana din trecut, alaturi de care a trait singura perioada de fericire autentica. Toate aceste povesti se intersecteaza pe fundalul oferit de India, marcand un punct de cotitura in existentele tuturor si schimbari nesperate.

 

Dincolo de problemele personajelor tratate emotionant fara a cadea in patetic, pelicula ironizeaza vacantele accesibile pentru vestici in destinatii sarace de pe alte continente si fenomenul de outsourcing. Legat tot de scenariu, exista o doza de previzibil in felul in care evolueaza situatiile, cliseele nu lipsesc, dar nu se poate altfel in cazul unui film care se construieste la fel ca multe altele in jurul premisei optimiste : everything will be alright in the end, if it’s not alright, then it’s not the end. 

Interesant este modul in care, tinand cont de pleiada de talente, scenariul paleste. Dupa o prima parte promitatoare, acesta pare sa-si piarda din cursivitate, iar umorul treneaza. Pentru o asemenea distributie, replicile par prea usurele, scenariul fiind cumva inegal. Dar dincolo de aceste neajunsuri, The Best Exotic Marigold Hotel are meritul de a aduce cu succes in prim-planul cinematografiei comerciale personaje care nu sunt la prima tinerete, compunand o imagine aproape idilica a vietii la varsta a treia. Iar aceste personaje sunt atat de firesc interpretate de actorii britanici, incat fie si numai pentru distributie, filmul devine un must-see.

Ultimele articole