Pe actorul Matthieu Amalric, regizorul si actorul principal din Tournée, il stiti probabil din Quantum of Solace, unde a interpretat eminenta intunecata cu care se infrunta James Bond, sau din Le scaphandre et le papillon. Neinteresat de faima hollywoodiana, Quantum of Solace fiind unul dintre putine filme comerciale in care apare, Amalric este varianta franceza a lui George Clooney: un actor foarte bun, cu carisma, care trece cu bine de partea cealalta a camerei, in scaunul de regizor. (De fapt primul focus al lui Amalric a fost regia, el incepand sa lucreze in cinema ca intern pentru Louis Malle la filmul Au revoir les enfants.) Tournée este al patrulea sau film, pentru care a primit si premiul pentru cea mai buna regie la Cannes 2010.
Premiu meritat, pentru ca Amalric are o intuitie perfecta a personajelor si situatiilor, si simte incredibil cursivitatea scenelor si punctarea timpului in film.
Subiectul este cat se poate de banal, aproape meschin: niste actrite americane de burlesc sunt aduse in Franta pentru a face un turneu, de unde si titlul filmului. Turneul ar trebui sa culmineze cu un spectacol la Paris. Sunt aduse de francezul Joachim (Amalric), fost producator de televiziune, acum cu existenta sparta in multe cioburi: copiii si familia parasiti; cei la care este indatorat asteptand intoarcerea lui Joachim din State. Joachim se intoarce in Franta implatosat cu forta vitala a artistelor lui de burlesc si exorcizat datorita experientei americane de orice frica legata de esec sau de judecata celor pe care i-a lasat in urma. Complementar si de inteles, actritele lui de burlesc vin seduse de Franta si mai ales de Paris. (La un moment dat se face trimitere la scena din A bout de souffle in care Jean Seaberg striga "New York Herald Tribune" pe Champs-Elysees.)
Pentru cineva obisnuit cu filmele americane, in care actorii pleznesc de sanatate si sunt lucrati negresit la sala, actritele cat se poate de naturale din Tournée(care sunt si in viata reala tot actrite de burlesc), una mai planturoasa decat alta, coapte ca varsta si supramachiate, pot soca, mai ales ca Amalric nu le menajeaza deloc goliciunea. Dar desi sunt machiate putin spus excesiv si desi sunt imbracate pompos si vulgar, sunt cat se poate de adevarate si puternice, si construiesc o tesatura poetica fina din micile increngaturi ale road show-ului francez, in timp ce problemele care tot se amalgameaza nu reusesc sa dea un gust amar nici lor, nici filmului.
Filmul curge molcom, parca dezlanat, dand senzatia cautarilor si tatonarilor lui Joachim, pana cand se incheaga un sens fluid. Retorica e fara bravada, fara pedanterie, doar simpla. La inceput vezi numai cum actritele se pregatesc de show iar impresarul Joachim supervizeaza pregatirile. Scene rubensiene, voluptate á la Ingres, gene false, mult rimel si ruj, tatuaje, dialoguri banale, accesorii si nimicuri pentru show….
Dar, pe nesimtite, incepi sa te legi de personaje pana la un anumit grad de tandrete, atat de actritele de burlesc, cat si de Joachim. Ceea ce nu se intampla des in ultimul timp cu personajele de film proiectate in mall-uri. Totul se opreste la distractie; oricat de calitativa ar fi, nu coboram niciodata la un nivel de intimitate oarecare cu personajele. In schimb, Tournée este un aluat cinematografic special, framantat de Amalric cu dragoste si delicatete, crescand frumos si delicios. Incercati. Veti ajunge sa tineti la personaje si sa va intereseze la alt mod decat cel de a sta lipit in scaun la un thriller.
