__Tournée__ – un film generos

0

Pe actorul Matthieu Amalric, regizorul si actorul principal din Tournée,  il stiti probabil din Quantum of Solace, unde a interpretat eminenta intunecata cu care se infrunta James Bond, sau din Le scaphandre et le papillon. Neinteresat de faima hollywoodiana, Quantum of Solace fiind unul dintre putine filme comerciale in care apare, Amalric este varianta franceza a lui George Clooney: un actor foarte bun, cu carisma, care trece cu bine de partea cealalta a camerei, in scaunul de regizor.  (De fapt primul focus al lui Amalric a fost regia, el incepand sa lucreze in cinema ca intern pentru Louis Malle la filmul Au revoir les enfants.) Tournée este al patrulea sau film, pentru care a primit si premiul pentru cea mai buna regie la Cannes 2010.

Premiu meritat, pentru ca Amalric are o intuitie perfecta a personajelor si situatiilor, si simte incredibil cursivitatea scenelor si punctarea timpului in film.

Subiectul este cat se poate de banal, aproape meschin: niste actrite americane de burlesc sunt aduse in Franta pentru a face un turneu, de unde si titlul filmului. Turneul ar trebui sa culmineze cu un spectacol la Paris. Sunt aduse de francezul Joachim (Amalric), fost producator de televiziune, acum cu existenta sparta in multe cioburi: copiii si familia parasiti; cei la care este indatorat asteptand intoarcerea lui Joachim din State.  Joachim se intoarce in Franta implatosat cu forta vitala a artistelor lui de burlesc si exorcizat datorita experientei americane de orice frica legata de esec sau de judecata celor pe care i-a lasat in urma. Complementar si de inteles, actritele lui de burlesc vin seduse de Franta si mai ales de Paris. (La un moment dat se face trimitere la scena din A bout de souffle in care Jean Seaberg striga "New York Herald Tribune" pe Champs-Elysees.)

Pentru cineva obisnuit cu filmele americane, in care actorii pleznesc de sanatate si sunt lucrati negresit la sala, actritele cat se poate de naturale din Tournée(care sunt si in viata reala tot actrite de burlesc), una mai planturoasa decat alta, coapte ca varsta si supramachiate, pot soca, mai ales ca Amalric nu le menajeaza deloc goliciunea. Dar desi sunt machiate putin spus excesiv si desi sunt imbracate pompos si vulgar, sunt cat se poate de adevarate si puternice, si construiesc o tesatura poetica fina din micile increngaturi ale road show-ului francez, in timp ce problemele care tot se amalgameaza nu reusesc sa dea un gust amar nici lor, nici filmului.

Filmul curge molcom, parca dezlanat, dand senzatia cautarilor si tatonarilor lui Joachim, pana cand se incheaga un sens fluid. Retorica e fara bravada, fara pedanterie, doar simpla. La inceput vezi numai cum actritele se pregatesc de show iar impresarul Joachim supervizeaza pregatirile. Scene rubensiene, voluptate á la Ingres, gene false, mult rimel si ruj, tatuaje, dialoguri banale, accesorii si nimicuri pentru show….

Dar, pe nesimtite, incepi sa te legi de personaje pana la un anumit grad de tandrete, atat de actritele de burlesc, cat si de Joachim. Ceea ce nu se intampla des in ultimul timp cu personajele de film proiectate in mall-uri. Totul se opreste la distractie; oricat de calitativa ar fi, nu coboram niciodata la un nivel de intimitate oarecare cu personajele. In schimb, Tournée este un aluat cinematografic special, framantat de Amalric cu dragoste si delicatete, crescand frumos si delicios. Incercati. Veti ajunge sa tineti la personaje si sa va intereseze la alt mod decat cel de a sta lipit in scaun la un thriller.

Cowboys & Aliens

Cowboys & Aliens va atrage probabil in cinematografe pustani interesati de actiune si pe cei care vor dori sa il vada pe Daniel Craig (in asteptarea noului film James Bond care, apropo, e anuntat pentru 2012) sau pe Dl. Indiana Jones, Harrison Ford. Dar reteta distractie cu impuscaturi / batai si ochii albastri ai lui Daniel Craig (bineinteles ca si talentul lui actoricesc merita) nu e un targ prea rau pana la urma pentru un weekend de vara.

Pentru ca altfel, sinceritatea dezarmanta cu care autorii anunta inca din titlu combinatia abracadabranta dintre un western si un film SF nu cred ca va cuceri. Pe langa aceasta meteahna evidenta, filmul pare din trailer mai degraba un joc pe calculator, pentru ca personajele par desprinse din contemporaneitate, nu sunt suficient de credibile sau marcate de viata grea din Vestul Salbatic de secol XIX.

In contrapartea lui Ford si Craig, femininul e reprezentat in film de Olivia Wilde, pe care o stiti probabil ca doctorita non-conformista din serialul Dr. House.

Filmul este regizat de Jon Favreau, cel care a regizat si cele doua ecranizari Iron Man, si produs de Steven Spielberg, a se citi recomandat de Spielberg prin numele lui.

Sinopsis: Filmul face parte din clasicul gen "noi contra extraterestri/virusi/dusmani ai umanitatii". Daniel Craig se trezeste in desert fara memorie si identitate. In curand, desi primit cu ostilitate de comunitatea din Absolution, este prins in lupta alaturi de serif (Harisson Ford) impotriva extraterestrilor.

 

Midnight in Paris

Midnight in Paris, noul film semnat de Woody Allen, va incepe sa ruleze in cinematografe pe 2 septembrie, deci nu mai e mult de asteptat pentru cei pasionati de filmele lui Woody.

Regizorul are un talent uimitor de a problematiza dileme profunde si griji universale intr-un mod voios, accesibil si fermecator. Ultimul film se incadreaza in aceeasi reteta, si se pare ca i-a iesit foarte bine, conform criticilor.

Sinopsis: Gil (Owen Wilson), bineinteles alter-ego-ul lui Woody, trece printr-o criza existentiala in incercarea de a scrie un roman. Intre timp, calatoreste la Paris impreuna cu viitoarea sotie (Rachel McAdams),  o americanca fara imaginatie. Gil ajunge printr-o metoda oarecare sa calatoreasca in fiecare seara in Parisul anilor '20,  '30 sau '40, intalnindu-se cu personaje reprezentative vremurilor de atunci. V-as strica surpriza daca i-as enumera pe toti cei cu care se intalneste Gil, totusi ii devoalez pe Gertrude Stein – scriitoare americana, Picasso, Salvador Dalí, Scott Fitzgerald, Hemingway si Cole Porter – compozitor de jazz.

Filmul este o scrisoare de dragoste catre Paris, dupa ce in ultimii ani Woody Allen a trait o poveste de dragoste mai intai cu Londra (unde se petrece actiunea in trei filme semnate de el in ultimii 7 ani, Match Point, Scoop si Cassandra's Dream), iar apoi cu Barcelona (unde a filmat Vicky, Cristina, Barcelona).

Midnight in Paris este personificarea romantismului fara sa iti strepezeasca dintii, pentru ca vine acompaniat de deziluzie, reversul medaliei romantice.

Actorii alesi de Woody Allen  sunt bineinteles fix ceea ce filmul avea nevoie, inclusiv cateva tipe traznet care se pricep sa joace foarte bine: Owen Wilson (cunoscut pentru rolurile din multe comedii comerciale), Rachel McAdams (care a jucat in cateva filme comerciale, cel mai cunoscut poate fiind Sherlock Holmes din 2009),  Michael Sheen (l-ati vazut probabil in The Queen, unde il interpreta pe Tony Blair, si in Frost/Nixon, unde il interpreta pe jurnalistul care il intervieva pe Nixon), Carla Bruni (primul rol reprezentativ pentru prima-doamna a Frantei si cantareata), Marion Cotillard (Inception, La vie en rose – pentru care a primit Oscar, Un long dimanche de fiancailles), Adrien Brody ( cu un Oscar la activ pentru rolul din The Pianist).

Horrible Bosses

Horrible Bosses este o comedie cu limbaj tare, in care povestea se invarte in jurul a sapte personaje: trei subordonati, trei sefi si un consultant in crime, ultimul oferindu-le asistenta subordonatilor pentru a-si ucide sefii imposibili.

Personajele care trezesc ura si dorinta de razbunare sunt un sadic-manipulator care face pe desteptul, in persoana lui Kevin Spacey, o distributie evidenta si usoara; Jennifer Aniston – un dentist sexist; si Colin Farrell – un sef idiosincratic si dependent de cocaina. Cele trei roluri sunt interpretate de actori cu personalitate, pe care ti-i amintesti a doua oara dupa ce i-ai vazut intr-un film, spre deosebire de subordonati, niste tipi normali, care nu retin atentia, in acord cu personajele jucate:  Charlie Day, Jason Bateman si Jason Sudeikis.  Ultimul pe lista personajelor este Jamie Fox care il interpreteaza pe consultantul in omucideri.

Revenind la Colin Farrell, este transformat fizic pentru rol cam in acelasi sens in care fusese Tom Cruise pentru The Tropic Thunder, pana in asemenea masura incat isi pierde complet sex-appeal-ul, la fel ca Timberlake in Bad Teacher. Farrell joaca rolul cel mai diferit fata de ceea ce suntem obisnuiti pentru el, ceea ce il face cu atat mai interesant de vazut.

Captain America: The First Avenger

Captain America: The First Avenger este de fapt un teaser pentru filmul The Avengers in care Captain America va conduce "echipa" de personaje din benzile desenate Marvel ecranizate in ultimii ani, echipa compusa din Thor, Hulk, Iron Man, toti unindu-si superputerile in Razbunatorii. The Avengers va avea premiera in mai 2012.

Desi este o pregatire pentru Avengers, Captain America se incadreaza bine categoriei de film din care face parte, nu este doar un teaser: distractia e de calitate, eroul Captain America este sincer si modest, povestea si spiritul benzilor desenate dupa care s-a facut ecranizarea sunt pastrate (mai ales gratie regizorului Joe Johnston care este pasionat de cultura pop si de benzi desenate). In plus, filmul este stilizat pentru a parea vintage, culorile fiind usor "prafuite".

Toti actorii din film au primit in general din partea criticilor note bune: Chris Evans, Sebastian Stan, Hayley Atwell, Tommy Lee Jones, Stanley Tucci, Samuel L Jackson.

Sinopsis:

In America anului 1942, Steve Rogers (jucat de Chris Evans) este din nou refuzat la testul medical pentru acceptarea in armata. Foarte determinat si curajos, Steve il intalneste pe doctorul Erksine (Stanley Tucci) care il transforma printr-un experiment chimic dintr-un plapand intr-un supraom cu muschi de otel. Initial folosit in propaganda americana, Steve Rogers se dovedeste intr-o misiune militara un adevarat erou, devenind Captain America.

Captain America: The First Avenger

Noua ecranizare dupa benzi desenate marca Marvel Comics, Captain America: The First Avenger, este un film cu supereroi care vine in completarea universului Iron Man, Spider Man, X-Men, Hulk si Fantastic Four, ceea ce inseamna personaje cu mult curaj, inzestrate cu puteri supraumane, efecte cinematografice speciale si multa aventura si distractie. Filmul vorbeste despre onoare, dar fara sa fie excesiv de pretentios.

Captain America este alter ego-ul lui Steve Rogers (Chris Evans), un baiat timid si subtirel care vrea sa se inroleze in armata americana pentru a lupta in Al Doilea Razboi Mondial dar este respins. Participand la un experiment medical, in urma injectarii cu un ser, Steve devine eroul Americii in razboi si eroul nostru, idealistii care vor sa rastoarne lumea si care vor sa creada ca totul e posibil.

Personajul Captain America a fost creat initial de Joe Simon si Jack Kirby in 1941, in plin razboi mondial, reprezentand valorile patriotismului american. Dupa razboi, benzile desenate cu Captain America au pierdut din popularitate, reincepand sa fie publicate in 1953, apoi 1964. Dupa ce capitanul dispare temporar din benzi, James "Bucky" Barnes, camaradul lui cel mai bun, preia rolul principal. Despre Bucky in filmul Captain America: The First Avenger, citeste mai mult in articolul Sebastian Stan in Captain America.

Prima ecranizare avandu-l ca personaj principal pe Captain America a avut loc in 1944.

Festivalul de Film de la Venetia

0

Desi anumite filme erau deja stiute ca facand parte din selectie, joi (28 iulie 2011), s-a anuntat oficial lista completa de filme prezente la cea de a 68 editie a Festivalului de la Venetia in cele patru sectiuni: Venezia 68 (in competitie), In afara competitiei, Orizzonti si Controcampo Italiano.

Al patrulea film regizat de George Clooney, The Ides of March, va deschide festivalul pe 31 august, marcand si premiera mondiala a filmului. Drama politica The Ides… ilustreaza fazele de deziluzie experimentate de personajul lui Ryan Gosling, angajatul-tanar-si-idealist al guvernatorului Mike Morris (George Clooney), care candideaza la presedentia SUA. Al patrulea film regizat de George Clooney (dupa Confessions of a Dangerous Mind -2002, Good Night, and Good Luck -2005 si Leatherheads -2008) este foarte asteptat de public si de critica.

Pe langa cei doi, George Clooney si Ryan Gosling, filmul are in distributie alti actori foarte buni: Philip Seymour Hoffman (cunoscut pentru rolurile din Capote, Synecdoche, New York, The Big Lebowski) , Paul Giamatti (Shoot'Em Up, Cinderella Man, Sideways), Marisa Tomei (The Lincoln Lawyer, The Wrestler, Alfie), Jeffrey Wright (Quantum of Solace, Casino Royale, Broken Flowers, Angels in America), Max Minghella ( AgoraThe Social Network), si Evan Rachel Wood (o stiti din Whatever Works, filmul lui Woody Allen).

Din selectia Venezia 68 remarcabile, pe langa filmul lui George Clooney, sunt A Dangerous Method (ultimul film al lui David Cronenberg), Faust (regizor Aleksander Sokurov), Dark Horse (regizor Todd Solondz), Un été brulant (regizor Philippe Garrel). Poti vedea toate filmele selectate aici.

Al Pacino va primi premiul Jaeger-Le Coultre Glory to the Filmmaker Award. Premiul a fost decernat in alti ani lui Takeshi Kitano, Abbas Kiarostami, Agnès Varda, Sylvester Stallone.

Juriul festivalului va fi prezidat de regizorul Darren Aronofsky (regizorul Black Swan, The Wrestler, The Fountain, Requiem for a Dream, Pi) si este alcatuit din 1. artistul vizual Eija-Liisa Ahtila, 2. artistul David Byrne, membru al trupei new wave Talking Heads, 3. regizorul american Todd Haynes, autorul filmului I'm not there, o biografie a lui Tom Waits, 4. regizorul italian Mario Martone, 5. actrita italiana Alba Rohrwacher, 6. André Téchiné, regizor francez, castigator la Cannes 1985 al premiului pentru cel mai bun regizor cu filmul Rendez-Vous.

Festivalul se incheie pe 10 septembrie.

Site-ul festivalului: www.labiennale.org

Tilva Roš – autoflagerare gratuita

0

Filmul Tilva Ros este gol de orice sens si constructie argumentativa, tocmai asta te pune pe ganduri atunci cand vezi cum personajele principale din film (cei mai multi interpretandu-se pe ei insisi) isi pierd instictul de supravietuire si se comporta invers oricarei logici asa-zis normale.

Tilva Ros urmareste comunitatea de skateri dintr-un oras mic din zona Muntelui Rosu (Tilva Ros) din Serbia. Adolescentii, care tocmai au terminat liceul, isi fac initierea in lumea adultilor prin jocuri idioate care implica experimente dureroase: isi dau cu razatoarea pe genunchi, se arunca de pe poduri de la inaltimi neverosimile, se impung cu ace de seringa in obraji pana ii perforeaza, se biciuie, se lasa batuti fara sa reactioneze pana se umplu de sange  (dar nu dintr-o morala hippiota nu violentei, si nici una crestina intoarce si celalalt obraz) etc etc. Intr-un cuvant, experimente in stil Jackass.

Totul este gratuit si neinteligibil, fara sa cada intr-o estetica de genul "ce cool suntem noi pentru ca stim ca nimic nu are sens, nici durerea nu ne indoaie, iar moartea e un mizilic". E un teribilism adolescentin, dar mai subtil decat mi-l imaginez pe cel á la James Dean, rebel fara cauza. Adolescentii sunt complet confuzi traind intr-un nihilism dovedit si prin stilul de filmare "you-tube" si de dezordinea narativa; in ciuda faptului ca se filmeaza incontinuu experimentele teribiliste, nu par ca vor recunoastere exterioara. In ciuda faptului ca o cauta cu lumanarea, nu cauta si laurii provocarii. Durerea goala este singura certitudine.

Filmul e violent nu prin actele autodistructive, ci prin tristeatea (existentiala) surda pe care o emana. Ne dezbraca de sensurile pe care le-am lipit ca adulti si persoane duse la biserica pe actiunile si ambitiile noastre. Si ne lasa neconsolati.

Am blufat, nu veti plange la sfarsit ca niste copii neconsolati, pentru ca suntem adulti responsabili.

Filmul a luat premiul FIPRESCI la TIFF 2011.

(pentru Amy)

Festivalul Anonimul

 A opta editie a festivalului international de film independent Anonimul va avea loc in perioada 8- 14 august 2011, la Sfantu Gheorghe, in Delta Dunarii.

Festivalul se va deschide cu proiectia in premiera in Romania a Palme d'Or-ului din acest an, The Tree of Life. Filmul este regizat de Terrence Malick si il are pe Brad Pitt in rolul principal.

Festivalul isi mentine structura competitionala: competitia de lungmetraj va include sapte titluri, selectia fiind realizata de catre aceeasi Ludmila Cvikova, de anul acesta Head of International Programming in cadrul Institutului de Film din Doha. Deocamdata nu stim ce titluri va contine selectia oficiala.

Cele sapte titluri vor concura pentru Marele Premiu al Festivalului de Film ANONIMUL in valoare de 3.000 USD, premiu acordat exclusiv pe baza voturilor exprimate de publicul prezent la Festival.

Pentru sectiunea de scurtmetraj, s-au inscris un numar de 300 de scurtmetraje de fictiune si animatie din 37 de tari. Scurtmetrajele incluse in selectia realizata de catre criticul de film Irina-Margareta Nistor vor concura pentru Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj de fictiune, respectiv Cel mai bun scurtmetraj de animatie, fiecare in valoare de 1000 USD, premii acordate exclusiv pe baza voturilor exprimate de publicul prezent la Sfantu Gheorghe.
La sectiunea scurtmetraj fictiune, Fundatia Anonimul va acorda Premiul Ovidiu Bose Pastina, in valoare de 1000 USD.

Sursa: www.festival-anonimul.ro

Larry Crowne – fara scantei

0

Nu am urmarit cariera de regizor a lui Tom Hanks, dar daca IMDb e corect, Larry Crowne inseamna debutul regizoral al lui Hanks pe marile ecrane. Cu toata bunavointa pentru o asemenea premiera, filmul este extrem de slab.

Larry Crowne se ia prea in serios, toate glumele sunt amare, nu exista voiosie si usuratate a fiintei, vorba lui Kundera. (Partea buna e ca nu are nici glume grosolane.) Am crezut initial ca este un film autoasumat de vara. Dar inceputul este atat de didactic in a arata efectele crizei economice si victimele ei, incat nu mi-e clar ce a vrut Hanks de la film.

Hanks interpreteaza rolul unui ratat care ajunge sa fie dat afara pe motiv ca nu are facultate si care incearca sa o ia de la capat urmand cursurile unui colegiu de mana a saptea, cu colegi si profesori la fel de pierduti ca si el. Poate intentia filmului a fost buna, subiectul e universal, criza identitara, sensul vietii etc, dar tratarea este mediocra. E ca si cum as face recenzie la o carte de Coelho. Intuitia subiectului e buna, dar talentul nu exista. Deci tot demersul e superfluu.

Per total, Hanks are putine momente bune in film, iar Roberts joaca prea convingator rolul de profesoara frustrata, incat trecerea de la o stare acida la una de recunoastere, amabilitate si chiar dorinta fata de personajul lui Hanks este neverosimila. Profesoara se relaxeaza spre finalul filmului, cand ne lasa sa-i auzim rasul "marca Roberts". Prea tarziu insa.

Ceilalti actori sunt mediocri, cu exceptia profesorului de economie (George Takei, cunoscut mai ales pentru rolul din Star Trek), care este atat de deraiat din canonul filmului, incat merita ovatii la scena deschisa pentru curaj.

Ultimele articole