Two weeks in August (2026) – serial nou, un White Lotus “low-cost”

Two Weeks in August este un nou serial BBC, undeva între dramă psihologică, comedie neagră și thriller de vacanță.

Pornește de la o premisă aparent familiară: un grup de foști prieteni din facultate se reunește pentru o vacanță pe o insulă grecească. Soare, mare, vilă, conversații politicoase, pahare ridicate la apus. Doar că, treptat, vacanța devine un fel de oală sub presiune: relațiile vechi se fisurează, tensiunile ies la suprafață, iar un sărut interzis declanșează o serie de crize personale și de cuplu.

Personajul central este Zoe, interpretată de Jessica Raine, o femeie care pleacă în vacanță cu soțul ei, Dan, și cu grupul lor de prieteni. La început, totul pare să promită o evadare perfectă, dar serialul se joacă exact cu această iluzie: paradisul ca decor pentru nemulțumiri vechi, rivalități, oboseală emoțională și adevăruri pe care nimeni nu prea vrea să le spună cu voce tare.

Comparația cu The White Lotus vine natural: avem un decor mediteraneean, oameni aparent civilizați care încep să se comporte tot mai prost și o vacanță care devine mai degrabă disecție socială decât relaxare. Dar aici nu vorbim despre ultra-bogați, ci despre oameni mai recognoscibili, mai „normali”, prinși între anxietăți personale, relații uzate și senzația că lumea din jur nu mai oferă prea multă stabilitate.

Ca ton, creatoarea Shepherd a invocat filmele lui Ruben Östlund, precum Force Majeure și Triangle of Sadness, dar nu ajunge nici pe departe acolo. Dacă la Ostlund sau în The White Lotus ești complice cu creatorii producției în ironia la adresa personajelor, aici te identifici mult mai ușor cu personajele și nu prea îți vine să zâmbești/râzi ironic. 🙂

Distribuția îi include pe Jessica Raine, Damien Molony, Nicholas Pinnock, Antonia Thomas, Leila Farzad și Hugh Skinner.

Deși acțiunea este plasată în Grecia, serialul nu a fost filmat acolo. Two Weeks in August a fost filmat în Malta, inclusiv în Gozo, insula malteză care dublează aici decorul grecesc. Catherine Shepherd a explicat pentru Radio Times că producția nu a reușit să facă filmările în Grecia, dar Malta a funcționat foarte bine ca alternativă, datorită peisajului dramatic, mediteraneean, și aerului istoric.


Pe scurt: Two Weeks in August e genul de serial de vară cu gust amar — frumos de privit, dar construit în jurul lucrurilor care crapă sub suprafață. O vacanță care începe cu promisiunea libertății și se transformă într-un inventar al nemulțumirilor, al compromisurilor și al rolurilor în care oamenii au rămas blocați.

Serialul are 8 episoade și este difuzat de BBC One, fiind disponibil și pe BBC iPlayer în Marea Britanie. A avut premiera pe BBC One și BBC iPlayer pe 23 May 2026. Îl așteptăm pe BBC One și pe streaming și în România.

Ladies First (2026) – comedie Netflix cu Sascha Baron Cohen și Rosamund Pike

Ladies First este noua comedie Netflix cu Sacha Baron Cohen și Rosamund Pike, lansată pe Netflix pe 22 mai 2026. Premisa e foarte simplă: un bărbat arogant, sexist și obișnuit cu bani, putere și aventuri ocazionale se trezește într-o lume paralelă în care femeile domină social, profesional și cultural. Netflix o descrie ca o comedie despre un „ladies’ man” căruia i se întoarce viața pe dos într-o lume condusă de femei.

Filmul este regizat de Thea Sharrock și este inspirat, destul de liber, de comedia franceză din 2018 I Am Not an Easy Man, care este tot pe Netflix și care nouă ne-a plăcut mai mult. În distribuție mai apar Richard E. Grant, Emily Mortimer, Charles Dance, Fiona Shaw, Tom Davis, Weruche Opia și Kathryn Hunter.

Pe hârtie, are ingredientele pentru o satiră populară: Sacha Baron Cohen într-un rol de bărbat toxic pedepsit de univers, Rosamund Pike ca prezență rece, inteligentă și autoritară, plus o lume în care clișeele despre gen sunt întoarse pe dos. Doar că pe alocuri satira e dusă prea departe și devine cringe, forțată și nu prea distractivă.


The Guardian o numește o comedie construită pe o singură glumă dusă prea departe, iar Financial Times spune că ideea pare deja învechită și că filmul nu reușește să facă mare lucru cu premisa lui.

Dar Ladies First este totuși un film și o comedie peste ce oferă Netflix în mod obișnuit și jucată bine, așa că merge pentru o seară când nu știi ce vrei să vezi. E genul de film Netflix „de seară”: îl vezi pentru distribuție și pentru premisa ușor scandalos-comică, nu neapărat pentru finețe. Poate funcționa dacă ai chef de o comedie evidentă despre răsturnarea raporturilor de putere dintre bărbați și femei, dar nu e satira tăioasă pe care distribuția ar fi putut să o susțină.

Dispnonibilă pe Netflix.

Vezi și

The President’s Cake (2025) – surpriza Cannes 2025 a intrat pe streaming

The Undeclared War (2022) – serial britanic cu Simon Pegg și Mark Rylance pe streaming

The Undeclared War este un thriller-dramă britanică despre război cibernetic, lansat în 2022, creat de Peter Kosminsky, autor/regizor asociat cu drame politice serioase precum Wolf Hall și The Government Inspector.

Acțiunea este plasată într-un viitor foarte apropiat, în 2024, în jurul unor alegeri generale din Marea Britanie. Între timp viitorul s-a adeverit, foarte buni britanicii ăștia! 😉

O tânără stagiară de la GCHQ – serviciul britanic de informații specializat în comunicații, interceptări, securitate cibernetică și informații digitale, Saara Parvin, interpretată de Hannah Khalique-Brown, ajunge în instituție exact când Marea Britanie este lovită de un atac cibernetic major. Ceea ce pare la început o criză tehnică se transformă rapid în ceva mult mai amplu: interferență rusă, dezinformare, putere de stat, manipulare electorală și senzația că războiul modern poate fi deja în desfășurare fără să fi fost declarat oficial.

Distribuția este foarte solidă: Hannah Khalique-Brown, Simon Pegg, Mark Rylance, Adrian Lester, Alex Jennings, Maisie Richardson-Sellers și Edward Holcroft. Simon Pegg (Mission Impossible, Shaun of the Dead) este interesant aici tocmai pentru că joacă împotriva imaginii mai comice cu care îl asociază mulți spectatori, iar Mark Rylance aduce acea inteligență tăcută, ciudată și ușor criptică pe care o aștepți de la el.

Nu este o fantezie cu spioni glamour și explozii, ci o poveste despre infrastructuri invizibile: sisteme online, cod, camere guvernamentale, analiștiși consecințele politice ale câtorva linii de malware ascunse. În sensul acesta, e mai aproape de un thriller politic procedural decât de ceva în stilul Bodyguard. Tensiunea vine din ideea că o țară poate fi destabilizată fără ca tancurile să treacă granița.

Criticii au văzut în general serialul ca fiind inteligent și actual, dar nu întotdeauna satisfăcător dramatic. Unii au apreciat seriozitatea și relevanța subiectului; alții l-au considerat inegal, lent sau prea dependent de explicații.

Pentru mine, cel mai bun mod de a-l descrie este acesta: The Undeclared War este mai puternic ca idee decât ca thriller perfect cursiv. Are atmosferă, inteligență și relevanță, mai ales după tot ce am văzut în ultimii ani legat de atacuri cibernetice și război informațional. Dar poate părea și sec, schematic sau ușor prea explicativ. Merită încercat dacă îți plac thrillerele politice britanice, poveștile despre servicii de informații, cyberwarfare, tensiuni Rusia-Occident sau serialele care încearcă să vorbească serios despre cum funcționează puterea astăzi.

Un al doilea sezon a fost anunțat de Channel 4 în februarie 2025, cu Simon Pegg și Hannah Khalique-Brown revenind în distribuție, Sian Brooke alăturându-se proiectului, Colin Teevan ca scenarist și Paul McGuigan ca regizor.

Serialul a fost difuzat de Channel 4 în Marea Britanie și de Peacock în SUA. Primul sezon are 6 episoade.  În România se găsește pe SkyShowtime.

The Odyssey (2026) – noul trailer

The Odyssey (2026) este următorul film al lui Christopher Nolan după Oppenheimer: o adaptare amplă a epopeii antice a lui Homer, centrată pe Odiseu și încercarea lui de a se întoarce acasă după Războiul Troian.

Universal îl listează pentru lansare în cinematografe pe 17 iulie 2026 și subliniază că filmul a fost turnat integral cu camere IMAX pe peliculă.

Filmul îl are pe Matt Damon în rolul lui Odiseu, într-o distribuție foarte spectaculoasă: Tom Holland ca Telemah, Anne Hathaway ca Penelopa, alături de Zendaya, Robert Pattinson, Lupita Nyong’o, Charlize Theron, Jon Bernthal, Benny Safdie, John Leguizamo, Himesh Patel și mulți alții.

Nolan pare să trateze mitul ca pe o călătorie fizică, dură: corăbii, mare, distanță, foame, monștri, trauma războiului și dorința lungă, aproape dureroasă, de a ajunge acasă. Producția a filmat în mai multe locuri, inclusiv Grecia, Maroc, Italia, Islanda și Scoția.

Nolan folosește IMAX de mulți ani, dar The Odyssey este promovat drept primul lungmetraj filmat integral cu camere IMAX pe peliculă, inclusiv cu o nouă generație de camere dezvoltate parțial pentru că Nolan voia echipamente IMAX mai ușoare și mai silențioase.

Ca ton, m-aș aștepta la ceva mai apropiat de o epopee mitologică de supraviețuire decât de o aventură cu zei greci: parțial film de război, parțial călătorie pe mare, parțial poveste despre întoarcerea acasă. Comparația evidentă nu este doar cu Troy sau Gladiator, ci și cu propriile obsesii ale lui Nolan: timpul, rezistența, bărbații prinși în sisteme imposibile și costul întoarcerii la oamenii pe care îi iubești.

Deja există discuții înainte de lansare despre distribuție și acuratețe istorică, mai ales în jurul costumelor și interpretării personajelor, dar Nolan pare să trateze filmul mai degrabă ca pe o reconstrucție cinematografică a mitului decât ca pe o dramă arheologic fidelă Epocii Bronzului.

Deadloch (2023) – a apărut sezonul al doilea

Un super serial, care ți-ar putea ușor scăpa, pentru că nu iese cu nimic în evidență în grila platformei de streaming. Pare de-a dreptul camuflat, pregătit să se dezvăluie doar inițiaților :)), pentru că după poză de prezentare și descriere ai zice că e un simplu serial de tip “detectivistic”, ca alte zeci și sute.

Dar nu e deloc așa, Deadloch e o comedie super simpatică, deșteaptă și de multe ori haioasă. Pe noi ne-a provocat să râdem în hohote de câteva ori.

Cadavrul unui bărbat este descoperit pe plaja din Tasmania, ceea ce pune în mișcare o serie de gafe procedurale și situații rizibile într-o comunitate mică, dar progresistă. 🙂 O comunitate de pescari, oarecum “invadată” de orășeni cu idei clare despre cum să te conetectezi cu propriile emoții și cum să-ți exprimi dorințele.

Dar Deadloch e mult mai mult de atât. Jucat la limită în aproape fiecare scenă, totuși fiecare scenă funcționează parcă fără efort, actorii intrând în personaje minunat.

Ca să nu ne mai întindem la vorbă, dați-i o șansă, a apărut de câteva zile pe Amazon Prime Video.  Pentru că trailerul nu surprinde deloc spiritul serialului.

Update mai 2026: pe 20 martie a apărut al doilea sezon, la fel ca primul sezon, fără să fie deloc împins de platformă. Am descoperit din întâmplare că are un al doilea sezon. Îl găsiți aici pe Prime Video.

The President’s Cake (2025) – surpriza Cannes 2025 a intrat pe streaming

The President’s Cake este o dramă irakiană din 2025, scrisă și regizată de Hasan Hadi. A devenit una dintre descoperirile-surpriză de la Cannes 2025: a avut premiera în secțiunea Directors’ Fortnight, a câștigat Premiul Publicului în această secțiune și a primit și Caméra d’Or, premiul de la Cannes pentru cel mai bun lungmetraj de debut.

Povestea este plasată în Irakul anilor ’90, în timpul regimului lui Saddam Hussein și al perioadei de sancțiuni. O fetiță de 9 ani, Lamia, este aleasă de școala ei să pregătească un tort de ziua președintelui. Problema este că oamenii obișnuiți abia mai găsesc alimente de bază. Așa că ceea ce pare aproape absurd — un copil care caută făină, ouă și zahăr — devine o mică odisee de supraviețuire printr-o țară modelată de frică, lipsuri și propagandă.

Ce pare să facă filmul special este echilibrul tonal: nu este doar o dramă despre suferință. Este tragicomic, tandru și politic incisiv, cu o perspectivă de copil care lasă absurditatea dictaturii să apară prin detalii cotidiene, nu prin discursuri. The Guardian l-a prezentat ca povestea unei fetițe aflate într-o „misiune de cofetărie” pentru ziua lui Saddam Hussein, iar RogerEbert.com l-a numit un debut „substanțial și promițător”.

Un detaliu important pentru publicul din România: The President’s Cake are o contribuție românească semnificativă în spatele camerei. Imaginea filmului este semnată de Tudor Vladimir Panduru, unul dintre cei mai apreciați directori de imagine români ai generației sale, iar montajul de Andu Radu. Din echipă au mai făcut parte Anamarie Țecu – scenografie, Ana Mihalache – machiaj, Diana Rădulescu – montaj, dar implicarea românească a fost mai largă.

Prezența lor nu a fost întâmplătoare: Hasan Hadi a ajuns la Panduru printr-o recomandare, iar apoi, pe măsură ce producția filmată în Irak avea nevoie de oameni cu experiență într-un context fără o industrie cinematografică locală solidă, implicarea românească s-a lărgit. Rezultatul este un film irakian ca poveste și memorie, dar cu o amprentă românească importantă în felul în care arată, respiră și se leagă pe ecran.

The President’s Cake a intrat pe Prime Video, unde poate fi închiriat fără să ai nevoie de abonament. Îl găsești aici pe Prime.

The Drama (2026) – o comedie romantică cool care se transformă într-un test moral

The Drama este un film A24 din 2026, o comedie romantică și dramă psihologică, scrisă și regizată de Kristoffer Borgli, regizorul lui Dream Scenario (cu Nicolas Cage), apropiată de zona comediei inconfortabile asociate cu Ruben Östlund (Triangle of Sadness, Force Majeure) și Thomas Vinterberg (Another Round, The Hunt).

Îi are în rolurile principale pe Zendaya și Robert Pattinson, care joacă un cuplu logodit, Emma și Charlie, a căror săptămână de dinaintea nunții deraiază după o revelație neașteptată. Sinopsisul oficial A24 rămâne intenționat vag: „Un cuplu fericit este pus la încercare când o întorsătură neașteptată le dă peste cap săptămâna nunții.”

Ideea de bază este că filmul începe ca o comedie romantică stilată, ușor incomodă — întâlnire simpatică, pregătiri de nuntă, un cuplu atrăgător, intimitate stângace — și apoi se transformă în ceva mult mai mai neliniștitor. Dar își păstrează totuși comicul, doar că nu e o comedie ușoară obișnuită.

Marea întorsătură este în centrul aproape tuturor discuțiilor despre film, dar nu vrem să facem spoilere, așa că e mai bine să te uiți la film știind doar că este despre întrebarea dacă iubirea poate supraviețui unei revelații care schimbă felul în care vezi pe cineva.

Cronicile sunt pozitive, dar foarte împărțite. Consensul critic de pe Rotten Tomatoes spune că filmul merge pe o linie foarte subțire datorită unor interpretări de vârf ale lui Pattinson și Zendaya, în timp ce reacțiile publicului spun că filmul este ridicat de prestațiile celor doi și lasă spectatorii cu întrebări incomode despre încredere și iertare. Dar aceeași pagină Rotten Tomatoes arată și ruptura: unii critici îl consideră stratificat și neliniștitor, în timp ce alții spun că e gol pe dinăuntru, construit pe un artificiu sau prea dornic să șocheze.

Zendaya e centrul emoțional al filmului, iar Pattinson joacă excepțional fragilitatea masculină nervoasă și moral complicată.

Pe scurt: The Drama nu este o poveste romantică lejeră cu Zendaya și Pattinson, ci un film A24 stilat, provocator și inconfortabil despre relații, admirat de mulți critici pentru interpretări și curaj, dar considerat de alții superficial, construit pe un artificiu sau problematic din punct de vedere etic.

Dar, cu toate slăbiciunile, The Drama merită văzut, este un film cu zvâc, cum ne place nouă să spunem, te scoate din zona de comfort și te face să gândești și să simți, ceea ce nu se poate spune de prea multe producții.

Disponibil în cinematografe deocamdată, va intra foarte probabil și pe Rakuten/Prime Video în curând pentru închiriat, iar pe HBO îl așteptăm de văzut cu abonament.

Pride and Prejudice (2026) – o nouă adaptare pentru o nouă generație

Netflix pregătește o nouă adaptare Pride and Prejudice, în format de serial limitat de șase episoade.

Versiunea este scrisă de Dolly Alderton, autoarea Everything I Know About Love, și regizată de Euros Lyn, cunoscut pentru Heartstopper. Netflix spune că adaptarea rămâne aproape de romanul lui Jane Austen, dar încearcă să-l reintroducă unei generații noi, cu accent pe comedie, observație socială, familie, statut și, evident, tensiunea romantică dintre Elizabeth Bennet și Mr. Darcy.

Distribuția e partea cea mai interesantă: Emma Corrin o joacă pe Elizabeth Bennet, Jack Lowden (îl știți din Slow Horses) este Mr. Darcy, iar Olivia Colman o joacă pe Mrs. Bennet. Lor li se alătură Rufus Sewell ca Mr. Bennet, Freya Mavor ca Jane, Daryl McCormack ca Mr. Bingley, Louis Partridge ca Wickham, Jamie Demetriou ca Mr. Collins și Fiona Shaw ca Lady Catherine de Bourgh.

Ce e de urmărit: probabil nu va fi o reinterpretare radicală, ci mai degrabă un prestige comfort watch — Austen cu distribuție foarte bună, ambalaj Netflix și sensibilitate contemporană. Emma Corrin poate aduce o Lizzie mai nervoasă, mai cerebrală, poate mai puțin “drăgălaș-ironică”, iar Jack Lowden e o alegere bună pentru un Darcy mai reținut, mai rece la suprafață. Olivia Colman ca Mrs. Bennet e aproape un pariu sigur: poate transforma personajul din caricatură isterică într-o femeie comică, obositoare, dar și vulnerabilă.




Marea provocare va fi comparația cu adaptările deja canonice: mini-seria BBC din 1995 cu Colin Firth și filmul din 2005 cu Keira Knightley și Matthew Macfadyen. Netflix pare să mizeze pe ideea că fiecare generație își primește propriul Pride and Prejudice — iar aici unghiul e clar: Austen ca rom-com originar, dar cu producție de epocă modernă și staruri recognoscibile.

Premiera este anunțată pentru 2026. Nu avem încă o zi exactă de lansare, dar Netflix o listează între noutățile importante ale anului.

Tuner (2025) – trailer și detalii

Tuner este un thriller cu o premisă foarte atrăgătoare: un acordor de piane talentat descoperă că aceeași ureche neobișnuit de precisă care îl ajută să acordeze instrumente îl poate ajuta să spargă seifuri.

Filmul îl are în rol principal pe Leo Woodall, în rolul lui Niki White, un tânăr acordor de piane, mentorat de personajul interpretat de Dustin Hoffman.

Filmul este regizat de Daniel Roher, cunoscut pentru documentarul premiat cu Oscar Navalny, iar acesta este primul lui lungmetraj de ficțiune.

Premisa ne duce cu gândul la un thriller de jaf elegant și accesibil, dar primele descrieri sugerează că are și o dimensiune de studiu de personaj: un tânăr timid și talentat, un mentor de modă veche, o linie romantică și o coborâre într-o zonă tot mai riscantă.

Ca ton, pare să fie undeva între dramă cu outsider, film romantic și thriller (mai exact heist movie). Elementul cel mai distinctiv este sunetul: auzul lui Niki nu este doar un artificiu, ci motorul poveștii. Mai multe cronici indică felul în care filmul folosește auzul lui hipersensibil și lumea acordajului de piane pentru a crea tensiune.

Tuner a avut premiera la Telluride, în august 2025, a fost apoi prezentat la TIFF și este programat pentru o lansare limitată în cinematografele din SUA pe 22 mai 2026, cu extindere din 29 mai. Deocamdată nu există o dată confirmată pentru România sau pentru streaming.

Sunetul nu este doar atmosferă în acest film; este un personaj în sine. Cronicile îl descriu ca pe o experiență auditivă, cu momente în care publicul este împins în percepția hipersensibilă a lui Niki asupra lumii — muzică, mecanisme, zgomot de stradă, presiune, pericol.

Johnnie Burn , sound designer Tuner, este unul dintre numele importante ale sunetului de film contemporan: a lucrat la The Zone of Interest, Nope, Poor Things, The Favourite, Kinds of Kindness și alte filme cu lumi sonore foarte distinctive. Johnnie Burn a câștigat Oscarul pentru cel mai bun sunet în 2024 pentru The Zone of Interest, alături de Tarn Willers – un sunet cu adevărat inconfundabil.

Legends (2026) – trailer și detalii

Legends este noul serial britanic, un thriller în 6 episoade despre o echipă de vameși britanici trimiși sub acoperire în lumea traficului de droguri din anii ’90. Nu avem agenți secreți glamour, ci funcționari publici obișnuiți, oameni de birou, transformați în „legende” — adică identități false elaborate — pentru a se infiltra în rețele criminale periculoase. Este o dramă inspirată de o poveste reală, cu Tom Burke, Steve Coogan și Tom Hughes în distribuție.

Din nou britanicii ne salvează de plictiseala impusă de platformele de streaming cu producțiile lor foarte slabe, cu un serial filmat în locații reale, nu cu ecran verde în spate. Acțiunea se petrece în Marea Britanie, dar și în Pakistan, Germania, Olanda. Scenele din Asia au fost filmate în Maroc. De asemenea, e un serial cu ritm normal, nu se simte grăbit, forțat, ceea ce dă autenticitate personajelor și greutate poveștii. Nu e ca producțiile ultra artificiale cu care ne-au obișnuit platformele de streaming.

Serialul este un amestec de anchetă, tensiune și un pic de umor sec britanic. Povestea pornește de la activitatea reală a unor ofițeri din Her Majesty’s Customs and Excise, care au fost pregătiți să intre sub acoperire pentru a combate traficul de droguri în Marea Britanie.

Personajul central este inspirat de Guy Stanton, fost ofițer vamal care a lucrat ani întregi sub acoperire, pozând în traficant și intrând în contact cu rețele internaționale de crimă organizată. În serial, această lume nu e tratată ca o aventură cool, ci ca un spațiu foarte instabil, în care identitatea devine o presiune constantă: cine ești când petreci prea mult timp pretinzând că ești altcineva?

Unul dintre lucrurile interesante la Legends este că nu pare să mizeze doar pe suspansul clasic al infiltrării, ci și pe contrastul dintre oamenii obișnuiți și situațiile extreme în care ajung.

Distribuția îl are în prim-plan pe Tom Burke, într-un rol de agent sub acoperire prins între datorie, risc și uzura psihologică a vieții duble. Steve Coogan pare să fie una dintre surprizele serialului, iar presa britanică a remarcat felul în care thrillerul îi folosește bine timingul și energia, fără să transforme povestea într-o comedie.


Pe scurt, Legends merită încercat dacă îți plac thrillerele britanice bazate pe cazuri reale și personaje care nu arată ca spionii perfecți din filme, ci ca oameni împinși într-o lume mult mai periculoasă decât cea pentru care păreau pregătiți. E genul de serial care poate funcționa foarte bine pentru cei care apreciază seriale construite mai mult pe mecanisme, atmosferă și presiune morală decât pe spectacol hollywoodian.

Financial Times a rezumat cel mai bine în recenzia lor, în care i-au acordat serialului 5 stele: “Serialul are încredere în sine și știe să lase loc interpretărilor actoricești, toate ample și foarte solide, fără să pară vreodată că își dispută spațiul între ele. Este o producție de televiziune remarcabilă, elegantă și stăpână pe sine, care nu-și slăbește nicio clipă capacitatea de a captiva.”

Este o producție Netflix, lansată pe 7 mai 2026.

Ultimele articole