Sieranevada

Sieranevada, regizat de Cristi Puiu, va deschide sezonul toamnă-iarnă a premierelor unor filme elogiate sau premiate la marile festivaluri europene de anul acesta. După ce a fost proiectat şi la festivalurile autohtone, cum ar fi TIFF sau Anonimul, unde a fost premiat, Sieranevada va putea fi văzut de marele public şi în cinematografele din România. În Bucureşti, filmul va fi proiectat în avanpremiera la Cinema Elvira Popescu (Institutul Francez), începând cu data de 5 septembrie 2016. Alte cinematografe din Bucureşti la care va mai putea fi văzut sunt: Cinema City AFI Cotroceni, Grand Cinema & More Băneasa, Movieplex, Hollywood Multiplex, Cinema Muzeul Ţăranului (Studio Horia Bernea), Cinemateca Union, Cinema Europa.

Sieranevada face parte din categoria filmelor în care un personaj este nevoit să petreacă o duminică în familie. Protagonistul – Lary, un doctor de patruzeci de ani – este forţat de împrejurări să îşi înfrunte un trecut pe care îl credea uitat şi să îşi redefinească rolul în familie, rostind propriul adevăr.

Inclus în competiţia de la Cannes, alături de Bacalaureat, regizat de Cristian Mungiu, filmul Sieranevada este o satiră în culorile umorului negru adaptat la decorul cartierelor muncitoreşti. Între pereţii unui apartament vei găsi toate metehnele, dramele, conflictele, frustrările şi fuga de sine însuşi a românului contemporan. Acţiunea are în prim-plan o reuniune de familie, mai mult forţată de obligaţia participării la un parastas. Gesturile, dialogurile, încercările fiecăruia de a-şi ascunde greşelile şi de a păstra aparenţele în faţa preotului au dus la nişte situaţii de un comic amar şi la tensiuni greu de controlat, deşi totul părea doar o furtună într-un pahar cu apă.

În distribuţia filmului îi vei vedea pe actorii: Mimi Brănescu, Dana Dogaru, Marian Râlea, Bogdan Dumitrache, Marin Grigore, Rolando Matsangos, Tatiana Iekel şi Judith State. Filmul regizat de Cristi Puiu va reprezenta România în competiţia pentru Oscarul decernat celui mai bun film străin.

Preţul unui bilet este de 15 lei (Cinema Elvira Popescu) şi de 10 lei (Studio Horia Bernea şi Cinemateca Union).


LYTE video

 

Liliom – Avanpremiera

Liliom este una dintre piesele reprezentative pentru teatrul interbelic, dar popularitatea internaţională a venit după ce a fost transformat în musicalul Carousel, faimos pe Broadway în anii ‘40. La teatrul Unteatru, piesa lui Ferenc Molnar ia forma unei legende urbane formate din şapte tablouri, în viziunea regizoarei de Zsuzsánna Kovács şi a scenografului Cristian Stănoiu. Avanpremiera spectacolului va avea loc în data de 20 iulie 2016, de la ora 20:00.

Piesa Liliom porneşte de la imaginea unor îndrăgostiţi – Liliom şi Julika – stând pe o bancă sub salcâmi. Îşi fac planuri despre o viaţă în doi, chiar dacă au rămas fără bani, fără un loc de muncă şi nu au o casă. După ce mirajul unei iubiri aflate la început se destramă şi realitatea le pune iluziile la încercare, sărăcia şi conflictele iau o întorsătură tragică.

Liliom este o poveste devenită un simbol al decăderii şi al fragilităţii umane. În această adaptare a celebrei piese despre dragoste, sărăcie, amăgire, speranţă, slăbiciuni şi ispăşire îi puteţi vedea pe actorii: Ionuţ Vişan, Corina Moise, Liviu Pintileasa, Andrei Seuşan, Silviu Debu, Sabrina Iaşchevici şi Florina Gleznea.

Preţul unui bilet este de 30 de lei. Puteţi rezerva bilete pe adresa de e-mail [email protected] sau prin sms la numărul de telefon 0721268516 (nume, dată, spectacol, număr de locuri). Puteţi cumpăra bilete şi online.

 

Noaptea Lunga a Filmelor Scurte – ShortsUP, editia 2016

Evenimentul Noaptea Lungă a Filmelor Scurte a devenit deja o tradiţie pentru cinefilii nonconformişti. Ediţia de anul acesta va aduce o selecţie de 28 de scurtmetraje, care vor fi proiectate de la 9 seara până la 5 dimineaţa. Maratonul filmelor scurte va începe în ziua de 2 iulie 2016 şi va avea loc la Pavilionul Central Romexpo din Bucureşti. Filmele incluse au fost distinse cu premiul Oscar sau Cesar, sau au impresionat juriul de la Sundance şi Cannes.

Cele mai aşteptate scurtmetraje sunt marele câştigător al premiului Oscar în 2016, Bâlbâitul (r. Benjamin Cleary, Marea Britanie, 2015), o ficţiune emoţionantă despre singurătate şi curaj, O noapte în Tokoriki (r. Roxana Stroe, România, 2016), despre o petrecere dintr-o discotecă sătească, sfârşită cu o surpriză de proporţii, şi care a primit premiul special al secţiunii Generation 14plus la Berlin Film Festival şi Premiul Zilelor Filmului Românesc al secţiunii Scurtmetraj la TIFF 2016, şi comedia neagră Prânzul de duminică (r. Celine Devaux, Franta, 2015), câştigătoare a premiului Cesar pentru animaţie.

Cele 28 de filme din 15 ţări au fost incluse în selecţia oficială a maratonului. După ce au primit validarea marilor jurii internaţionale, acestea urmează a fi votate de publicul maratonului în cadrul competiţiei ShortsUP Audience Award. Pe parcursul nopţii, spectatorii vor avea rolul juriului şi misiunea de a alege cel mai bun film al anului, ce va fi distins cu un premiu de 1500 Euro. Votul se va desfăşura exclusiv digital, pe site-ul ShortsUP, pe durata proiecţiilor, dar şi 24 de ore după terminarea evenimentului.

Preţul unui bilet este de 35 de lei în perioada Pre-Sale (21 iunie – 2 iulie) şi 40 de lei la faţa locului, în limita locurilor disponibile. Biletul include accesul la o noapte întreagă cu scurtmetraje premiate, instalaţii video, food-court cu live cooking şi experienţe culinare artizanale. Biletele pot fi achiziţionate de pe site-urile MyTicket, Eventbook şi Eventim.

 

 

Ce am mâncat la expoziția de artă comestibilă din cadrul Romanian Design Week

(toate fotografiile aparțin Maison V)

Nimic, fiindcă nu erau de vânzare exponatele. Dar am văzut niște torturi superb realizate, inventive și care erau clar opera unei persoane cu cunoștințe solide de curente de artă franceze. Expoziția nu a fost atât de abundentă în lucrări cât să te ducă cu gândul la clipul California Girls al lui Katy Perry, dar se vedea că s-a lucrat foarte mult la ele și cu drag (mai ales că multe fuseseră făcute pentru apropiații realizatoarei lor).

Iată câteva lucrări care ne-au atras atenția și care ne-au lăsat gura apa.

Torturile Art Nouveau și Seccesion. Primul tort aduce a vitraliu realizat în stilul fantezist Art Nouveau, dar parcă n-ar fi stricat o zână din-acea specifică cu bucle. Secession mi-a amintit de auriul lui Gustav Klimt și pe bună dreptate, fiindcă pictorul a făcut parte dintr-o mișcare artistică numită Secession. Aceeași denumire o poartă și cea mai reprezentativă clădire a curentului. Totuși, torturile acestea arată în sine ca niște opere de artă, și chiar nu te îmbie să le consumi, ci mai degrabă să le contemplezi.

Ai mânca o asemena operă culinară?
Ai mânca o asemena operă culinară?

Baroc I și II. În mod evident bazate pe elemente decorative arhitectură și mobilierul barocului francez, aceastea ar oferi stil oricărui eveniment. Aceleași decorațiuni le poți vedea uneori prin marile palate ale lumii fie pe obiecte de mobilier, sau pe pereți și evocă apogeul eleganței regalității franceze. Dacă vă întrebați de ce mai arătau încă atât de bine aceste prăjituri la o săptămână după deschiderea expoziției fără să stea în frigider aflați că ele de fapt erau făcute din polistiren acoperit cu pastă de zahăr. Deci, doar învelișul lor era comestibil.

Poți să mănânci doar învelișul
Poți să mănânci doar învelișul

Torturile-povești pentru copii Scufița Roșie și Cei trei Purceluși. Aceste tortulețe micuțe aveau pe fiecare latură a lor, cu excepția celei de jos, o anumită scenă din povești pentru copii. Sunt foarte adorabile și practic citești toată povestea dacă te învârți în jurul lor. De asemenea, mi-a plăcut și faptul că un personaj era selectat din poveste și era pus desupra și părea că se uită cu interes la felul în care se desfășoară evenimentele.

De ce zâmbește bunica când se apropie lupul de scufiță?
De ce zâmbește bunica când se apropie lupul de scufiță?

Cele două torturi iluzie optică. Sunt interesante tortul cu fluturaș (Nouvelle Vague) și Sfera care au fost gândite să creeze un fel de iluzie optică însă nu s-a putut fiindcă erau necesare niște suporturi rotative pentru ele. Cred că ideea era că fluturașul ar fi părut că zboară în jurul unei surse de lumină, iar sferele ar fi părut de dimensiuni similare. Sau ar fi devenit totul o singură sferă. Nu știu, nu mă pricep la geometrie sau la gătit.

Imaginați-vă că se învârt...
Imaginați-vă că se învârt…

Expoziția de artă comestibilă a fost organizată în cadrul Romanian Design Week de Maison V, un laborator de cofetărie care a intrat pe piață acum aproximativ 6 luni. Maison V este inițiativa Katiei Dănilă Vandenbremt care face torturi și alte bunătățuri numai la comandă.

7 motive pentru care să mergi la Festivalul Luminii anul viitor (dacă ați pierdut ediția din 2016)

(Foto Berceni – Cartierul copilariei noastre)

Cred că toată lumea asociază noaptea într-un parc din București cu un sport extrem, și mulți nu s-ar plimba sub nicio formă singuri prin orice parc după 11 noaptea chiar dacă sunt miliari în el, cum sunt in Parcul Carol. Ei bine, odată pe an se sărbătorește Festivalul Luminii în Parcul Carol și locul devine brusc foarte luminos și sigur. De la lucrurile faine pe care le poți vedea în parc pe timpul zilei până la luminițele jucăușe care împodobesc bezna iată 7 motive pentru care și tu ar trebui să mergi la Festivalul Luminii în fiecare an, și să te distrezi (sau doar să te plimbi în restul anului prin Carol).

  • Parcul Carol este un parc cu iz subtil de început de secol XX, doar că statuile și fântânile lui nu sunt foarte vizibile vizitatorului fiindcă Monumentul Ostașului Necunoscut și vegetația imensă şi nativă a parcului le ia fața. Cele două statui numite Giganții cu o poveste de iubire ridicolă în spate[1], Fântâna (scris Fontena) neoclasică Cantacuzino, Fântâna Minelor (1906) și Fântână Zodiac care nu îți spune ce-ți pregătește astrele, dar arată bine – sunt câteva dintre lucrurile faine pe care le poți vedea acolo. Problema e că, deși sunt frumoase, nu le vezi imediat; cu excepția Fântânii Zodiac, celelalte par că se ascund după tufișuri. Trebuie să te plimbi zdravăn prin Carol ca să le poți găsi pe toate.

    carol 1
    Numai bune pentru selfie-uri.
  • Clădirile din jur. Sunt atât de multe clădiri interesante în parc. Ai Muzeul Tehnic, Biserica Cuțitul de Argint, Observatorul Astronomic, Arenele Romane și Castelul Țepeș. Practic poți să mergi la biserică dimineața, să-ți iei porția de istorie tehnică națională (fiindcă a existat așa ceva) de la muzeu și să mergi seara la un concert de la Arenele Romane! Celelalte două se deschid publicului doar o dată pe an: Castelul Țepeș (care nu e efectiv al Domnitorului Vlad Țepeș, doar a fost numit așa) este acum sediul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor și se deschide publicului de Ziua Armatei și Observatorul Astronomic care se deschide tot la fel de rar sau chiar și mai rar. Anul trecut, observatorul s-a deschis cu ocazia Nopții Literaturii Europene și am aflat de la un domn însărcinat cu îngrijirea locului că momentan se folosește numai în scopuri de cercetare. Partea bună e că am putut să văd telescopul. Partea proastă e că nu am putut să mă uit prin el.

    caro 3
    Trenuleţul se poate vizita la Muzeul Tehnic
  • Scările Xenofon, alt loc fain pe care îl poți vedea dacă ajungi prea devreme la festivalul Luminilor și încă nu e noapte și chiar simți nevoia să vezi ceva inedit. Scările Xenofon reprezintă o stradă, de fapt, și copiind exemplul unor alte țări cu străzi-scară, și a noastră a fost pictată, la comanda primăriei, inițial având reprezentate pe ea clădiri importante din România. Anul acesta, este o cascadă cu vegetație, lucru care îți sugerează că poate exista o oază de liniște în mijlocul junglei de asfalt sau că un diluviu ar putea să vină printre clădiri și să te înece. Una din astea două. E foarte drăgălașă, și am înțeles că se schimbă pictura în fiecare an așa că merită să fie văzută cel puțin o dată pe an.

    11904686_906955249341054_5118617696493579123_n
    Diluviu urban (Foto Andrei Petcu Photography)
  • Practic, cum intri în parc, vezi Mausoleul de lângă Mormântului Eroului Necunoscut. De fapt, eu l-am văzut și din tramvai, de la o stație depărtare. Cred că-l vezi de oriunde ai fi în cartier. Monumentul este o construcție megalomană și gigantică specifică comunismului și este ridicat în onoarea unui ostaș necunoscut. Mormântul acestuia din urmă e fix în fața monumentului și este constant vegheat de doi soldați. Am încercat să citesc ce scrie pe mormânt dar e imposibil fiindcă nu te lasă militarii să o faci. Nu că ar face ceva cei care îl păzesc de facto, că aceia nu se mișcă din poziția în care stau nici gâdilați, dar sunt alți militari care te atenționează. Dacă nu știați, mausoleul se poate vizita în anumite zile (de Ziua Eroilor și Ziua Armatei) și se poate vedea o statuie superbă înăuntru care-l reprezintă pe Regele Ferdinand cu o zeiță antică a victoriei.

    caro 2
    O comoara sub un colos
  • Spectacolul de foc și lumini. Highlight-ul festivalului din 2016 au fost, în opinia mea, fachiri tineri care s-au luptat cu și au învins focul. În prima fază a spectacolului, făceau jonglerii cu niște cabluri care aveau un atașament luminos la capete și a fost fain și captivant,dar a pălit în comparație cu jonglatul cu focul pe muzică electronică. Este magic să vezi cum manevrează un tânăr atrăgător niște candele cu foc la ambele capete, noaptea. Nici nu se mai vede firul de la candele și par că zboară coordonat focurile în jurul lor, sau că se multiplică. Ca în atacurile de energie și foc din Dragon Ball Z. Exact așa arată!

    13247926_1254888447856439_2334423267311467984_o
    Cred că de aici s-au inspirat realizatorii Dragon Ball Z (Foto Tera Photography)
  • Festivalul în sine – imediat cum se lasă bezna, devine un spectacol de lumini din varii surse, nu numai de la cele puse la dispoziție de festival. Spre exemplu sursele de lumină folosite în cadrul festivalului de organizatori erau niște lumânări-pastile albe puse în niște suporturi de hârtie ca niște lampioane, dar care nu se prea vedeau fiindcă erau prea mulți oameni. Mai era un fel de nor de vată cu instalații de pom de Crăciun care părea că face scurtcircuit din când în când. Mi-a amintit de norul luminos de la Festivalul Spotlight de anul trecut, numai că mai nereușit. Apoi, erau lumini de proveniență exterioară cum ar fi cele de la comercianți ambulanți care vindeau niște chinezării luminoase sau cele de la copiii și adulți cu bentițe cu urechi luminoase sau adidași cu beculețe. A mai fost și un copac de plastic/metal? alb cu terminații luminoase – courtesy of Cercetaşii României – de care copii și adulții și-au atârnat dorințe scrise pe niște fâșii de panglică. Printre acestea aș menționa dorințe precum ‚Evy să-l cunoască pe Iisus’, ‚Îmi doresc o casă cu piscină’ sau ‚Îmi doresc să deschid o firmă de consultanță juridică’. Sper să li se îndeplinească dorințele!

    13131250_10153493234905759_5170623249686831293_o
    Cam aşa arătau şi cele de la festival doar ca majoritatea erau albe (Foto Festivalul Luminii)
  • E foarte sigur parcul, cu ocazia acestui festival: peste tot în jur vezi copii zbierând sau alergând după care țipă părinții. Și, deși e foarte aglomerat și te cam limitează în mișcări, e o chestie să vezi noaptea târziu copii jucându-se leapșa sau niște fetițe de 12 ani arzând-o la modul hippie și cântând la chitară șlagăre de la trupa Talisman precum cântecul folk-pop ‘Numai ea’ (Hint: e ăla cu ‚Decât să mă despart de ea/Mai bine aprind tot satul’).

[1] Giganții reprezintă opera sculptorilor F. Storck și D. Paciurea și făceau parte dintr-o triadă statuară așezată într-o grotă din parc. Pe lângă ei se mai afla și statuia unei frumoase tinere adormite (fără vreo legătură cu personajul din basm). În momentul de față, tânăra se află în Herăstrău. Povestea pe care se bazează complexul statuar este ușor ridicolă fiindcă vorbim de doi gemeni tineri, îndrăgostiți de aceeași fată. Fata, neștiind pe care să-l aleagă, se aruncă în mare cu mențiunea că acela care o va salva îi va fi soț. Cei doi frați se iau la ceartă, timp în care tânăra se îneacă și moare. The end.

10 lucrări interesante de la Art Safari 2016

(Foto: http://www.artsafari.ro/ro/)

Art Safari 2016 este un soi de agregator de expoziții de galerii de artă care sunt înghesuite una lângă alta timp de aproximativ o săptămână. E practic ca o Noapte Albă a Galeriilor sau Weekend-ul Galeriilor, numai că nu trebuie să mergi prea mult între galerii. În general, sunt foarte mulți expozanți și e foarte obositor să te plimbi printre spațiile de expoziție, dar un avantaj enorm pentru iubitorul de artă e că poți să vezi la un loc mai multe galerii și artiști și să înveți foarte multe despre arta comtemporana românească într-un timp foarte scurt. Iată 10 lucrări contemporane care ne-au atras atenția.

  1. Primul artist care ne-a atras atenția a fost Kitra, reprezentat de Galeria Pilat cu o serie de picturi pop aplicate pe niște machete de bloc de locuințe fad, așa cum sunt cele din București și nu numai. Arată atât de fain încât ne pare rău că nu reprezintă realitatea. De la reprezentanta galeriei am înțeles că un vizitator a crezut că acelea sunt machete ale unor blocuri reale din țară. Cineva chiar ar trebui să propună asta primăriilor…

    kitra - blocuri
    Cum ar fi sa joci sotronul in fata unui astfel de bloc? (Foto Pilat Gallery)
  2. Seria Slotermayer e următoarea serie de lucrări faine aparținând artistului Răzvan Cornici, care ne prezintă personaje din istorie precum Hitler, Stalin, Lenin și Mao, reinterpretați ca fiind niște boxeri tatuați care se luptă. Răzvan Corinici s-a inspirat din reviste de benzi desenate pentru lucrări iar acestea sunt basoreliefuri de hârtie decupată, modelată și lipită.
  3. Amorphos de Bianca Mann. Este pur și simplu feminin. Primul lucru care îți sare în minte când vezi lucrarea este că reprezintă un uter realizat dintr-o mulțime de fețe necunoscute. De fapt, este o reprezentare tridimensională a manierei în care artista a interpretat testele petelor de cerneală concepute de psihiatrul H. Rorschach. Formă de bază a lucrării este alcătuită din mai multe măști ale feței artistei mai mult sau mai puțin complete.

    IMG_20120113_134008
    Uter sau test Rorschach?
  4. Lucrări din seria de compoziții vizionare ale lui Petru Botezatu, un artist pasionat de conceptul de multiversuri și Mircea Eliade care pictează un fel de scene care amintesc de icoanele și tablourile religioase din Renașterea Nordică, de tip Bosch – numai că ale lui sugerează că niște extratereștri umanoizi din altă dimensiune și-ar fi pictat credințele religioase care se nimeresc a fi foarte similare cu ale noastre. Sunt foarte simbolice și captivante, și necesită o atenție sporită datorită mulțimii de scene care se desfășoară în ele.
  5. Confusion de Anna Khodorkovskaya. O lucrare foarte jucăușă în aparență, dar cu un concept important în spate. Practic reprezintă mai multe bucăți de jucărioare pentru copii lipite una de alta ce e menită a critica capitalismul ce aduce mulțimea de opțiuni pentru orice obiect de care avem nevoie și pentru a evidenția confuzia anxioasă pe care o simțim cu toții când trebuie să alegem un produs dintre atâtea altele.

    IMG_20120113_143604
    Critica la adresa consumerismului
  6. Modele de mască pentru toți de Ferencs S. Apor. Este ceva la reinterpretarea aceasta neo-pop a unor măști care seamănă cu cele de sudură care ne impresionează. Artistul a realizat patru măști ce reprezintă patru stări umane pe care le găsim în viața cotidiană. Spre exemplu, masca cu imprimeu de leopard face referință la senzualitate feminină, pe când cea cu Spider-Man pe ea, amintește de spiritual ludic uman, veșnic pus pe jocuri.
  7. Seria de hărți cu aspect medieval realizate de artista Vali Irina Ciobanu. Aceasta are trei astfel de lucrări: Sailing Ships, The History of Coffee și Harta Vinului Românesc. Cea care ne-a amuzat și încântat este ultima fiindcă lucrul care sare în ochi în prima fază sunt stemele diverselor zone producătoare de vinuri și îți dau senzația că sunt un fel de case stil „Urzeala Tronurilor”, dar care se luptă pentru cei mai buni struguri. Altfel, harta este foarte distractivă și informativă.
    harta vinului
    Uite idee de traseu turistic (Foto Art Memento)


  8. Exus de Radu Rodideal. Este o lucrare foarte simbolică care ne amintește de „Coșmarul” lui Henri Fuseli, numai ca e o versiune modernă. În lucrare regăsim o femeie inconștientă sau moartă într-o poziție lascivă la cheremul unei figuri misterioase ascunse sub o robă roșie. Ușa către încăperea în care se află cele două personaje este sigilată de o bandă din aceea folosită de poliție pentru a opri accesul undeva. Este o atmosferă apăsătoare și casnică, ce prezintă un cuplu aflat în raporturi de putere opuse, după cum spune autorul.
  9. Henric al VIII-lea de Adrian Laie. O lucrare ludică și adorabilă, care ne prezintă un cățel impunător în rolul regelui englez. Stilul amintește de bine-cunoscutul portret de secol 16 al pictorului Holbein cel Tânăr. Acesta face parte dintr-o serie de mai multe portrete clasice reintrepretate cu capete drăgălașe de animale în locul celor ale personajelor istorice. Noi bănuim că Henric al VIII-lea al lui Adrian Laie e un bull terrier britanic, dar nu suntem siguri.
  10. Porcușorul albastru cu patru ochi al lui Felix Aftene. Nu aceasta e denumirea lucrării – se numește Winged, de fapt. Am mai văzut expoziții ale artistului ieșean și, pe cât de interesante sunt picturile sale, mai antrenante și memorabile sunt sculpturile sale, care par că vin din altă lume – nu din dintr-una fantasy sau spirituală-ci dintr-una a psihicului uman care deformează și amplifică figurile. O altă sculptură foarte cunoscută de-a sa este o pisică albastră înaripată (Pisica Cosmică), care a devenit ulterior mascota unui festival de teatru din Iași. I s-a făcut și un blog adorabil.

    IMG_20120113_142649
    Atat de albastru…

Bonus. Summer Sun de Saddo. Acest tablou suprarealist prezintă un cocoș războinic (sau regal?) antropomorf care nu este altul decat zeul soarelui sumerian. Foarte interesant este că are propria cameră de expoziție cu reflectoare care crează o atmosferă mistică și intimă. Aparține street-artistului clujean Saddo și a trecut pe la o galerie din Germania înainte să ajungă la noi și să primească price tag-ul de € 4.000-6.000.

79_77
Nu degeaba are propria camera (Foto Artmark)

 

Muzeul Cotroceni – 5 lucruri faine pe care le-am văzut acolo

Muzeul Cotroceni face parte din Palatul Cotroceni adică locul unde lucrează Președintele României. Este un loc de neratat pentru oricine, dar mai ales pentru orice împătimit al istoriei. Asta pentru că a fost reședință regală înainte de venirea comuniștilor și păstrează în mare măsură forma de atunci. Cu excepția bisericii din curte care a fost reconstruită complet.

Iată cinci lucruri faine pe care le poți vedea la Muzeul Cotroceni.

Holul superb de la intrarea în Muzeul Cotroceni a fost construit după aspectul celui de la Opera din Paris.

Holul îți da senzația că pot răsări oricând din capătul scărilor domni și doamne îmbrăcați în haină de gală. Dacă s-ar face un film după Cenușăreasa, scena cu pierdutul pantofului ar putea fi filmată lejer pe scările astea.

intrare muzeul cotroceni
Cadrul perfect pentru Cenusareasa (Foto http://infotravelguide.ro/)

Biserica, unde poți să participi la slujbe la Muzeul Cotroceni.

Intrarea e gratis, dar tot trebuie să treci de un punct de securitate. Adică un detector de metale ca la aeroport și verificarea carții de identitate. Biserica a fost ctitorită de Șerban Cantacuzino și demolată de Ceaușescu. Pentru ca apoi să fie reconstruită lângă Muzeul Cotroceni în 2003, la insistențele și cu susținerea descendenților familiei Cantacuzino.

La Muzeul Cotroceni poți vedea Cumințenia Pământului.

Nu ne-am intersectat cu președintele României la Muzeul Cotroceni, însă am întâlnit pe cineva la fel de impunător, Cumințenia Pământului. O știți, este sculptura aceea foarte “scumpă” a lui Brâncuși pentru care statul român face chetă printre oamenii de rând. Dacă vă bate gândul să donați bani pentru achiziția ei, vă recomand să vedeți pentru pe ce dați banii. 🙂

Mai tot mobilierul care nu a fost distrus după abdicarea regelui e încă acolo, la Muzeul Cotroceni

Da, aceasta e o parte neplăcută a istoriei noastre. Așa cum Palatul Primăverii a fost vandalizat și furat după Revoluție, la fel a pățit și Palatul Cotroceni. S-a întâmplat în 1948, după abdicarea regelui Mihai I. Paturile regilor și reginelor, mesele și coloanele de marmură ce cântăresc tone sau sute de kilograme n-au fost arse sau furate în 1948. Pentru că nu au putut fi cărate afară. Așa că acum noi le putem încă admira la Muzeul Cotroceni.

numai cenusareasa ar putea intra in ei (2) muzeul cotroceni
Numai Cenusareasa ar putea intra in ei

    Bonus: În perioada aceasta, se poate vizita la  Muzeul Cotroceni expoziția “Eleganţă şi tradiţie în moda feminină. De la Belle Époque la interbelic”. Aceasta prezintă două colecţii particulare de haine și accesorii feminine de epocă aparținând Iuliei Gorneanu şi Oanei Creţu.

Sunt haine superbe și adorabile care demonstrează prin dimensiunile lor cum arătau femeile de atunci. Adică mignone și cu talie de viespe. Nu știu dacă hainele s-au micșorat sub greutatea anilor. Dar sunt slabe șanse ca pantofii să fi intrat la apă așa ușor. Erau atât de mici că nu cred că femeile din grupul meu de vizită ar fi intrat în ei. Poate doar dacă și-ar tăiat degetele de la picioare ca surorile vitrege ale Cenușăresei din basm. Uite alt element care s-ar putea folosi pentru ecranizarea Cenușăresei! Practic, tot ce mai trebuie e cameră de filmat, că restul e deja acolo…

Sursa feature photo www.paginadebanci.ro

Descoperă alte locuri de vizitat in Bucuresti in urmatoarele trei articole: 20 de locuri de vizitat in Bucuresti – obiective turistice de neratat

10 povești pe care le-am aflat despre Cimitirul Bellu

Locuri de vizitat in Bucuresti – 20 de obiective turistice unde sa te simti bine

Cimitirul Bellu – povestile ascunse de la Bellu si de ce sa-l vezi macar o data in viata

Janis: Little Girl Blue – pentru fanii lui Janis Joplin

Pentru cei îndrăgostiţi de muzica anilor ’60, prin care generaţia hippie se dezlanţuia pe versurile cântate de Jim Morrison, în acordurile magice ale chitării lui Jimmy Hendrix sau ale lui Jimmy Page, atunci când Woodstock-ul era Tărâmul Făgăduinţei unde se întâlneau nonconformiştii şi frumoşii rebeli ce protestau împotriva războiului şi a modelului de animal politic ivit imediat după anii ’40, Janis Joplin este o zeiţă. O voce puternică, nişte versuri în care se prelingeau durerile adânci, iubirile neîmplinite, visurile unei adolescente sensibile ce nu-şi găsea locul şi confesiunea răvăşitoare, îmbrăcată în culorile vii ale hainelor de nomadă hippie având chipul unui copil pus mereu pe şotii. Aşa era Janis Joplin, care, pentru generaţia ei a reprezentat aceeaşi revelaţie în muzica feminină care avea să fie, peste decenii, Amy Winehouse, în decada ei. Având un titlu inspirat de unul dintre cântecele lui Janis Joplin, documentarul Janis: Little Girl Blue promite să ţi-o aducă pe Janis aşa cum o ştii, frenetică, sensibilă, visătoare, îndrăgostită de muzică, dar şi neînţeleasă şi greu de întors din calea spre autodistrugere.

Cunoscută datorită unor documentare precum Deliver Us from Evil şi West of Memphis, regizoarea Amy Berg a încercat să readucă în prim-plan povestea lui Janis Joplin, realizând un portret intim, tumultuos precum anii în care artista a cunoscut gloria şi excesele, din care nu lipsesc omagiul unor artiştii actuali sau mărturiile celor care au cunoscut-o. Reuşind să recreeze atmosfera uneia dintre cele mai efervescente perioade, în care muzica, literatura şi arta contestau regulile sociale de până atunci, Amy Berg a realizat unul dintre cele mai bune documentare ale anului 2015, conform criticilor prezenţi la marile festivaluri.

În România, premiera filmului va avea loc în data de 15 aprilie 2016.


LYTE video

Marc Chagall…The Meaning of Life, la Castelul Cantacuzino

Suprarealismul, pictura naivă, evaziunea prin oniric, melancolia şi umorul candid pe care Marc Chagall a vrut să le îmbine în creaţiile sale vor crea o atmosferă aparte şi la Castelul Cantacuzino din Buşteni, între 5 aprilie şi 26 iunie 2016. După expoziţiile dedicate lui Salador Dali şi Pablo Picasso, este rândul pictorului ce a imortalizat iubiţi şi mirese care îşi iau zborul, violonişti cu expresii visătoare şi oameni mari cu feţe senine de copii să fie prezent prin expoziţia Marc Chagall…The Meaning of Life, care include peste 140 de litografii din ciclurile Odiseea şi Ilustraţii pentru Biblie.

Inclus în galeria avangardiştilor din secolul trecut, Marc Chagall a realizat o punte între cultura slavă, influenţele din comunităţile evreilor din estul Europei şi modernitatea neconvenţională promovată de artiştii adunaţi din toată lumea pe malul boem al Senei. Născut în Belarus, a fost puternic marcat de expresionismul rus, de folclorul evreiesc şi de cromatica artei slave în redarea scenelor de interior sau cu subiecte inspirate din lumea rurală, pe care a recreat-o printr-o viziune personală asupra relaţiei dintre confesiunea vizuală, fantastic, oniric şi explorarea inconştientului.

Expoziţia Marc Chagall…The Meaning of Life poate fi vizitată între orele 10 şi 18. Preţul unui bilet pentru vizitarea Castelului Cantacuzino este de 35 de lei.

The Jungle Book 2016

Copiilor din generaţia născută în anii ’80, The Jungle Book le aminteşte de primele animaţii Disney, pline de culoare, văzute pe casetele video închiriate de părinţi, sau de volumele din colecţia Biblioteca pentru Toţi, care le umpleau verile petrecute în grădina bunicilor. Ajunşi oameni mari în 2016, le va fi totuşi la fel de greu să ignore o nouă adaptare a poveştii, de data aceasta plină de efecte speciale, animale exotice gata să iasă din ecran şi un Mowgli mai iute ca niciodată când este urmărit de tigru, după ce încearcă să scape de glasul ademenitor al vicleanului şarpe Kaa, însufleţit de vocea lui Scarlett Johansson.

Regizat de Jon Favreau, The Jungle Book împrumută vocile unor actori faimoşi, printre care: Lupita Nyong’o (Rakcha), Ben Kingsley (pantera Bagheera), Bill Murray (ursul Baloo), Idris Elba (tigrul Shere Khan). Cât despre vocea lui Mowgli, aceasta îi aparţine lui Neel Sethi. Adaptarea din 2016 a cărţii scrise de Kipling se vrea a fi o îmbinare între animaţie şi imagini reale, care să-i dea spectatorului impresia că se află chiar în mijlocul junglei.

În România, premiera filmului va avea loc pe data de 15 aprilie 2016.


LYTE video

Ultimele articole