Câți dintre noi nu am visat măcar o dată cu ochii deschiși că putem deveni într-o zi propriul nostru șef, scăpând astfel de programul 9-5, de șeful care nu acceptă să vii mai târziu sau să coborî prea des la țigară, ori de acei colegi pe care îi eviți până și la metrou?
Toate acestea pot avea o soluție, și anume deschiderea unui start-up. Neil Blumenthal, CEO al Warby Parker, definește startup-ul ca fiind o companie concepută să rezolve o problemă, unde soluția nu este una clară, iar succesul nu este nici el garantat.
Deja începe să se complice un pic, nu? Încă ai timp să te reîntorci la rutina de zi cu zi, dar, cu siguranță, nu vrei asta, așa că hai să vedem de ce e nevoie pentru a porni la drum cu proiectul tău.
Primul aspect pe care trebuie să-l menționăm sau, mai bine zis, primul element ești ,,TU”. Va trebui să știi de la început dacă vei fi dispus să te dedici în totalitate noii tale aventuri, din toate punctele de vedere, organizațional, social și nu numai, cât și de a învață din mers pentru a depăși toate provocările care vor veni. În plus, va trebui să te gândești dacă startup-ul are o cultură potrivită cu personalitatea ta (nu poti sa deschizi un shop raw-vegan daca tu esti fan coaste cu sos bbq 🙂 ). Deci, pe scurt, trebuie să aplici cam tot ce ai învățat în viață de la cei 7 ani de acasă, băncile școlii, experiența profesională, cat și cea de viață.
Acum să trecem la lucrurile serioase că de, avem de condus o firmă, cu un nou statut – de angajator, și nu angajat. Deci practic putem face ce vrem, nu?
Un prim pas pentru a porni la drum ar fi să avem un plan de afaceri, asta dacă nu vrem ca aventura noastră antreprenorială să fie una scurtă. Importanța acestui plan este aceea de a avea răspunsul la întrebarea de câți bani am nevoie pentru a porni precum și de a avea scris toate aspectele ce țin de natura proiectului.
Odată ce avem planul de afaceri complet putem să trecem la nivelul următor și anume să punem pe hârtie de ce avem nevoie în funcție de industria și domeniul ales. Pentru a fi în legalitate vei fi nevoit să deschizi o firmă, găsești o sumedenie de informații despre asta online, de ce acte ai nevoie, unde să le depui și cât costă. Tot aici va trebui să te gândești și la un contabil.
Next, urmează investiția propriu-zisă în funcție de modelul de business ales de tine. Dacă este online, e posibil să scapi mai ieftin. Dacă nu, va trebui să te gândești la o locație și tot ce ține de ea, un stoc inițial de produse, o licență sau chiar o franciză.
Odată ce am achiziționat bunurile de care proiectul nostru are nevoie, trebuie să avem în vedere și cheltuielile operaționale, ele fiind reprezentate de costul necesar producerii sau prestării de servicii precum materiile prime, costul cu angajații precum și logistica, chirii, diferite costuri care apăr cu terți sau o campanie de marketing.
Un simplu calcul matematic prin adunarea celor două secțiuni de mai sus și, voilà, avem costurile de început ale proiectului.
Dacă credeai ca am terminat, te anunț că mai avem un pas.
Ultimul pas este reprezentat de o previzionare (forecast) a necesarului de capital pentru a susține business-ul în următoarele luni, având în vedere că venitul din vanzări s-ar putea să nu fie suficient pentru a acoperi costurile și cheltuilelile. Mai direct, de câți bani trebuie să mă împrumut pentru a putea susține proiectul dacă acesta nu va genera suficiente lichidități? Pentru a construi acest plan ai nevoie de o analiză estimativă asupra vanzărilor și a costurilor pe fiecare lună pentru o perioadă de minim 6 luni. Iar dacă rezultatul scăderii vanzărilor la costuri și cheltuieli va fi unul pozitiv, inseamnă că business-ul tău are mari șanse de reusită.
Bineînțeles, teoria de multe ori diferă de practică, de aceea îți garantez că indifferent de ce experientă vei avea ea va conta enorm în dezvoltarea ta ca individ și de ce nu ca viitor antreprenor de success.
Un om de serviciu la un supermarket in America a donat la moartea sa o avere de $8 milioane către librarii si spitale, lasandu-si familia contrariata despre cum a reusit sa adune atatia bani dintr-un salariu asa mic. S-a aflat ulterior ca acest om de serviciu pusese deoparte $300 / luna timp de 65 ani. Și totuși, cum a ajuns ca echivalentul a $250.000 ($300 x 12 luni x 65) să valoreze $8 milioane? Investindu-i!
Ca urmare a experientelor FNI si Caritas, marea majoritate a romanilor si-au pierdut increderea in sistemul financiar, in special in investițiile la bursă. Totusi, in SUA, americanii isi construiesc singuri pensia printr-un program scutit de taxe (401k) investind in companii listate pe bursa la alegerea lor (suportand si riscul in acelasi timp).
Istoric vorbind, indicii ce urmaresc pietele de actiuni din SUA au crescut in medie pe an cu 8% de la inceputul secolului XX. (Pietele de obligatiuni (fiind mai sigure si cu un risc redus) in aceeasi perioada au crescut cu 4% an.) Pe de alta parte, rezultatele trecute nu sunt o garantie pentru rezultatele viitoare! Deci daca un consilier financiar cu carti frumoase in biblioteca si scaune de piele in birou îți va promite un randament garantat, ar fi mai bine sa fugi; asa ceva nu exista! Dar, pe termen lung si in medie, pietele de actiuni ar trebui sa creasca cu acei 8%.
Deci cum îți investești banii?
Niciodata toate ouale in acelasi coș
În primul rând, nu ții toate ouăle în același coș. Acesta e principiul diversificării. Mai sus am discutat despre o crestere istorica medie a pietelor financiare, dar abaterea de la această medie poate fi destul de ridicata in anumiti ani si sub anumite circumstante (de exemplu criza din 2008). Mai mult, unele din companiile cotate pe bursa uneori dau faliment, iar actionarii acelei companii in general pierd banii investiti.
Aici intra in joc diversificarea: sa presupunem ca îți imparti capitalul in 30 de parti egale si investești in 30 de acțiuni (fiecare acțiuneva avea o greutate de 3.33% in portofoliul tău); in cazul in care o investitie se dovedeste a fi nefasta riscul de a pierde este limitat la 3.33% (si totusi, istoric vorbind, chiar si in cazul unui faliment de obicei se recupereaza un procent din investitie). Acelasi rationament este si in cazul in care o companie devine foarte profitabila si isi dubleaza valoarea, portofoliul va creste cu doar 3.33%.
Cum alegi firmele în care să investești?
Una dintre soluțiile cele mai la îndemână este să nu le alegi. Dupa ce am clarificat avantajele diversificarii este important sa vorbim în continuare despre ETFs (exchange traded funds) si indici.
Pentru a putea masura cresterea pietelor financiare, finantistii au construit ceea ce se numesc indici. Un index e un portofoliu ipotetic alcatuit din acțiuni ale companiilor listate pe o anumita piata. Astfel in Romania avem BET Index cu 13 cele mai valoarese companii; in Germania avem DAX Index cu cele mai valoroase 30 de companii, in Franta avem CAC40, Anglia FTSE100, SUA S&P500 ori NASDAQ. Din punctul de vedere al principiului diversificarii putem sa investim direct in indici astfel incat sa capatam o expunere pe o anumita piata fara sa cumparam toate actiunile individual si sa platim comisioane pentru fiecare tranzactie (actiuni ca Google, Amazon costa in jurul la 1000$). Aici intra in joc ETF-urile (Exchange Traded Funds) care sunt instrumente financiare ce urmaresc acesti indici.
Ca urmare, in loc sa cumparam actiuni la toate companiile ce compun indicele S&P (500 de companii!) putem investi intr-un ETF ce urmareste acest index, cu un comision minim (0,5%/an) si fara a fi nevoiti sa cumparam actiuni la toate cele 500 companii.
Aceasta strategie trebuie comparata cu a investi in fonduri mutuale. Fondul mutual este exact ca un index doar ca o persoană (numită asset manager) alege ce companii sa adauge in portofoliu. Problema cu fondurile mutuale este ca vin cu comisioane de 1-2%/an si uneori si cu comision din potentialul profit. Mai mult, din punct de vedere empiric, e dovedit ca doar 5% din acesti asset manageri au reusit de-a lungul istoriei sa bata piata (Warren Buffet este unul dintre aceștia), iar restul au pierdut bani in raport cu indicii cu care s-au comparat. Lamurind si conceptul ETF, ramane intrebarea noi in ce investim? pe care o voi aborda in articolele viitoare. (gandește-te la ETFs ce urmaresc companii ce activeaza in piata oncologiei, robotica samd)
A opta minune a lumii – Dobanda la dobanda
Cum ziceam, să nu ai încredere în consilieri financiari care-ți garantează o anumită creștere. Dar cu siguranță poți să ai încredere în efectele miraculoase ale dobânzii la dobândă (dobânda compusă). Este un alt concept important pentru a înțelege cum banii tăi pot să lucreze pentru tine. Albert Einstein numea dobânda la dobândă ca fiind a opta minune a lumii. Sa ne imaginam ca ai 25 ani, tocmai ce te-ai căsătorit si vrei ca fiul tău sa invete la Harvard, unde un MBA costa $150.000. Daca pui deoparte in fiecare luna $275 la o dobanda anuala de 6%, dobanda la dobanda va transforma toate depozitele lunare in $150.000 dupa 22 ani. Acelasi rationament functioneaza si cu o casa, pensie samd.
Cât ești dispus să riști?
Un proprietar de imobile ce le închiriază dar are și venituri de la un loc de muncă va avea o abilitate mai mare de a risca versus un tanar ce tocmai a intrat in viata activa.
Varsta investitorului e un alt criteriu important! In general, tinerii sunt considerati ca avand o disponibilitate mai mare de a risca intrucat este presupus ca vor fi in viata activa pentru o perioada mai lunga. Astfel, un consilier financiar ii va sfatui sa investeasca o proportie mai mare a capitalului in actiuni (ce vin cu un risc mai mare, dar si cu un randament pe masura) si o proportie mai mica in obligatiuni (risc mai mic, randament mai mic).
Un senior ce deja a avut o viata activa consistenta va avea in mod normal o disponibilitate redusă pentru risc (va avea nevoie de o pensie si nu de atacuri de panica daca economia intra in depresie!). Astfel, el va investi o proportie mai mare a portofoliului in obligatiuni (ce anual aduc un randament numit cupon) si una mai mică in actiuni.
Așadar, cum a reușit omul de serviciu să lase o moștenire de 8 milioane USD? Câteva din răspunsuri au fost cu siguranță: investițiile în portofolii diversificate, efectul dobânzii la dobândă, continuitate și consecvență, dar și un mod de viață frugal. Toate au contribuit în a-i construi această avere.
Odată ce te angajezi începi să prinzi gustul independenței financiare. Ești stăpânul veniturilor tale și decizi singur pe ce dai banii. După câțiva ani de muncă, simți că e timpul să ai mașina ta și să devii proprietarul unui apartament.
Începi să te interesezi de condițiile de creditare ale băncilor, dar informațiile pe care trebuie să le iei în considerare par copleșitoare. Nu te lăsa demoralizat. Decizia alegerii unei oferte de credit devine mult mai ușoară dacă îți răspunzi la următoarele întrebări:
Sigur creditul e opțiunea cea mai bună pentru mine, acum?
Folosește-te de calculatoarele online ale băncilor care pot aproxima cât vei plăti lunar, în funcție de suma împrumutată. Integrează rata aceasta în cheltuielile tale lunare. Dacă îți va permite, în continuare, să îți păstrezi stilul de viață de până acum și să pui deoparte și niște bani, înseamnă că un credit nu te va afecta foarte mult.
Pe de altă parte, dacă acum salariul îți ajunge doar de la o lună la alta, mai bine te gândești la modalități de creștere a venitului lunar. Vei economisi, astfel, mai mult și vei fi în măsură să iei un credit fără să îți faci probleme pentru plata ratei.
Ce doresc să fac cu banii împrumutați?
Băncile au condiții diferite de creditare în funcție de ce vrei să achiziționezi. Creditul de nevoi personale este contractat pentru cumpărarea bunurilor de valori mai mici (electronice, electrocasnice), pe o perioadă mai scurtă (de regulă, maxim 5 ani). Condițiile de acordare sunt, în general, abordabile.
Pentru sume mai mari, cum sunt cele necesare unei case sau a unei mașini, banca va solicita o garanție sau o ipotecă, precum și un avans. Neplata îndelungată a ratei lunare poate duce la pierderea obiectelor garantate.
Am mai multe oferte. Cum decid care împrumut are costurile cele mai scăzute?
Important este să pleci de la aceiași termeni de comparație. Pentru asta, Uniunea Europeană a impus conceptul de DAE – Dobânda Anuală Efectivă. Aceasta aduce ofertele mai multor bănci la un numitor comun. DAE include toate costurile unui credit: rata dobânzii, comisioanele de administrare lunară, anuală, comisionul de analiză a dosarului de credit, asigurarea de viață, etc. Cu cât valoarea DAE este mai mică, cu atât suma restituită la final va fi mai scăzută.
Este o perioada de rambursare mai lungă avantajoasă pentru mine?
Analizează bine perioada pe care ți-o asumi ca să returnezi creditul și costurile aferente. Cu cât este mai îndelungată, cheltuiala ta lunară va fi mai mică. La finalul perioadei vei constata, însă, că ai plătit băncii o sumă mai mare de bani, decât dacă l-ai fi restituit, de exemplu, în jumătatea acestei perioade. Nu te îndatora pentru perioade lungi de timp, dacă ai această opțiune.
În ce valută să iau creditul?
Poate că, acum, împrumuturile în euro au o dobândă scăzută și rata de schimb este suportabilă pentru tine. Ia în considerare, totuși, că piața valutară oscilează și nu poți știi ce eveniment o va dezechilibra în viitor. Specialiștii recomandă ca moneda creditului pe care îl iei să fie aceeași cu cea în care îți primești salariul. Astfel, vei scăpa de riscul fluctuațiilor financiare și nu vei ajunge la refinanțări sau, mai rău, pe lista rău-platnicilor.
Singura cale de a face achiziții sigure, cu costuri zero în afară de prețul produsului, este să apelezi la economiile tale. În era recompensării instante, însă, unele bunuri te pot atrage prea tare pentru a aștepta. Sfatul nostru este să recurgi la creditul bancar după ce epuizezi toate celelalte opțiuni. Dacă, însă, alegerea ta este luată, asigură-te că înțelegi pe deplin costurile pe care ți le asumi și responsabilitățile din relația cu banca.
Multi dintre noi, eu sigur ma numar printe acestia, ne promitem la începutul fiecărui an că vom economisi mai mult. Cati dintre noi respectam aceasta promisiune? Destul de putini daca ne uitam pe studiile publicate. Un studiu GFK din septembrie 2016 mentiona faptul ca aproape jumatate dintre romani, 47%, nu reusesc sa puna nici un ban deoparte de la o luna la alta.
Si totusi cum putem sa imbunatatim aceste procente?
1. Stabilirea de obiective personale
In primul rand cred ca ar trebui sa ne definim obiective financiare personale, respectiv pentru ce economisim banii, orizontul de timp vizat si cati bani ar trebui sa economisim lunar pentru a atinge obiectivul. Aici as merge si mai departe cu propunerea prin impartirea sumei lunare de economisit in sume zilnice.
Sa spunem ca avem 35 de ani si la aniversarea varstei de 40 ani ne dorim un ceas de lux de 5000 eur.
Printr-un calcul simplu 5 ani reprezinta 60 luni , ceea ce inseamna o suma de economisit de aproximativ 83 eur/luna. Mergand si mai departe cu acest calcul, la suma zilnica de economisit, vom obtine suma de 3 eur/zi necesara a fi economisita zilnic.
Asadar cu doar 3 eur/zi economii, ceea ce inseamna putin peste 10 lei in 5 ani ne putem lua cadoul mult dorit pentru aniversarea de 40 ani, un ceas de 5000 eur.
Cati dintre noi au un astfel de ceas? Probabil nu multi, din simplul motiv ca daca ar trebui sa il cumparam acum ni s-ar parea ca acest obiect costa o avere, dar prin economisirea a putin peste 10 lei timp de 60 de luni, ne dam seama ca la finalul acestei perioade ajungem să avem intreaga suma.
2. Obiceiul economisirii – clasica pușculiță
Usor de spus, greu de facut. Al doilea lucru si cel mai important din punctul meu de vedere, il simt personal, este crearea unei rutine a economisirii. Dupa stabilirea sumei zilnice pe care o punem deoparte trebuie sa ne asiguram ca suntem capabili sa o economisim, facand din aceasta actiune o prioritate.
M-am gandit la diverse forme de punere in practica a acestei actiuni. Pentru obiective mai mici, pe termen mai scurt, cred ca cea mai practica solutie este clasica pusculita cu care eram obisnuiti cand eram copii. Da, in aceasta pusculita punem zilnic cei 10 lei si nu ne atingem de ea, o uitam acolo sus pe mobila.
Foarte interesant este faptul ca daca o uitam vreo 60 de luni, la finele acestei perioade vom gasi acolo o mica avere, aproape 5000 euro. O surpriza cat se poate de placuta care se poate realiza prin aceasta rutina zilnica de economisire!
Bineinteles aceleasi instrumente de economisire nu se potrivesc in orice instanta. Evident la un moment dat nu o sa stam pe un munte de bani intr-o pusculita, ii vom duce la banca ii plasam intr-un depozit, cont de economii, etc.
Pentru obiectivele pe termen lung si foarte lung, cum sunt planurile de pensii, este necesar sa apelam si la specialisti pentru a ne recomanda instrumente financiare pentru orizontul de timp necesar.
3. Nu schimbăm destinația banilor!
Un alt aspect foarte important este sa nu ne abatem de la obiectivele economisirii! Daca ne-am propus sa ne cumparam un ceas pentru aniversarea de 40 de ani , nu utilizam banii economisiti pentru o vacanta ci ii lasam pentru obiectivul stabilit.
Daca ne propunem o vacanta, atunci acesta este un alt obiectiv pentru care trebuie sa ne stabilim o suma minima ce trebuie economisita si orizontul de timp in care dorim strangerea sumei.
Un bărbat singuratic şi morocănos îşi trăieşte viaţa spionându-i pe cei din jur. Face parte din meseria lui, el fiind detectiv particular, alături de tatăl său. În ziua în care îşi îneacă amarul într-o sticlă de alcool, după ce îşi ia adio de la tatăl mort şi dă în vileag un amantlâc la cererea unei cliente, se trezeşte încuiat într-un autobuz. Casetele cu filmuleţele compromiţătoare destinate clienţilor săi au dispărut. Amănunte legate de acest furt încep să apară treptat, după trezirea lui din mahmureală. I le furnizează o femeie misterioasă, pe care nu o poate vedea, însă îi aude vocea obraznică, senzuală şi în acelaşi timp zeflemitoare când face referire la singurătatea lui.
imagine: worldscinema.org
Alţii ar fi făcut din aceste amănunte ingredientele unui thriller psihologic despre stalkeri, obsesii distrugătoare, singurătate şi disperare, şi în care mintea îi joacă feste sinistre celui implicat în jocul iniţiat de un străin cu tendinţe de psihopat. Însă Aloys îţi livrează (doar) o poveste de iubire plină de originalitate, cum rar ai mai văzut în ultimii ani la un debutant.
imagine: lwlies.com/reviews
Aloys îţi oferă plăcerea unei poveşti în care definitoriu este insolitul. Un insolit nestingherit şi extravagant, fără a ieşi dintr-un decor minimalist. Iar în acest film regizat de Tobias Nolle, insolitul se infiltrează peste tot. Îi simţi prezenţa în calităţile vizuale, cu adevărat demne de un film de artă prezentat la un festival precum cel de la Berlin, şi în cocktailul în care au fost mixate ingenios teme şi maladii sufleteşti actuale, precum solitudinea asociată omului contemporan, nevoia de apropiere şi teama de relaţie.
Îţi vei manifesta entuziasmul faţă de acest film şi îi vei trăi fiecare secundă, atât de bine reprezentată din punct de vedere vizual, dacă eşti o persoană introvertită, pasionată de arta contemporană şi de filmul experimental. Dacă în momente de criză urmate de depresie te-ai întrebat unde se termină lumea exterioară, populată de personaje ce par să facă parte dintr-un alt film decât al tău, şi unde începe lumea interioară, ce pluteşte cu o lentoare nelumească în acvariul introspecţiei din care exteriorul numit convenţional realitate se vede precum o viaţă fragmentată în amănunte filmate cu încetinitorul. În schimb, dacă nu te-ai confruntat cu episoadele despresive până acum şi nu îţi poţi explica de fel cum poate vieţui un introvertit cu sine însuşi fără să-şi strige disperarea, filmul Aloys, dar mai ales protagonistul, ţi se vor părea nişte lumi atipice, bizare.
imagine: www.zajefajna.com/
Pentru mulţi spectatori, Aloys este definiţia pură a nelumescului şi a stranietăţii transpuse impecabil din punct de vedere vizual, într-un film greu de povestit şi mult mai greu de explicat. Un film ermetic precum cauzele din spatele acţiunilor, la fel de ciudate, ale personajelor. De fapt, stranietatea devine adevăratul personaj al filmului, unul invizibil, dar omniprezent, încă de la primele cadre. Este precum o fantomă care începe să locuiască în personaje. Creează un paravan invizibil între ele şi exterior. Le modifică. Le face prizonierele unei realităţi paralele. Le claustrează în propriul univers interior. Le ia vitalitatea asociată omului dezirabil social, validat printr-o percepţie colectivă, şi le le imprimă pe chip o expresie impersonală, a unei fiinţe venite din altă lume. Genul acela de stranietate care poate face dintr-un film unul de referinţă, dacă este bine stăpânită (şi este!), şi care acaparează mişcările camerei, adaptate la ritmul lent şi la focusarea obsesivă asupra unor detalii şi obiecte ce par să fie o prelungire a personajelor, o expresie a stărilor degajate de ele.
imagine: www.blu-ray.com/movies
Acest ritm şi obsesie pentru detaliile ce par să vorbească în locul personajelor, gata să exprime stările intraductibile, apropie Aloys de zona filmului experimental şi a imaginilor asociate artei contemporane. Această iluzie a imersiunii într-o lume stranie, asociate unei galerii de artă contemporană sau unui film experimental se datorează modului în care Tobias Nolle alătură obiectele banale, cărora le ataşează un mesaj suprarealist, şi deviază explorarea psihologică a personajelor spre zona ambiguităţii. De fapt, ideea legată de redarea unei poveşti de iubire neobişnuite, glisarea confuză între lumea introspectivă, prin refugiul compensator în fantasmele imaginarului, şi lumea exterioară, din ce în ce mai îndepărtată, nesatisfăcătoare şi străină, ar putea face din unele scene un excelent scurtmetraj proiectat la festivalurile dedicate cineaştilor inovatori sau care pur şi simplu adoră îmbinarea dintre experimentul vizual, folosirea spaţiului geometrizat pentru expunerea unor stări indescifrabile şi explorarea neconvenţională a ceea ce alţii, mai puţin iniţiaţi, cataloghează drept bizar, singuratic, nebun.
imagine: cineonline.fotogramas.es
Indiferent de tabăra din care fac parte – a introvertiţilor sau extravertiţilor, a celor pasionaţi de filmul de artă, sau nu – toţi spectatorii vor fi de acord cu un lucru: Aloys este replica lipsită de clişee dată de un excentric inventiv filmelor ce au baza întrebarea Cum scoţi un om izolat, ce îşi ratează viaţa, din propria carapace, pentru a-l face să vadă frumuseţea lumii exterioare, a relaţiilor interumane? Bineînţeles că un psiholog ar nuanţa ceea ce alţii numesc simplist nesociabil, singuratic, timid sau izolat atunci când se raportează la personajul principal al filmului – interpretat impecabil de actorul Georg Friedrich. Ei, cunoscătorii l-ar numi schizoid, acel om care suferă de o tulburare de personalitate ce îl adânceşte în autoizolare, care îl determină să facă orice pentru a fugi de relaţiile interumane ce presupun tocmai scoaterea lui din această carapace a însingurării devenite un element securizant. Peste tulburarea protagonistului se aşterne depresia cauzată de moartea tatălui său, apoi irascibilitatea alimentată de tentativa unei femei necunoscute de a-i schimba viaţa plictisitoare atentând tocmai la ceea ce-i face lui existenţa suportabilă – rutina izolării.
imagine: dfcinema.com
Deşi are toate datele psihologice bine reprezentate în filmul său, regizorul se dezice de analiza psihologică predictibilă. De fapt, ajunge să o ignore total. Scopul său nu este acela de a face un film dedicat special celor pasionaţi de psihanaliză, nici spectatorilor ce vor să vadă o poveste închegată, presărată cu puţin suspans, pe ici pe colo, ambiguitate şi jocuri vizuale halucinante. Nu-ţi trebuie multe scene pentru a-ţi da seama că Tobias Nolle face parte din categoria regizorilor ce preferă acel gen de spectator pentru care este mai important modul în care este reprezentată o poveste decât povestea în sine (un public-ţintă al festivalurilor anti-hollywood). Iar la capitolul cum reprezinţi vizual şi nonconformist o poveste, filmul este cât se poate de satisfăcător. Nimic nu pare lăsat la voia întâmplării în tentativa de a crea o legătură între stările personajelor şi obiectele din jur, decoruri şi mediul urban. Însă este o legătură subtilă, inteligentă, stilizată şi indescifrabilă precum un film experimental în care sunt expuse alienarea, doliul, angoasa, depersonalizarea şi oscilaţia între chemarea nevoii de afecţiune şi conservarea îngheţului afectiv.
imagine: dfcinema.com
Legătura dintre stările personajelor, decoruri şi oraş este redată poetic, avangardist şi răvăşitor prin reprezentarea spaţiului – fie că este vorba despre spaţiul de locuit, unde fiecare detaliu este fructificat într-o manieră ce aminteşte de estetica expresionistă sau de alăturările suprarealiste ale unor obiectete banale demodate, fie că este vorba despre o reperele arhitecturale ale spaţiului urban. Ce te impresionează cel mai mult la modul în care Tobias Nolle transformă în cadre demne de arta fotografică toate acele imagini terne ale unor blocuri şi ale unui spaţiu plat, ce exprimă o banalitate geometrică impersonală specifică unui mare oraş cu locuitori bănuiţi de alienare, este un talent aparte de a scoate spectaculosul din tern, din minimalism. Nu vezi multă varietate cromatică în acest film – cu excepţia unor obiecte sau animale ce aduc o pată de culoare. Scenele par mai degrabă o reprezentare vizuală din mintea unui depresiv cu tabieturile unui obsesiv-compulsiv. Ai fi tentat să afirmi că Aloys ar fi putut deveni varianta occidentală a minimalismului din filmele noului val românesc, dar cu mai multă monotonie şi tăcere, că doar marile drame din societăţile ce nu au cunoscut binefacerile comunimsului se trag din boala omului civilizat – înstrăinarea de sine, dar mai ales de ceilalţi. Doar că Tobias Nolle ştie cum să împingă minimalismul în zona spectaculosului ce nu are nevoie de prelucrări vizuale complicate şi costisitoare, ci doar de un regizor care să ştie cum să creeze magie şi voluptate vizuală doar prin mişcările camerei, aşa cum făceau cândva cineaştii progresişti din anii ’60-’70, ce s-au rupt de canoanele narative în arta filmului.
imagine: worldscinema.org/2016
Un alt atu al regizorului este abilitatea de a transmite candoare şi vitalitate în ciuda preferinţei pentru decorurile terne, captate printr-un ritm al filmării ce te face să te gândeşti la modul în care vede lumea o persoană ce şi-a pierdut orice dorinţă de a trăi, de a se bucura de viaţă. Acest ritm al cadrelor luni, asociat lentorii unui depresiv, ce îmbină insolitul cu minimalismul, ar fi putut trimite Aloys fie în zona filmelor din noul val polonez, fie în zona celor inspirate de viziunea tragicomic-aberantă a lui Roy Andersson, ce degajă acea stranietate captată în culori terne şi derulări absurde ale dramelor unor însinguraţi. Doar că Tobias Nolle nu-şi abandonează personajele într-o lume dezolantă. Prin contraste afective şi cromatice demne de atmosfera oniric-suparealistă, dar şi prin dialoguri despre singurătate, refugiul în voyeurism, nihilism, confruntarea dezamăgitoare dintre imaginar şi real, cineastul îşi readuce la viaţă personajele, ce-i drept, într-un mod atipic.
Pe cât de inexpresive par mimicile personajelor, pe atât de grăitoare devin anumite gesturi prin care protagoniştii încearcă să reia contactul uman, refuzând să se abandoneze total într-o zona a îngheţului afectiv. Există şi dezgheţ, şi zâmbete în acest film, şi exteriorizare, aşa cum există şi pete de culoare menite să tulbure desfăşurarea monotonă dintr-un apartament dezolant şi să exprime o ameliorare a stărilor interioare. Un dezgheţ ce îl trimite pe cel izolat în lumea gălăgioasă a celorlalţi, absorbită de propriile reverii şi fantasme, trimiţându-te şi pe tine, datorită stărilor captate de regizor, în acea zonă securizantă pentru cinefilul dependent de experimentul vizual şi de filmele în care povestea nu este decât un pretext pentru inventivitatea în jocurile imaginilor ce ajung să capete expresivitatea asociată artei fotografice, de multă vreme cotropită de suprarealism şi inefabil.
De luni până joi, cinematograful Happy Cinema din Liberty Mall este cel mai ieftin indiferent de oră: 15 lei pentru proiecțiile înainte de 17:00 și 22 lei pentru cele care încep după această oră. După ora 17:00, la fel de ieftine sunt și proiecțiile de la Mall Băneasa, atât 2D, cât și 3D, 22 lei. Cele două cinematografe sunt singurele care nu au prețuri diferite pentru proiecțiile 2D și 3D.
Cele mai bune prețuri la bilete în timpul săptămânii (Luni – Joi)
De asemenea, Happy Cinema din Liberty Mall practică tarife de 11 lei/bilet miercuri indiferent de oră, dacă se cumpără 2 bilete.
Cele mai bune prețuri la bilete în weekend (Vineri – Duminică)
Prețurile de la Liberty Mall rămân cele mai convenabile în weekend, 22 leiînainte de ora 17:00 și 25 lei după această oră. Pe locul al doilea ca tarife se situează la filmele 2D de la Hollywood Multiplex din Mall Vitan cu 26.5 lei după ora 17:00 și Grand Cinema Digiplex din Mall Băneasa la filmele 3D după ora 17:00, la un preț de 27.5 lei. De notat însă că ochelarii 3D costă la Mall Băneasa cel mai mult, 5 lei.
De notat că Liberty Mall și Băneasa practică tarife diferențiate pentru ziua de vineri până în ora 17:00, adică 15 lei și, respectiv, 18 lei.
Avanpremiere
Pentru avanpremiere Movieplex-ul din Mall Plaza România are cel mai bun preț pentru proiecțiile 2D, și anume 28 lei, în timp ce Mall Băneasa are cele mai bune prețuri pentru proiecțiile 3D, adică 29 de lei. În general prețurile sunt apropiate la proiecțiile 2D, variind între 28 și 29 de lei. În schimb, la proiecțiile 3D tariful Mall Băneasa este semnificativ mai mic decât la celelalte cinematografe, între 4-5 lei.
Tarife speciale
Merită amintit că elevii, studenții, copiii sub 10 ani și pensionarii pot achiziționa biletele la prețuri speciale, între 14 lei la Liberty Mall indiferent de zi și oră, 16 lei la Mall Băneasa, între 16.5-21.5 la cinematografele din rețeaua Cinema City (AFI, Sun Plaza, Mega Mall, Park Lake) și între 14-20 lei la Movieplex Mall Plaza.
Proiecții IMAX
Proiecțiile IMAX2D și 3D au loc numai în cadrul Cinema City Cotroceni, iar prețurile variază între 21 – 24.5 lei de luni până vineri în funcție de oră (21 lei până în ora 17:00 și 24.5 lei după această oră) pentru IMAX 2D. Pentru IMAX3D prețurile cresc, situându-se între 24 și 25.5 lei. În weekend, de vineri până duminică,prețurile variază între 27.5-29 lei pentru IMAX 2D și între 33.5 – 35 lei pentru IMAX 3D.
În concluzie
Per total ies în evidență la nivelul tarifelor Mall Liberty și Mall Băneasa, în timp ce restul cinematografelor au tarife relativ uniforme.
Ce înseamnă să fii independent financiar? În primul și în primul rând să fii stăpân pe timpul tău. Cum ar fi să te trezești când vrei și să faci numai ce îți place? Sună bine și, deși mulți din noi se gândesc cum ar fi să, puțini ajung să se gândească că e posibil, iar și mai puțini ajung să-și facă un plan spre independența financiară.
1. Un salariu bun nu înseamnă independență financiară
Aceasta trebuie să fie mantra ta în procesul de a deveni independent financiar. Repetă mereu acest lucru și conștientizează-l. Altfel spus să câștigi un salariu bun nu înseamnă că ai avere. Avere – un cuvânt care sună ciudat pentru oamenii decenți, nu știu pe nimeni care să-și dorească să facă avere :). Lăsând cuvântul ăsta straniu la o parte, a deveni independent financiar înseamnă să ai bani investiți care să producă venituri suplimentare. Fie că sunt bani pe care i-ai investit în startup-ul unui prieten care peste ani îți va plăti dividende, bani investiți într-o garsonieră pe care o închiriezi, bani investiți la bursă etc. Pentru a ajunge însă să investești, adevărul de care nimeni dintre cei care își doresc independență financiară nu va putea să scape este că trebuie să cheltuiască mai puțin decât câștigă. There is no other way.
2. Automatizează-ți economiile
Ca să cheltuieși mai puțin, evident trebuie să economisești. Au apărut și la noi servicii oferite de bănci prin care, așa cum îți plătesc automat prin direct debit factura la gaz, lumină și telefon, pot să îți transfere automat suma X într-un cont de economii în ziua de salariu. Tu nu trebuie să faci nimic, doar trebuie să setezi acest serviciu și vei începe să economisești.
3. Fii atent pe ce ți se duc banii
Verifică-ți extrasul de bancă și vezi pe ce cheltuiești bani și ce cheltuieli poți să minimizezi sau chiar să elimini. Chiar ai nevoie de toți blugii ăia, și toate bluzele alea de pe Fashion Days? 🙂 Sau de componentele alea scumpe pentru bicicletă? Mai mult, sunt cheltuieli recurente care pot fi optimizate.
4. Optimizează-ți cheltuielile și trăiește sub nivelul pe care ți l-ai permite
Sună dur, dar fără un trai frugal nu vei putea decât extrem de greu să devii independent. După anii comunismului în care noi și părinții noștri am trăit foarte simplu, pare crud să îți dorești să trăiești frugal. Pe de altă parte, e mult mai sustenabil și decent. Să nu uităm câți vecini avem cu mașini noi de zeci de mii EUR la scara blocului dar trăiesc în apartamente care costă cât mașina. Dar nu mă refer neapărat la lucruri așa de mari. A trăi frugal poate să însemne inclusiv să cheltuiești mai puțin la masa de prânz sau să îți aduci mâncare de acasă. Un calcul simplu arată că dacă economisești în fiecare lună 50EUR din banii pentru prânz și investești la finalul fiecărui an acești 600 EUR (50 EUR x 12 luni) cu un randament de 10%, în 25 de ani vei fi strâns 65.000 EUR. Nu-i rău deloc…
Asta nu înseamnă însă că vei amâna orice plăcere și te vei izola în casă ca să nu mai cheltuiești bani. Dar vei drămui mult mai bine banii, gândindu-te că altfel acești bani se scad din suma care va însemna peste câțiva ani că vei fi stăpân pe timpul tău.
5. Elimină cheltuielile impulsive
De multe ori cumpărăm lucruri de care nu avem nevoie doar pentru că suntem obosiți sau pentru că vedem ceva ce ne place și nu ne putem abține. De câte ori n-ai fost la mall să vezi un film și ți-ai jurat că nu intri în niciun magazin, dar te-ai întors acasă cu câteva pungi de haine sau pantofi? Haine care se vor strica după câteva purtări sau de care te vei plictisi foarte repede. Și, cel mai grav, haine care nu vor produce niciodată nimic. Vor sta pe umeraș.
Procesul prin care vei deveni independent financiar nu durează o lună sau doi ani, așa că poate cel mai important lucru este să ai continuitate. Lună de lună să te ții de plan. Pentru asta e bine ca din când în când să îți revizuiești obiectivul și pașii pe care i-ai făcut deja. E nevoie să schimbi ceva? Go for it! Reasumă-ți de fiecare dată însă scopul final, ca soții pe care îi vedem în filme că își declară periodic devotamentul.
Banii nu aduc fericirea, o știm cu toții, dar pot aduce libertatea. Așa că, dacă îți dorești să fii liber ca pasărea cerului, un pas necesar este independența financiară.
Sau ce putem învăța de la un filosof transformat în antreprenor…
Filosoful și matematicianul Thales din Milet, considerat de unii chiar tatăl filosofiei și cel creditat ca autorul îndemnului pe care toți încercăm să-l urmăm “cunoaște-te pe tine însuți”, este și cel care a gândit pentru prima dată o tranzacție bazată pe opțiuni. Ce înseamnă asta? Ceva cel puțin la fel de profund precum tagline-ul “cunoaște-te pe tine însuți”, cu puțină răbdare.
Așadar, contemplând sărăcia în care trăia, Thales era bântuit de gândul inutilității filosofiei. Propunându-și să demonstreze contrariul, se hotărăște să capitalizeze pe capacitatea de a prognoza o recoltă bună de măsline în anul respectiv. Strânge o mică sumă de bani și plătește toate presele de ulei de măsline din Milet și Chios în off-season. Având în vedere că în afara sezonului de recoltare a măslinelor cererea pentru prese era foarte mică, reușește să plăteasca un preț decent. Ce plătește de fapt? Posibilitatea de a folosi presele, dar nu și obligația. La momentul recoltei, când cererea crește exponențial, Thales își exercită opțiunea de a utiliza presele, reînchiriidu-le pentru un preț mult mai mare către cei care aveau nevoie să producă ulei din măslinele recoltate.
Ce e interesant la opțiuni este că Thales nu ar fi putut să piardă mai mult decât suma plătită pentru opțiunea de a folosi presele, dar potențialul câștig era aproape nelimitat. Practic prin utilizarea opțiunilor ai foarte puțin de pierdut și foarte mult de câștigat cu cât evenimentele sunt mai extreme. Cu cât recolta de măsline e mai bună, cu atât cererea pentru prese e mai mare și Thales va avea un profit mai mare. Conceptul de opțiune este foarte puternic și e bine să fim atenți la opțiunile pe care le avem câteodată chiar și fără să ne dăm seama.
Directorul general al Federal Express (una dintre cele mai mari companii de logistică din lume), Fred Smith, încerca să țină firma pe linia de plutire la începuturi. Într-o vinere, lucrurile stăteau atât de prost, încât furnizorii de combustibil amenințau că vor cere insolvența firmei dacă nu primeau banii pentru o factură de 24.000 USD. Smith nu dispunea de mai mult de 5.000 USD.
Ce realizează însă? Dacă intră în insolvență, pierde totul, și tocmai de aceea nu mai are nimic de pierdut dacă riscă cei 5.000 USD. Mai mult, nu doar că nu are nimic de pierdut, ci numai de câștigat. Smith pleacă la Las Vegas și joacă suma la blackjack, câștigând 32.000 USD. Alegerea a fost cât se poate de rațională: dacă nu făcea nimic, ar fi pierdut totul, dacă risca acei bani, avea posibilitatea să câștige și să salveze firma.
Opțiunile nu trebuie să fie atât de dramatice. Cei mai mulți dintre noi cultivăm astfel de opțiuni fără să ne dăm seama (așa cum vă povesteam aici despre Violet care și-a asigurat mai mulți pețitori). Iar cei care sunt poate cei mai convinși de importanța lor sunt oamenii din finanțe, poate chiar prea convinși. Opțiunile sunt un instrument financiar folosit pe scară largă de finanțiști și cultivat în viețile lor personale. Nu e surprinzător să auzi pe cineva din acest domeniu vorbind despre căsătorie ca pierderea opțiunilor. Practic căsătoria este percepută ca pierderea opțiunilor și imposibilitatea alegerii unui alt partener, mai degrabă decât un nou început. Prin urmare, concentrarea pe crearea și păstrarea opțiunilor deschise poate conduce, poate ironic, la inabilitatea de a alege.
Așa cum s-a văzut din povestea lui Thales, opțiunile sunt un instrument foarte puternic, care ne poate aduce mari satisfacții, dar nu uitați să le și exercitați atunci când este cazul. Nu procrastinați aceste decizii, de dragul de a păstra cât mai mult opțiunile deschise.
Sau ce putem învăța și aplica din economie în viața de zi cu zi.
Unul dintre cele mai romantice romane ale tuturor timpurilor, Mândrie și prejudecată, începe cu o frază cât de poate de calculată: “Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă. [It is a truth universally acknowledged, that a single man in possession of a good fortune, must be in want of a wife]”.
Așa cum e evident în multe romane ale vremii, tinerele trebuiau să calculeze bine oportunitățile și riscurile asociate cu căsătoria. Domnul Collins, îi spune practic lui Lizzy Bennet, eroina romanului Mândrie și prejudecată: căsătorește-te cu mine, este singura ta șansă la căsătorie, având în vedere veniturile modeste de care te vei bucura. Lizzy, dispusă să riște și să aștepte un alt pețitor mai pe placul ei, îi refuză propunerea. A doua zi, domnul Collins o cerea deja de soție pe cea mai bună prietenă a lui Lizzy, Charlotte, și îi obținea mâna. Argumentul pentru care Charlotte și familia ei acceptă e simplu:
“Situaţia domnului Collins făcea din el o partidă cît se poate de dorită pentru fiica lor, căreia îi puteau da prea puţină zestre; iar perspectivele averii lui erau deosebit de bune. Întreaga familie, pe scurt, a fost cu acest prilej copleşită de fericire. Domnul Collins nu era, desigur, nici inteligent, nici simpatic; prezenţa lui era enervantă, iar dragostea lui pentru ea nu putea fi decît închipuire. Totuşi, va fi soţul ei.
Fără să-şi închipuie cine ştie ce nici despre bărbaţi, nici despre căsnicie, măritişul fusese totdeauna ţinta ei; era singura soluţie pentru tinerele fete cu educaţie, dar cu avere mică; şi oricît de nesigură, sub raportul fericirii, era mijlocul lor de protecţie, cel mai plăcut, împotriva nevoilor. Acest mijloc de protecţie, ea îl dobîndise acum; şi la vîrsta de douăzeci şi şapte de ani, fără să fi fost vreodată frumoasă, simţea ce mare noroc avea.”
Pe scurt, din perspectiva ei, alegerea a fost avantajoasă. Având în vedere riscul foarte real de a rămâne fată bătrână și săracă, Charlotte a ales confortul acestei căsătorii față de o așteptare mai îndelungată și riscantă în speranța unei căsnicii romantice.
Practic cele două domnișoare, atât Lizzy, cât și Charlotte, se luptă cu o problemă de management al riscului, o problemă pe care fiecare dintre noi o trăim în fiecare zi, în diverse contexte. Merită să îmi continuu educația? Oare merită să îmi asum riscul deschiderii unei firme, având în vedere șansele ca ea să nu mearga? Oare merită să continuu să caut un job potrivit, sau mai bine accept oferta primită deja? Toate aceste întrebări încearcă să pună în echilibru riscurile și beneficiile unei acțiuni/investiții și te obligă să te gândești la cel mai bun mod în care poți să îți aloci timpul, energia și resursele într-n context incert. Problema de alocare a resurselor este una dintre problemele care definesc finanțele și economia.
Cum rezolvă finanțiștii problema? Două dintre cele mai importante strategii de management al riscului sunt opțiunile și diversificarea. Așa cum o altă eroină de roman, Violet Effingham spune: pentru ea căsătoria ca o căutare romantică pentru “the one an only” era o strategie prea riscantă. Ceea ce și-a propus, însă, este să își asigure un set de opțiuni pentru momentul când se va decide. După identificarea mai multor pețitori, își exercită oțiunea de a-l alege pe unul dintre aceștia drept soț.
A doua strategie, cea a diversificării, nu se poate aplica în căsătorie, dar cu siguranță poate fi o soluție pentru alte probleme. Așa cum spune Violet: mă pot iubi 10 bărbați, dar nu mă pot căsători cu toți zece. Dacă s-ar putea căsători cu toți, nu și-ar asuma practic niciun risc. Unii dintre bărbați s-ar dovedi o alegere bună, alții nu. 🙂 Dar, per total, ea ar fi cu siguranță câștigată.
În economie, de multe ori principiul diversificării este ilustrat prin sfatul: nu ține toate ouăle într-un singur coș. Atât pentru job, educație și aproape orice alt domeniu al vieții, e bine să ținem cont de faptul că a investi exclusiv timp si resurse într-o singură direcție este foarte riscant. Așadar, diversificați-vă! 🙂
Două dintre consecințele acestui principiu: diversificați-vă experiențele, diversificați-vă relațiile de prietenie. Relațiile care ne dezvoltă și ne extind perspectivele sunt cele care, în finanțe, s-ar numi active corelate imperfect. Instinctul natural este să ne înconjurăm cu oameni care gândesc la fel ca noi, este cea mai confortabilă alegere. Dar, de fapt, apropierea de oameni care gândesc diferit și sunt diferiți poate să ne îmbogățească mult mai mult modul în care trăim și experimentăm lumea.
Lasă la intrarea în sala de cinema toate întrebările puse de scepticism în faţa noilor căi de regăsire a sinelui, aflate între şamanism, spiritualitate, impostură şi tehnicile cabotinilor. O recomandare de care este bine să ţii cont dacă vrei să intri, în calitate de observator participant care simte şi nu cercetează, în lumea redată de Marina Abramovic. Vei obţine în schimb plăcere vizuală datorită unor cadre demne de o expoziţie de fotografie cu tentă suprarealist-onirică. Te vei lăsa pradă impresiilor degajate de nişte destăinuiri puternice menite să te intrige, apoi să te invite la schimbul de trăiri dintre artist şi spectator. Te vei scufunda în realitatea paralelă a unei Brazilii nebănuite, stupefiante pe alocuri (dacă nu te pasionează mitologia africană). La final, această destăinuire cinematografică îţi va oferi pretextul unei discuţii, mai mult sau mai puţin aprinse, despre legătura dintre brandingul personal, manifest, spiritualitate, crez, autenticitate, autoexpunere exibiţionistă, interacţiune, sinceritate, curaj de dragul spectaculosului şocant şi profunzime în arta contemporană.
The Space In Between: Marina Abramovic and Brazil este un caleidoscop halucinant, ce îmbină arta contemporană, terapiile holistice new age, căutările spirituale prin mijloace adesea considerate dubioase de către oamenii de stiinţă, (re)întoarcerea la natură, trucurile filmului experimental în captarea stărilor intraductibile şi încercarea unor experienţe mistico-psihedelice în inima triburilor din ţinuturi îndepărtate. Fie că eşti sau nu adeptul acestui amestec, pentru unii dătător de revelaţii, pentru alţii doar năucitor şi bizar, vei aprecia totuşi inspirata simbioză a esteticii documentare cu vizualul ce aminteşte de filmele suprarealiste care împrumută forţa ritualurilor de iniţiere inaccesibile omului modern. Dincolo de împărtăşirea ideilor expuse de Marina Abramovic, vei descoperi, într-un film greu de încadrat într-o categorie fixă, o pledoarie pentru căutarea de sine, toleranţa faţă de alteritatea pe care nu o înţelegi şi redescoperirea bucuriei de a trăi prin artă, sub toate formele ei.
Filmul care prezintă călătoria vindecătoare a Marinei Abramovic în inima Braziliei demonstrează încă o dată că tot ce face artista devenită cunoscută în urma unui manifest interactiv poate stârni reacţii diverse, contradictorii chiar. O simţi şi în sala de cinema, unde este fost proiectat filmul regizat de Marco Del Fiol, ce o are ca protagonistă. Diferenţa este că artista ce stârneşte reacţii contradictorii nu mai este atât de expusă corporal, aşa cum s-a întâmplat în riscantul şi controversatul experiment prin care a trecut dincolo de limitele dintre arist şi spectator şi dintre artist şi propria operă de artă, devenind ea însăşi un exponat viu…şi vulnerabil.
imagine: www.flashgiovani.it
The Space In Between: Marina Abramovic and Brazil este un film pe care fie îl simţi, lăsându-te impregnat de confesiunea artistei, şi îl porţi cu tine după ce proiecţia s-a încheiat, fie îl respingi, considerându-l o şarlatanie la care tind să recurgă unii artişti contemporani acuzaţi de exibiţionism şi de transformarea propriei persoane într-un personaj incomod când nu mai au idei. Documentarul regizat de Marco Del Fiol, plecat pe urmele Marinei Abramovic în căutarea unor vraci şi ritualuri purificatoare din Brazilia, poate fi apreciat şi receptat cel mai bine de de fanii acestei artiste, care se regăsesc în mesajele ei. Îi mai poate impresiona şi pe cei ce nu ştiu mare lucru despre ea, însă au o curiozitate legată de riturile stranii din ţările exotice, de periplurile mistic-ezoterice, de tot ceea ce nu este palpabil şi intrigă sau pur şi simplu de legătura dintre autodezvăluire, filmul experimental, stările şi manifestarile insolite, ritual şi performance artistic hibrid. Pentru ceilalţi, nereceptivi la contactul cu aceste elemente şi zone de interes, acest documentar atipic nu este altceva decât un colaj vizual amuzant, ce redă perfect delirul indus credulilor gata să se lase pe mâna unor tămăduitori din ţinuturi exotice.
Nu mai este o noutate că Marina Abramovic este genul de artist contemporan provocator şi revoluţionar, care poate eclipsa mesajul expoziţiilor şi manifestărilor artistice iniţiate. Mulţi se duc să-i vadă creaţiile permormative mai ales datorită faimei ei. Alţii, pentru că sunt captivaţi de mesajele sale, de abordarea ce îi face să rezoneze, oferindu-le un catharsis plin de stranietate.
Vei descoperi trei mesajele expuse de ea în acest film, care devin nu numai cheia acestui demers cinematografic, dar şi a întregii ei viziuni asupra folosirii trupului sub forma unui canal de receptare emoţional-spirituală. Prin aceste mesaje te absoarbe sau, dimpotrivă, te îndepărtează (dar nu te lasă indiferent) atunci când vorbeşte despre legătura dintre artă, punere în scenă, vindecare şi traditiile ancestrale. Unul este legat de însăşi menirea ei artistică, de rolul artei în viaţa omului modern. Prin acesta susţine că nu este nevoie de artă în natură. Natura este perfectă. Este nevoie de artă în oraşe, acolo unde oamenii nu mai au timp.
imagine: www.widewalls.ch
Al doilea mesaj se referă la fascinaţia ei pentru ritualuri, explorate, privite şi trăite din perspectiva unui artist performativ. Iar aceste ritualuri sunt captate atât de bine de mişcările camerei şi atât de încărcate cromatic, încât ea însăşi compară aglomerarea de simboluri mistice şi nuanţe tari, psihedelice sau hipnotice, bine coagulate într-o atmosferă stranie, cu elementele vizuale uimitoare din filmele unor cineaşti vizionari iconici, pregătiţi să creeze stranietate şi nişte stări copleşitoare, greu de redat în cuvinte.
Dacă primele două mesaje le sunt adresate mai ales celor captivaţi de arta contemporană, de insolitul şi ermetismul asociate uneori acesteia, al treilea îi atinge pe toţi spectatorii, indiferent de raportarea lor la formele pe care le ia arta în zilele noastre. Este vorba despre disponibilitatea de a transgresa limitele durerii fizice. Marinei Abramovic îi este frică mai degrabă de instalarea durerii emoţionale, fiindu-i mai uşor să o gestioneze pe cea fizică. Afirma că Maria Callas a murit din cauza unei inimi frânte. Nu ar vrea să i se întâmple şi ei, amintindu-şi de cele două mari iubiri din viaţa sa, una având pentru artista din Serbia un efect devastator. De raportul durere fizică-durere psihică-vindecare sunt legate poate cele mai ciudate, înfricoşătoare şi controversate imagini ale filmului. Imaginile nu sunt legate de expunerea trupului ei, ci a modului în care operează un tămăduitor, şi te vor face să închizi ochii pentru câteva secunde.
Meritul regizorului Marco Del Fiol este acela de a transforma în cadre demne de un film experimental nişte imagini bizare, cu obiecte ritualice kitsch, atribuite de străini prostimii din mahalalele sud-americane, şi transa mistică la nivel colectiv, dusă în derizoriu de cei ce resping orice ritual cu iz exotic. Acolo unde mulţi ar vedea numai şarlatani ce se folosesc de obiecte sacre în culori ţipătoare şi care fac gesturi de purificare aparent ridicole, acest regizor vede oportunitatea de a se apropia de arta fotografică, de atmosfera unui film suprarealist, impecabil din punct de vedere al calităţilor vizuale.
Spectatorul, fie că se va declara fascinat sau nu de aceste ritualuri, ajunge să aprecieze calitatea vizuala a filmului. Aceasta calitate este dată mai ales de abilitatea lui Marco Del Fiol de a transforma culorile kitschioase, actele vracilor din cartierele mărginaşe ale oraselor braziliene şi unele operaţii curative înfricoşătoare într-o imersiune vizuală demnă de un film avangardist. Un film precum o trecere într-un alt univers, în care vechile reguli ale coerenţei sunt suspendate brusc. Un film pe care îl iei ca atare, fără a-l înţelege, datorită originalităţii plasate între nelumesc, oniric şi ezoteric.
imagine: quinlan.it
Modul în care acest regizor transpune călătoria de vindecare şi ezotericul refuză senzaţionalismul extravagant pe care îl vânează mulţi străini în ţinuturile exotice unde oamenii au păstrat ritalurile arhaice. Marina Abramovic este departe de atitudinea de colonist un pic teribilist, interesat de trofee bizare, adoptată de mulţi occidentali. Nu îţi dă impresia că participă la aşa-zisele bizarerii pentru a epata, pentru a le face scepticilor în ciudă sau demonstra că este capabilă să îşi depăşească limitele. De fapt, singura scenă care o arată păşind dincolo de zona de confort este aceea în care îi sunt imortalizate reacţiile terifiante date de halucinogenul ayahuasca.
Nici Brazilia căutată de Marina Abramovic nu permite senzaţionalismul. Dacă te-ai fi aşteptat doar la scene în care gesturile ritualice includ forfota, culorile menite să testeze rezistenţa retinei, zgomotele marilor oraşe turistice sau dansuri euforice, vei avea o surpriză. Sunt secvenţe în care o vezi pe Marina scufundată în liniştea asociată mai degrabă unei călătorii în Tibet, pe fundalul unor peisaje ce degajă aceeaşi linişte acaparantă, ce nu au nimic în comun cu pozele din albumele cu Brazilia gălăgioasă. Vei descoperi o Brazilie unde te reculegi în comtemplaţie şi reverie, ce invită la asceză, nu la hedonismul incandescent. O Brazilie mai degrabă tăcută, chiar şi atunci când unele instrumente ce însoţesc imersiunea în transa ritualică scot sunete pătrunzătoare.
imagine: www.inyourpocket.com/johannesburg
Vei percepe acest film drept o imersiune cu tentă spirituală sau o călătorie spre ancestral şi vei rezona puternic mai ales dacă eşti adeptul acelor abordări holistice ale vindecării emoţionale, ce invită la o călătorie de explorare a legăturii dintre o traumă din trecut şi o boală fizică. Peste această viziune holistică a Marinei Abramovic se va suprapune cea performativ-confesivă. Ea aminteşte de câteva ori că se simte asemenea unui nomad, ce nu îşi găseşte locul nicăieri în lume, unind nomadismul cu menirea de artist ce se expune în faţa mulţimilor, ce se află în căutarea a noi experienţe care să-l inspire.
Pentru cei nereceptivi la metamorfozele artei contemporane, filmul ce prezintă periplul Marinei Abramovic poate fi privit sub forma unui documentar despre o Brazilie mai putin turistică, dar la fel de ispititoare, căutată mai mult de hippioţii ce vor să se reîntoarcă la sălbaticia naturii neîmblânzite şi la experienţele spirituale, departe de lumea dezlănţuită. Vor deveni observatorii unei lumi primitoare, deschise, dar şi ermetice. O lume plină de culoare şi neînţeles, care freamătă în ritmul vechile ritualuri africane din Bahia, despre care au citit în romanele lui Jorge Amado sau Alberto Mussa. Un bazar de curiozităţi, plin de pietre în nuanţe vii, de păpuşi ce reprezintă idoli sacri, de leacuri băbeşti extrase din natura nestingherită, de sunete şi gesturi ce nu ţin cont de graniţa dintre real şi mitic, dintre credibil şi neverosimil, dintre misticism şi delirul excentric.
To provide the best experiences, we and our partners use technologies like cookies to store and/or access device information. Consenting to these technologies will allow us and our partners to process personal data such as browsing behavior or unique IDs on this site and show (non-) personalized ads. Not consenting or withdrawing consent, may adversely affect certain features and functions.
Click below to consent to the above or make granular choices. Your choices will be applied to this site only. You can change your settings at any time, including withdrawing your consent, by using the toggles on the Cookie Policy, or by clicking on the manage consent button at the bottom of the screen.
Necesare
Always active
Cookie-urile necesare ajută la a face un site utilizabil prin activarea funcţiilor de bază, precum navigarea în pagină şi accesul la zonele securizate de pe site. Site-ul nu poate funcţiona corespunzător fără aceste cookie-uri.
Marketing
Cookie-urile de marketing sunt utilizate pentru a-i urmări pe utilizatori de la un site la altul. Intenţia este de a afişa anunţuri relevante şi antrenante pentru utilizatorii individuali, aşadar ele sunt mai valoroase pentru agenţiile de puiblicitate şi părţile terţe care se ocupă de publicitate.
Statistici
Cookie-urile de statistică îi ajută pe proprietarii unui site să înţeleagă modul în care vizitatorii interacţionează cu site-urile prin colectarea şi raportarea informaţiilor în mod anonim.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Cookie-urile de marketing sunt utilizate pentru a-i urmări pe utilizatori de la un site la altul. Intenţia este de a afişa anunţuri relevante şi antrenante pentru utilizatorii individuali, aşadar ele sunt mai valoroase pentru agenţiile de puiblicitate şi părţile terţe care se ocupă de publicitate.
Ultimul pas este reprezentat de o previzionare (forecast) a necesarului de capital pentru a susține business-ul în următoarele luni, având în vedere că venitul din vanzări s-ar putea să nu fie suficient pentru a acoperi costurile și cheltuilelile. Mai direct, de câți bani trebuie să mă împrumut pentru a putea susține proiectul dacă acesta nu va genera suficiente lichidități? Pentru a construi acest plan ai nevoie de o analiză estimativă asupra vanzărilor și a costurilor pe fiecare lună pentru o perioadă de minim 6 luni. Iar dacă rezultatul scăderii vanzărilor la costuri și cheltuieli va fi unul pozitiv, inseamnă că business-ul tău are mari șanse de reusită.
